Blog

  • DE UNDE, CUM SI CAT

    Odata cu noua conducta, in Romania vor veni gaze din trei puncte cardinale, vestul fiind singurul neacoperit. Din nefericire, traseul este acelasi, cu tranzit prin Ucraina.

    PUNCTE DE INTRARE: Prin Iasi, Mediesul Aurit si Isaccea trece tot gazul importat momentan de Romania.

    CANTITATE: Importurile din Rusia, via Ucraina, reprezinta 40% din consumul anual de gaz al Romaniei, adica 17-18 miliarde metri cubi de gaze.


    PRODUCATORI INTERNI: Productia interna este asigurata de Romgaz si Petrom, care, in caz de nevoie, pot suplimenta productia cu pana la 5% din consumul zilnic la nivel national, de la 18 milioane metri cubi pe zi la 19,7 milioane.

  • IT: O companie nu poate sta in incubator mai mult de doi ani. Suficient ca sa depaseasca faza de inceput

    La inceput a fost falimentul. Mai precis, falimentul unui afacerist din New York, care a lasat dezafectata o intreaga platforma industriala. Cineva a cumparat-o si a inchiriat-o unor antreprenori aflati la primi pasi. Ideea s-a dovedit viabila si astfel au aparut incubatoarele de afaceri.

     Admirator al modelului de business american, presedintele GeCAD Software, Radu Georgescu – cel care in 2003 vindea catre Microsoft drepturile de proprietate intelectuala asupra tehnologiei RAV -, s-a gandit sa promoveze si in Romania modelul incubatoarelor de afaceri. Dupa cum o arata si numele – High-Tech Business Incubator -, proiectul  lui Georgescu se adreseaza companiilor high-tech in curs de formare. Ideea a aparut prin vara anului trecut, materializandu-se cateva luni mai tarziu, la inceputul lui decembrie 2005.

    Chiar daca incubatorul GeCAD Software nu reprezinta o premiera in zona IT, „compania-mama“ pretinde ca este primul proiect 100% privat. Anterior, cel putin alte doua firme au anuntat lansarea unor incubatoare de afaceri pe acest „segment“: Advanced Software Factory – care a creat Nest – si Internetgenesis. Daca Nest se adreseaza intreprinzatorilor din mai multe sectoare IT, precum wireless, software, Internet, Intranet, telecom, comert electronic, Internetgenesis nu „vaneaza“ idei de afaceri, ci aduce idei (mai ales in zona web) care urmeaza sa fie dezvoltate de terti.

    Proiecte similare exista insa si in afara spatiului privat: Consiliul Judetean Timis a creat un incubator software care urmeaza sa atraga fonduri de aproape 160.000 de euro, iar Universitatea Politehnica din Bucuresti a creat, la randul sau, un altul. Indiferent de cine a fost primul, ramane valabila o intrebare: de ce ar avea nevoie tinerii oameni de afaceri de un astfel de incubator? Un raspuns il da Adriana Achitei, CEO al GeCAD Software: „Ne dorim sa scoatem firmele mici din apartament si sa le dam posibilitatea sa creasca intr-un mediu de business“. Momentan, incubatorul de afaceri al GeCAD are un chirias – X-act Communications, o firma cu patru angajati, specializata in web design, branding si consultanta pentru firme IT&C -, grupul lui Georgescu aflandu-se in discutii cu alte noua companii.

    „Cum companiile din aceasta industrie au activitate si in strainatate, au nevoie de o imagine internationala. Am ales incubatorul GeCAD pentru ca astfel am putut avea sediul intr-un centru de afaceri si dispunem de toate facilitatile necesare unei firme mici“, isi explica optiunea Dan Stefan Andrei, director X-act Communications.

    Activitatea GeCAD Software in economia interna a intregului grup a reprezentat un bun exercitiu pentru etapa in care compania a inceput sa gazduiasca incubatorul de afaceri. Concret, compania condusa de Adriana Achitei face insourcing pentru celelalte firme din grup (GeCAD Net, Axigen), adica, mai putin pretentios spus, centralizeaza serviciile de PR, resurse umane, financiar, administrativ, logistic si legal. Iar acelasi lucru il va face de acum inainte si pentru chiriasii incubatorului. Companiile mici care vor fi gazduite in High-Tech Business Incubator nu mai trebuie sa se ocupe decat de business-ul lor propriu-zis, GeCAD urmand sa suporte 30-40% din cheltuielile firmei incubate. „Ceea ce oferim noi gratuit sunt serviciile de consultanta. In plus, ii asiguram chiriasului conexiuni in business“, explica Adriana Achitei. In rest, chiriasul plateste o taxa care acopera chiria, utilitatile, serviciile de comunicatii.

    Insa cel mai important avantaj pe care il poate avea o companie gazduita intr-un astfel de incubator este accesul la finantare. Cu atat mai mult cu cat GeCAD are incheiate parteneriate in acest sens cu MCI Management, din Polonia, si cu 3TS Capital Partners (cu investitii in Europa Centrala). Foarte probabil, primul eveniment organizat de companie pentru chiriasii sai va fi o intalnire cu organisme din tip venture-capital. „Exista mai multe fonduri de investitii interesate de Romania, insa acestea nu stiu de unde sa isi recruteze clientii“, explica Adriana Achitei.

    In SUA, 80% din cele peste 1.000 de incubatoare de afaceri existente sustin ca ofera si finantare chiriasilor. Pe de alta parte, nu e bine sa ne imbatam cu apa rece. Intentii de finantare a industriei software romanesti prin initiative de tip venture-capital sau angel investor au tot existat de-a lungul timpului, insa acestea nu au gasit proiecte interesante. Acum circa trei ani, George Haber, cel mai bogat roman din America, a venit in Romania cu un grup de investitori israelieni, insa acestia nu au fost atrasi de nici o companie. Cauzele acestui esec se gasesc undeva la jumatatea drumului: se poate spune ca nici fondurile de investitii nu fac suficiente demersuri pentru a gasi proiecte fezabile, dar nici tinerii antreprenori romani nu fac suficiente eforturi in acest sens.

    O afacere „in fasa“, cum este cazul companiei de web design care a venit deja la GeCAD, nu poate sta la nesfarsit intr-un incubator IT, desi durata de viata a acestuia este nedeterminata. „O companie nu poate sta in incubator mai mult de doi ani. Este un interval suficient de mare ca sa depaseasca faza de inceput“, spune Achitei. In plus, daca ar sta mai mult de doi ani, rulajul chiriasilor ar fi mai mic. Acum, High-Tech Business Incubator poate gazdui cel mult 15 companii, acestea „cazandu-se“ in birouri de 10-15 metri patrati, suprafata totala alocata din sediul GeCAD fiind de 300 mp.

    Pe langa accesul la finantare (vital pentru un start-up), afacerile aflate in perioada de incubatie au nevoie si de clienti. De unde pot veni acestia? De multe ori, tot incubatorul ii gaseste. In cazul unui incubator privat, firma care il gazdudieste poate furniza comenzi companiei incubate. O asemenea afacere poate fi avantajoasa de ambele parti. Antreprenorii de start-up sunt bucurosi ca pot vinde, in timp ce compania-gazda poate negocia preturi mai bune decat daca ar fi sa apeleze la un furnizor obisnuit.

    Avantajele unui chirias sunt, asadar, evidente. Care sunt insa beneficiile incubatorului? „In primul rand, avem beneficii de imagine, atat ca firma, cat si ca industrie nationala“, explica CEO-ul de la GeCAD Software. Este mult mai usor sa te promovezi individual atunci cand vii dintr-o tara renumita pentru industria sa software. Aceasta este si convingerea lui Florin Talpes, presedintele Asociatiei Nationale a Industriei de Software si Servicii (ANIS).

    Iar GeCAD a investit pana acum in acest tip de imagine aproximativ 50.000 de euro (amenajarea spatiului, retea de comunicatii si echipamente pentru receptie). Ideea de a crea campusuri tehnologice in care companiile sa beneficieze de infrastructura si resurse comune au avut-o si autoritatile. Va amintiti de propaganda facuta parcurilor tehnologice. Acestea nu sunt insa incubatoare de afaceri, adresandu-se in special companiilor deja dezvoltate. Un exemplu este parcul Tetarom din Cluj, unde au venit companii mari precum Ruwel AG din Germania sau A&A Medical din America. E adevarat ca tot Tetarom a ratat o investitie de 120 de milioane de euro din partea francezilor de la Montupet.

    Cei de la GeCAD spun ca incubatorul lor este prima initiativa privata din Romania. Aflat in perioada de incubatie, incubatorul urmeaza sa isi arate rezultatele in urmatorii doi ani. La sfarsitul lui 2007 se va incheia primul ciclu de doi ani ai chiriasilor initiali. Atunci GeCAD va vedea daca firmele incubate vor avea suficienta energie pentru a respira singure in mediul de business. La americani, mecanismul functioneaza. Succesul incubatoarelor romanesti tine, teoretic, doar de copierea corecta a modelului. In termenii industriei, „copy“/“paste“.

  • AVANTAJE PE LINIE

    Incubatoarele de afaceri pun la dispozitia micilor intreprinzatori – pe langa spatii de lucru, servicii centralizate de secretariat, paza si curatenie – un pachet de servicii de consultanta in afaceri.

    FINANTARE: incubatorul reprezinta, printre altele, o masa critica de proiecte, motiv pentru care poate devini interesant pentru fondurile de investitii (capital de risc)


    CONTRACTE: in anumite cazuri (vezi GeCAD), compania-gazda face comenzi firmelor incubate. In astfel de cazuri, avantajele sunt de ambele parti: venituri pentru furnizor, costuri mai mici pentru beneficiar


    INVESTITII: in unele situatii, incubatoarele cumpara companiile pe care le gazduiesc


    IMAGINE:  o companie care creeaza un incubator de afaceri are toate sansele sa i se asocieze o imagine de „filantrop“ – sustinator al start-up-urilor


    PROMOVARE: daca un incubator reuseste sa „formeze“ una sau mai multe companii IT care vor vinde produse in Occident, are de castigat intreaga industrie, pentru ca e mult mai greu sa te promovezi (in exterior) singur decat „la pachet“ cu altii

  • De vanzare dar nu acum

    Daca o companie straina ar vrea sa cumpere un producator roman de cosmetice si si-ar incepe prospectiunile cu monitorizarea publicitatii, ar putea socoti ca nu prea e nimic de vanzare pe-aici. Pentru piata de publicitate, fabricile romanesti de cosmetice aproape ca nu exista. Dar ele aduna, impreuna, peste 10% dintr-o piata de 180-190 de milioane de euro, cresc cu 15-20% pe an si nu duc lipsa de petitori.

    M-au blocat conditiile“, spune Elena Cremenescu, directorul general al Elmi Prodfarm, firma care produce cosmeticele Elmiplant. Negocierile dintre familia Cremenescu, detinatoarea afacerii, si un fond de investitii (care voia 30% din actiuni) au durat doi ani (1999 – 2000). Contractele erau intocmite deja, mai lipseau doar semnaturile. Dar proprietarii s-au razgandit in ultimul moment, din cauza unei conditii-surpriza pe care trebuia s-o respecte familia Cremenescu: „Nici eu si nici sotul meu nu aveam voie sa parasim firma niciodata“, isi aminteste Elena Cremenescu, adaugand ca oferta era tentanta – fondul oferea 1,3 milioane de dolari pentru pachetul de 30% din actiuni, „o suma imensa pentru noi la momentul acela“. O alta conditie impusa de fondul de investitii era aceea ca firma sa creasca anual cu 30%, obiectiv destul de riscant pentru acei ani, despre care Cremenescu isi aminteste ca au fost „incerti“. Riscurile nu meritau banii. In conditiile in care noul partener nu i-ar fi ajutat cu distributia, fiind investitori financiari, proprietarii marcii Elmiplant nu s-au „angajat la o asemenea presiune“ si au preferat sa mearga mai departe singuri. Cifra de afaceri a crescut insa de la 1 milion de euro in 2000 la 1,7 milioane de euro in 2004, potrivit Ministerului de Finante.

    Elmi Prodfarm e doar una dintre cele trei companii romanesti care au decis ca vanzarea nu e o optiune acum. Nici Farmec si nici Gerocossen – chiar daca nu au facut comentarii pe marginea ofertelor de vanzare – nu sunt de vanzare; „cel putin deocamdata“, precizeaza Gerocossen. Afacerea, fondata in 1990 de trei romani, a fost curtata de fonduri de investitii in prima jumatate a anului trecut si la finalul lui 2003, dezvaluie Andreea Sas, director de marketing. Tot ea spune ca proprietarii afacerii vor sa mai investeasca, pentru ca „firma are capacitate de crestere“; in 2004 cifra de afaceri a fost de 1,8 milioane de euro, iar estimarile pentru 2005 merg spre 2 milioane de euro.

    Dintre toate firmele romanesti de cosmetica, firma clujeana Farmec, cu o istorie de peste sase decenii, este cea mai mare (cu o cifra de afaceri estimata la peste 18 milioane de euro in 2005). Magda Miclaus, specialist in relatii publice la Farmec, spune ca de-a lungul timpului au existat o serie de oferte de vanzare, „insa conducerea societatii nu are in vedere o asemenea varianta“. Dar merita oare sa cumperi o firma romaneasca de cosmetice? Teoretic da. Industria creste, are margini decente si pot fi construite branduri, crede Laurentiu Ispir, Investment Officer la Oresa Ventures. „Nu am aprofundat sectorul, dar banuiesc ca pot aparea probleme la exit“ pentru un fond de investitii, pentru ca marile grupuri europene prefera sa intre pe piata cu marcile lor, „nu sa cumpere marci romanesti“. Totusi, afacerile pot fi interesante pentru grupuri regionale, care cumpara marci pentru a le vinde si aici, si in tarile din jur.

    Unul dintre fondurile care au aruncat o privire mai atenta asupra producatorilor romani de cosmetice este GED Capital Development, care insa nu a vrut sa ofere detalii, invocand „angajamentul de a pastra confidentialitatea“. Totusi, Robert Luke, directorul general al fondului, crede ca „industria cosmetica din Romania are perspective bune de dezvoltare“ in contextul aderarii la Uniunea Europeana si ca va analiza „orice oportunitate interesanta care va aparea si in acest domeniu“.

    Producatorii romani stiu ca, daca rezista si cresc, si interesul investitorilor va creste si el. E vorba in principal de Farmec, Gerocossen, Elmi Prodfarm si Papillon (companie cu vanzari de 2,9 milioane de euro in 2004, care insa nu a dorit sa comenteze pentru acest articol).

    Producatorul cosmeticelor Elmiplant a avut o oferta chiar si din partea unei persoane fizice. Prin 2002, o americanca maritata cu un spaniol a insistat sa cumpere afacerea si, chiar daca proprietarii au refuzat chiar de la inceput, cei doi au facut un studiu de piata si unul de evaluare (valoarea firmei la acea vreme a fost estimata la circa 3,5 – 4 milioane de dolari). Nici o multinationala – Beiersdorf, L’Oréal ori Wella – nu pare sa-si fi propus sa cumpere vreo companie romaneasca de cosmetice. Dar multinationalele ii urmaresc pe producatorii romani si prin studii de piata, si altfel: Elena Cremenescu isi aminteste ca, pe vremea cand Elmi Prodfarm functiona intr-un spatiu inchiriat in Giulesti, la poarta firmei a batut seful pe Romania (din acea vreme) al francezilor de la L’Oréal, „care era curios sa vada cine este Elmiplant“.

    Cu cine se lupta romanii din industria cosmetica si care este pozitia lor actuala? Relativ buna, spre deosebire de cea a romanilor de pe alte piete, precum cea a tutunului, unde confortabilul monopol de altadata al SNTR (actual Galaxy Tobacco) s-a transformat intr-o lupta pentru supravietuire, SNTR avand acum abia putin peste 5% din piata.

    O buna dovada ca producatorii romani de cosmetice se descurca binisor in capitalism e Farmec, cu cresteri ale vanzarilor de 10-20% in ultimii ani. O alta dovada e ca exista companii pornite de la zero dupa ‘90, precum Elmiplant si Gerocossen, in ciuda invaziei marcilor straine si a publicitatii masive de care acestea beneficiaza. Numai in primele 11 luni din 2005, detinatoarea marcii Nivea, firma germana Beiersdorf, a cheltuit pe publicitate peste 41 de milioane de euro (rate-card), conform informatiilor Alfa Cont. Spre comparatie, investitiile firmelor romanesti sunt maruntis (Farmec – 34.000 euro, Elmi Prodfarm – 29.000 euro, Gerocossen – 37.000 euro). Cosmeticele romanesti nici nu-si pot permite deocamdata sa-si faca reclama, sustin, la unison, reprezentantii industriei. Pentru ca publicitatea inseamna costuri suplimentare, in conditiile in care romancele cred ca produsele cosmetice autohtone trebuie sa fie ieftine; de aceea si produsele Farmec, Gerocossen sau Elmiplant nu depasesc categoria de pret mediu.

    Sunt doua tipuri de cumparatori care ies din planurile companiilor romanesti: cei care tin la marca, desi nu intotdeauna aceasta ofera o calitate multumitoare, si cei pentru care pretul mic nu inspira incredere. Femeile sofisticate „nu risca sa cumpere un produs ieftin“, crede Cremenescu, de vreme ce considera ca acesta nu ii ofera calitatea pe care o merita, preferand, in schimb, siguranta oferita de renumele international al marilor marci straine. Insa sunt milioane de romance pentru care fiecare banut conteaza – cele pentru care si preturile medii sunt prea mari.

    Cum isi vad viitorul firmele romanesti, a caror cota depaseste 10% pe o piata totala estimata, pentru 2005, la 180-190 milioane de euro? Gerocossen spune ca vrea „sa se apropie mai mult de client“ si sa dezvolte cat mai mult exportul. Export ar vrea sa faca si Elmiplant, care, in plus, mai vede cateva variante de dezvoltare. Una ar fi prin productia de private label (marci private) – acum firma produce gama Herbology pentru lantul de farmacii Sensiblu. Iar pentru ca investitiile in productie au fost incheiate, Elmiplant vrea sa se concentreze pe cercetare si promovare. Si nu in ultimul rand, Elmiplant vede dezvoltarea printr-un parteneriat – fie cu un producator puternic, fie cu un distribuitor care sa impulsioneze activitatea de export. Cu un zambet, Elena Cremenescu spune ca se gandeste, impreuna cu sotul si partenerul ei, si la o colaborare cu o companie, chiar si la vanzarea unei parti din afacere. Sau chiar la vanzare integrala.

  • COMPANII ROMANESTI

    • Farmec
      Cea mai veche companie romaneasca, infiintata in 1945. Are peste 1.000 de angajati, fiind privatizata din 1995 prin MEBO.
      CIFRA DE AFACERI: Pentru 2005, Farmec estimeaza o cifra de afaceri de 18 milioane de euro. Afacerile Farmec au crescut constant: 11,2 mil. euro (2000), 11,8 mil. euro (2001), 12,6 (2002) si 12,9 (2004), potrivit Ministerului de Finante.
      PORTOFOLIU: Peste 400 de produse, atat produse cosmetice, cat si produse medicamentoase de uz extern si produse pentru intretinerea locuintei. Cele mai cunoscute: Gerovital H3, Gerovital Plant, Aslavital, Ecovital, Farmec, Doina.
    • Elmiplant
      Elmi Prodfarm, producatorul cosmeticelor Elmiplant, este o afacere de familie pornita in 1992 de Elena si Ion Cremenescu. Firma are circa 85 de angajati si o fabrica.
      CIFRA DE AFACERI: A crescut constant: 1 mil. euro (2000), 1,2 mil. euro (2001), 1,3 mil. euro (2002), 1,4 mil. euro (2003) si 1,7 mil. euro (2004), potrivit Ministerului de Finante. Pentru 2005 compania estimeaza o crestere de 30%, ceea ce inseamna o cifra de afaceri de circa 2,4 milioane de euro.
      EXPORTURILE: Compania estimeaza ca, in 2005, exportul (in Canada, SUA, Republica Moldova, Arabia Saudita si Liban) a depasit 10% din productie. In Japonia, produsele companiei sunt in curs de inregistrare.
      PORTOFOLIU: Aproximativ 90 de produse (creme si sampoane) sub marcile Elmiplant, Bioten, Blossom si Vector.
    • Gerocossen
      Afacerea Gerocossen a fost demarata in 1990 de trei actionari romani. In 2005, firma s-a plasat pe locul doi in topul IMM-urilor din domeniul cosmetic, clasament intocmit de Consiliul National al IMM-urilor in functie de cifra de afaceri din 2004.
      CIFRA DE AFACERI: Cresteri anuale de 15-20%, de la 0,7 mil. euro in 2000 la 1,87 mil. euro in 2004, potrivit MF. Pentru 2005, compania estimeaza afaceri de circa 2 mil. euro.
      EXPORTURILE: Exporturile (catre SUA, Grecia, Maroc, Italia si EAU) reprezinta pana la 10% din cifra de afaceri.
      PORTOFOLIU: In portofoliul companiei, care este specializata in produse de ingrijire a parului, sunt peste 100 de produse, 99% fiind adresate femeilor.

  • Mai slabi ca bulgarii

    Pe o scara de la 1 la 5, in care nota 1, cea mai buna, n-a capatat-o nimeni iar nota 5 a luat-o cea mai controlata economie din lume, cea a Coreei de Nord, Romania a obtinut punctajul 3,19 intr-un clasamentul privind gradul de libertate al economiei, realizat de Fundatia Heritage si Wall Street Journal.

    Suntem, cu alte cuvinte, o economie „in cea mai mare parte neliberalizata“, adica o treapta mai sus de calificativul de economie controlata represiv, dar doua trepte mai jos de cel ideal, de economie libera, de care se apropie cel mai mult, cu 1,28 puncte, Hong Kong-ul.

    Daca ne raportam la 2005, se poate spune totusi ca e o nota buna: Romania a inregistrat un salt de 0,39 puncte fata de anul trecut, cel mai mare dupa cel al Pakistanului, de 0,40 puncte.

    Daca insa ne raportam la anii 1999-2000, in care punctajul Romaniei a fost de 3,20, e o nota proasta, pentru ca n-am facut decat sa ajungem de unde am plecat, dupa o inrautatire accentuata in perioada 2001-2004.

    Clasamentul, intocmit de Heritage si Wall Street Journal al 12-lea an consecutiv, ia in calcul 10 criterii pentru care fiecare dintre cele 157 de tari luate in calcul primesc note de la 1 la 5, printre care politica comerciala, cheltuielile guvernamentale, interventia statului in economie, politica monetara, fluxurile de capital si investitiile straine, sistemul bancar, dreptul de proprietate. Cele mai bune punctaje Romania le-a obtinut la cheltuieli guvernamentale (1,9, multumita gradului redus de impozitare a veniturilor si a profitului) si la interventia statului in economie (1,5), iar cele mai proaste la capitolul politica monetara (4, in special din cauza inflatiei), dreptul de proprietate (4) si cadrul legislativ (4).

  • Apolitici in acte

    In administratie, anul a debutat cu depolitizarea functiei prefectului. Pusi sa aleaga intre cariera politica si cea din administratie, toti prefectii (mai putin doi) au optat pentru ultima. Una dintre noutati e ca cel putin teoretic prefectii pot sa-si pastreze functia pana la pensie.

    „Atata timp cat respecta regulamentul functionarilor publici, prefectul ramane pana la pensie in functie. Are dreptul acesta, dar asta nu inseamna ca poti fi numai prefect timp de 20 de ani“, spune secretarul de stat in MAI, Victor Paul Dobre. Chiar daca decizia finala de schimbare apartine Executivului, prefectii vor putea fi schimbati numai in urma unor evaluari anuale facute de Agentia Nationala a Functionarilor Publici.

    Deocamdata, nimeni nu asteapta ca depolitizarea sa produca si schimbari de fond, de vreme ce actualii prefecti au fost numiti de actuala putere politica.

  • Spre 17 mld. euro

    Rezervele valutare ale BNR au crescut in decembrie cu 62,1 mil. de euro fata de noiembrie 2005 si cu aproape 6 miliarde de euro fata de nivelul inregistrat in perioada similara din 2004, dupa cum reiese din datele BNR.

    La sfarsitul anului trecut, rezervele totalizau 16,794 mld. euro, ceea ce inseamna o crestere de aproape 6 mld. de euro in ultimele 12 luni.

  • PARIURI PE CURS

    In iunie trecut, cand BUSINESS Magazin a solicitat dealerilor bancilor sa spuna cat va fi euro la 31 decembrie, previziunile au variat intre 35.000 lei si 37.600. In ultima zi a anului, un euro era cotat de BNR la 36.771 lei. Ce banca a castigat pariul BUSINESS Magazin pe curs? Si ce banca il va castiga pe urmatorul, a carui scadenta e fixata la 30 iunie 2006?

    Dincolo de cifrele diferite pe care le avanseaza bancherii, in comentariile acestora pe marginea cursului de schimb de la jumatatea anului se regasesc doua cuvinte care arata, spre deosebire de anul trecut, o convergenta de opinii.

    Primul cuvant e „apreciere“ si se leaga de leu, care, potrivit opiniei celor mai multi dintre bancherii care au raspuns sondajului BUSINESS Magazin, va continua sa se intareasca moderat, multumita in principal ponderii-record a creditelor in valuta si investitiilor straine – fie ele directe sau speculative. Fireste, importante sunt si miliardele de euro care intra in tara de la romanii care muncesc in strainatate.

    Cel de-al doilea cuvant intalnit frecvent in comentariile bancherilor care vorbesc despre piata valutara e „volatilitate“. Miscarile „mai putin previzibile“ vor continua si in 2006 (spun bancherii de la Banca Transilvania), chiar daca nu vor mai exista chiar „fluctuatii mari ca si cele din urma cu un an“ (Bancpost). Deciziile bancii centrale, „cresterea expunerilor nerezidentilor pe active in Romania, dar si interventia directa a BNR pe piata monetara si valutara“ vor amplifica volatilitatea pietei (Banca Carpatica). Pe de alta parte insa, „fluxurile comerciale vor castiga o importanta ceva mai ridicata“ in evolutia cursului, dupa ce in 2005 evolutia cursului valutar a fost data primordial de fluxurile financiare (Raiffeisen Bank).

    Iar „volatilitatea“ despre care vorbeste toata lumea il face pe analistul-sef al bancii Ceska sporitelna, cea mai mare din Cehia, sa creada ca „a spune cum va evolua piata valutara este ca si cum ai citi intr-un glob de cristal“. Mai ales ca piata valutara romaneasca n-a fost una tocmai previzibila nici in anul ce tocmai s-a incheiat. Consideratiile legate de piata valutara sunt interesante pentru toata lumea, dar intrebarea pe care si-o pune oricine citeste previziuni valutare, cu gandul la ratele la casa, la variatiile salariului negociat in valuta ori la afacerile pe care urmeaza sa le incheie e una precisa: cu cat vom cumpara euro? Cu 37.000 de lei? Sau cu 35.500? Dar dolarul cat va fi?

    Previziunile adunate de BUSINESS Magazin variaza intr-o marja de cateva mii de lei: unii dealeri cred ca 36.000 de lei pentru un euro e o valoare plauzibila pentru jumatatea anului, in vreme ce altii asteapta o vara cu un euro de 34.000 de lei. La dolar, plaja e de doua ori mai mare – 4.000 de lei. Pariurile penduleaza, in cazul monedei americane, intre 26.000 de lei si 30.000 lei la finele lunii iunie.

    Pentru intreg anul 2006, un curs mediu ar putea fi de „3,5 pentru euro/leu“, este de parere Lucian Nicoara, seful departamentului de Trezorerie-Operatiuni de la Banca Carpatica. La fel de bine insa, „in conditiile in care anumiti factori nu vor avea influente negative“, bancherii de la Banca Transilvania vad evolutia monedei euro intr-un interval de „minim 3,2 si maxim 3,8, pe parcursul anului 2006.

    Toate scenariile valutare – dintre care unele dau frisoane directorilor financiari – se bazeaza pe acelasi set de argumente, desi concluziile sunt atat de diferite. Cativa factori vor modela in urmatoarele sase luni piata valutara, iar printre ei se regasesc, pe langa evolutia economiei in general, investitiile straine directe, evolutia deficitului comercial, fluxurile de capital si, nu in ultimul rand, deciziile bancii centrale.

    Conteaza si ce se intampla dincolo de granite, de la performantele economiilor si deciziile bancilor centrale americana si europeana la pretul petrolului. In plus, „odata cu convertibilitatea deplina a leului ce se va realiza in cursul anului 2006, piata va fi caracterizata de un trend de intarire a leului“, crede Dan Terzi, dealer la Bancpost. 

    Terzi nu crede ca fluctuatiile de curs vor mai fi la fel de mari ca si cele de anul trecut, mai ales ca e de asteptat ca Banca Nationala sa incerce sa impiedice eventualele miscari speculative ale cursului urmarind in acelasi timp sa si atinga tinta de inflatie preconizata pe 2006. „Ritmul va fi mai stabil“, crede Terzi, anticipand pentru sfarsitul lunii iunie 2006 un euro de 3,5 lei si un dolar de 3,02 lei.

    Tot in jurul valorii de 3,5 lei pentru un euro – „undeva in intervalul 3,5-3,6 lei pentru un euro la jumatatea anului 2006“ – plaseaza cursul euro/leu si analistul de la Raiffeisen Bank, Mihail Ion, care crede ca anul acesta cursul va fi mai putin influentat, fata de 2005, de fluxurile financiare si mai mult de cele comerciale. „Anul 2006 va marca, cel mai probabil, o rebalansare a factorilor de influenta asupra cursului“, spune Ion.

    In opinia sa, pe un taler al balantei se afla deficitul comercial, ce se va mentine si anul urmator la cote inalte „si va actiona in sensul deprecierii leului“. Mihail Ion se refera la importurile-record de anul trecut si dezechilibrul dintre acestea si exporturi, care au generat un deficit extern cu 39% mai mare in primele 10 luni ale lui 2005 fata de aceeasi perioada a lui 2004. Adica un deficit extern de 4,9 miliarde de euro in 10 luni, cu perspective ingrijoratoare in 2006.

    Pe celalat taler al balantei analistului de la Raiffeisen Bank s-ar afla factorii financiari care vor actiona, in opinia sa, „in sensul aprecierii leului“: influxurile de capital speculativ si imprumuturile externe private ar urma sa se atenueze, insa componenta de investitii straine directe va fi mai importanta. Rezultatul? „Efectul cumulat va fi (…) de apreciere in termeni reali a leului, sau chiar o usoara apreciere nominala, insa sub cea inregistrata in 2005“.

    Ne putem astepta oare la deprecieri bruste ale leului? Eventualitatea este exclusa, daca luam in calcul rezervele valutare ale bancii centrale: 16,794 miliarde euro la finele lunii decembrie 2005. BNR are deci suficiente rezerve pentru a contracara, in opinia analistului de la Raiffeisen, o tendinta puternica de depreciere a leului si pentru a mentine nivelul preturilor sub control. Si fata de dolar  Mihail Ion vorbeste despre o intarire a leului, „pana la un nivel probabil de 2,9-3,0 lei pentru un dolar la jumatatea anului 2006“.

    Pentru urmatoarele sase luni, si din camera de dealing de la Finansbank se anticipeaza aceeasi apreciere a leului in raport cu moneda europeana. Astfel, pentru sfarsitul lunii iunie 2006, Vlad Curteanu, dealer la departamenul Trezorerie din Finansbank, „pariaza“ pe un curs euro/leu de 3,51. „Vom asista la o apreciere a leului“, spune el, in principal ca urmare a fluxurilor de investitii straine directe si a unei posibile reluari a fluxurilor speculative. In ceea ce priveste evolutia monedei americane, si Curteanu vorbeste despre o posibila depreciere pe piata internationala, din cauza plafonarii dobanzilor din SUA la un nivel intre 4,5-4,75%. Astfel, spune el, „cursul dolarului ar putea ajunge la 2,8 lei“.

    In decembrie, Rezerva Federala (Fed) a Statelor Unite a majorat dobanda de referinta pentru a treisprezecea oara consecutiv, pana la 4,25%, iar analistii anticipeaza si alte cresteri in viitor. Dobanda americana a ajuns astfel la cel mai ridicat nivel consemnat dupa aprilie 2001 – si asta dupa ce la jumatatea anului 2003 era de doar 1%.

    Vorbind despre evolutia cursului euro/dolar, seful departamentului Trezorerie-Operatiuni de la Banca Carpatica, Lucian Nicoara, crede si el ca „pe parcursul anului 2006 vom asista la aprecierea euro“. Motivul tine in principal de incetinirea ritmului de crestere a dobanzilor la dolar si de dimensiunea impresionanta a deficitului de cont curent al Statelor Unite. „Preliminam o paritate euro/dolar de 1,22 la finele semestrului intai“, spune Nicoara. Revenind la cursul monedei nationale, si el pariaza pe aprecierea leului. Avand in vedere experienta anilor trecuti, ani in care aprecierea nominala (si reala) a leului a fost consistenta, „consideram ca aceasta tendinta se va mentine si pe parcursul anului 2006 – inclusiv in primele sase luni“, spune Nicoara.

    In plus, Nicoara anticipeaza o crestere in volatilitate, mai ales din cauza expunerilor mai mari ale nerezidentilor pe active din Romania. Interesul nerezidentilor pentru Romania tine, spune Nicoara,  de atractivitatea dobanzilor oferite de piata monetara romaneasca, piata titlurilor de stat, piata de capital, piata imobiliara. Deciziile bancii centrale legate de administrarea rezervelor minime obligatorii si de interventie directa pe piata monetara si valutara ar fi alti factori ce vor creste volatilitatea pietei valutare in anul ce vine. „Previziunile noastre sunt: 3,55 pentru cursul euro/leu si 2,91 pentru dolar/leu la finele semestrului intai“, adauga Nicoara. Pentru tot anul, dealerul de la Carpatica avanseaza un curs mediu de 3,5 pentru raportul euro/leu.

    Tot o tendinta de apreciere pentru leu, dar una „usoara, fara a cobori sub nivelul de 3,55 euro/leu“, anticipeaza pentru primul semestru si vicepresedintele executiv de la BCR, Dan Bunea. In opinia sa, fluctuatiile cursului de schimb pentru primul semestru vor fi de plus-minus 2-3%. Numai in situatia unui derapaj al ratei inflatiei in primul semestru este posibila, spune Bunea, coborarea sub pragul de 3,5 lei/euro, „dar nu cred ca acest eventual nivel va fi sustenabil pana la sfarsitul anului“.

    In opinia sa, piata valutara se va dezvolta in 2006 atat in privinta volumelor de tranzactionare, cat si a instrumentelor oferite clientilor. Evolutia pietei valutare va fi tot mai mult determinata de raportul real dintre cerere si oferta, dar in acelasi timp „oarecum paradoxal, se va dovedi mai strans ancorata de politica bancii centrale“. Este de asteptat, spune Bunea, ca banca centrala sa continue politica de „managed floating“ de anul trecut, dar si „ca aceasta politica sa fie mai nuantata, cu o volatilitate mai redusa a cursului de schimb si cu un grad mai ridicat de predictibilitate“.

    Piata internationala nu va afecta semnificativ cursul de schimb euro-leu, asa cum nu o va face nici inflatia. Inflatie care, in opinia presedintelui executiv de la BCR, se va apropia de tinta propusa de BNR, „chiar daca este posibil sa creasca semnificativ mai ales in prima parte a anului, dar sa atinga valori negative in perioada de vara“.

    Si totusi, „s-ar putea ca inflatia sa se situeze la o valoare ceva mai sus decat cea preconizata de guvern“, este de parere primvicepresedintele executiv de la Alpha Bank Romania, Radu Gratian Ghetea. „Credem ca va fi in jurul valorii de 7%“. Cursul va fi influentat, in opinia sa, in principal de nivelul dobanzilor, de intrarile si iesirile de valuta ale non-rezidentilor – dar si ale rezidentilor – si, nu in ultimul rand de investitiile directe. Cat despre factorii de pe piata mondiala, Ghetea spune ca se pot lua in calcul instabilitatea economica si politica, pretul petrolului si cataclismele naturale. Astfel ca, tragand linie si adunand, reprezentantul Alpha Bank pariaza pe o crestere de curs in prima parte a anului, „pe fondul mentinerii dobanzii de interventie a Bancii Nationale“.

    Pentru luna ianuarie 2006, dobanda de referinta a BNR este 7,5%, nivel la care se mentine pentru a treia luna consecutiv. Pornind de la un nivel de 17,9% in decembrie 2004, curba dobanzii de referinta reflecta scaderea medie spectaculos de abrupta a dobanzilor pe piata monetara. In septembrie anul trecut, banca centrala a majorat dobanda de referinta la 8,25%, pentru ca apoi sa o scada iar, in conditiile in care ratele de pe piata interbancara au atins minime istorice.

    Incepand insa cu trimestrul al doilea, „ne asteptam ca dobanda de interventie sa aiba o usoara crestere, ceea ce va atrage clienti nerezidenti“. In consecinta, Ghetea crede ca la sfarsitul lunii iunie cursul se va situa „undeva la 3,55-3,6 lei pentru un euro“. Cursul dolar-leu „este influentat si de euro/dolar, care poate fluctua intre 1,2-1,25“. Asadar, cursul dolar-leu se va situa undeva intre 2,8-3,0, este concluzia bancherului de la Alpha Bank.

    Tot despre o evolutie in doua etape pe parcursul primei jumatati a anului vorbeste si dealerul sef de la Banca Romaneasca, Daniel Buzatu. Este de asteptat, spune el, ca in primele trei luni ale lui 2006 sa asistam la o consolidare a ratei de schimb euro – leu in intervalul 3,65-3,75. In trimestrul doi insa, leul ar urma sa-si reia, usor-usor, tendinta de apreciere manifestata in 2005. Astfel ca, pentru finele lunii iunie, Buzatu anticipeaza un curs euro-leu undeva in intervalul 3,56-3,59.  Pe langa factorii ce vor influenta cursul invocati si de ceilalti bancheri, Buzatu aminteste si despre fluxurile de bani, in special de euro, pe care romanii plecati la lucru in strainatate vor continua sa ii trimita si anul acesta in tara.

    Ca evolutia cursului in primele doua trimestre ale anului 2006 va fi diferentiata este de parere si Gabriel Tinta, directorul departamentului de trezorerie de la UniCredit Romania. Per ansamblul urmatoarelor sase luni, „va exista o tendinta generala de apreciere“, totusi. In opinia lui Tinta, este de asteptat o usoara depreciere in ianuarie-februarie, urmata de o apreciere in  perioada urmatoare. In favoarea aprecierii, el aduce ca argumente intarile de fonduri speculative, ca rezultat al unor dobanzi favorabile pentru lei la instrumentele de money market si  la titlurile de stat, dar si de investitii directe. De asemenea, crede Tinta, „incepand cu  trimestrul doi, volatilitatea va fi mai ridicata“. Pentru finele lunii iunie 2006, Tinta vede un curs euro-leu undeva in intervalul  3,57-3,59. In opinia sa, interventiile bancii centrale vor continua sa influenteze cursul de schimb, insa doar „ca factor de influenta pe perioade scurte“. Iar accesul total al nerezidentilor la piata locala si cresterea volumelor pe instrumente derivate vor creste volatilitatea cursului in 2006. 

    Pe de alta parte insa, cresterea ponderii creditarii in lei va stopa cresterea cererii de valuta sau chiar o va diminua. In lupta sa cu creditele in valuta, preferate de marea majoritate a romanilor anul trecut, banca centrala a mai luat la finele anului trecut inca o masura menita sa scumpeasca creditele in moneda straina: BNR a majorat de la 30% la 35% rezervele minime obligatorii pe care bancile sunt obligate sa le constituie din finantarile atrase in valuta, indiferent de termen. Incercarile bancii centrale de a tempera creditul in moneda straina au culminat la sfarsitul lunii septembrie prin plafonarea soldului de credite in valuta al fiecarei banci la cel mult de trei ori valoarea fondurilor proprii. De-abia aceasta masura, dupa mai multe incercari anterioare ale BNR, a provocat in octombrie o incetinire brusca a vitezei de crestere a creditului in valuta pentru populatie, pana la 0,9%, exprimat in euro, fata de 7,1% in septembrie.

    Ramane insa un semn de intrebare: ce efecte poate avea masura BNR pe termen lung, in conditiile in care multe banci au anuntat deja majorari de capital? Dar „daca anul 2005 trebuie sa fi fost cel mai dificil, atunci 2006 trebuie sa fie anul recunoasterii“, este de parere Florian Libocor, analist la BRD-Groupe Société Générale. In opinia sa, in plan economic vom asista la „actiuni de consolidare, diversificare si deschidere a contextului actual“. Cursul valutar va reflecta mai corect starea economiei, spune Libocor, subliniind ca „asta inseamna doar in ultima instanta apreciere ori depreciere certa“. In prima instanta inseamana o flexiblitate marita, intr-un context de politica monetara caracterizat printr-un regim de curs in care importanta „controlului“ asupra lui va fi diminuata, dar nu eliminata total.

    Potentialul de apreciere a leului exista totusi, spune Libocor. Incepand cu ianuarie 2006 (cu o posibila intarziere de o luna) nerezidentii vor avea acces la certificatele de trezorerie emise de Trezoreria Statului, iar „in luna mai ma astept ca Romania sa primeasca un raspuns favorabil privind integrarea in Uniunea Europeana“.

    Oricum, aceste evenimente au capacitatea de a antrena miscari ale cursului de schimb al leului in ambele sensuri, crede analistul de la BRD, care subliniaza ca se va urmari totusi mai atent respectarea unui prag maximal al sustenabilitatii aprecierii leului – adica acel nivel maxim de apreciere la care relatia de cauzalitate dintre moneda si performante economice sa fie respectata.

    In ceea ce priveste evolutia cursului de schimb, strict orientativ – subliniaza Libocor – se poate presupune ca in primul semestru „am putea avea o apreciere nominala a leului fata de euro de circa 2,5% cu o variatie de plus sau minus 0,5%. Adica un raport euro-leu de 3,60-3,57“. Si este foarte probabil, spune el, ca in primul semestru al anului, cu precadere primele 3-4 luni, „sa avem o volatilitate mai mare decat in ultimul semestru“.

    Analistul sef de la ABN Amro, Radu Craciun, spune ca – in pofida cresterii deficitului extern – presiunea de apreciere a leului va ramane prezenta daca intrarile de capital pe termen lung si scurt vor ramane consistente. „BNR va permite probabil o flexibilitate mai mare a cursului, dar nu cred ca va permite o scadere sub 3,4 in primele sase luni“, spune Craciun. Cursul pe care Craciun il estimeaza pentru sfarsitul lunii iunie este de 3,42.

    Asupra lui vor presa doi factori principali, cu o actiune combinata, explica el: soldul intrarilor/iesirilor valutare si politica monetara a BNR. Ponderea fondurilor speculative in tranzactiile valutare va continua sa creasca, facand ca politica de dobanzi sa capete un rol in crestere in privinta evolutiei cursului. „In conditiile in care  in urmatoarele sase luni investitorii asteapta ca dobanzile sa ramana neschimbate sau sa creasca, apetitul pentru piata romaneasca va ramane nealterat“, spune el. Mai mult, perspectiva depasirii tintei de inflatie nu va face decat sa alimenteze apetitul fondurilor speculative pentru Romania, in asteptarea unei cresteri de dobanda. „Aceasta cu atat mai mult cu cat continuarea cresterii dobanzilor in zona euro si in SUA incepe sa devina incerta“, incheie analistul sef de la ABN Amro.

    Ca „dobanzile ridicate pe lei vor fi iar tentante pentru nerezidenti si probabil vor intra din nou fonduri pe piata valutara, care vor scadea cursul euro/leu“, este de acord si Bogdan Mihoc – Head of Treasury la HVB Bank Romania. In opinia lui, la sfarsitul anului trecut, o parte din nerezidentii care aveau pozitii speculative le-au inchis, chiar daca intentioneaza sa le redeschida in acest an. „Aceste cumparari au fost favorabile bancii centrale care, pentru finalul anului, a dorit un curs euro/leu mai ridicat“. Mihoc nu exclude nici ca ar fi avut loc „o mica interventie in ultimele zile ale lui 2005“.

    Ciprian Mihai, dealer in departamentul Trezorerie de la Volksbank, aduce inca un argument in favorea aprecierii leului. „Chiar Banca Nationala“, spune el, „a afirmat ca se va baza destul de mult pe efectele aprecierii leului asupra procesului de dezinflatie in acest an, sugerand ca va lasa cursul de schimb sa se inscrie treptat pe un trend descendent“. De asemenea, intrarile de valuta rezultate in urma privatizarii BCR si, eventual, a CEC se vor regasi intr-o anumita proportie si pe piata valutara, avand un efect direct asupra aprecierii cursului.

    Un alt factor ce poate influenta aprecierea leului „este unul de natura psihologica“, crede Mihai. Desi exista valute care ofera randamente mai bune sau comparabile tinand cont si de nivelul de risc al investitiei, „tocmai riscul mai ridicat, asociat cu posibilitatea unui castig si mai mare, poate determina anumiti investitori nerezidenti sa aduca fonduri in Romania“. Oricum, adauga el, rezultatele inregistrate in 2005 pe piata de capital sunt destul de incurajatoare in acest sens, in conditiile in care BET-ul a crescut cu aproximativ 60% anul trecut. In plus, si in domeniul imobiliar investitiile pot aduce randamente foarte ridicate.

    Banca Nationala va continua, totusi, sa joace un rol foarte important pe piata, spune si dealerul de la Volksbank, pentru a descuraja partea speculativa a fluxurilor valutare. „Volatilitatea ridicata a cursului de schimb este usor de previzionat avand in vedere ca piata valutara din Romania este sensibila la tranzactii de sume relativ mici“. Pariul lui Mihai pe curs plaseaza raportul euro-leu in intervalul 3,25-3,60, iar pe cel pentru dolar intre 2,65 si 3,00. Banca Transilvania preconizeaza, in anul 2006, o continuare a miscarilor de piata „mai putin previzibile“. In favoarea aprecierii leului, reprezentantii ei vad cateva argumente: preponderenta creditelor in valuta, intrarile de valuta de la cetatenii romani care lucreaza in strainatate si cele din investitii. „In conditiile in care anumiti factori nu vor avea influente negative, consideram posibila o evolutie a monedei euro intr-un interval de minim 3,2 si maxim 3,8 pe parcursul anului 2006“. Pentru finalul lunii iunie, bancherii de la Banca Transilvania „pariaza“ pe „posibilitatea apropierii de 3,4 pentru euro-leu si 2,75 pentru de dolar“. 

    Cat de sustenabila este insa aprecierea leului? In opinia lui Dragos Cabat, vicepresedintele Asociatiei Analistilor Financiari din Romania, piata valutara din Romania continua sa reflecte miscarile de capital care au o mica legatura cu economia reala. „Explicatia pentru intarirea monedei nationale fata de euro, dar mai ales fata de dolarul american in ultimii doi ani sta prea putin in diferenta pozitiva de productivitate intre Romania si media tarilor din Uniunea Europeana sau Statele Unite“. Mai degraba, responsabile pentru intarirea leului sunt evolutiile macroeconomice la nivel international in cazul dolarului, respectiv intrarile de valuta de la romanii care lucreaza in strainatate sau cele speculative, in cazul euro.

    „Piata financiara este peste tot in lume responsabila pentru stabilirea cursului de schimb“, spune Cabat, „in timp ce tranzactiile atasate economiei primare constituie numai o mica parte din fluxurile valutare“. Cu toate acestea, tranzactiile financiare tind in general sa echilibreze si sa eficientizeze piata valutara. Nu si in Romania insa, pentru ca, spune Cabat, „exista in momentul de fata o ruptura intre fluxurile financiare de valuta si cele provenind din economia reala“. Efectul – o impredictibilitate mai mare pentru cursul de schimb. La sfarsitul primului semestru, „cursul leu-euro ar trebui sa fie de aproximativ 3,8, in timp ce cursul de schimb al dolarului sa se apropie de 3,25 lei pentru un dolar“, crede Cabat. Dar cum se vede piata valutara romaneasca din afara granitelor tarii? La solicitarea BUSINESS Magazin a raspuns si analistul bancii Ceska Sporitelna, responsabil si cu analize regionale pentru Erste Bank din Viena, Mlojhar Miroslav.

    „Povestea leului romanesc devine din ce in ce mai fragila, daca privim in perspectiva“, crede el. Unul dintre motivele de ingrijorare este, in opinia sa, deficitulul contului curent. Chiar daca, spune Miroslav, acesta este, cel putin momentan, finantat fara probleme, „evolutiile similare din tarile est-europene arata ca, mai devreme sau mai tarziu, se ajunge la o criza monetara“.

    Privind in „globul de cristal“, Miroslav anticipeaza pentru urmatoarele luni o apreciere maxima a leului pana la un curs de 3,4 si o valoare de 3,2 lei/euro pentru finele anului 2006. „Nu mai mult, pentru ca banca centrala va lupta impotriva unei aprecieri mai mari“. Cu toate astea, incheie analistul ceh, exista „riscul unei «aterizari brutale» din cauza deficitului de cont curent care creste“.

  • Nu sunt incantat…“

    Teoretic, luna aceasta ar urma sa avem ofertele angajante pentru vanzarea CEC – pe care de altfel trebuia sa le avem inca de la sfarsitul lui noiembrie. Autoritatile romane au decis insa ca e mai intelept sa amane termenul pentru ianuarie (fara a fixa o data anume), dupa ce numele castigatorului pentru BCR se va fi aflat deja – mai ales ca unul dintre cei doi competitori ramasi in cursa, Erste Bank, lupta atunci pe ambele fronturi. Nu e insa deloc sigur ca acest al doilea termen va fi respectat.

    Ministrul de finante, Sebastian Vladescu, spune ca acum comisia de privatizare analizeaza „ce e mai bine pentru CEC“, dupa ce au vazut ofertele de la cele sase banci ramase in cursa. „Eu, personal, daca ma intrebati, vazand ofertele indicative, nu sunt foarte incantat…“, a declarat el saptamana trecuta pentru BUSINESS Magazin. Dezamagit (sau poate doar realist) – s-a declarat si premierul Tariceanu la sfarsitul anului, cand a avertizat ca pe CEC statul va capata o suma care va reflecta „valoarea in sine a CEC, nu imaginea“. Dar cum se traduce, in euro, aceasta „valoare in sine a CEC“? Doar o mana de oameni au date despre ofertele indicative, dar piata speculeaza. Pretul cel mai mic vehiculat pentru CEC ar fi de 250-300 de milioane de euro, iar cel mai optimist de circa 600 de milioane. Reuters avansa, ca pret ce ar putea parea rezonabil pentru autoritatile de la Bucuresti, suma de 650 de milioane de euro.

    CEC-ul nu e BCR, asa ca nu e deloc exclus nici ca reprezentantii Ministerului de Finante – care detine banca in proportie de 100% – sa-si puna intrebarea daca nu cumva ar fi mai bine ca, decat sa dea CEC-ul pe nimic, sa-l mai pastreze cel putin o vreme. La urma-urmei, venerabilul CEC – desi pierde viteza cu fiecare an care trece, a ramas neinformatizat si are mai multi angajati decat trebuie, circa 9.000 – macar nu mai pierde bani. Pe primele noua luni ale lui 2005, profitul net era de 870.000 de euro.

    Pe de alta parte, scenariul pastrarii CEC e, si el, purtator de riscuri: piata se misca. Iar anul 2006, cu un BCR aflat in mainile private ale unei banci ambitioase, cu experienta extensiva in retail-ul bancar, va fi oricum, dar plictisitor cu siguranta ca nu va fi.