"Perspectiva pietei proprietatilor ramane foarte sigura, in conditiile in care preturile au crescut in ultimii doi-trei ani de la un nivel foarte jos şi raman cu mult sub valoarea celor mai scumpe locuri din regiune", a declarat vineri, la Viena, oficialul BCR, in cadrul sesiunii de intrebari şi raspunsuri de la conferinta de presa unde au fost prezentarea rezultatelor financiare ale grupului bancar pentru 2007.
Mai multe amanunte pe www.mediafax.ro
Platforma industriala Tractorul din Braşov se va schimba radical in urmatorii ani pentru ca noii proprietari, compania Flavus Investitii, intentioneaza sa dezvolte un minioras estimat la 800 milioane de euro, care sa cuprinda ansambluri rezidentiale, spatii de birouri, parcuri de distractie, centre comerciale şi un parc industrial.
Mai multe amanunte pe www.gandul.info
Platforma industriala Tractorul din Braşov se va schimba radical in urmatorii ani pentru ca noii proprietari, compania Flavus Investitii, intentioneaza sa dezvolte un minioras estimat la 800 milioane de euro, care sa cuprinda ansambluri rezidentiale, spatii de birouri, parcuri de distractie, centre comerciale şi un parc industrial.
Mai multe amanunte pe www.gandul.info
Anul acesta Abramovici va trebui sa se multumeasca cu statutul de al doilea miliardar al Rusiei. Dupa ce in ultimii trei ani patronul echipei de fotbal Chelsea a fost pe primul loc in topul averilor din Rusia si intre primii 50 de miliardari ai lumii, in 2007, Oleg Deripaska, proprietarul conglomeratului rus Basic Element, a ocupat pozitia intai intr-un clasament realizat de revista Finance.
Deripaska (foto), 40 de ani, si-a dublat anul trecut averea si are in prezent circa 40 de miliarde de dolari. Abramovici, a carui avere se ridica la 23 de miliarde de dolari, este urmat in top de Vladimir Lisin, presedintele gigantului din industria metalurgica Novolipetsk Steel, cu o avere de 22,2 miliarde de dolari. Oleg Deripaska, un apropiat al guvernului de la Kremlin, detine, prin BasEl, 66% din actiunile producatorului de aluminiu, UC RusAl, evaluat la 30 de miliarde de dolari.
Rusal a devenit cel mai mare producator de aluminiu din lume dupa fuziunea cu rivalii rusi de la Sual si grupul elvetian de comert cu petrol Glencore in luna martie 2007. Acum, Deripaska, cunoscut pentru tacticile sale de business agresive, a acceptat deja sa cumpere un pachet de 25% din actiunile Norilsk Nickel, cel mai mare producator mondial de paladiu si nichel.
Daca tranzactia se realizeaza, aceasta nu va face decat sa aduca si mai multa atractivitate Rusal, care si-a anuntat in luna septembrie a anului trecut angajamentul de a se lista la Bursa din Londra in 2010. Vanzatorul este fostul CEO al companiei, Mihail Prohorov, care s-a retras anul trecut din board, iar acordul cu Deripaska vine in contextul unui “divort” de business cu nabadai dintre Prohorov si fostul sau partener Vladimir Potanin. Potanin a refuzat in 2007 sa cumpere acelasi pachet de actiuni, pentru 15,7 miliarde de dolari, fapt ce i-a dat cale libera lui Deripaska sa isi continue extinderea imperiului.
In prezent, Oleg Deripaska detine, pe langa Rusal, 30% din compania austriaca de constructii Strabag, 9,99% din grupul german de constructii Hochtief, producatorul de avioane Aviacor Aviatzionny Zavod, compania de asigurari Ingosstrah, o participatie la Magna International, cel mai mare producator de componente auto din Canada, firma de constructii Razvitiye, producatorul de automobile Gaz si 50% din cel mai mare constructor de infrastructura de transport din Rusia, Industrial Construction Corporation Transstroi.
Desi echipe de muncitori inca mai forfotesc pe langa Rin Grand, Radisson SAS sau Ramada Plaza, toate cele trei hoteluri – cele mai asteptate deschideri de pe piata hoteliera in acest an – asteapta oaspeti la inceputul lunii viitoare, cand va avea loc la Bucuresti summit-ul NATO.
Mai sunt cateva saptamani de retusuri, insa niciunul dintre cele trei hoteluri de mari dimensiuni nu ia in calcul sa nu aiba, macar partial, portile deschise la 2 aprilie, cand vor veni la Bucuresti primele delegatii participante la summit.
Radisson SAS, hotelul de cinci stele construit pe structura fostului hotel Bucuresti, va deschide chiar pe 2 aprilie: „Vom deschide hotelul la 2 aprilie, desi hotelul nu va functiona la parametrii optimi la inceputul lunii viitoare“, spune Ramona Gaman, responsabil de comunicare al hotelului Radisson SAS.
Deschiderea din aprilie va fi un „soft opening“, concept folosit pe piata ospitalitatii pentru deschiderile „de proba“, urmand ca deschiderea oficiala, cu taierea panglicii, sa aiba loc in luna octombrie.
Hotelul de pe Calea Victoriei, care apartine BEA Hotels, parte a grupului israelian Elbit Medical Imaging Ltd., ar trebui sa fie primul hotel al lantului in Romania. Urmatoarea deschidere ar putea fi un hotel Regent (brandul high-end al Carlson Hotels, care detine brandul Radisson) in cadrul Dambovita Center, proiect care va atrage o investitie de 600 de milioane de euro.
Deocamdata, primul Radisson din Bucuresti se anunta a fi „cel mai scump hotel de pe segmentul sau“, dupa cum spune Torbjorn Bodin, director general al hotelului.
Planuri de deschidere chiar in preziua summit-ului au si fratii Ionut si Robert Negoita, proprietarii hotelului Rin Grand (momentan cel mai mare proiect hotelier din Europa, cu 1.500 de camere, si care a fost in „soft opening“ din octombrie 2007, avand deschise 300 de camere).
Acum, Ionut Negoita spune ca in cele trei saptamani care au ramas pana la deschiderea in intregime a hotelului mai are de finisat ultimele 200 de camere, la care se lucreaza acum, precum si la finisarea etajului al 13-lea al hotelului, unde vor fi sali de conferinte.
„Etajul 13 trebuie sa il finalizam saptamana viitoare – a doua saptamana din martie – deoarece l-am vandut deja pentru urmatoarele saptamani“, spune Negoita.
Tot Negoita precizeaza ca a vandut 900 de locuri pentru summit-ul NATO si ca hotelul va gazdui sase delegatii in intregime, impreuna cu cei sase sefi de stat.
„Este adevarat ca nu avem sase apartamente prezidentiale pentru a-i caza pe toti, dar avem 26 de apartamente cu diferite grade de confort si sefii de stat le vor ocupa pe cele mai spatioase“, mai spune proprietarul Rin Grand.
Hotelul, situat in zona Vitan, are si functiunile pentru masa si conferinte direct proportionale cu numarul camerelor: restaurantul principal, finisat, are o capacitate de 700 locuri, fiind cel mai mare din Capitala, iar cea mai mare sala de conferinte (din sapte cate sunt in total) poate aduna laolalta 1.500 persoane.
Tot o sala de 1.500 de persoane a fost dimensionata si pentru hotelul Ramada Plaza, inaugurat saptamana trecuta pe structura fostului hotel Turist, dupa o investitie de 15 mil. euro. Sala de conferinte va fi inaugurata insa abia in 2009.
„Deocamdata, am inaugurat functiunile de cazare, urmand ca in vara sa deschidem piscina si spa-ul, iar in 2009 sala de conferinte“, spune Elena Mesina, directorul de marketing al noului hotel.
Ramada Plaza face parte din portofoliul omului de afaceri Gabriel Popoviciu, care detine acum aproape 1.000 de camere in hoteluri din Bucuresti in cele trei hoteluri ale sale – Howard Johnson (fostul hotel Dorobanti), Ramada Plaza si Best Western Parc.
Din ianuarie 2009, Ramada Plaza si actualul hotel Best Western Parc vor fi unite intr-un singur hotel, hotelul Parc trecand sub franciza Ramada, detinuta pe piata romaneasca de Trend Hospitality.
„Va fi un complex Ramada cu o capacitate de 600 de camere, care va transforma zona Pietei Presei Libere intr-un nou pol hotelier al orasului“, afirma Daniel Ben-Yehuda, managerul Ramada Plaza si al Best Western Parc.
Iesirea hotelului Parc din parteneriatul cu lantul Best Western, dupa aproape zece ani in care hotelul a fost afiliat la aceasta retea, va diminua considerabil afacerile Best Western in Romania. In 2007, cu opt hoteluri in portofoliu – dintre care doar unul in Bucures ti si celelalte in provincie -, Best Western Romania a avut o cifra de afaceri de 20 de milioane de euro.
O treime din aceasta a fost adusa de hotelul Parc din Bucuresti, primul afiliat la retea, dupa cum arata informatiile oferite de Malin Malineanu, directorul New Concept Travel, cel ce a adus in Romania brandul Best Western.
Printre argumentele prietenei mele se numarau “accesul tuturor la informatie”, “orientarea excesiva a programelor de responsabilitate sociala catre copii si tineri”, dar si “nevoia de comunicare egala, indiferent de varsta, a utilizatorilor de internet”. Zis si facut – in cateva luni, compania urmeaza sa demareze un program prin care pensionarii pot invata gratuit sa foloseasca un computer.
Intre timp, un coleg din redactie a venit cu cea mai haioasa istorioara despre un computer-addicted pe care am auzit-o in ultima vreme, ceea ce m-a facut sa cred ca poate prietena mea din compania de cablu nu este la curent cu realitatile sociale.
Personajul principal are venerabila varsta de 70 de ani si, conform descrierii, este o batranica cu parul alb prins in coc, desprinsa parca din desenele cu Tweety, care locuieste intr-o casa cu camere inalte, undeva in zona parcului Carol. Colegul, binevoitor, s-a pricopsit de vreun an cu jobul de “asistent utilizare PC”, pentru ca batranica a primit in dar de la o fiica ratacitoare in insulele Seychelles un laptop Dell, impreuna cu un abonament pe un an la internet, platit in avans. Evident, mai intai a dorit sa stie cum se trimite un e-mail. Unde e “Forward”, unde e “Send”, ce face butonul “Delete” de pe tastatura si multe altele din aceeasi gama. Apoi a urmat instalarea aplicatiei Skype, a messenger-ului si montarea unui microfon care sa usureze comunicarea cu fiica. Nu a fost cazul unui echipament audio – in loc de casti, batranica a preferat boxele laptopului, pe motiv ca se aude mai bine.
Ritualul initiatic in tainele PC-ului decurge la fel, de fiecare data: batranica il suna pe coleg si ii solicita ajutorul intr-ale mediului online. Acesta vine cam o data pe luna si o asista vreme de cel putin o ora jumate. Desi discutiile lor se petrec in vremurile mail-ului si ale conexiunilor rapide, batranica din Carol il primeste, invariabil, cu obiceiuri din alta epoca: ii ofera o farfurioara cu dulceata de cirese amare, un pahar cu apa, dar si un grapefruit mare. Apoi, doreste sa faca curatenie, “pentru ca s-au inmultit pozele pe ecran” si sa rezolve alte ineficiente legate de hardware.
Bineinteles ca dupa atata browsing pe internet, batranica a observat ca o ustura ochii si s-a hotarat sa isi completeze arsenalul de surfer cu o pereche de ochelari speciali pentru laptop. Si nu orice pereche de de ochelari, ci una cu lentile Carl Zeiss, care au costat-o peste 400 de euro, pe care ii alterneaza cu ochelarii mai vechi de distanta si cu cei de apropiere. In fine, dupa toate discutiile cu asistentul ei, personajul nostru isi noteaza cu minutiozitate toate indicatiile intr-un carnetel.
Ca sa inchei, trebuie sa subliniez ca nu ma surprinde foarte tare preocuparea batranei, mai ales in contextul in care fiica ei a fost cea care i-a indus noul obicei, investind intr-un laptop si o conexiune la internet. Ce este cu adevarat surprinzatoare este obstinatia cu care septuagenara din Carol se documenteaza, in fiecare zi, despre PC si internet.
Mai mult, imi amintesc un studiu pe care l-am citit recent, care releva ca pana si americanii, care au inventat golful si l-au promovat ca eticheta a oamenilor de afaceri instariti, fericiti si cu mult timp liber, dedica din ce in ce mai putin timp acestui sport. Motivul? Li se pare o corvoada sa stea pe terenul cu 18 gauri, in soare, vreme de cel putin patru ore, in timp ce ar putea mai bine sa faca cumparaturi pe internet. Nu sunt sigura daca este o simpla coincidenta, dar indraznesc sa ma gandesc ca poate antreprenorul Marc Cuban, care a socat spunand ca “Internetul este pentru oamenii in varsta” si “Internetului incep sa i se vada limitele”, pare sa aiba dreptate. Cert este ca ma voi intalni cu prietena mea de la cablu si stiu pe cine sa ii recomand sa o ajute in derularea cursurilor de utilizare PC pentru pensionari.
Dupa finlandezii de la Nokia, e randul nemtilor de la Mercedes sa arunce ocheade localitatii Jucu din judetul Cluj. In cautarea unei locatii pentru viitoarea uzina din Europa de Est, grupul german Daimler, proprietarul marcii Mercedes-Benz, are de ales intre Polonia si Romania, dar inclina catre aceasta din urma. Se va adeveri, prin Mercedes, ipoteza conform careia Jucu a devenit un epicentru al investitiilor straine?
Conform publicatiei Automotive News Europe, grupul Daimler, proprietarul marcii Mercedes-Benz, cauta o locatie pentru viitoarea uzina din Europa de Est, in care se vor asambla, incepand cu 2011, noile generatii ale modelelor A-Klasse si B-Klasse.
Conditia pe care trebuie sa o indeplineasca noua uzina este sa aiba o capacitate de minim 100.000 de unitati, care vor fi destinate atat pietelor din vestul Europei, cat si tarilor emergente. Potrivit publicatiei citate, Romania este in topul preferintelor germanilor, iar uzina va fi ridicata in parcul industrial Tetarom III din localitatea clujeana Jucu. Cu alte cuvinte, Mercedes ar putea fi al doilea mare producator mondial care lanseaza o uzina la Jucu, dupa Nokia.
Informatiile din piata locala estimeaza o capacitate a productiei de 350.000 de unitati pe an, in timp ce oficialii Daimler anunta o productie anuala cuprinsa intre 70.000 si 130.000 de unitati pe an.
Investitia celor de la Mercedes, estimata la 400 de milioane de euro, ar continua trendul lansat de francezii de la Renault in 1999, cand au preluat Automobile Dacia, urmati de americanii de la Ford, care au achizitionat Automobile Craiova in 2007.
In alegerea locatiei uzinei, reprezentantii Daimler au cantarit bine punctele tari si slabe ale fiecarei optiuni si au inclinat mai mult asupra tarii noastre. Romania detine in fata Poloniei avantajul fortei de munca mai ieftine, si anume de 3,23 euro pe ora fata de 6 euro pe ora, asta in timp ce in Germania salariul pe ora al unui muncitor este de circa 42 de euro. Cu toate acestea, Polonia beneficiaza de o infrastructura mai buna si apropiere de vestul Europei.
Frank Sinatra stia ce spunea atunci cand povestea, intr-una dintre cele mai cunoscute piese ale sale, despre momentele dificile in care a muscat mai mult decat putea mesteca. Insa momente ca acestea nu vor mai fi o problema pentru noi/omul contemporan, pentru simplul motiv ca portiile mari sunt o specie pe cale de disparitie. Fie ca e vorba de mancare, fie ca e vorba de muzica, televiziune sau chiar literatura, toate produsele de divertisment cad astazi victime culturii snack. Prima a fost revolutia industriala, dupa care a urmat in mod inevitabil revolutia informationala. Insa cea de-a treia revolutie, la fel de importanta si de insemnata in shimbarile pe care le-a antrenat, a venit pe neasteptate atunci cand un tip inspirat, dar foarte grabit, a inventat snacks-urile. Conceptul a prins atat de bine la omul contemporan, mereu pe fuga, incat in scurt timp mai toate produsele adresate acestuia s-au modelat dupa chipul si asemanarea snack-ului: hranitoare, concentrate si ambalate in pachete cat mai mici, astfel incat sa poata fi “inghitite” deodata. Muzica, televiziunea, jocurile video, filmele, moda, toate acestea vin drept marturie a noilor obiceiuri de consum ale omului de astazi. Ne-am obisnuit sa devoram cultura pop in acelasi mod in care mancam chipsurile si bomboanele – in convenabile bucatele mici, pregatite special pentru a fi rontaite cu o frecventa sporita si viteza maxima. Asa a devenit “media snacking”-ul un stil de viata. Dimineata un ochi aruncat asupra principalelor titluri ale stirilor zilei, in timp ce ne verificam mail-ul in graba. La serviciu, urmarim cate un clip video pe YouTube intre doua telefoane si citim cate un blog intre doua e-mail-uri. Iar in restul zilei eventualele momente libere sunt punctate de un joc de 30 de secunde pe consola portabila Nintendo DS, un episod din serialul preferat privit pe telefonul mobil in metrou sau in trafic sau un podcast de trei minute ascultat pe MP3 player. Dar cultura de tip snack nu se opreste aici:
Burger-ul pe scobitoare
In Chicago un succes neasteptat l-a repurtat fast-food-ul Minnies responsabil pentru nasterea unui nou trend in domeniul culinar: curentul liliputan. Specialitatea casei sunt burgerii, insa un Big Mac n-ar avea niciodata ce cauta aici, printre sandwich-urile si burgerii de dimensiunea unui deget, numai bune de inghitit deodata. Doar dimensiunile sunt reduse la Minnies, diversitatea fiind mult sporita fata de fast-food-urile traditionale: de la clasicele sandwich-uri grilled cheese sau Reubens la mediteraneeanul Mykonos (roast chicken, tzatziki sauce and kalamata tapenade) sau Thanksgiving Delight (roast turkey, cranberries and wild rice gravy). Minnies si-a creat un renume international prin aplicarea portiilor liliputane la conceptul de fast-food.
Curatenie la tub
Cand timpul alocat indatoririlor gospodaresti lipseste cu desavarsire o solutie de tip snack se poate dovedi salvatoare. Swash (abreviere de la Snack Wash poate?), noua linie de produse lansata de Procter & Gamble, ofera studentilor, dar si altor categorii de consumatori lipsiti de timp, o gama intreaga de produse care vin ca o alternativa la spalatul rufelor. De la spray-urile care improspateaza la stilourile pentru petele razlete pana la solutiile impotriva hainelor botite, toate produsele din gama promit sa curete hainele preferate fara sa le apropie macar de apa.
Literatura portionata
Mai toata lumea se plange ca nu are suficient timp sa mai citeasca o carte. Dar este un fapt demonstrabil ca cei care inca se mai plang pe aceasta tema inca nu au descoperit DailyLit, un start-up online care pune gratuit la dispozitia cititorilor sai 500 de titluri clasice si contemporane in format e-book, alaturi de alte carti Pay-Per-Read, al caror pret se ridica la maximum 5 dolari. Inovatia propusa de Daily Lit este insa alta: cartile alese sunt trimise prin e-mail sau RSS abonatului in “rate”, in zilele alese de acesta – sa zicem de luni pana vineri la ora 7:45 a.m. – fiecare bucata fiind suficient de mica pentru a fi citita in mai putin de cinci minute.
Brokeraj a la Youtube
Wallstrip, un website video, ofera sfaturi in ceea ce priveste evolutia pietei de brokeraj intr-un format ce aduce mai mult cu YouTube decat cu CNBC-ul. Videoclipurile zilnice ale Wallstrip sunt filmate in New York, fiind prezentate de actrita Lindsay Campbell, si au drept subiect cate o companie publica prezentata in cadrul unui filmulet lung de maxim 3 minute. Fondat in octombrie 2006 Wallstrip se vrea in acelasi timp jucaus ca forma dar serios ca si continut, propunandu-si sa invete o noua generatie cum sa investeasca pe piata de capital. Show-ul a fost creat de Howard Lindzon, care conduce o firma de investitii si un hedge fund in Arizona, precum si un venture capital fund in Toronto.
Haine pe fuga
Moda a fost mereu un taram al schimbarii, dar parca nu a apasat niciodata pe pedala de acceleratie mai tare decat acum. De vina sunt primii promotori ai conceptului de snack in cultura pop: Zara si H&M. Cei doi producatori de fast-fashion au adus odata cu ciclurile de productie reduse la jumatate si preturile scazute la hainele de designer o noua moda: garderoba snack altfel cunoscuta si ca “poart-o-doar-de-cateva-ori”. Asa se face ca cifrele de afaceri ale celor doi trendsetteri sunt impresionante: in 2006 H&M a inregistrat venituri de 6,8 miliarde de euro, avand 1.400 de magazine deschise in 28 de tari, in timp ce Zara a inregistrat venituri de 3,5 miliarde de euro prin cele 990 de magazine ale sale din cele 62 de tari in care e prezenta.
Fericiti cei indecisi
…fiindca acestia vor fi surprinsi. Acesta ar putea fi motto-ul companiei singaporeze Out of the Box. Publicul-tinta al companiei care produce bauturi racoritoare este unul aparte chiar si in randul adeptilor culturii snack: aceia care nu au suficient timp nici macar pentru a se hotari ce fel de suc ar vrea sa bea si care raspund invariabil la aceasta dilema cotidiana cu “Orice” sau “Fie ce-o fi”. Special pentru acestia Out of the Box a introdus doua noi marci in gama sa de bauturi racoritoare: “Orice”, un suc carbogazos care vine in sase arome, si “Fie ce-o fi”, varianta necarbonatata a lui “Orice”. Partea cea mai amuzanta este ca indecisii nu vor sti pana cand vor deschide ambalajul si vor gusta sucul ce vor bea, deoarece cele doua marci nu sunt inscriptionate cu nicio aroma special pentru a nu ii obliga pe acestia sa ia vreo decizie.