BusinessMagazin

Blog

  • STRATEGIE: Cu numarul 10 pe tricou, easyJet isi ia zborul din septembrie

    easyJet va incepe sa opereze din Romania din septembrie. Desi este in acest moment unul dintre cei mai mari operatori aerieni low-cost din Europa, are ca obiectiv o cota de piata de doar 5% in primul an.

     

    Asadar, companiile est-europene care doresc sa ramana sau sa devina lideri de piata pot sta linistite. Deocamdata, pentru ca pe termen lung easyJet are de gand sa dubleze piata.

     

    Cunoscut drept operatorul low-cost cu cei mai multi clienti in Europa, easyJet este al zecelea operator de profil care intra pe piata romaneasca, dupa Blue Air, My Air, Sky Europe, Wizz Air, Club Air (companiei italiene i-a fost retrasa licenta de functionare in primele luni ale acestui an), Germanwings, ClickAir, Alpi Eagles si Wind Jet. Bucurestiul a aparut in reteaua de rezervari a easyJet vinerea trecuta, pe 15 iunie, iar zborurile vor incepe din septembrie. Este cumva un moment istoric pentru aceasta piata low-cost: toata lumea din domeniul aviatiei a spus constant ca vom avea o adevarata piata low-cost abia atunci cand cei mari, easyJet si Ryanair, vor intra in Romania.

     

    Deocamdata irlandezii de la Ryanair nu au anuntat data de lansare, desi se pregatesc sa intre in Romania, iar britanicii de la easyJet privesc intrarea in Romania ca un punct bifat pe harta: „easyJet are o crestere anuala de 15% si inaugureaza constant noi rute si piete si are nevoie sa imparta aceasta extracapacitate acolo unde este posibil“, explica pentru BUSINESS Magazin Peter Voets, manager de marketing pentru Suedia si estul Europei. Acesta spune ca Romania face parte dintr-un plan de expansiune a easyJet alaturi de alte piete deschise recent, precum Maroc, Turcia si Croatia.

     

    Desi Peter Voets afirma ca intrarea in Romania este favorizata de intrarea tarii in UE si de aderarea tarii la acordul open-sky, easyJet a anuntat lansarea zborului spre Bucuresti odata cu lansarea unei destinatii din fosta UE15, anume Viena (unde va opera o cursa de la Londra). Asadar, Viena intra in reteaua easyJet la doi-trei ani dupa ce compania fondata in 1995 de grecul Stelios Haji-Ioannou a bifat cateva capitale la est de Viena, precum Budapesta, Praga sau Varsovia.

     

    Planurile pentru primul an ale easyJet in Romania sunt absolut rezonabile: vor incepe cu sapte zboruri Bucuresti-Milano pe saptamana, vor sa obtina 5% din cota de piata spre si dinspre Romania si vor sa transporte 80.000 de pasageri. Nu s-au gandit inca daca vor deschide o baza la Bucuresti, urmand sa opereze cursa de la baza lor din Milano (una dintre cele 14 baze pe care le au in Europa). Pentru moment, nu vor angaja niciun om in Romania, ci vor lucra cu o companie de servicii de manevrare la sol de la Bucuresti.

     

    Pe termen mai lung insa, concurentii easyJet vor putea urmari o crestere a ambitiilor operatorului britanic. Peter Voets spune ca „experienta ne-a demonstrat ca de fiecare data când intram pe o piata noua, generam cresteri de 80% fara sa luam din cota de piata a celorlalte companii aeriene“.

     

    Aceasta inseamna pe de o parte ca easyJet urmareste atragerea de noi tipologii de clienti (prin politica tarifara – cel mai probabil; Peter Voets spune ca pentru client competitia inseamna prezenta a cat mai multe companii aeriene pe piata, nu numai a tarifelor mici), iar pe de alta parte ca vrea sa devina numarul unu in felul sau, prin deschiderea de noi nise in piata.

     

    Planurile easyJet de crestere cu 80% a pietei ar insemna, intr-un interval de trei ani, ca piata low-cost sa depaseasca valoarea de 300 de milioane de euro. Mai ales ca procentul dat de Peter Voets depaseste si cele mai ambitioase estimari de crestere ale pietei aeriene din Romania, care, conform IATA, ar trebui sa aiba salturi intre 4 si 8% in fiecare din urmatorii ani.

     

    Primul semn ca easyJet isi bazeaza cresterea altfel decat au gandit-o celelalte companii low-cost este ca principalul concurent pe care Peter Voets il vede in Romania nu este Blue Air, liderul local al pietei low-cost: „Bineinteles, luând in considerare gradul de notorietate pe care il are TAROM in România, acesta va fi un concurent serios“.

     

    Aceasta declaratie duce cu gandul la modul in care easyJet si-a gandit dezvoltarea in alte state est-euroepene, unde a intrat pe diverse orase cu curse externe si interne care erau pana atunci „rezervate“ operatorului aerian national. Probabil ca strategia este asemanatoare si pentru Romania, desi Voets nu a dat deocamdata detalii despre alte orase in care va opera easyJet, spunand ca pentru primul an se vor concentra pe Bucuresti.

  • O camera, un unghi bun si e gata filmul!

    Se presupune ca Internetul ar trebui sa fie un ajutor imens pentru industria pornografica, creand o piata globala pentru fotografii si filme accesibile din intimitatea computerului de acasa. Pentru o vreme asa a si functionat, crescand distributia si acceptarea sociala a „divertismentului pentru adulti“ si aducand si o usoara evolutie in vanzari. Dar acum, industria pornografica este in declin – si toti dau vina pe Internet.

     

    Pentru ca fotografiile si filmuletele se gasesc din plin gratis sau la preturi mici pe Internet, vanzarile de DVD-uri pornografice au inceput sa se resimta serios. Tehnologia digitala ieftina i-a ajutat pe pornografii amatori aspiranti, care au invadat piata, in vreme ce toata lumea din industria de „divertisment pentru adulti“ da tot mai mult continut gratuit, ca sa atraga clientii platitori.

     

    Si, spre deosebire de consumatorii care cauta muzica si alte produse media, privitorii de pornografie n-au complexe sa renunte la producatorii si actorii faimosi in favoarea unora anonimi sau la un platou de filmare bine luminat pentru o canapea uzata din casa unui videograf amator. Dupa ani de cresteri constante, vanzarile si inchirierile de filme porno au ajuns in SUA in 2006 la 3,62 miliarde de dolari, in scadere fata de 4,28 de miliarde de dolari in 2005, potrivit estimarilor AVN, o publicatie a industriei de profil.

     

    Companiile mai vechi in bransa reactioneaza cu valori de productie mai bune si oferte web mai sofisticate. Dar, spre dezamagirea lor, producerea si distribuirea pornografiei a devenit deja mult prea accesibila. „Oamenii fac filme in propriile lor case si apoi n-au de facut decat sa le puna pe site-uri gratuite“, spune Harvey Kaplan, fost producator de filme pornografice, acum director executiv la GoGoBill.com, care proceseaza plati pentru site-urile porno. „Asta omoara piata.“

     

    Este o situatie exact pe dos fata de obisnuita poveste ca „Internetul schimba industria“. Internetul a ajuns rapid o amenintare pentru unele industrii, precum productia de muzica sau presa traditionala. Dar pentru pornografie, era digitala a dus initial la un fel de democratizare, de intrare in normalitate a pornografiei, oferind acces online facil si anonim. Extinderea accesului la Internet de mare viteza a promis apoi cresteri si mai mari. Numai ca, in loc de asta, conexiunile mai rapide n-au facut decat sa le permita consumatorilor de divertisment deocheat sa descarce mai repede filmuletele gratuite si producatorilor amatori de filme porno sa-si puna mai usor pe Internet creatiile.

     

    Poate sfidand asteptarile, piata continua sa fie insa invadata de noi productii video, atat online, cat si pe disc. Unele companii spun ca au avut succes vanzand abonamente la site-urile web si oferind filme pentru descarcare sau pentru vizionare online. Dar veniturile lor din Internet, desi au avut o crestere modesta, nu au compensat scaderea in vanzarile si inchirierile de filme. Iar companiile producatoare de filme porno mai traditionaliste nu renunta, fireste. Ele spun ca au un raspuns la noua competitie: calitatea. De asemenea, cauta sa se diferentieze de producatorii de filme ieftine vanzandu-si in magazine produsele in ambalaje mai atragatoare sau prin intermediul unor site-uri mai elaborate, prin folosirea unor aparate de filmat mai performante si a unor regizori si actori mai experimentati. Toti spera ca privitorii vor fi mai pretentiosi cand vine vorba despre sex.

     

    „Folosim lumina de buna calitate si un sunet foarte bun“, spune David Joseph, presedintele Red Light District, o companie de productie din Los Angeles care a facut filme precum „Comportament obscen“. Joseph spune ca compania lui nu a pierdut timpul, si nici pe cel al spectatorilor sai, pe complicatii inutile de scenariu. „Nu e o poveste elaborata, se trece direct la sex, dar avem grija la calitate“, spune el, adaugand ca este foarte atent si la alegerea fundalurilor interesante. „Folosim diferite locuri de filmare, incaperi si canapele.“ Vanzarile Red Light au scazut cu peste 30% in ultimii doi ani. Ca sa combata aceasta tendinta, spune Joseph, compania are de gand sa inceapa sa ofere cumparatorilor de filme un DVD extrapromotional cu mai multe scene din filmele sale, DVD care in mod obisnuit costa 20 de dolari. De asemenea, Joseph spera sa imbunatateasca modul de ambalare a DVD-urilor produse de compania sa.

     

    Firma Nectar Entertainment, care a produs filme precum „Insula Exxxtasy“, a lansat recent un site redesenat, ca sa fie mai competitiva pe partea de online. Nectar percepe o taxa lunara de acces de 29,95 dolari, iar pentru aceasta suma membrii sai se pot uita la mii de fotografii sau la cele 35 de filme din arhiva site-ului.

     

    Dar aceasta nu poate sa concureze cu pretul si volumul continutului porno gratuit disponibil pe unele site-uri. Un site operat de Adult Entertainment Broadcast Network are 200.000 de filmulete, multe dintre ele oferite de videografi amatori, spune Scott Coffman, presedintele companiei. „Primim continut din toata lumea – Japonia, Germania, Brazilia“, spune Coffman, adaugand ca pana si pe el l-a surprins numarul de contributori. „E la fel ca la YouTube; te intrebi cati oameni au camere video si filmeaza toate astea?“

     

    Coffman spune ca el nu face parte din industria continutului oferit gratuit. Aproape jumatate dintre filmele de pe site, spune el, vin de la companii de filme porno care vor sa-i faca pe privitori interesati si sa-i convinga sa plateasca pentru un film de durata mai mare sau pentru un DVD. Unele companii platesc pentru a avea filmuletele dispuse mai in fata pe site si unele dintre ele ofera site-ului o parte din venituri daca un vizitator al site-ului devine clientul lor.

     

    De fapt, multe dintre clipurile video care circula pe Internet sunt distribuite de companii care le folosesc ca unelte de marketing. Kaplan de la GoGoBill.com spune ca el considera aceasta o strategie perdanta. „Ei cred ca le ofera oamenilor destule mostre gratuite, iar oamenii se vor intoarce si vor plati ca sa vada mai mult, dar nu e adevarat“, spune el. Realitatea e, potrivit lui Kaplan, ca oamenii cauta continut gratis, gasesc ceea ce cauta si apoi pleaca.

     

    Alti oameni din industrie nu sunt de acord cu teoria asta. Manny Ulele, fondatorul unei companii de productie video din Las Vegas si al unui site, spune ca folosirea acestor filmulete de teasing, care dureaza in general sub un minut, transforma afacerea pornografiei online intr-un fel de stiinta. (Ulele nu e numele lui real, ci acela pe care il foloseste in afaceri.)

     

    Ulele spune ca firma lui ar putea plati 500-600 de dolari pe zi ca sa-si vada filmuletele afisate mai in fata pe bancile online de profil. El spune ca suma s-ar justifica prin numarul celor pe care ii atrage: unul din 1.000 de privitori ai continutului gratuit intra apoi pe site-ul lui, spune el, iar unul din 600 dintre cei care intra ar putea sa cumpere ceva, fie un abonament, un DVD sau un alt produs. Pe ansamblu, spune el, site-ul lui are 10.000 de clienti care platesc cate 30 de dolari pe luna ca sa descarce sau sa ruleze clipuri video. „Perceptia consumatorului este ca are la dispozitie pornografie la liber, desi cea mai mare parte din ea e controlata“, spune Ulele. El insista ca el si alti operatori inteleg ce durata a clipului video si ce fel de clipuri ii atrag pe privitori. „Tot reglam treaba asta de ani de zile“, spune el. „Suntem in stare sa vedem exact ce merge si ce nu.“

     

    Traducere si adaptare: Mihai MitricA

  • STUDIU DE CAZ: In laboratorul proiectului ROBO-CARD

    Plata facturilor pentru gaze, electricitate sau telefoane mobile este una dintre sursele curente de venituri pentru orice banca, in conditiile in care luna de luna clientii de retail le intra in sucursale pentru a-si achita aceste datorii. Exista insa si un revers al medaliei: cozile de la ghisee, ce maresc timpul de asteptare pentru clientii ce vor sa faca operatiuni mai complexe, precum imprumuturi sau depozite.

     

    Pentru a-si descongestiona ghiseele, BRD Société Générale a lansat la finele lunii aprilie un card special pentru plata facturilor de telefonie fixa sau mobila, pentru electricitate, gaze naturale si imprumuturile de la BRD Finance. Cardul, cu „numele de cod“ Gadget, poate fi folosit in peste 2.200 de unitati, respectiv la 1.100 de ATM-uri ale BRD, la 1.100 de POS-uri instalate la comerciantii ce au incheiate cu BRD contracte pentru a accepta plata facturilor si la 10 automate speciale („roboti“) instalate de banca in agentiile proprii si in 4 galerii comerciale din Capitala. Pornind de la experienta pe care BRD o are pe piata cardurilor (banca a lansat in urma cu mai bine de 11 ani primul card de credit si detine in prezent un portofoliu total de carduri de peste 2 milioane), „a fost fireasca decizia de a incerca sa transferam aceste operatiuni simple, dar care aglomerau agentiile, catre canale mai simple si pentru noi, si pentru clienti“, explica Sorin Popa, vicepresedinte responsabil cu retailul la BRD-Groupe Société Générale. 

     

    La inceputul lunii iunie, dupa mai putin de trei luni de la lansare, banca vanduse deja mai bine de 70.000 de carduri Gadget. Pentru un astfel de card, banca percepe o taxa de emitere de 5 lei, in timp ce platile la ATM-urile si POS-urile BRD nu sunt comisionate. In plus, titularii de contracte cu un furnizor de utilitati sau servicii (care este si partener al bancii) pot obtine pe cardul Gadget si un descoperit de cont de 300 de lei.

     

    In agentiile bancii si in cele patru galerii comerciale au fost deja instalati 10 roboti. Denumiti „RoboBRD“, acestia sunt de fapt niste automate la care atat clientii bancii, dar si cei care nu sunt clienti pot realiza plati de facturi, cu orice tip de card emis de BRD (inclusiv Gadget) si cash. Automatele au chiar forma unui robot, fiind de statura unui om, colorati  in rosu si negru (culorile BRD), cu picioare groase si cap patrat. „Imaginea lor, atipica pentru o sucursala bancara, starneste curiozitatea“, spune Popa, referindu-se si la faptul ca tot atipic este designul cardurilor (care au una dintre laturi decupata in jurul literelor din cuvantul Gadget). Popa adauga ca pana in septembrie vor fi 100 de roboti instalati in toata tara. Principalele locuri vizate sunt cele in care banca are cele mai multe solicitari de plati de facturi la ghisee – Bucurestiul, dar si marile orase din tara (Pitesti, Ploiesti, Brasov, Cluj, Constanta, Iasi, Craiova, Galati, Drobeta-Turnu-Severin, Piatra-Neamt, Sibiu, Bacau). In plus, „in viitorul destul de apropiat“, dupa cum spune Dana Demetrian, director al departamentului de gestiune al produselor si riscurilor in cadrul BRD, la „RoboBRD“ clientii bancii isi vor putea alimenta cash si conturile BRD ce au un card atasat. Pana una-alta insa, principalele obiective stabilite pentru acest proiect au fost atinse: platile de facturi  efectuate de catre clienti prin intermediul  „RoboBRD“ depasesc 100 de tranzactii zilnic. Aceasta cifra reprezinta 75% din totalul platilor de facturi (achitate cash) efectuate la nivelul agentiilor BRD unde este  instalat terminalul, spune Sorin Popa.

     

    Mai mult decat atat insa, „80% din posesorii de carduri Gadget sunt clienti nou atrasi, completeaza Demetrian – clienti care pana acum isi plateau facturile cash. Altfel spus, prin lansarea acestui card, BRD a reusit sa atraga mai bine de 56.000 de noi clienti care, beneficiind si de linia de credit, pot fi in timp fidelizati. Cardul bancar, un instrument financiar simplu pus in portofelul multor romani prin conventiile incheiate de banci cu angajatorii pentru plata salariilor, este unul dintre „carligele“ preferate de bancheri pentru a-si atrage si mai ales pastra clientii pe termen lung. Asa se face ca, la sfarsitul anului trecut, erau in circulatie pe piata locala ceva mai mult de noua milioane de carduri, majoritatea fiind emise in lei, iar cea mai mare parte fiind carduri de debit sau de salarii cu overdraft.

     

    Si, daca multa vreme posesorii cartilor de plata si-au folosit cardurile preponderent pentru a-si extrage salariile de la bancomat de doua ori pe luna, se simte deja o schimbare a comportamentului, spun bancherii. Spre exemplu, conform Danei Demetrian, la BRD volumul de tranzactii la comercianti a crescut in 2006 cu 100% fata de anul precedent. La inceputul lunii iunie, BRD a anuntat ca a trecut pragul de 2.000.000 de carduri emise, din care 33% sunt carduri cu descoperit de cont, iar peste 60% sunt emise in cadrul unei conventii de plata a salariilor. Si, daca in anii precedenti utilizarea cardului pentru retragerile de numerar la ATM era de peste 90%, in prezent procentul acestui tip de operatiuni este de 70%, explica oficialii BRD, 30% dintre tranzactii fiind efectuate la  comercianti.

     

    Revenind insa la achitarea facturilor, BRD nu este singura banca ce incearca sa-si orienteze clientii spre mijloace mai sofisticate de plata. La finele lunii mai, cea mai mare banca de pe piata, BCR, a anuntat ca majoreaza comisioanele pentru operatiunile cu numerar la ghiseu, reducand in schimb comisioanele pentru operatiunile derulate la ATM.           

     

     

    CONTEXTUL: In unele agentii ale BRD-Groupe Société Générale se fac zilnic 160-170 de plati de facturi pentru telefonie fixa si mobila, electricitate, gaze naturale etc. La fel de bine, exista insa perioade din luna si zone din tara in care aceasta valoare este depasita.

     

    DECIZIA: Pentru a-si descongestiona ghiseele, la sfarsitul lunii martie a.c. BRD a lansat un card proprietar (ce poate fi folosit doar in reteaua proprie) destinat platii facturilor emise de furnizorii de utilitati. Cu aceste carduri, platile se pot face in peste 2.200 de unitati (la 1.100 ATM-uri ale bancii,1.100 POS-uri instalate la comerciantii care au incheiate cu BRD contracte pentru a accepta plata de facturi si 10 automate „RoboBRD“).

     

    EFECTELE: Pana la inceputul lunii iunie au fost emise 70.000 de astfel de carduri si au fost instalati 10 roboti. Platile de facturi efectuate de catre clienti prin intermediul  „RoboBRD“ depasesc in prezent 100 de tranzactii zilnic, cifra ce reprezinta 75% din  totalul platilor de facturi (achitate cash) efectuate in agentiile unde este  instalat terminalul.

  • Suzuki, in drum spre Rusia

    Producatorul japonez Suzuki si compania Itochu se vor asocia pentru deschiderea langa Sankt Petersburg a unei uzine auto, cu o valoare a investitiei estimata la 92,5 milioane de euro.

     

    Fabrica ar trebui sa inceapa activitatea in anul 2009 si initial vor fi produse 10.000 de autoturisme offroad Suzuki Grand Vitara pe an. Tot pentru inceput, componentele vor fi fabricate in Japo-nia, urmand sa fie asamblate in Rusia. In prezent, Suzuki importa autoturismele in Rusia de la fabrica pe care o detine in Ungaria, dar estimeaza ca majorarea cererii din anii urmatori face necesara constructia unei fabrici in tara. Igor Konkov, consilier al Ministerului rus al Economiei, a declarat pentru agentia RIA Novosti ca negocierile au ajuns in faza de semnare a contractului.

  • CU ORDINE DE PLATA

    Cinci fonduri de investitii au tinut pana acum sub lupa piata romaneasca. Unele au cumparat deja afaceri online, altele sunt in cautarea vanzatorului potrivit, iar restul nu vor mai avea ce sa cumpere. Fiecare dintre proprietarii principalelor business-uri pe Internet a fost vizitat de-a lungul timpului de mandatati ai acestui „big five“.

     

    MCI Management: Fondul de investitii listat la bursa din Varsovia are in atentie achizitii in zona Europei Centrale si de Est. Poate aduce finantari cuprinse intre 250.000 de euro si 5 milioane de euro pentru fiecare proiect. A purtat mai multa vreme tratative pentru implicarea in Neogen, dar a fost preferat Tiger Global Management.

     

    Intel Capital: Fondul de investitii al producatorului de componente PC Intel are investitii de 4 miliarde de dolari in noua domenii din IT, inclusiv Internet. In Romania detine 32,5%, alaturi de fondul de investitii Polish Enterprise, la producatorul de software Siveco. La randul lui si-a manifestat dorinta de a cumpara Neogen.

     

    Wouwer Investeringen: De origine olandeza, fondul a fost infiintat de cei care au vandut afacerea Allegro, o retea de site-uri de licitatii care acum este pe locul al doilea in Europa, dupa eBay. Luna trecuta au intrat printr-o participatie de marime necunoscuta in actionariatul Neogen. Planurile lor, dupa cum spune Calin Fusu, sunt de a dezvolta un site de licitatii in Romania, in interiorul Neogen sau chiar separat.

     

    Tiger Global Management: In februarie 2007 a facut public faptul ca iese pe piata cu un nou fond de private equity in valoare de 1 miliard de dolari (750 de milioane de euro) care se va concentra in special pe pietele emergente. Fondul este al patrulea al Tiger Global Management si de departe cel mai mare de pana acum. Tarile unde vor fi investiti banii sunt Rusia, China, India, Japonia, Romania, Brazilia si Statele Unite.

     

    NCH Advisors: In Romania detine importante participatii la afaceri ca Vel Pitar, Winmarkt, United Capital si este principalul proprietar de site-uri din Romania prin asocierile pe care le are Netbridge, grupul online pe care il detine. In Rusia si-a facut exit-ul din cateva importante afaceri online in favoarea celor de la Tiger Global Management.

  • DIN TRIBUNE

    Sumele vehiculate pentru tranzactia cu Tiger, respectiv Tiger/Wouwer, de 4,2 mil. euro pentru eJobs si 6 mil. euro pentru Neogen, au bulversat perspectivele anterioare asupra valorilor din afacerile online.

     

    Sorin Tudor, Netbridge: „Daca totul se confirma, iar clauzele contractuale nu sunt deosebite, atunci este fara indoiala cea mai mare clara dovada de incredere in dezvoltarea online-ului romanesc“.

     

    Radu Apostolescu, eMAG: „Nu inteleg de ce pentru unii par cifre atat de mari, poate pentru ca au false impresii despre online. Spre industria online vor migra foarte multe servicii aflate acum in offline“.

     

    Antonio Eram, Netopia System: „4 milioane de euro pentru eJobs mi se pare nerealist, in conditiile in care vorbim de cateva sute de mii de euro profit pe an in cel mai bun caz. O valoare de 14 milioane sfideaza cel putin logica“.

     

    Eugen Schwab-Chesaru, Pierre Audoin Consultants: „Interesul pentru servicii online este deja mare, insa va creste mult in Romania. Nu este doar o chestiune a mirajului valorizarii dupa cativa ani de activitate, ci mai ales atractia pentru un domeniu cu o reala concurenta libera, un mediu in care tinerii sunt motivati sa lucreze si unde aproape oricine poate sa-si puna in practica ideile si imaginatia“.

  • Internetul ajunge din urma outdoor-ul

    Pana in 2010, cheltuielile cu publicitatea pe Internet in Ungaria le-ar putea depasi pe cele de pe piata de outdoor. Aceste doua segmente au inregistrat anul trecut cele mai mari cresteri, castigand cota de piata in defavoarea celor clasice, cum ar fi publicitatea TV sau din ziare si reviste.

     

    Peter Novak, vicepresedinte al Asociatiei Ungare de Publicitate (MRSZ), citat de agentia Interfax, spune ca sumele cheltuite in Ungaria anul trecut cu publicitatea pe Internet au crescut cu 60%, ajungand la 38,5 mil. euro. Astfel, publicitatea online a ajuns la o cota de 5,5% din piata, fata de 10,8% cat detine publicitatea outdoor.

     

    Baloise se extinde In CroaTia: Grupul elvetian Baloise Holdings a anuntat ca va achizitiona compania de asigurari Osiguranje Zagreb, ocupanta pozitiei a cincea de pe piata croata, cu o cota de 5,4%. Tranzactia, al carei pret nu a fost facut public de cele doua parti, va fi definitivata in luna iulie. In 2006, Osiguranje Zagreb a inregistrat incasari in valoare de 60,2 milioane de euro. Firma, infiintata in 1991, a fost prima companie de asigurari din Croatia detinuta de intreprinzatori privati si are un portofoliu divers, care include asigurari de viata, de sanatate sau de accidente. Baloise este prezenta pe piata croata prin compania Basler Osiguranje din 2000, care s-a orientat pe oferirea de asigurari si solutii de pensionare pentru medici, devenind lider de piata pe acest segment.

  • Carrefour iese din Slovacia

    Carrefour si-a vandut cele patru hipermarketuri din Slovacia catre o alianta formata din doua companii locale, fara a oferi detalii financiare despre valoarea tranzactiei. Magazinele vor continua sa opereze sub brandul Carrefour, intre cele doua parti fiind incheiat un acord de franciza.

     

    In 2006, cele patru hipermarketuri au inregistrat o cifra de afaceri de 102 milioane de euro. Cumparatorii sunt compania ECM Group, un dezvoltator de proiecte imobiliare, si ICS, o firma ceho-slovaca specializata in investitii. Anul trecut, autoritatea antimonopol din Slovacia a blocat vanzarea celor patru hipermarketuri catre grupul britanic Tesco. Miscarea facea parte dintr-o tranzactie mai mare incheiata intre Carrefour si Tesco, prin care acestea au facut un schimb de magazine detinute in principal in Cehia si Taiwan.

  • Ambitii de lider regional

    Cea mai mare companie de asigurari din Slovenia, Triglav, a cumparat firma Vardar Osiguranje, liderul pietei macedonene de asigurari. Cele doua parti nu au dorit sa faca publica valoarea tranzactiei.

     

    Firma macedoneana detine o cota de piata de 27%, fiind specializata pe asigurari auto, iar anul trecut a avut incasari de 25 de milioane de euro si un profit de 1,5 milioane de euro. Andrej Kocia, presedintele consiliului de conducere al Triglav, a declarat recent ca firma isi doreste sa ajunga in 2008 cea mai mare companie de asigurari din sud-estul Europei, pana in prezent fiind prezenta in opt tari din regiune. Dupa achizitionarea Vardar, firma este lider de piata in Slovenia (unde detine o cota de piata de 43,5%), Muntenegru si Macedonia. Anul trecut, Triglav a incasat prime de 817 milioane de euro si a obtinut un profit net de 36,3 milioane de euro.

  • MILIONARI DIN INTERNET

    Dupa un an de asteptare, fondul de investitii Tiger Global Management a facut cele mai mari achizitii din istoria afacerilor online romanesti, intrand in actionariatul eJobs si Neogen. Fondul NCH, cel mai mare proprietar in .ro, are acum un competitor, iar actionarii celor doua companii au devenit primii milionari in euro din Internet.

     

    In acceptiunea maestrilor in arte martiale asiatice, stilul tigrului in Kung Fu este folosit de cei care nu pun mare pret pe defensiva. In orice confruntare recurg la atacul fulgerator, folosind lovituri simple si directe, iar metodele combative utilizate sunt usor de inteles chiar si de novicii care ar fi pusi in dificultate de stiluri mai complexe de lupta. Au nevoie doar de forta.

     

    La prima vedere, Tiger Global Management, numele fondului caruia i-au fost atribuite saptamana trecuta achizitii ale unor parti din Neogen si eJobs, are ceva din stilul de lupta amintit. Dintr-o singura lovitura a reusit sa controleze doua dintre cele mai valoroase piese online din Romania, care pe o piata cu o valoare foarte mica au reusit anul trecut sa obtina impreuna venituri de 2 milioane de euro. Dar de fapt a fost o lovitura in doi timpi, indelung studiata anterior, pentru ca numele Tiger a inceput sa fie cunoscut de mai bine de un an celor mai puternici proprietari de afaceri online din Romania.

     

    „Acum un an, cand ne-am intalnit prima oara, eram prea mici pentru cat voiau ei sa investeasca“, isi aduce aminte Calin Fusu, in continuare cel mai mare actionar al Neogen. „Si acum suntem un pic prea mici, daca te uiti doar pe cifre. Dar au cumparat cea mai buna echipa de management din online-ul romanesc“, sustine Fusu.

     

    Surse din interior spun ca inainte chiar de a ajunge sa discute cu Neogen, in primavara lui 2006, Tiger a avut discutii cu grupul asupra caruia ar putea plana cele mai putine banuieli ca ar fi tinta fondului de investitii american: Netbridge. Dar faptul ca Netbridge este la randul lui detinut de un alt fond de investitii american, NCH Advisors, care a fost primul investitor strain in acest domeniu si asteapta in continuare maturizarea investitiei, nu a facut decat sa blocheze situatia. Sursele spun ca Siminel Andrei, seful NCH din Romania, ar fi cerut in acel moment 100 de milioane de euro. Iar cifra a fost respinsa fara nicio ezitare de Fixel Lee, emisarul Tiger Global Management in Romania.

     

    Acelasi Lee a bifat insa recent primele doua succese, achizitia unei parti de 30% din eJobs Group si a alteia, de dimensiuni similare, la Neogen.

     

    Despre ultima s-a aflat mai degraba dintr-o scapare a casei de avocatura care reprezinta interesele Tiger, cabinetul Biris Goran, care a trimis saptamana trecuta un comunicat de presa unde si-a anuntat implicarea in ambele tranzactii. Conform comunicatului de presa, suma adusa de clientii avocatilor in cele doua tranzactii depaseste 10 milioane de euro platite pentru participatii minoritare la ambele afaceri.

     

    „Nu as fi vrut sa se afle, pentru ca nu mai poti cumpara site-uri la preturi rezonabile dupa ce esti vazut ca beneficiar al unei investitii semnificative“, explica Fusu, care intre momentul semnarii contractului cu fondul de investitii, 7 mai, si cel in care tranzactia a fost comunicata a cumparat doua site-uri, Faces.md din Republica Moldova si Colegi.ro, dezvoltat de Daniel Racovitan. Si, ca o tactica de „employer branding“ (brandingul angajatorului) intr-o piata unde resursele umane pregatite sunt limitate, Fusu a cumparat un autoturism Hummer, pus in fiecare saptamana la dispozitia unui alt angajat merituos.

     

    Daca banii au fost deja incasati sau nu, se pot face doar ipoteze. „Nu cred ca as fi putut face ultimele achizitii daca nu am fi primit macar o parte din bani“, se multumeste sa comenteze Fusu. Acelasi mister planeaza momentan si asupra sumei exacte incasate de Neogen. Surse din piata au vorbit de o valoare a tranzactiei de 4,2 milioane de euro in cazul eJobs pentru cele 30 de procente cumparate, iar cabinetul Biris Goran a pomenit de „mai mult de zece milioane“ pentru eJobs plus participatia la Neogen.

     

    Tinand cont ca Liviu Dumitrascu si Daniel Tatar isi imparteau in mod egal proprietatea asupra afacerii, fiecare dintre ei ar fi putut incasa de la americani 2,1 milioane de euro.

     

    Ei sunt cel mai probabil primii milionari in euro din Internetul romanesc, chiar daca vanzarea unei parti din Neogen se incheiase in cea mai mare tacere cu o luna inainte. Aceasta pentru ca acele 6 milioane de euro ramase din cele „mai mult de zece“ mentionate de Biris Goran au ajuns partial la cinci actionari – daca nu contestam afirmatia lui Calin Fusu, care spune ca „cea mai mare parte a banilor au fost majorare de capital si au ajuns in afacere“.

     

    Ce procent din Neogen s-a vandut? Surse apropiate tranzactiei vorbesc de o treime din actiuni, ceea ce inseamna o valoare totala a eJobs in jurul sumei de 14 milioane de euro, iar valoarea Neogen este astfel estimata la 18 milioane de euro.

     

    Ambele cifre au fost respinse de cei implicati direct. Liviu Dumitrascu si Daniel Tatar, ambii aflati in concediu, nu au validat nici macar ipoteza intrarii in actio-nariat a celor de la Tiger, iar Calin Fusu a spus ca „sumele vehiculate in presa sunt exagerate“.

     

    Si a mai dorit sa mentioneze ca si dupa tranzactie va locui in acelasi apartament si va conduce aceeasi masina, un Renault Megane. Ceea ce nu este deloc incredibil. Ultima inregistrare la Registrul Comertului arata ca principalul actionar, Calin Fusu, are 49,36% din intreaga afacere, fiind urmat de Andras Nagy cu 14%, Zoltan Bodo cu 13%, Laszlo Robert cu 9,64% si Veaceslav Chicu cu 10%. In ipoteza vanzarii unui pachet de 33%, daca participatia fiecaruia dintre actionari s-ar fi redus proportional, fondul de investitii ar fi devenit principalul actionar, devansandu-l pe Fusu, care ar fi ramas astfel cu controlul asupra 32,5% din Neogen. „Sunt actionari minoritari“, a precizat totusi Fusu despre investitorii americani.

     

    Drept urmare, cel mai probabil Calin Fusu a vandut cel mai putin dintre cei cinci parteneri Neogen. El ar avea astfel, daca ar vinde la acelasi pret detinerile la Neogen, o avere de pana la 9 milioane de euro dintr-o afacere inceputa in 2000.

     

    Calin Fusu este nascut intr-o localitate din Republica Moldova si a venit in Bucuresti pentru a studia la Academia de Studii Economice, la doar 16 ani devenind cel mai tanar student al institutiei. Aceasta datorita faptului ca a inceput scoala direct cu clasa a doua, cand inca nu implinise 7 ani, si a terminat liceul in clasa a XI-a, in sistemul din Republica Moldova. Primul contact cu afacerile online l-a avut din postura de angajat al lui Siminel Andrei la Netbridge.

     

    Dupa o perioada de relativa acalmie, cumpararea unor site-uri romanesti la cele mai mari preturi de pana acum a avut darul de a-i face pe multi sa priveasca cu neincredere asupra veridicitatii sumelor, iar pe altii, proprietari de afaceri online, sa fie entuziasmati de faptul ca de-acum site-urile vor fi analizate cu alte unitati de masura. „O evaluare a unei companii de tipul celor mentionate (Neogen, eJobs) poate ajunge pana la de 5 ori cifra de afaceri anuala sau multiplicatori mult mai mari aplicati la profit“, este de parere Eugen Schwab-Chesaru de la cabinetul de consultanta Pierre Audoin, mentionand totusi ca nu se poate pronunta asupra preturilor, pentru ca nu a analizat niciodata cele doua companii.

     

    Ce ar mai putea cumpara celelalte fonduri de investitii ce au incercat pana acum fara succes sa gaseasca o destinatie banilor pe care vor sa-i investeasca in online-ul romanesc? Despre interesul polonezilor de la MCI si americanii de la Intel Capital au auzit toti proprietarii de afaceri semnficative in online, insa pana acum nu s-a concretizat nimic. Iar dupa ce eJobs si Neogen au primit ofertele Tiger, nici nu prea mai exista alte afaceri de anverguri suficient de mari cat sa poata absorbi investitiile fondurilor. „S-a cumparat tot ce era de cumparat. Cel putin anul acesta va fi liniste“, considera Orlando Nicoara de la Media Pro Interactiv.

     

    Cert este ca niciun alt antreprenor roman din online nu a mai vazut vreodata sume asemanatoare. De exemplu, pentru ultima achizitie facuta inainte de a se afla despre intrarea Tiger in actionariat, site-ul Colegi.ro, cu cei 300.000 de utilizatori inscrisi a fost cumparat de Neogen cu aproximativ 100.000 de euro.

     

    Orlando Nicoara, acum director general la Media Pro Interactiv, isi aduce aminte ca in perioada cand ocupa functia de director al Netbridge, intr-o perioada punctata de preluari (2003-2006), sumele platite erau mult mai mici. „Pe tot ce am cumparat atunci am cheltuit 1 milion de euro. Iar aceasta inseamna cam jumatate din Internetul romanesc ca trafic“.

     

    Netbridge si fondul proprietar NCH Advisors controleaza acum o retea impresionanta de site-uri, care cuprinde proprietatile Vodanet, iMedia, Active Soft si cele pastrate in afara unei structuri, asa cum e cazul imobiliare.ro si infoturism.ro. „La Netbridge, am facut oferte atat catre eJobs, pe care l-am evaluat la 800.000 de dolari imprena cu InternetCorp (retea de site-uri aflata in proprietatea actionarilor eJobs Group – n.red.), cat si catre BestJobs (site-ul de recrutare al Neogen), pe care l-am evaluat la 1 milion de dolari“, isi aduce aminte Orlando Nicoara incercarile de preluare de acum doi ani. „Faptul ca ei nu au vandut si au asteptat e un mare merit al lor. Au stat si au asteptat pentru pretul corect.“

     

    Siminel Andrei, directorul NCH Advisors, a refuzat discutia propusa de BUSINESS Magazin despre planurile celui mai mare proprietar de active online din Romania si despre reactia la venirea Tiger Global Management. „Nu dau interviuri si nu fac asemenea analize“, a raspuns Andrei prin e-mail solicitarii. Intr-adevar, aparitiile in presa ale fostului broker pe bursa au fost mai degraba sporadice, mentinand o distanta de siguranta fata de zona publica. Reticenta de a-si expune imaginea este de altfel o caracteristica a fondurilor de investitii, logica fiind ca mai putina vizibilitate si deci mai putine informatii aflate de ceilalti inseamna mai multa putere de negociere cu viitori partenerii de afaceri. Orlando Nicoara spune despre Andrei doar ca nu crede ca ar avea intentia sa faca exit in viitorul apropiat din afacerile online. „Siminel nu vrea sa vanda. Achizitii nu a mai facut in ultimul timp, trebuie sa-si organizeze businessul acolo. Exclud un exit in viitorul apropiat“.

     

    Aceeasi discretie ii caracterizeaza si pe cei de la Tiger Global Management. O persoana care a purtat discutii cu fondul american spunea despre reprezentantii sai ca sunt „genul de persoane «don’t call us, we’ll call you», carora daca nu le trezesti interes, nu ai sanse sa ajungi la ei“. Pentru Tiger, premiera intrarii prin investitii in Romania nu s-a intamplat cu ocazia Neogen si eJobs. Adama, una dintre cei mai mari companii de dezvoltari imobiliare din Romania, intrata in Romania in 2004, are printre actionari fondul de investitii newyorkez.

     

    Iar cele mai mult de zece milioane de euro angajate in cele doua achizitii online reprezinta o picatura intr-un pahar cu apa pentru fondul de investitii.

     

    In februarie 2007, Tiger Global Management facea public faptul ca iese pe piata cu un nou fond de private equity in valoare de 1 miliard de dolari (750 de milioane de euro) care se va concentra in special pe pietele emergente. Fondul este al patrulea al Tiger Global Management si de departe cel mai mare de pana acum.

     

    Directiile in care vor merge investitiile sunt, conform anuntului, industria publicitatii, Internet si real estate, iar tarile unde vor fi investiti banii sunt Rusia, China, India, Japonia, Romania, Brazilia si Statele Unite. Fondul de investitii are programata o durata de viata de zece ani si o perioada de investitii de cinci ani, ceea ce lasa loc si altor preluari partiale pe piata romaneasca.

     

    Tiger Global, fond cu sediul la New York, acolo unde este si cartierul general al NCH Advisors, s-a lansat in achizitii incepand cu anul 2003, cand a infiintat primul vehicul de private equity de o valoare totala de 76 de milioane de dolari, concentrandu-se in special pe oportunitatile oferite de afacerile pe Internet.

     

    In 2004 a urmat al doilea, un fond de investitii in industria educatiei cu o valoare de 59 de milioane de dolari si in 2005 un al treilea, de 505 milioane de dolari, cu investitii in afara Statelor Unite. A fost si momentul cand fondul de investitii si-a schimbat numele din Tiger Technology Management in Tiger Global Management, pentru a reflecta diversificarea investitiilor facute. Fondatorul si strategul Tiger este Charles Coleman (31 de ani), un specialist in tehnologie si unul dintre discipolii lui Julian Robertson, un bancher de investitii aproape legendar, cunoscut prin faptul ca fondul administrat de el, Tiger Management Corporation, a investit 8 milioane de dolari in startup-uri la inceputul anilor ‘80, pentru a ajunge la detineri de 22 de miliarde de dolari la sfarsitul anilor ‘90. Desi afacerile au inceput sa scada si fondul s-a inchis in 2000, Robertson apare in topul Forbes din 2003 cu o avere estimata la 900 de milioane de dolari, iar in prezent este un activ filantrop. Din scoala Tiger Management Corporation au aparut ulterior alte fonduri, lansate de ucenicii lui Robertson, intre care si Tiger Technology al lui Charles („Chase“) Coleman.

     

    Tiger si NCH Advisors au avut ocazia sa se intalneasca, inainte de Romania, pe piata ruseasca, unde au concurat sau au coexistat in actionariatul celor mai mari companii online de acolo. Dupa ce in noiembrie 1999, NCH incepe investitia de 8 milioane de dolari in online-ul rusesc prin intermediul Netbridge Rusia, fondul de investitii Tiger a cumparat acum doi ani mare parte a detinerilor NCH. Acum, Tiger are o participatie la Yandex, cel mai mare motor de cautare din Rusia, precum si la Mail.ru, cel mai popular serviciu de e-mail din tara, cu care Netbridge a fuzionat in 2001.

     

    Activitatea din Rusia a fondurilor are relevanta, in conditiile in care micul imperiu online al Netbridge in Romania a fost initial un proiect greenfield al NCH Rusia, primul site propriu de aici fiind okazii.ro (analogul Molotok.ru, site-ul de licitatii detinut de Netbridge Rusia).

     

    Ulterior, dupa crahul dotcom de la inceputul anilor 2000, rusii s-au retras din afacerea inceputa in Romania, tot business-ul fiind trecut in administrarea filialei locale a NCH Advisors.

     

    De know-how-ul afacerilor detinute in restul lumii isi leaga Fusu si o parte a deciziei de vanzare. „Mi-au zis cand am vandut (reprezentantii Tiger Global Management, n.red.): Calin, daca ai vreo intrebare sau problema, te urci in avionul de Moscova si poti vorbi cu alt manager care are afaceri similare“, spune Calin Fusu, adaugand ca desi a primit si alte oferte, a facut alegerea tocmai datorita ramificatiilor pe alte piete ale investitiilor Tiger.

     

    Bunaoara, in Bulgaria, acelasi fond este implicat in actionariatul Netinfo.bg, cel mai mare portal din aceasta tara si deci un concurent direct pentru serviciile de acolo ale Neogen. Cum va fi afectata pozitionarea fata de concurenta, avand un un actionar comun pe piata bulgara? Si mai important, cum se impaca faptul ca si in Romania Tiger este acum implicat atat in serviciul de recrutare eJobs, cat si in cel care reprezinta concurenta directa, BestJobs – „cash-cow“-ul Neogen?

     

    „E o intrebare pe care mi-am pus-o si eu, dar nu cred ca sunt incompatibilitati, pentru ca sunt actionari minoritari si implicarea lor va fi minima“, spune Calin Fusu.

     

    Un aspect care ar putea indica linii de dezvoltare viitoare la Neogen este faptul ca in investitia lor, cei de la Tiger au fost insotiti de fondul olandez de investitii Wouwer Investeringen. Nu se cunosc exact proportiile in care au investit fiecare dintre cele doua fonduri, Tiger si Wouwer, dar proprietarii olandezi sunt cei care au infiintat site-ul de licitatii Allegro din Polonia. Si acum, Tiger si Wouwer detin participatii minoritare la acest grup online, cu 6,6% si 5,2% din cel mai vizitat site de licitatii din Europa, dupa eBay. Iar in lipsa variantei de a achizitiona okazii.ro, cel mai mare site de licitatii din Romania (detinut de NCH), site-ul de anunturi al Neogen ar putea fi transformat intr-un serviciu cum este Allegro.

     

    Lasand la o parte posibilele planuri ale investitorilor, planurile lui Fusu au ca tinta cresterea veniturilor din publicitate, pentru ca in 2008 sa fie beneficiarul a 25% din toate sumele cheltuite pe publicitatea online in Romania.

     

    Iar faptul ca primul angajat al Neogen care a primit pe mana Hummer-ul este o membra a departamentului de vanzari nu este tocmai intamplator. Elisabeta a incheiat un contract de publicitate de 9.000 de euro.