BusinessMagazin

Blog

  • Lidl ajunge la 129 de magazine prin deschiderea spaţiului de la Iaşi

    Discounterii au fost campionii crizei în segmentul comerţului: au deschis în ultimii trei ani peste 220 de magazine şi au ajuns la vânzări cumulate de 1,2 miliarde de euro. Pentru a-şi atrage cumpărători, acum se duelează în segmentul discounterilor peste 430 de spaţii de vânzare numite Lidl, Penny, Profi, Minimax Discount sau Red Market.
    Lidl a avut anul trecut o cifră de afaceri de 1,4 mld. lei faţă de 1,3 mld de lei în 2009 şi pierderi de 59 de milioane de lei.

  • Noi informaţii că închisoarea CIA din România s-ar fi aflat în clădirea ORNISS

    Associated Press şi televiziunea germană ARD susţin că au localizat fosta închisoare CIA din România şi au aflat detalii despre aceasta, o emisiune în acest sens urmând să fie difuzată joi de postul ARD. Spre deosebire de centrele din Lituania şi Polonia, închisoarea CIA din România nu s-a aflat într-o zonă izolată, ci “la vedere”, în apropierea unui bulevard mare, pe o stradă cu copaci şi case, susţine agenţia americană. Clădirea este folosită în prezent de Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor secrete de Stat (ORNISS). Foşti oficiali din cadrul serviciilor de informaţii americane au descris zona în care s-a aflat închisoare şi au identificat fotografiile clădirii, potrivit AP.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Noi informaţii că închisoarea CIA din România s-ar fi aflat în clădirea ORNISS

    Associated Press şi televiziunea germană ARD susţin că au localizat fosta închisoare CIA din România şi au aflat detalii despre aceasta, o emisiune în acest sens urmând să fie difuzată joi de postul ARD. Spre deosebire de centrele din Lituania şi Polonia, închisoarea CIA din România nu s-a aflat într-o zonă izolată, ci “la vedere”, în apropierea unui bulevard mare, pe o stradă cu copaci şi case, susţine agenţia americană. Clădirea este folosită în prezent de Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor secrete de Stat (ORNISS). Foşti oficiali din cadrul serviciilor de informaţii americane au descris zona în care s-a aflat închisoare şi au identificat fotografiile clădirii, potrivit AP.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum dobândeşte un antreprenor/manager un avantaj competitiv?

    Dacă în business avantajul competitiv este dat de inovaţie sau de calitatea produselor sau serviciilor, precum şi alte elemente caracteristice unei afaceri, în viaţa personală avantajul competitiv s-ar traduce în investiţie în dezvoltarea personală. Aşa cum inovaţia presupune o investiţie în cercetare, la nivel individual investiţia în tine se face prin participarea la diferitele programe de educaţie non-formală sau conferinţe.
    Extrapolând, putem spune că echivalentul investiţiei în cercetare ar fi participarea la evenimente sau şcoli unde te pui la curent cu noile tendinţe în management sau alte domenii de interes, cunoşti oameni, afli ce se întâmplă în alte ţări prin intermediul studiilor de caz, afli cum au rezolvat alte companii problemele noii realităţi economice şi, în general, înveţi despre cum trebuie sau ai putea să-ţi conduci afacerea în secolul XXI.
    Informaţiile pe care le culegi din asemenea evenimente sunt vitale. Vitale, dar nu suficiente, pentru că depinde de fiecare dintre participanţi cât şi cum foloseşte din ceea ce a aflat.

    Exact ca în cazul cercetărilor făcute de firme, fiecare va lua o parte din rezultatele cercetării şi o va folosi sau nu în procesul de inovaţie. Pentru a putea deveni competitivi nu numai în calitate de antreprenori, dar şi în calitate de intraprenori (cei care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei firme în calitate de angajaţi, dar au iniţiativă antreprenorială) trebuie să investeşti în formarea personală. Nu există altă variantă prin care să poţi să-ţi dezvolţi acele abilităţi de care ai nevoie pentru a fi competitiv fără să înveţi de la alţii cum să faci. Întocmai ca un atlet, oricât de mult talent ar avea, tot trebuie să înveţe cum să stăpânească o tehnică; fie că aleargă 100 m garduri, fie că sare cu prăjina, el învaţă cum să stăpânească o tehnică; sau întocmai ca un violonist, oricât de talentat ar fi acesta, dacă nu învaţă cum să-şi mişte degetele pe vioară sau cum să citească partiturile, el nu va şti să cânte la vioară. La fel şi antreprenorii, care, indiferent cât de mult citesc, dacă nu participă la cursuri non-formale, să înveţe de la cei care au trecut deja prin experienţa aceasta, nu vor reuşi să facă faţă.

    La un moment dat, fostul preşedinte al boardului de la Universitatea Harvard (între 1971 şi 1990), dl. Derek Bok, a spus: “Dacă credeţi că educaţia este scumpă, atunci încercaţi ignoranţa”. Cred că acest citat este reprezentativ pentru noi, deoarece majoritatea antreprenorilor români preferă să pornească la drum fără a fi pregătiţi, considerând că ei le ştiu pe toate, ignorând de cele mai multe ori realitatea. La fel păţesc şi companiile, multe dintre acestea refuzând să investească în cercetare deoarece se simt confortabil acolo unde se află, iar atunci când vine din urmă concurenţa şi îi depăşeşte nu înţeleg de ce li s-a întâmplat asta. Dacă priveşti totul prin prisma unei investiţii, o investiţie în tine îşi va arăta, cu siguranţă, rezultatele în timp.Tot ce îţi mai trebuie sunt două caracteristici pe care eu le consider esenţiale pentru un antreprenor, şi anume: răbdarea şi perseverenţa. Fără acestea nu vei fi în stare să clădeşti pe termen lung, vei fi la fel ca mulţi pseudo-antreprenori care fac business după ureche şi se ghidează după principiul “hit and run”. Şi asta deoarece nu au alte modele, nu au o educaţie sau formare care să-i înveţe altceva.

    Atunci când mi-am pornit eu primele iniţiative antreprenoriale (vânzări de asigurări sau sisteme de MLM), mi-ar fi plăcut să-mi spună şi mie cineva că nu aşa se face. Cu toate că eram olimpic la economie, nici şcoala nu m-a învăţat să-mi dezvolt acele abilităţi de care aveam nevoie pentru a reuşi. În final, am reuşit cu o altă afacere şi după mai mulţi ani.

    Şi tocmai pentru că vreau să uşurez drumul cât mai multor antreprenori şi manageri, pledez pentru educaţia antreprenorială. Iar un prim pas pe care puteţi să îl faceţi pentru educaţia voastră antreprenorială e să citiţi cartea “Antreprenoriat. Drumul de la idei către oportunităţi şi succes în afaceri” a lui Marius Ghenea, pe care o găsiţi distribuită împreună cu această ediţie a BUSINESS Magazin. Marius Ghenea, alături de care sunt mentor la School for Startups România 2012, este primul antreprenor român care a scris o carte despre antreprenoriat şi drumul pe care l-a deschis trebuie pavat cu cât mai multe astfel de iniţiative.

    Péter Barta este directorul executiv al Fundaţiei Post-Privatizare.

  • Cum dobândeşte un antreprenor/manager un avantaj competitiv?

    Dacă în business avantajul competitiv este dat de inovaţie sau de calitatea produselor sau serviciilor, precum şi alte elemente caracteristice unei afaceri, în viaţa personală avantajul competitiv s-ar traduce în investiţie în dezvoltarea personală. Aşa cum inovaţia presupune o investiţie în cercetare, la nivel individual investiţia în tine se face prin participarea la diferitele programe de educaţie non-formală sau conferinţe.
    Extrapolând, putem spune că echivalentul investiţiei în cercetare ar fi participarea la evenimente sau şcoli unde te pui la curent cu noile tendinţe în management sau alte domenii de interes, cunoşti oameni, afli ce se întâmplă în alte ţări prin intermediul studiilor de caz, afli cum au rezolvat alte companii problemele noii realităţi economice şi, în general, înveţi despre cum trebuie sau ai putea să-ţi conduci afacerea în secolul XXI.
    Informaţiile pe care le culegi din asemenea evenimente sunt vitale. Vitale, dar nu suficiente, pentru că depinde de fiecare dintre participanţi cât şi cum foloseşte din ceea ce a aflat.

    Exact ca în cazul cercetărilor făcute de firme, fiecare va lua o parte din rezultatele cercetării şi o va folosi sau nu în procesul de inovaţie. Pentru a putea deveni competitivi nu numai în calitate de antreprenori, dar şi în calitate de intraprenori (cei care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei firme în calitate de angajaţi, dar au iniţiativă antreprenorială) trebuie să investeşti în formarea personală. Nu există altă variantă prin care să poţi să-ţi dezvolţi acele abilităţi de care ai nevoie pentru a fi competitiv fără să înveţi de la alţii cum să faci. Întocmai ca un atlet, oricât de mult talent ar avea, tot trebuie să înveţe cum să stăpânească o tehnică; fie că aleargă 100 m garduri, fie că sare cu prăjina, el învaţă cum să stăpânească o tehnică; sau întocmai ca un violonist, oricât de talentat ar fi acesta, dacă nu învaţă cum să-şi mişte degetele pe vioară sau cum să citească partiturile, el nu va şti să cânte la vioară. La fel şi antreprenorii, care, indiferent cât de mult citesc, dacă nu participă la cursuri non-formale, să înveţe de la cei care au trecut deja prin experienţa aceasta, nu vor reuşi să facă faţă.

    La un moment dat, fostul preşedinte al boardului de la Universitatea Harvard (între 1971 şi 1990), dl. Derek Bok, a spus: “Dacă credeţi că educaţia este scumpă, atunci încercaţi ignoranţa”. Cred că acest citat este reprezentativ pentru noi, deoarece majoritatea antreprenorilor români preferă să pornească la drum fără a fi pregătiţi, considerând că ei le ştiu pe toate, ignorând de cele mai multe ori realitatea. La fel păţesc şi companiile, multe dintre acestea refuzând să investească în cercetare deoarece se simt confortabil acolo unde se află, iar atunci când vine din urmă concurenţa şi îi depăşeşte nu înţeleg de ce li s-a întâmplat asta. Dacă priveşti totul prin prisma unei investiţii, o investiţie în tine îşi va arăta, cu siguranţă, rezultatele în timp.Tot ce îţi mai trebuie sunt două caracteristici pe care eu le consider esenţiale pentru un antreprenor, şi anume: răbdarea şi perseverenţa. Fără acestea nu vei fi în stare să clădeşti pe termen lung, vei fi la fel ca mulţi pseudo-antreprenori care fac business după ureche şi se ghidează după principiul “hit and run”. Şi asta deoarece nu au alte modele, nu au o educaţie sau formare care să-i înveţe altceva.

    Atunci când mi-am pornit eu primele iniţiative antreprenoriale (vânzări de asigurări sau sisteme de MLM), mi-ar fi plăcut să-mi spună şi mie cineva că nu aşa se face. Cu toate că eram olimpic la economie, nici şcoala nu m-a învăţat să-mi dezvolt acele abilităţi de care aveam nevoie pentru a reuşi. În final, am reuşit cu o altă afacere şi după mai mulţi ani.

    Şi tocmai pentru că vreau să uşurez drumul cât mai multor antreprenori şi manageri, pledez pentru educaţia antreprenorială. Iar un prim pas pe care puteţi să îl faceţi pentru educaţia voastră antreprenorială e să citiţi cartea “Antreprenoriat. Drumul de la idei către oportunităţi şi succes în afaceri” a lui Marius Ghenea, pe care o găsiţi distribuită împreună cu această ediţie a BUSINESS Magazin. Marius Ghenea, alături de care sunt mentor la School for Startups România 2012, este primul antreprenor român care a scris o carte despre antreprenoriat şi drumul pe care l-a deschis trebuie pavat cu cât mai multe astfel de iniţiative.

    Péter Barta este directorul executiv al Fundaţiei Post-Privatizare.

  • Sfaturi pentru tinerii manageri de la… Greg Konieczny, managerul Fondului Proprietatea


  • Sfaturi pentru tinerii manageri de la… Greg Konieczny, managerul Fondului Proprietatea


  • Cum a schimbat recesiunea viaţa programatorilor

    “Dacă am zece mii de lei, pot să văd criza în două feluri: ce-aş putea face ca după ce se termină criza să devină o sută de mii de lei sau ce mă fac să am la finalul crizei măcar zece mii.” Cam aşa rezumă Florin Talpeş, fondatorul companiei Softwin, cele două moduri în care gândeşte programatorul în 2011. Omul care a pus bazele furnizorului de soluţii de securitate IT Bitdefender, cu o cotă de piaţă de peste 30% în România şi circa 2% la nivel mondial, remarcă faptul că până în octombrie 2008 exista un dezechilibru între cererea de programatori din partea companiilor şi oferta din piaţă. Astăzi, spune creatorul Bitdefender, situaţia este similară. Criza economică a avut totuşi un efect asupra vieţii de zi cu zi a IT-istului român, dar unul mai mult psihologic. Mai exact, în momente de criză, unii o abordează ca pe o oportunitate şi deci îşi asumă riscuri, alţii privesc criza ca pe o ameninţare şi devin mai prudenţi.

    “În lumea programatorilor am constatat că sentimentul de incertitudine a creat o ancorare mai mare.” Astfel, până acum trei ani programatorii erau mai dispuşi să se disloce dintr-un loc în altul, însă acum fenomenul migraţiei a scăzut. “Dacă le dădeai ceva apetisant în 2008 şi le dai acelaşi lucru acum, şansele de reuşită în a-i recruta sunt mai mici.” Motivul: mulţi programatori au devenit mai conservatori pentru că sentimentul de incertitudine privind viitorul companiei la care s-ar angaja îi face mai vulnerabili. “Este un efect pur psihologic pentru că realitatea e construită de fapt din percepţii”, spune Talpeş. Tocmai nesiguranţa i-a determinat pe cei mai mulţi să rămână la locul de muncă în care i-a surprins recesiunea şi să nu mai rişte nimic, chiar dacă nevoia de programatori este în continuare la fel de mare. Deşi afectate de vremurile economice mai dificile, industria IT a fost mai rezistentă decât alte pieţe care s-au prăbuşit la jumătate sau chiar la un sfert faţă de anii 2007-2008. Afacerile din tehnologie au crescut constant, iar prestigiul României – de loc cu oameni de foarte bună calitate şi de două-trei ori mai ieftini – s-a apreciat. Investiţiile străine în noi centre de dezvoltare au fost chiar accelerate de avantajul costurilor mai mici.

    Întrebat dacă unui programator i-ar fi mai bine în România sau nu, creatorul Bitdefender spune că emigraţia în IT a fost mai degrabă un fenomen specific sfârşitului anilor ’90, când 40% dintre absolvenţii de automatică lucrau, în doar doi ani de la absolvire, în afara ţării. Criza dot.com din 2001 a oprit fenomenul, iar alături de investiţiile din IT de după anul 2000, a creat alternativa locală. “Dacă eşti un programator foarte bun, după nici un an de zile ajungi să câştigi 1.000 de euro pe lună. În câte domenii se mai întâmplă asta?”, se întreabă Talpeş.

    Una peste alta, avantajul slujbei de programator e că poate să lucreze oriunde. În viziunea sa, atuul principal al României e că oferă totuşi un mediu cultural pe care îl cunoaştem. “Dacă simţi că în jurul tău e multă minciună, dacă simţi că în jurul tău corupţia curge pe pereţi, dacă simţi că atunci când vrei să faci ceva, o iei peste faţă, dacă performanţa nu e gratificată, poate decizia e că vrei să trăieşti în altă parte”, explică Talpeş. Circa 8-10.000 de absolvenţi de ştiinţe asemănătoare informaticii ies anual de pe băncile universităţilor, iar cererea e în medie cu 20-30% mai mare. Ritmul este însă extrem de dinamic. Intrarea unei companii pe piaţa din România poate debalansa rapid raportul dintre cerere şi ofertă, dat fiind că nevoia de sute sau mii de angajaţi poate apărea peste noapte. Fenomenul se întâmplă în continuare, imun la problemele economice ale României, ba chiar stimulat de faptul că numărul de oportunităţi a crescut. Talpeş spune că programatorii pot avea chiar în România un microclimat de lucru extrem de competitiv, dar în afara orelor de serviciu contează şi ce se întâmplă la nivel de societate – “dacă acele lucruri te otrăvesc, atunci eşti practic împins să părăseşti ţara”.

  • Cum a schimbat recesiunea viaţa programatorilor

    “Dacă am zece mii de lei, pot să văd criza în două feluri: ce-aş putea face ca după ce se termină criza să devină o sută de mii de lei sau ce mă fac să am la finalul crizei măcar zece mii.” Cam aşa rezumă Florin Talpeş, fondatorul companiei Softwin, cele două moduri în care gândeşte programatorul în 2011. Omul care a pus bazele furnizorului de soluţii de securitate IT Bitdefender, cu o cotă de piaţă de peste 30% în România şi circa 2% la nivel mondial, remarcă faptul că până în octombrie 2008 exista un dezechilibru între cererea de programatori din partea companiilor şi oferta din piaţă. Astăzi, spune creatorul Bitdefender, situaţia este similară. Criza economică a avut totuşi un efect asupra vieţii de zi cu zi a IT-istului român, dar unul mai mult psihologic. Mai exact, în momente de criză, unii o abordează ca pe o oportunitate şi deci îşi asumă riscuri, alţii privesc criza ca pe o ameninţare şi devin mai prudenţi.

    “În lumea programatorilor am constatat că sentimentul de incertitudine a creat o ancorare mai mare.” Astfel, până acum trei ani programatorii erau mai dispuşi să se disloce dintr-un loc în altul, însă acum fenomenul migraţiei a scăzut. “Dacă le dădeai ceva apetisant în 2008 şi le dai acelaşi lucru acum, şansele de reuşită în a-i recruta sunt mai mici.” Motivul: mulţi programatori au devenit mai conservatori pentru că sentimentul de incertitudine privind viitorul companiei la care s-ar angaja îi face mai vulnerabili. “Este un efect pur psihologic pentru că realitatea e construită de fapt din percepţii”, spune Talpeş. Tocmai nesiguranţa i-a determinat pe cei mai mulţi să rămână la locul de muncă în care i-a surprins recesiunea şi să nu mai rişte nimic, chiar dacă nevoia de programatori este în continuare la fel de mare. Deşi afectate de vremurile economice mai dificile, industria IT a fost mai rezistentă decât alte pieţe care s-au prăbuşit la jumătate sau chiar la un sfert faţă de anii 2007-2008. Afacerile din tehnologie au crescut constant, iar prestigiul României – de loc cu oameni de foarte bună calitate şi de două-trei ori mai ieftini – s-a apreciat. Investiţiile străine în noi centre de dezvoltare au fost chiar accelerate de avantajul costurilor mai mici.

    Întrebat dacă unui programator i-ar fi mai bine în România sau nu, creatorul Bitdefender spune că emigraţia în IT a fost mai degrabă un fenomen specific sfârşitului anilor ’90, când 40% dintre absolvenţii de automatică lucrau, în doar doi ani de la absolvire, în afara ţării. Criza dot.com din 2001 a oprit fenomenul, iar alături de investiţiile din IT de după anul 2000, a creat alternativa locală. “Dacă eşti un programator foarte bun, după nici un an de zile ajungi să câştigi 1.000 de euro pe lună. În câte domenii se mai întâmplă asta?”, se întreabă Talpeş.

    Una peste alta, avantajul slujbei de programator e că poate să lucreze oriunde. În viziunea sa, atuul principal al României e că oferă totuşi un mediu cultural pe care îl cunoaştem. “Dacă simţi că în jurul tău e multă minciună, dacă simţi că în jurul tău corupţia curge pe pereţi, dacă simţi că atunci când vrei să faci ceva, o iei peste faţă, dacă performanţa nu e gratificată, poate decizia e că vrei să trăieşti în altă parte”, explică Talpeş. Circa 8-10.000 de absolvenţi de ştiinţe asemănătoare informaticii ies anual de pe băncile universităţilor, iar cererea e în medie cu 20-30% mai mare. Ritmul este însă extrem de dinamic. Intrarea unei companii pe piaţa din România poate debalansa rapid raportul dintre cerere şi ofertă, dat fiind că nevoia de sute sau mii de angajaţi poate apărea peste noapte. Fenomenul se întâmplă în continuare, imun la problemele economice ale României, ba chiar stimulat de faptul că numărul de oportunităţi a crescut. Talpeş spune că programatorii pot avea chiar în România un microclimat de lucru extrem de competitiv, dar în afara orelor de serviciu contează şi ce se întâmplă la nivel de societate – “dacă acele lucruri te otrăvesc, atunci eşti practic împins să părăseşti ţara”.

  • Topul celor mai mari firme de proiectare

    V-aţi întrebat vreodată, când circulaţi pe o şosea sau când vedeţi o fabrică la margine de oraş cine este “creierul” care le-a gândit şi le-a dat formă? Sau, cu alte, cuvinte, cine le-a proiectat? Firmele de proiectare au un rol central în orice lucrare de construcţie, fie că vorbim de autostrăzi, hidrocentrale sau hale industriale, în condiţiile în care se află în spatele soluţiei tehnice şi dau direcţia oricărui pas pe care constructorii îl fac. Cine au fost însă cei mai mari proiectanţi de pe piaţa locală anul trecut, în funcţie de veniturile pe care le-au înregistrat?

    Primii zece cei mai mari jucători din industria proiectării în construcţii au consemnat anul trecut cifre de afaceri cumulate de 350 de milioane de lei sau circa 83 de milioane de euro, având în medie o marjă de profit de 10,2%, potrivit IBC Focus, companie specializată în agregarea de informaţii din domeniul construcţiilor şi afacerilor.

    În 2010 piaţa construcţiilor nu a dus-o prea bine, continuând să scadă cu 20-25%, astfel că acest declin s-a resimţit şi la nivelul firmelor de proiectare şi consultanţă: cu un an în urmă cifra de afaceri a celor mai mari zece se ridica la 99 de milioane de euro, deci cu aproape 16% mai mult decât în 2010.

    Liderul în domeniul proiectării a fost Institutul de Studii şi Proiectări Hidroenergetice (ISPH), cu afaceri de 53,7 milioane de lei (12,8 milioane de euro), în uşoară scădere faţă de anul anterior. Compania, care a fost înfiinţată încă din 1949 şi care a fost privatizată după Revoluţie, s-a implicat în construcţia a numeroase baraje sau hidrocentrale în România, cum sunt amenajarea râului Crişul Repede sau lucrările de reabilitare la hidrocentrala de la Remeţi din judeţul Bihor. Compania a avut anul trecut o marjă de profit de circa 17,5%, obţinând al doilea cel mai mare profit net din rândul celor mai mari zece firme de proiectare ce activează pe piaţa locală. În 2010 ISPH a continuat o serie de proiecte din domeniul hidroelectric, precum studiul de fezabilitate pentru retehnologizarea Centralei Hidroelectrice Slatina sau studiul de prefezabilitate pentru valorificarea potenţialului hidroenergetic al râului Mureş pe sectorul Mureş-Nădlac.

    Dacă laurii de premiant au mers în 2010 către un proiectant din domeniul energiei, locul secund a fost ocupat de Search Corporation, firmă controlată de omul de afaceri Michael Stanciu, care are contracte în special în infrastructura rutieră. Compania, cu afaceri de aproape 45 milioane lei (10,7 milioane euro) şi un profit de 1 milion lei (0,3 milioane euro), se ocupă în special de proiecte de autostrăzi în România, astfel că, având în vedere că anul acesta au fost licitate o serie de proiecte de astfel de şosele, şi-ar putea mări considerabil businessul în 2011. “Cifra de afaceri a scăzut în 2010 în principal din cauza încetinirii procesului de lansare de noi proiecte de către autorităţile care gestionează infrastructura rutieră”, spune Mihaela Drăghici, director relaţii publice în cadrul Search Corporation.