BusinessMagazin

Blog

  • Patriciu infiintează inca o firma petroliera

    "In noua firma vor figura si manageri din Rompetrol", au spus sursele citate.

     

    Ciititi mai multe pe www.mediafax.ro
     

  • Doar 46% dintre romani declara salariul real

    Jumatate dintre romanii pe care Statistica noastra ii defineste „ocupati” muncesc la negru, in agricultura de subzistenta, se declara liber-profesionisti desi au regim de angajati sau primesc, pe langa salariul declarat in acte, bani in plic de la angajatori.

     

    Cititi mai multe pe www.gandul.info
     

  • Paradoxul romanesc












    Piata de actiuni de la Bucuresti a suferit cel mai mult de pe urma crizei financiare internationale, cazand in dizgratia fondurilor straine de investitii, desi economia romaneasca ramane una dintre cele mai dinamice din Uniunea Europeana. Astfel, din una dintre cele mai scumpe piete din Europa, Bursa de la Bucuresti a ajuns una dintre cele mai ieftine.

     

    La preturile actuale, analistii BCR sunt de parere ca Bursa are un potential de crestere cel putin egal cu cel al pietelor din regiune, considerand ca nivelul PIB pe cap de locuitor al Romaniei, care reprezinta doar 41% din media la nivelul celor 27 de tari europene, arata potentialul de crestere pe termen lung al companiilor autohtone intr-un mediu economic stabil, potrivit unui raport publicat saptamana trecuta.

     

    Multe dintre actiunile lichide au ajuns la niveluri de pret similare celor din 2006, cand Romania doar aspira sa devina membru in Uniunea Europeana.

     

    Chiar si asa, majoritatea analistilor nu vad inca semne de revenire a pietei, din cauza perceptiei negative care persista pe pietele externe si care tine deocamdata investitorii straini departe de pietele mai riscante, cum este cea romaneasca.

     

    “Ma tem ca este foarte posibil ca scaderile sa continue. Ca evolutia nu are un fundament este foarte adevarat. Cred ca pana la sfarsitul anului indicatorii macro se vor imbunatati, cei legati de deficitul de cont curent si inflatie, care tot ne-au fost imputati”, spune Ioana Vladila, directorul general al EFG Eurobank Securities, societatea de brokeraj a grupului grec Eurobank – actionarul majoritar al Bancpost.

     

    “Suntem foarte jos cu evaluarile. Nu sunt asteptari negativiste legate de Romania, nici la nivel macro lumea nu mai este la fel de ingrijorata. Scaderile sunt pur si simplu legate de conjunctura generala”, continua ea.

    Economia romaneasca a crescut in primul trimestru cu 8,2%, a doua crestere din Uniunea Europeana dupa cea a Sloveniei. Asteptarile pentru acest an sunt de asemenea ridicate, in conditiile in care se asteapta si un an agricol bun, care sa sustina un avans puternic.

     

    Analistii spun insa ca economia da semne tot mai evidente de supraincalzire: inflatie in crestere, amplificarea deficitului de cont curent. Rata inflatiei a urcat la sfarsitul lunii mai la 8,5%, unul dintre cele mai mari niveluri din Uniunea Europeana dupa tarile baltice. De altfel, cele trei state baltice, Estonia, Letonia si Lituania sunt aduse des in discutie ca exemplu negativ pentru ceea ce s-ar putea intampla cu economia romaneasca.

     

    Totusi, Romania nu este singura tara care se confrunta cu o crestere rapida a inflatiei. Majoritatea tarilor vest-europene sunt din ce in ce mai expuse presiunilor inflationiste, in timp ce rata inflatiei in zona euro a ajuns la 4%. Atat Banca Centrala Europeana, cat si Banca Nationala a Romaniei au luat masuri de crestere a dobanzilor, dar efectul este mult mai vizibil pe pietele dezvoltate, care se confrunta acum cu o incetinire economica vizibila. Unele, cum ar fi Spania sau Marea Britanie, dau deja primele semne de recesiune.

     

    Si atunci, de ce fug investitorii de Bursa de la Bucuresti, unde ar trebui sa gaseasca un suport mai mare in cresterea economica si in performantele companiilor? De ce scad bancile romanesti, care raporteaza profituri record, la fel de mult precum cele din Marea Britanie sau Germania?

     

    Actiunile Deutsche Bank au pierdut circa 40% de la inceputul anului, in conditiile in care cea mai mare banca germana a pierdut 131 de milioane de euro in primul trimestru. Titlurile Bancii Transilvania au scazut cu peste 35%, in ciuda faptului ca aceasta a raportat un profit net de 30 de milioane de euro la sase luni, in crestere cu 40% fata de perioada similara a anului trecut.

     

    “Cifrele macro sunt mai mult bune decat proaste. Inflatia si deficitul de cont curent sunt in linie cu estimarile, ceea ce este un lucru bun. Exista insa unele vulnerabilitati, pe care investitorii straini le supraliciteaza. Fondurile de investitii straine, care au probleme mari pe pietele lor, nu mai vin cu bani pe pietele mici, unde riscurile sunt considerate mai mari”, explica Adriana Marin, directorul departamentului de analiza al UniCredit CA-IB Securities.

  • Vara nu e pentru vacanta




    Exista in ultima vreme cateva lucruri la care ar trebui sa fim atenti, dar cu siguranta piata romaneasca e pentru investitori o oportunitate cum arar mai gasesti in Europa, spune Ronald Malak, CEO al GE Money Romania, combatand ideea, ades vehiculata in ultima vreme, ca avantul puternic al economiei ar ridica pericole imediate. E adevarat, admite el, dezechilibrele macroeconomice (deficitul de cont curent si inflatia care au urcat vertiginos) trebuie tratate cu atentie, iar vartejul care a cuprins piata imobiliara in ultimii ani se va sfarsi cu o “usoara corectie” si temperare a cererii, insa pe talerul celalalt al balantei cu care cantareste Malak situatia actuala sta potentialul imens de afaceri care se pot face inca in Romania.


     

    Argumentele lui tin de statisticile brute ce arata ca in Romania gradul de intermediere financiara e inca la coada Europei (desi, cu 40% din PIB in 2007, s-a apropiat de zona de normalitate, dupa cum aprecia recent guvernatorul BNR, Mugur Isarescu) si ca atare are inca mult de unde sa creasca. Vorbind strict despre piata companiilor financiare nebancare, statisticile arata insa un pic diferit: in Romania, finantarile intermediate de aceste companii au reprezentat anul trecut in jur de 13% din totalul creditelor, cu un total de aproape 6,5 mld. euro, potrivit raportului asupra stabilitatii financiare publicat de BNR. Pentru comparatie, in Ungaria, companiile financiare au reprezentat circa 13-15% din piata totala a creditului in perioada 2003-2007 (cu 13,6% la sfarsitul anului trecut), potrivit unui raport al autoritatii de supraveghere.

     

    Revenind la piata romaneasca, ritmul de crestere a afacerii pe care o conduce este un alt argument pentru Ronald Malak. Chiar daca dimensiunea afacerii pe care o detin americanii de la GE Money in Romania nu se poate compara cu cele din tari precum Polonia, Cehia sau Ungaria, “ritmul de crestere din Romania este printre cele mai ridicate din grup”, spune el. Anul trecut, cresterea a fost de circa 65%, iar in primele cinci luni ale lui 2008, volumul de credite acordate de cele trei companii cumparate de americani in 2006 – Domenia Credit, Ralfi INF si Motoractive Leasing – s-a majorat cu 57% fata de aceeasi perioada a anului precedent, ajungand la 150 mil. euro.

     

    De luna trecuta, cele trei companii specializate in acordarea de credite ipotecare, de consum si servicii de leasing au intrat oficial sub umbrela americanilor, dupa ce intentia de rebranding a fost anuntata de anul trecut. “Am preferat sa definitivam integrarea interna si conceptele pe care vrem sa le comunicam clientilor”, justifica Malak intarzierea procesului. Rebrandingul, in care americanii investesc circa 2,5 mil. dolari (1,6 mil. euro), ar trebui sa le aduca “mai multa unitate in fata clientilor, un lucru care te ajuta enorm”, spune CEO al GE Money. Concret, unul dintre castigurile urmarite ar fi cresterea numarului de produse vandute per client – in conditiile in care acum cei 350.000 de clienti sunt inzestrati cu circa 1,5 produse (raportat la portofoliu consolidat al celor trei businessuri GE Money din Romania). “Aici este o oportunitate imensa de business”, spune Malak, declarand dezvoltarea vanzarilor incrucisate intre cele trei linii de business drept punct principal in strategie.

     

    In plus, in urmatorii ani, compania isi propune sa ajunga la circa jumatate de milion de clienti, cam cat are o banca de dimensiuni mai mici. De altfel, pe termen lung, strategia pe care au declarat-o americanii chiar de la intrarea in Romania vizeaza exact acest business de banca universala, asa cum au de altfel in majoritatea pietelor pe care sunt prezenti. De notat este si parteneriatul cu turcii de la Dogus, prin care fiecare parte detine 25,5% din actiunile GarantiBank, banca prezenta si pe piata romaneasca. O fuziune ar fi deci foarte probabila intre business-urile din Romania la un moment dat, dupa cum nota recent Tolga Iskir, senior vice president, marketing & sales al Garanti Payment Systems, intr-un interviu acordat in exclusivitate BUSINESS Magazin.

     

    Revenind insa la tabloul de ansamblu, mai este un argument ce sustine ideea ca piata romaneasca este, in pofida dificultatilor pe care le parcurge pe moment, cat se poate de profitabila: efervescenta fara precedent a noilor intrari de companii straine, cu precadere detinuti de grupuri mari internationale. Cu putina vreme in urma, banca olandeza ABN Amro Bank si fondurile de investitii americane Old Lane si Rubikon Partners au infiintat Verida Credit, o companie in domeniul finantarilor ipotecare. Compania isi propune sa acorde imprumuturi de 100 de milioane de euro pana la finele anului viitor si sa ajunga la un volum dublu pana in 2011. Dorian Klein, presedintele Verida, estimeaza ca anul acesta ritmul de crestere a creditelor ipotecare va fi de circa 50-60%, in scadere de la 70% de anul trecut, cand a ajuns la un sold de 4 mld. euro. Piata financiara din Romania continua sa fie foarte atractiva si in viziunea lui Klein, in conditiile in care dorinta consumatorilor de a-si cumpara o casa hraneste afacerile companiilor finantatoare. Iar tendinta de crestere se va pastra, crede presedintele Verida, si in urmatorii sapte-zece ani.

     

    Si pe piata serviciilor de leasing (de altfel, cel mai mare segment din activitatea institutiilor financiare nebancare) e agitatie. Francezii de la BNP Paribas Lease Group au anuntat saptamana trecuta ca vin si ei pe piata romaneasca, urmand sa ofere servicii in zona de leasing de echipamente si solutii de inchiriere. Nu este primul lor pas in Romania; au intrat inca din 2005, cand Cetelem, filiala lor specializata in credite de consum, a cumparat Credisson International. Acum, Cetelem este lider pe piata creditelor de consum din Romania, cu o cota de piata pe care o estimeaza la circa 20%. Francezii mai sunt insa prezenti aici si prin firmele Arval, pe piata inchirierii pe termen lung si a managementului flotelor auto, respectiv Cardif, pe piata asigurarilor. “Companiile de leasing au avut mult de castigat aici, in special in transporturi, agricultura, constructii si infrastructura, unde solutiile de finantare sprijina nevoia in crestere de echipamente profesionale”, se spune intr-un comunicat al companiei.

  • Card cu parfum de femeie








    La Caixa General de Depositos, cea mai mare institutie financiara portugheza, lansa in urma cu cateva saptamani pe piata de origine un pachet special de carduri . Alcatuit dintr-un clasic card de debit, o linie de credit optionala, o solutie de internet banking si o asigurare de viata, acest pachet include insa si un minicard de credit, mai mic cu cativa centimetri decat unul obisnuit. Minicardul ar trebui sa fie mai ales pe placul femeilor, aprecia Mariceau Anjos, deputy manager al departamentului de carduri, pentru ca lor le e adresat. Folosirea oricarui card din acest pachet aduce posesorului si un castig imediat: de cate ori le foloseste pentru cumparaturi, acesta primeste inapoi pana la 5% din valoarea achizitiei.




     

    Contrar aparentei, lansarea unui asemenea card pentru femei nu este un moft – in primul rand pentru ca “80% din cheltuielile unei familii sunt administrate de femei”, dupa cum spune Jorn Lambert, group head consumer & commercial products al MasterCard Europe, “si este cat se poate de logic sa ai in vedere o astfel de segmentare a clientelei”. Pe pietele mature, asa cum este si cea a Portugaliei, care are dupa spusele lui Lambert una dintre cele mai dezvoltate infrastructuri de carduri si un grad mare de concurenta, crearea de produse pentru fiecare categorie de clienti este un efort care dureaza de ceva vreme. In Romania, putine sunt inca bancile care au gandit carduri speciale pentru o categorie sau alta de clienti; pana una-alta, la noi batalia se da inca prin arme destul de simple, in special pentru promovarea cardurilor de credit, dar si pentru a-i deturna pe consumatori de la bancomate spre platile cu cardul la comercianti. In toata tara sunt active in jur de 11 milioane de carduri, potrivit estimarilor facute de bancheri, mai putin decat are in portofoliu o singura banca turceasca (Garanti Bank, cu un total de peste 11,5 milioane) si de aproape cinci ori mai putine decat in Franta, unde sunt active circa 53 de milioane de carduri bancare.

     

    Bancherii portughezi nu sunt insa primii care au gandit un card pentru femei. Sub licenta MasterCard au mai fost emise carduri speciale pentru femei si in    Singapore, dar si pe continentul european, in Franta – piete unde concurenta indeamna la solutii inedite. In Franta, unde sunt circa 16 milioane de femei cu varsta intre 20 si 40 de ani, acest tip de card a fost lansat de BRED Banque Populaire la finele anului trecut. Un (alt) moft? “Anticipam ca se vor emite circa 20.000 de carduri standard si 5.000 in varianta Gold in 2008”, spune Jorn Lambert intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin in cadrul unei conferinte organizate de MasterCard in Portugalia pe tema noilor oportunitati de business de pe piata cardurilor. “Aceasta cifra a fost insa depasita insa din luna februarie, adica la mai putin de trei luni de la lansare.”

     

    In 20 de saptamani de la lansare, banca a emis 22.400 de carduri standard si, in doar cinci saptamani de vanzare, mai bine de 1.500 de carduri Gold, adauga Frederic Maserati, daily banking manager al BRED. Cardul de afinitate, asa cum se numeste produsul, le-a atras pe frantuzoaice printr-o combinatie de caracteristici gandite special pentru femei: o solutie de a scapa de maruntisul din poseta atunci cand merg la cumparaturi, dublata insa de posibilitatea de a obtine reduceri atunci cand platesc cu cardul, la anumite magazine. Cardul de afinitate este un produs pentru categorii de clienti bine delimitate, cum ar fi de exemplu asociatiile profesionale, cluburile sportive sau organizatiile non-profit. In Romania sunt inca putine programe de acest fel; spre exemplu, MKB Romexterra Bank a lansat carduri de afinitate in colaborare cu Federatia Sindicatelor Libere si Independente din Petrom, cu Sindicatul National al Functionarilor Publici si Colegiul National al Asistentilor Sociali din Romania, iar Emporiki Bank a emis un astfel de card cu clubul sportiv Dinamo. Banca Carpatica are un card pentru membrii Automobil Clubul Roman (ACR), iar OTP Bank a emis unul pentru suporterii echipei de hochei din Miercurea-Ciuc. Totusi, numarul cardurilor de afinitate pe piata romaneasca este inca foarte mic, nedepasind in total cateva sute de mii, prin comparatie cu cele peste 33 de milioane de carduri co-branded si de afinitate emise in Europa in 2007 doar sub sigla MasterCard.

     

    Explicatia acestei diferente uriase nici nu e, de altfel, greu de gasit; nevoia de diferentiere ca demers de marketing, prin produse speciale (fie ca sunt carduri cu design special sau cu tehnologii de ultima ora, cum sunt cardurile contactless). Chiar si asa, potentialul pe piata europeana a cardurilor este inca enorm, puncta in aceeasi conferinta de la Lisabona Javier Perez, presedintele MasterCard Europa. Un european obisnuit are in portofel mai putin de doua carduri (doar in Marea Britanie numarul e in jur de cinci), in timp ce un american mediu are peste opt carduri. In Franta, adauga reprezentantul BRED, Frederic Maserati, numarul este si mai mic: 72% dintre francezii cu varsta de peste 26 de ani detin un singur card bancar.

     

    In aceste conditii, numarul cardurilor nou emise a crescut la nivel european cu circa 20% in primul trimestru din 2008 comparativ cu aceeasi perioada a anului precedent, spune Jorn Lambert de la MasterCard Europe (referindu-se doar la cifrele care privesc compania sa, alaturi de care o cota importanta o are insa si furnizorul concurent de carduri, Visa). In acelasi interval, cheltuielile realizate cu cardurile la punctele de vanzare au crescut cu aproximativ 18%, ritm despre care Lambert spune ca este cel mai ridicat din ultimii cinci ani.

     

    In materie de utilizare a cardurilor la comercianti, potentialul de crestere este de asemenea enorm, declara pentru BUSINESS Magazin Colin Wright, group head, merchants and acceptance la MasterCard Europe. La nivel paneuropean, potentialul este de 5,7 mii mld. euro, constand in totalul activitatii de retail care se realizeaza prin diferite mijloace de plata – numerar, cec, carduri etc., estimeaza Wright. “Din acest potential, noi, Mastercard, avem doar 9%.” Pentru Mastercard, piata celor 51 de tari europene este organizata in trei zone, respectiv zona unica de plati euro, pietele dezvoltate (Marea Britanie, Irlanda si tarile nordice) si pietele aflate in dezvoltare. Dupa Wright, “lucrurile devin cu adevarat interesante in pietele emergente”, asa cum este si cea romaneasca. In regiune, pene­trarea cardurilor e de circa 5%, dar ritmul de crestere a businessului e de 35-40%.

     

    In zona tarilor dezvoltate, acceptarea de carduri de credit si debit la comercianti este de circa 16%, urmarea fireasca fiind introducerea unor forme mai sofisticate de plata, precum PayPass. In fine, in zona unica de plati euro, o regiune ce reprezinta circa 60% din intreg businessul, procentul mediu scade la 9%, insa gradul de dezvoltare este foarte diferit de la tara la tara. “Acestea sunt pietele in care se creeaza tendintele, modelele pe care mai apoi le urmeaza si celelalte”, spune directorul de la MasterCard, adaugand despre ceea ce ar putea fi numit, din unghiul lui, un avantaj al tarilor emergente: “In aceste regiuni se pot sari multe etape; nu mai este nevoie sa incepi cu tehnologii de baza, nu mai este nevoie sa faci incercari; dimpotriva, aici putem deja sa facem lucruri pe care nici macar nu le-am incercat in tarile dezvoltate”.




  • Gata cu criza de personal








    “Am intalnit un candidat care incepuse sa lucreze din liceu, in anul I se angajase intr-o companie, in anul al II-lea in alta, iar in ultimul an de facultate era deja manager”, povesteste Dragos Gheban, business development manager la Catalyst Recruitment Solutions, despre unul dintre tinerii care nu asteapta sa implineasca 22 de ani si sa ia diploma ca abia apoi sa inceapa munca. Nu sunt insa multi in asemenea situatie; cei mai multi fac primii pasi in viata profesionala abia dupa patru ani de facultate si fara prea multa experienta de munca. Pretentiile lor salariale sunt insa mari, iar angajatorii, de cele mai multe ori in cautare disperata de oameni, fac concesiile de rigoare.




     

    Anul acesta insa, vantul se pare ca va sufla din alta directie. Aproximativ 90.000 de absolventi vor iesi de pe portile facultatilor din Romania, de doua ori mai multi decat anul trecut, ca urmare a introducerii din 2005/2006 in invatamantul universitar a asa-numitului sistem Bologna, prin care ciclul de studiu s-a scurtat de la patru la trei ani.

     

    Presa a estimat anterior, pe baza unor date ale Institutului National de Statistica, ca numarul absolventilor din acest an se va ridica la aproximativ 260.000, cu tot cu absolventii sistemului de invatamant la distanta, dar ultimele date furnizate pentru BUSINESS Magazin de catre reprezentantii Ministerului Educatiei si Cercetarii arata ca, in realitate, numarul celor care vor absolvi cursurile la zi ale facultatilor din sistemul de stat si privat nu va depasi 90.000 de oameni. Si asa insa, de doua ori mai multi absolventi inseamna pentru angajatori, cel putin la nivel teoretic, de doua ori mai multe sanse de a gasi candidatii potriviti pentru locurile de munca pe care le au disponibile, asa incat si-ar putea permite sa fie mult mai selective si, de ce nu, sa incerce sa schimbe raportul de forte pe piata muncii.

     

    “Toti cei care termina facultatea isi imagineaza ca, in ciuda faptului ca nu au niciun pic de experienta, pot sa ceara si vor primi un salariu de cel putin 600 de euro pe luna plus telefon mobil, masina, bonuri de masa si laptop. In realitate, nicio firma nu va da unui astfel de candidat mai mult de 400 de euro pe luna, ca sa nu mai vorbim de beneficii extrasalariale”, spune Florin Rusu, managing director al Global Consulting.

     

    Asteptarile salariale necorelate cu experienta tinerilor candidati reprezinta una dintre cele mai mari probleme cu care se confrunta angajatorii. Potrivit studiului “Cel mai dorit angajator”, realizat la sfarsitul anului trecut de Daedalus Consulting si Catalyst Recruitment Solutions, asteptarile salariale au crescut pentru toate nivelurile de experienta in comparatie cu anul 2007: fata de salariile pe care le primesc, tinerii se asteapta sa fie remunerati cu aproximativ 200 de euro in plus. “Avem inca o piata a candidatilor care pune presiune pe angajatori, acestia avand in multe cazuri solicitari nerealiste sau exagerate in raport cu experienta si potentialul lor”, afirma Valeria Mihaiescu, HR regional director al Deloitte Balkans.

     

    Recruiterii spun ca aceasta tendinta va disparea abia atunci cand piata se va stabiliza, iar decalajul dintre cerere si oferta pe piata fortei de munca nu va mai fi atat de mare. Cat timp va mai dura insa pana cand va avea loc aceasta reechilibrare? “Cel putin doi-trei ani”, estimeaza Catrinel Postema, managing partner al Interact Development.

     

    Decalajele sunt mai mari in cazul celor cu un nivel de experienta mai ridicat, iar din punctul de vedere al specializarii se manifesta mai ales in cazul inginerilor si al celor din industria farmaceutica, adica din sectoarele care in ultimul timp au acuzat cel mai greu recuperabil deficit de personal. Cele doua domenii se numara insa printre cele ce nu vor avea avantajul unui numar dublu de absolventi, in conditiile in care sistemul Bologna nu a fost aplicat si pentru facultatile din cadrul Universitatii Politehnice sau Universitatii de Medicina si Farmacie. Cu alte cuvinte, angajatorii din aceste domenii vor fi nevoiti sa depuna aceleasi eforturi ca si pana acum pentru recrutarea tinerilor specialisti, din ce in ce mai tentati sa plece in strainatate. “Am foarte multi colegi de facultate care din toamna vor pleca sa profeseze in Anglia, pentru ca li se ofera niste conditii de nerefuzat: salariu lunar de 2.700 de lire, posibilitatea de a-si aduce si partenerul de viata, care va fi ajutat sa-si gaseasca un loc de munca, bilete de avion pentru amandoi si plata chiriei timp de o luna”, spune Alexandra Ciuca, studenta in anul al V-lea la Facultatea de Farmacie Carol Davila.




  • Big in Bulgaria

    La inceputul lunii mai, Bigger Group anunta extinderea pe piata din Bulgaria printr-un printr-un parteneriat cu agentia bulgara VPR, in acest proiect fiind investiti in jur de 250.000 de euro din care o treime din suma in primul an.

    Chiar daca negocierile au inceput in urma cu cateva luni, Marcel Straut, managing director al Bigger Group spune ca prima data a fost atras de piata bulgara in 2006, cand Starlink a realizat un spot pentru un client care vindea napolitane si care a fost foarte bine primit de oamenii din publicitate. "Atunci ne-am dat seama de aceasta oportunitate. Industria lor de publicitate nu este foarte creativa, spre deosebire de stralucirea si galagia din industria noastra. Pun accentul mai mult pe mesaj si mai putin pe forma lui, e cam cum era Romania acum vreo zece ani", apreciaza Straut.

    Decizia de extindere in Bulgaria a fost determinata de evolutia diferita pe care o are piata de acolo comparativ cu cea din Romania, companiile cu cele mai mari investitii in promovare nefiind multinationale, ci locale. La noi, in schimb, cei mai mari investitori in publicitate sunt Procter&Gamble, Unilever si L’Oreal.

    Straut spune ca dintre patru agentii care l-au interesat a ales sa faca parteneriatul cu o agentie de creatie pentru ca si-a dorit sa se axeze pe aceasta specializare, dar si pentru ca in Bulgaria agentiile de media (agentii care cumpara spatiu publicitar) sunt grupate in doua grupuri de firme de media care detin aproape 90% din bugetele de publicitate, asa incat nu era loc pentru lansarea unui alt brand. VPR s-a lansat in 2005, iar in 2007 a avut o cifra de afaceri de 600.000 de euro. Numele agentiei care a rezultat in urma parteneriatului va fi Bigger VPR Bulgaria.

    Cat priveste o eventuala lansare in alte tari din regiune, respectiv Serbia si Albania, directorul Bigger Group precizeaza ca aceasta este un proiect indepartat, dar ca intrarea acolo ar putea avea loc prin intermediul agentiei bulgare, care este deja prezenta in aceste tari.

    Anul trecut, Bigger Group a avut o cifra de afaceri de 14,7 milioane de euro, iar in luna februarie a acestui an, managerul grupului format din agentiile Bigger Media, Bigger Creative, Bigger Events si diviziile Bigger PR, Bigger Production si Bigger BTL estima o crestere pana la 20,7 milioane de euro. Cu toate acestea, in interviul de atunci pentru BUSINESS Magazin, Straut preciza ca estimarea era optimista si ca la sfarsitul anului volumul business-ului ar putea fi de fapt in jurul a 15-16 milioane de euro.

    "Cifrele sunt mai mici, pentru ca unii dintre clienti, cum ar fi Brenac, nu au investitii in acest an. A crescut insa activitatea in zona de creatie si organizare de evenimente, unde volumele sunt mai mici, dar profitul este mai mare. Mai toti clientii nostri si-au crescut bugetele cu 30-40%, si-au corelat bugetele cu vanzarile, iar daca vanzarile vor fi vizibile, in partea a doua a anului isi vor mai majora bugetele".

    Cei mai importanti clienti ai Bigger Group provin din domeniile financiar-bancar (Citi Financial), auto (AutoItalia) si media (Adevarul Holding), care inseamna in jur de 30% din afaceri. Anul trecut, bugetele noilor clienti au insemnat aproximativ 10 milioane de euro din cifra de afaceri a grupului. Dupa un an 2006 cand cifra de afaceri a fost de 5,6 milioane de euro, suma de 10 milioane de euro raportata la un total de 14,7 milioane trebuie judecata prin prisma faptului ca in 2007 o parte dintre clientii grupului au fost pierduti (contul de media al Citroen, de pilda, care a ajuns in portofoliul OMD), iar o alta parte nu au avut investitii. In schimb, printre clientii castigati insa anul trecut se numara Agroli Group, Bere Mures, Brenac, Citi Financial, Dom Perignon si Lemarco.

    Dupa cum precizeaza Straut, in primele patru luni ale anului grupul a avut un profit de aproximativ 280.000 de euro, egal cu cel din 2007: "Ianuarie si februarie a fost mai slab decat anul trecut, dar am recuperat in martie si aprilie".

    Daca in 2007, cand agentia era inca in grupul Leo Burnett, accentul a fost pe deschiderea de noi agentii, care a dus la majorarea numarului de angajati de la 35 la 85, in acest an se va incerca o consolidare a specializarilor. "Acum suntem mai putini oameni pentru ca am incercat sa optimizam resursele. Avem un alt principiu de a investi fata de atunci cand eram la Leo. Acum suntem pe cont propriu si, nemaiavand confortul unui grup in spate, trebuie sa fim mai responsabili in dezvoltare si sa facem pasi mai mici, nu atat de mari ca pana acum" .

    Anul trecut, cand firma se numea Starlink si era doar agentie de media, s-a divizat in Starlink Media si Starlink Creative Services, extinzandu-si astfel serviciile si in zona de creatie. Au fost deschise diviziile de relatii publice, organizare de evenimente si productie publicitara, iar firma s-a despartit de grupul Leo Burnett si si-a schimbat denumirea in Bigger Group. Principalul motiv al rupturii a fost faptul ca reteaua Starlink, din care facea parte filiala din Romania, se orientase la nivel international catre marketingul digital, rebranduindu-se totodata sub numele de Spark.

    Desi Bigger Group are mai multa independenta de cand reprezentantii Leo Burnett si ai grupul Publicis (grup care detine actiuni in cadrul Leo Burnett) s-au retras din actionariat, Marcel Straut spune ca nu prea sunt avantaje in a fi o agentie independenta. "Ai mult mai multe avantaje sa fii in retea. De la un portofoliu de clienti care iti vine in virtutea retelei, traininguri, pana la faptul ca atunci cand participi la un pitch (licitatie de cont, n.red.) poti sa spui ca esti parte dintr-o retea, ceea ce pentru client reprezinta o garantie. E mult mai greu sa fii independent si convingi mai greu clientii"

    Directorul Bigger Group precizeaza ca a reusit totusi sa convinga clientii si fara sa fie sub umbrela Publicis, dar recunoaste ca este mult mai avantajos pentru o agentie sa fie parte dintr-o retea sau grup atunci cand se lanseaza. "Noi nu am avut niciun client de retea cand eram in Starlink si nici ca training nu am beneficiat foarte mult. Dar ne-a ajutat foarte mult cu numele".

    In afara de extinderea in regiune, Marcel Straut vizeaza si consolidarea segmentului de media buying, care aduce aproximativ 30% din cifra de afaceri a grupului. Consolidarea consta in reunirea a cinci agentii de media intr-un grup care concentreaza afaceri de aproximativ 80 de milioane de euro. Alaturi de Bigger Media – agentia de media a grupului Bigger " din grup fac parte Next Advertising, Spoon Media, Propaganda si Media Direction, a doua companie de pe piata de media, cu o cifra de afaceri de 42 de milioane de euro in 2007.

    "Formam cel mai mare pool de media buying. Am facut acest lucru pentru ca pretul de cumparare a devenit foarte important in ultima perioada si clientii isi dramuiesc fiecare euro pe care il au", explica Straut. Presiunea asupra bugetelor de marketing devenise foarte mare, la fel si cea asupra costurilor de media, "asa incat trebuie sa fim competitivi in media buying. Si in plus, aceasta ofera o oarecare protectie in fata altor grupuri".

  • Veniti si la noi in oras








    Pentru 1,2 milioane de euro, Whitney Houston a sustinut recent un concert in Marea Britanie, in cadrul unui bal de caritate finantat de un miliardar din industria telecom. Despre Madonna se zvoneste ca a acceptat un onorariu de 6,3 milioane de euro pentru a canta la o petrecere privata ce va avea loc undeva in Dubai in luna noiembrie. Elton John va sustine un concert la deschiderea unui hotel din Moscova, pentru 3,2 mil. euro, iar Amy Winehouse a castigat 1,2 milioane de euro dupa ce a cantat in cadrul a doua petreceri private din Paris.

     

    “Deja a devenit esentiala prezenta unui cantaret de renume la petrecerea ta privata”, observa Hannah Sandling, un stilist care lucreaza cu celebritati si care afirma ca majoritatea artistilor din industrie, de la Diana Ross si pana la Justin Timberlake, au sustinut pana acum reprezentatii la petreceri cu cateva sute de invitati. In ultima perioada insa, petrecerile au devenit din ce in ce mai restranse. Sugababes, spre exemplu, sustine anual 15 asemenea reprezentatii in cercuri restranse, pentru sume care variaza intre 125.000 si 315.000 de euro. Iar odata cu aceste schimbari, nici genul petrecerilor, organizate de companii sau de oameni foarte bogati, nu mai este acelasi. Acum insa oricine poate inchiria un cantaret pentru o petrecere; prin site-ul Owngig.com, fanii au posibilitatea sa solicite concerte private in orasul unde locuiesc, mentionand suma pe care sunt dispusi sa o plateasca pentru un bilet la concertul vedetelor preferate si orasul unde vor sa aiba loc concertul. Iar in momentul in care numarul solicitantilor si al sumelor angajate devine suficient de mare, echipa Owngig negociaza termenii contractuali pentru concert cu managerii artistilor. Altfel spus, fiecare eveniment are loc in functie de cerere, iar numarul participantilor la o petrecere privata este limitat la numarul celor care au solicitat participarea la concert (si s-au oferit sa plateasca diverse sume, incepand de la 50 de lire sterline).            

     

  • The Joker Begins








    Intr-o vara in care cinematografele intrec standurile de BD-uri la concentratie de supereroi, “Cavalerul negru” (adica Batman) ocupa un loc privilegiat. A fost votat cel mai asteptat film cu supereroi al verii, desi nici cu ceilalti nu-i de glumit: atat “Wanted”, cat si “Hancock” au sarit de 60 de milioane de dolari incasari in week-endul lansarii (adica mai mult decat “Batman Begins”, primul film cu tandemul Christopher Nolan si Christian Bale), iar despre “Hellboy: The Golden Army” se aud o multime de superlative. Cu toate acestea, niciunul nu a starnit o mai mare frenezie decat “Cavalerul negru”.




     

    Iar “Cavalerul negru” depaseste asteptarile, devenind probabil cel mai sumbru, dar si cel mai inteligent film cu supereroi al anului. Ca de obicei, intunecatul Gotham City este afectat de o multime de raufacatori, impotriva carora lupta misteriosul Batman/Bruce Wayne (Christian Bale), dar si James Gordon (Gary Oldman), seful politiei, sau procurorul general Harvey Dent (Aaron Eckhart). Principalul lor adversar? Ferocele Joker (Heath Ledger), un adevarat agent al haosului, care pune orasul pe jar (la propriu, caci este si piroman) cu anarhicele sale puneri in scena. Lupta dintre Batman si Joker devine tot mai personala, caci acesta din urma reuseste sa-l faca pe erou sa-si puna sub semnul intre­barii insusi crezul care l-a transformat in intunecatul vigilante, protectorul orasului Gotham. Joker-ul intervine in acelasi timp si intr-unul dintre cele mai complexe triunghiuri amoroase, cel dintre Wayne, Dent si frumoasa Rachel Dawes (Maggie Gyllenhaal, intr-un rol preluat de la Katie Holmes).

     

    Daca in ceea ce priveste atmosfera, premisele si efectele speciale “Cavalerul negru” se inscrie in seria de filme cu supereroi a verii, contextul este inselator: Christopher Nolan, regizor si co-scenarist, alaturi de fratele sau Jonathan, a declarat ca s-a inspirat mai degraba din “Heat”, filmul lui Michael Mann, cu Al Pacino si Robert de Niro in rolurile principale, decat din multitudinea de filme cu supereroi care au impanzit in ultima vreme cinematografele. Daca-l dezbraci pe Batman de costum, ii stergi Joker-ului machiajul de pe fata si nu-l lasi pe Harvey Dent sa devina schizoidul Two-Face, acest al doilea triunghi al filmului lui Nolan se bazeaza mai degraba pe ambitie, principii si da, “in palos sa ne masuram”, decat pe banala lupta dintre bine si rau, mobilul majoritatii covarsitoare a peliculelor de gen.

     

    In centrul actiunii este si de aceasta data Batman, eroul DC Comics, un supererou “self-made” ale carui abilitati depind mai degraba de logistica sa inepuizabila, precum si de intensul sau spirit justitiar, decat de vreo super-putere capatata accidental (vezi Spider-Man sau Hulk) sau mostenita genetic (Wesley Gibson din “Wanted”). Cat despre opozantii sai, acestia provin mai degraba din lumea interlopa, “perfectionati” de o vizita intr-un spital de boli mintale. Probabil filmul ar fi trebuit sa se intituleze “Cavalerul cu fata pictata in toate culorile curcubeului”: Joker-ul este vedeta, iar Heath Ledger este starul revenirii lui Nolan la lumea intunecata a lui Batman.

     

    Joker-ul lui Ledger o sa faca istorie, pe de o parte datorita modului sau extrem de sumbru de a-l interpreta, pe de alta parte datorita (din cauza?) inevitabilei intrebari: acea supradoza accidentala de medicamente care l-a ucis pe Ledger pe 22 ianuarie nu este si un efect al intensitatii interpretarii sale?

     

    Sugestia nu mai pare exagerata cand afli ca Ledger s-a inchis singur intr-o camera de hotel, timp de o luna, pentru a-si insusi personajul Joker-ului, pentru a si-l delimita si a-l indeparta cat mai mult, dar si cat mai credibil de Joker-ul lui Jack Nicholson (in “Batman”-ul din 1989 al lui Tim Burton). Atitudine, gesturi, expresii faciale si, cel mai important, vocea Joker-ului s-au nascut atunci, in acea camera de hotel, unde Ledger a creat psihologia personajului, redactand chiar si un fel de jurnal in care nota posibilele ganduri ale Joker-ului, eventuale pozitii (extreme, desigur) pe care le-ar fi putut avea acesta, inspirandu-se pe de o parte din anarhia din “Portocala mecanica” si pe de alta din comportamentul si gestica lui Sid Vicious din Sex Pistols. Rezultatul? Infricosator. Atat de infricosator, incat se discuta deja despre o posibila nominalizare a lui Ledger la premiul Oscar pentru rol secundar, in situatia in care filmele de gen rareori pun mana pe o nominalizare la o categorie de interpretare, lor fiindu-le dedicate, de obicei, categoriile tehnice. Unii zic chiar ca interpretarea lui Ledger ar merita categoric premiul si ca acordarea acestuia n-ar trebui sa aiba nimic de-a face cu moartea prematura a actorului.

     

    Categoric mai bun decat “Batman Begins”, “Cavalerul negru” dispune de cateva replici memorabile pe care le veti repeta la nesfarsit. Deloc surprinzator, multe dintre acestea ii apartin Joker-ului, care spune, de exemplu: “Orasul asta merita criminali mai buni”. Si noi meritam filme cu super-eroi mai bune, iar Christopher Nolan chiar si-a facut treaba ca lumea.




  • Pentru ce traim pe lume




    El insusi se defineste ca fiind un „psy pop”, adica un psihiatru „popular”, caruia teoriile savante ale spiritului nu i se par interesante decat in masura in care ii ingaduie sa descopere in ele uneltele necesare cu care sa isi puna pacientii pe drumul cel bun. Vocatia sa fundamentala este de a-i ajuta pe altii sa-si gaseasca sensul vietii si acela de a vindeca: fie in cabinetul sau, in intimitatea dialogului terapeutic, fie in timpul sedintelor de grup, pe care adesea le considera cele mai eficiente instrumente de tratament, fie predand terapia unor tineri care doresc sa se lanseze in domeniul spinos al psihiatriei. Nu in ultimul rand, Fanget scrie scrie carti dedicate celor carora viata le ridica in cale obstacole aparent insurmontabile. Dupa un volum de mare succes – „A indrazni: terapia increderii in sine” -, autorul a revenit cu acest „Sensul vietii” (in original „Ou vas-tu?” – „Incotro te indrepti?”), un alt ghid de psihologie practica, menit sa ne ajute sa descoperim treptat, in viata de zi cu zi, „micile sensuri” care ne pot ameliora existenta amoroasa, familiala si profesionala. Scopul este acela de a ne face sa devenim actorii propriei existente si nu spectatorii unui destin ipotetic. Cu ajutorul unor exercitii simple, al unor marturii si al unor trucuri terapeutice, Frédéric Fanget ne invata sa ne facem bilantul vietii (inclusiv prin neplacutul inventar al „ultimei clipe de viata”), sa ne fixam prioritatile, sa lasam fleacurile in sertarul ce le este destinat si sa pornim pe propriul drum in viata, dupa un model construit in conformitate cu personalitatea noastra si cu contextul in care traim, neuitand o clipa ca sensul vietii se poate schimba la orice varsta.








    Frédéric Fanget – “Sensul vietii”,
    Editura Trei, Bucuresti, 2008
     
     
    Noutati
     

    Portretul unui arhitect

    Seria Iglooprofil (editata de grupul de profesionisti ai arhitecturii adunati sub marca revistei Igloo) se deschide cu un album de sinteza dedicat marelui creator portughez Alvaro Siza (nascut in 1933, in localitatea Matosinhos), recent invitat in Romania cu prilejul deschiderii unei expozitii retrospective la Muzeul de Arta Contemporana din Bucuresti. Absolvent al Scolii de Arte Frumoase din Porto (1955), se orienteaza spre arhitectura si incepe sa-si desfasoare proiectele personale in tara de bastina si, ulterior, in strainatate. Influentat initial de opera unor Frank Lloyd Wright, Alvaro Alto sau Adolf Loos, isi gaseste rapid expresia personala, sinteza de traditie si modernitate. In 1992, Alvaro Siza a primit premiul Pritzker, cea mai importanta distinctie internationala in domeniul arhitecturii. Albumul-catalog cuprinde cele 54 de proiecte din expozitia monografica de la MNAC, careia ii si reproduce conceptul.

    Alvaro Siza – “54 de proiecte”,
    Editura Igloo Media, Bucuresti, 2008

     
     

    Propaganda din ziua de azi

    Destoinic sapator prin arhivele istorice si, in acelasi timp, pasionat de artele plastice in toate expresiile lor si de literatura, Calin Hentea intruchipeaza perfect imaginea cercetatorului nelinistit, pentru care un subiect isi afla intotdeauna, de la o carte la alta, noi dimensiuni de sem­ni­ficatie. Expert de prima mana in domeniul propagandei (militare, politice, strategice etc.), cu o experienta in aceasta arie care aduna mai bine de zece ani de activitate, un doctorat si un raft de carti publicate, Hentea iese acum pe piata editoriala cu un volum in care incearca sa descopere ultimele aspecte si tendinte ale propagandei, dar si noile sensuri ale conceptului, cata vreme „propaganda din 2007 este diferita de cea din 1622, din 1920 sau de la sfarsitul Razboiului Rece” si va fi diferita de cea a zilei de maine. In­cer­carile de influentare in masa ale unora fata de altii, spune cercetatorul, nu vor face decat sa se inmulteasca atat in lumea militara, cat si in cea civila in viitorul imediat predictibil.

    Calin Hentea – “Noile haine ale propagandei”,
    Editura Paralela 45, Pitesti, 2008