Kenneth Rogoff, actualmente profesor la Harvard, nu e singurul
care gandeste asa. Multi economisti si investitori, mai ales
americani, vorbesc de multe luni de o criza a datoriei publice in
alte tari ale zonei euro decat Grecia, iar discutia s-a deplasat
treptat, de la studiul politicilor fiscale in aceste tari la
studiul comportamentului fata de ele al investitorilor.
Luni, randamentul la
obligatiunile grecesti pe doi ani a crescut cu 3%, cea mai mare
crestere intr-o singura zi de la intrarea Greciei in zona euro,
acum noua ani, la 13,52%: este cel mai mare randament din lume la
ora actuala pentru o datorie suverana pe termen scurt, mai mare
decat al unor tari ca Argentina (8,8%) sau Venezuela (11%), evitate
constant de investitori. In acelasi timp, randamentul
obligatiunilor portugheze pe doi ani a crescut cu 0,75%, la 3,98%,
al celor irlandeze tot cu atat, la 2,99%, iar al celor spaniole a
urcat cu 0,25%, la 1,87%.
Daca socotim in diferenta fata de costul obligatiunilor germane
pe zece ani, situat in jur de 3%, randamentul obligatiunilor
grecesti cu aceeasi scadenta este acum mai mare cu 6,5%, al celor
irlandeze cu 1,8%, al celor portugheze cu 2,2%, al celor spaniole
si italiene cu 1%. Toate sunt niveluri record pentru ultimele luni
sau chiar mai mult. Aceleasi recorduri le-a marcat si costul
contractelor CDS (credit default swap – asigurari contra
incapacitatii de plata) pe cinci ani, care a sarit spectaculos de
vineri pana luni in cazul tarilor respective: pentru Grecia, de la
615 la 703 puncte de baza (ceea ce inseamna ca datoria greceasca
este acum cea mai costisitoare de asigurat din Europa – 703.000 de
dolari pe an pentru asigurarea a 10 milioane de dolari datorie),
pentru Portugalia de la 279 la 305 puncte de baza, pentru Spania de
la 174 la 186 puncte de baza,
conform monitorizarii CMA DataVision .
Judecate prin prisma eventualului sprijin la care ar putea apela
celelalte tari, dupa Grecia, cifrele de mai sus par deocamdata
chiar linistitoare, daca ne raportam nu la cat reprezinta in PIB
ponderea deficitului bugetar sau a datoriei publice, ci la valorile
lor absolute si la dimensiunea economiilor. Economia Spaniei este
de patru ori mai mare decat cea a Greciei,
iar datoria tarii a ajuns la 560 de miliarde de euro, fata de 273
de miliarde in cazul Greciei. Si problema nu e atat datoria,
sau ponderea ei in PIB, cat faptul ca nu se intrevede o crestere
economica de natura sa sustina aceste state in reducerea ei. “O
redresare a economiei ar atenua problema datoriei, dar e foarte
greu pentru Europa sa ajunga la o redresare durabila”, afirma
Kenneth Rogoff , justificand de ce crede ca indatorarea tarilor din
eurozona va creste in continuare, iar situatia va sili una sau mai
multe tari sa urmeze exemplul Greciei si sa apeleze la FMI. O
solutie de avarie insa, nu de rezolvare a problemei pe termen lung,
fiindca taierile de cheltuieli recomandate de FMI nici nu pot
asigura resurse de crestere, nici nu e clar cat de suportabile vor
fi socialmente.
Din acest punct de vedere, ceea ce se va intampla in Grecia in
lunile urmatoare va fi un test decisiv, urmarit de investitorii
care pariaza pe (sau mai exact contra) Greciei si a euro. Cine sunt
ei?
La sfarsitul anului trecut, The Wall Street Journal mentiona
nume ca North Asset Management, fond speculativ cu sediul la
Londra, care paria pe deprecierea obligatiunilor Spaniei si ale
Italiei, sau Pivot Capital Management, din Monaco, ce miza pe
faptul ca vor aparea probleme in Spania, Portugalia, Italia si
Grecia. In februarie, presa greaca il acuza deschis pe John
Paulson, cel mai important manager de fonduri speculative cercetat
in investigatia privind frauda Goldman Sachs cu obligatiuni
ipotecare, ca are o echipa de 20-30 de oameni care se ocupa
exclusiv de pariurile impotriva Greciei si a monedei euro, mizand
pe degradarea situatiei din Grecia si pe extinderea crizei
datoriilor in alte tari din zona euro.
