BusinessMagazin

Blog

  • BUSINESS Magazin premiat de Clubul Roman de Presa!

    BUSINESS Magazin a castigat prin colega noastra Iuliana Roibu (foto) premiul Clubului Roman de Presa la sectiunea “Jurnalism Economic” in cadrul Galei Premiilor CRP desfasurata luni, 16.04, la Teatrul National. Din cele trei nominalizari pentru premiul sectiunii de jurnalism economic, BUSINESS Magazin si-a adjudecat doua, cealalta nominalizata fiind Ioana Ursu.

    Absolventa a Facultatii de Litere, sectia de Jurnalism, din cadrul Universitatii “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, Iuliana Roibu are o experienta de 5 ani in presa si a mai lucrat la cotidianul Evenimentul Zilei in perioada 2002-2005. Din august 2005, Iuliana Roibu s-a alaturat echipei BUSINESS Magazin specializandu-se in domeniile energie si piata hoteliera.

    De la lansarea sa, la sfarsitul anului 2004, revista BUSINESS Magazin a castigat in fiecare an premii ale Clubului Roman de Presa, la sectiunile de jurnalism IT (2006 – Ionut Ancutescu) si, respectiv, jurnalism economic (2005- Ioana Ursu) si a mai fost nominalizata la sectiunile de jurnalism economic, jurnalism sportiv si jurnalism IT.

    Articolele pentru care Iuliana Roibu a castigat premiul sectiunii Jurnalism economic:

    MERGEM LA RAZBOI?

    MILIARDUL INVIZIBIL

    CAND VOM TRAI CA EI?

  • Se cumpara in Kosovo

    Nova Ljubljanska Banka (NLB), cea mai mare banca din Slovenia, a achizitionat 50,14% din actiunile Kasabank, a treia banca din Kosovo. Conform saptamanalului economic sloven Finance, valoarea tranzactiei a fost de 28 mil. euro.

     

    Kasabank detine o cota de piata de 12,3% din sistemul bancar din Kosovo, valoarea totala a activelor la sfarsitul anului trecut fiind de 128 mil. euro. Intentiile NLB referitoare la piata din aceasta provincie nu se opresc aici. Comitetul de conducere al bancii a aprobat achizitionarea de actiuni la New Bank of Kosovo, o banca de dimensiuni mai reduse, cu active totale de 60 mil. euro. De altfel, firmele slovene sunt cei mai mari investitori din Kosovo. In total, investitiile slovene in aceasta provincie insumeaza aproape jumatate de miliard de euro. Grupul NLB este format din 58 de companii din domeniul financiar ce activeaza pe 18 piete din Europa. La sfarsitul anului trecut, detinea active totale de 14,4 mld. euro.

  • Razboiul procesoarelor

    Biroul Anticoruptie din Polonia ar putea fi nevoit sa anuleze licitatia lansata pentru achizitionarea a 80 de laptopuri. In caietul de sarcini institutia a precizat ca doreste ca acestea sa functioneze cu „procesoare Pentium sau echivalent“.

     

    Intrucat directivele europene interzic specificarea unui producator sau a unei marci, AMD, rivala celor de la Intel, producatorul marcii Pentium, a trimis o notificare la Comisia Europeana. Valoarea estimata a laptopurilor era relativ modesta, aproape 104.000 de euro. Dar din acelasi motiv, in Polonia au fost anulate mai multe licitatii, de valori mult mai mari. In urma acestora, ministrul afacerilor interne a recomandat ca la licitatiile publice sa nu se mai specifice in caietele de sarcini numele unor producatori sau branduri ale acestora. Reprezentantii AMD din Polonia, citati de publicatia Puls Biznesu, spun ca acesta este inca un exemplu cand directivele UE sunt incalcate si ca toate cazurile vor fi trimise de companie la Comisia Europeana. Polonia nu este singura tara din UE in care AMD este discriminata la licitatiile publice. Cazuri similare au fost condamnate de Comisie in Franta, Suedia, Italia, Olanda si Finlanda. 

  • RusAl isi face fabrica pentru China

    United Company RusAl, cel mai mare producator de aluminiu din lume dupa fuziunea dintre RusAl, SUAL si Glencore, va construi o fabrica de aluminiu si o centrala nucleara in Orientul Indepartat al Rusiei.

     

    Costurile estimate ale proiectului sunt de aproximativ 7,5 mld. euro. Capacitatea anuala a fabricii va fi de 600.000 de tone de aluminiu de inalta calitate. Pentru aprovizionarea acesteia cu energie, centrala va avea patru reactoare nucleare cu o capacitate de 2.000 de megawati. Productia va fi exportata in China, Japonia, dar si in Statele Unite sau in alte tari din Asia. In plus, este posibila si livrarea de energie ce va fi produsa aici in China si Coreea de Sud. Conform unui memorandum semnat de companie cu Agentia Federala Rusa pentru Energia Nucleara, pana la sfarsitul acestui an va fi intocmit un studiu de fezabilitate a proiectului. Abia dupa realizarea acestuia, partile vor anunta cand vor incepe lucrarile de constructie si termenul estimat de finalizare a lor.

  • FRANTA: Cei 12 oameni furiosi si electoratul lor nedumerit

    Pentru locuitorii din Auxerre, orasul etalon pentru sondajele preelectorale franceze, Sarkozy si Royal sunt deopotriva doar niste figuri care nu inspira incredere.

     

    Cu casele lui de lemn, strazile intortocheate si catedrala in stil gotic, pitorescul oras Auxerre din Burgundia arata cam la fel ca in urma cu 500 de ani. Principalii angajatori din oras sunt spitalul si primaria; rata somajului este sub media nationala de 9%, iar atmosfera politica este moderata. Etalon al Frantei obisnuite, Auxerre se considera o oaza de „echilibru si seninatate“, spune primarul orasului, Guy Ferez.

     

    Dar in aceste zile, cu primul tur al alegerilor prezidentiale care bate la usa, orasul de 38.000 de locuitori situat la 150 km sud-est de Paris este stapanit de confuzie, de dezamagire si chiar de un sentiment de tradare. Ceea ce e important, cred votantii de aici, e ca din 1981 incoace, modul in care ei au votat s-a reflectat in rezultatul la nivel national al alegerilor.

     

    „Eu aud multe si oamenii sunt chinuiti de scrutinul asta“, spune Marie-Claude Verrier, care vinde in piata in aer liber a orasului bijuterii ieftine direct din portbagajul masinii. „Avem aceeasi problema cu toti candidatii. Toti vorbesc bine, insa niciunul nu are o solutie ca sa rezolve problemele Frantei.“

     

    Indecizia trece peste clase sociale si granite etnice, unind muncitori, comercianti, lideri sindicali, studenti, birocrati, pe copiii imigrantilor si pe someri. Chiar si cei care si-au ales un candidat recunosc ca sprijinul lor pentru respectivul politician este in cel mai bun caz firav.

     

    „Alegerile astea sunt ca un thriller politist – invaluit in suspans si intr-o mare incordare“, spune Jean-Pierre Soisson, 73 de ani, un deputat de centru-dreapta care a si fost primar vreme de 28 de ani. „Doar ca principalele personaje din poveste sunt politicieni.“

     

    Suspansul are mare legatura cu dilema in crestere daca sa-l alegi pe Nicolas Sarkozy, un justitiar de dreapta care este mai mult temut decat iubit, Ségolcne Royal, o politiciana de stanga care promite cu seninatate sa aiba grija de toata lumea, sau François Bayrou, un om politic de cariera dintr-un partid minuscul, care se promoveaza ca omul de mijloc al celei de-a treia cai.

     

    Auxerre este atat de reprezentativ, incat institutul de sondaje CSA l-a ales ca „orasul mediu“ al Frantei. Potrivit unui sondaj recent facut pentru cotidianul Le Monde si postul de radio France Inter cu 800 de subiecti de aici, cu doar o luna inaintea votului, candidatul de dreapta Sarkozy era pe primul loc, cu 29% din voturile celor care aveau o optiune concreta. El era urmat de candidatul mai apropiat de centru Bayrou, cu 24%, si de Royal, candidata socialistilor, cu 23%. Jean-Marie Le Pen, liderul ultranationalistilor din Frontul National, a carui popularitate a fost dintotdeauna subestimata, era la doar 14%.

     

    Totusi, din cele 701 de interviuri care au fost facute in Auxerre, in plus fata de esalonul de baza de 800 de votanti, 46% dintre respondenti nu se hotarasera sau ezitau, cam la fel ca media nationala. Nu-i vorba ca votantilor de aici nu le pasa. Dimpotriva, ei – ca toata Franta – spun ca urmaresc fiecare intorsatura a situatiei. Absenteismul nu le sta in caracter.

     

    O parte din confuzia lor provine din faptul ca primii doi candidati, Sarkozy si Royal, sunt vazuti ca figuri care nu inspira incredere. Mesajul fiecaruia din ei este privit pe aici mai mult ca un ambalaj lucios, pus la punct in atelierele de la Paris, decat ca o platforma politica functionala care sa poata schimba modul de viata al Frantei. Chiar si Bayrou, lider parlamentar, fermier si crescator de cai, care candideaza ca outsider, este privit cu ceva suspiciune.

     

    „Sarko, Ségo – sunt amandoi la fel“, spune Sébastien Gomard, 32 de ani, care lucreaza intr-o cafenea. „Toti politicienii zambesc si fac promisiuni si apoi dezamagesc. Chiar si Bayrou devine un showman de reclama, ca ei. Spune ca ii place sa-si conduca tractorul si asteapta ca fermierii sa-l voteze pentru asta. Ei bine, lui Sarkozy ii place sa mearga pe bicicleta, ca si mie de altfel, dar asta nu ma face sa vreau sa-l votez.“

     

    Un alt factor este sistemul de vot in doua tururi de scrutin, care cere un balotaj daca niciun candidat nu castiga 50% din primul tur. Iar francezii stiu ca nu-si pot permite sa voteze cu inima din prima. In primul tur de scrutin din aprilie 2002, votul de protest a mers la Le Pen si, spre surprinderea tuturor, acesta l-a detronat atunci pe candidatul socialist si a candidat in al doilea tur impotriva presedintelui Jacques Chirac. Din actualul tablou electoral, cu patru femei si opt barbati, mai fac parte un fermier crescator de oi, luptator impotriva globalizarii si fumator de pipa, liderul unui partid al vanatorilor si pescarilor si o bunicuta comunista. Fiecare are dreptul la timpi de antena egali, iar candidatii mici si nesemnificativi pot scoate chiar si 10-12% din primul tur de scrutin.

     

    Asa incat, de data aceasta, alegatorii trebuie sa faca un calcul mai atent, pentru ca si-au dat seama ca votul din primul tur poate avea consecinte neasteptate. „Mi-ar placea sa votez pentru Besancenot – un postas simplu care vorbeste omului obisnuit – si sunt multi ca mine“, spune Azzedine Hamet, un metalurgist somer in varsta de 25 de ani, referindu-se la Olivier Besancenot, un candidat trotkist. „Dar simt povara lui 2002. Sa votezi ca atunci inseamna sa-ti irosesti votul.“

     

    In cateva sondaje, Bayrou are in al doilea tur o sansa mai mare decat Royal sa-l invinga pe Sarkozy. Aceasta inseamna ca unii alegatori de stanga care sunt decisi sa-l vada infrant pe Sarkozy se gandesc daca sa o sacrifice pe Royal si sa-l sprijine pe Bayrou.

     

    Ceea ce complica si mai mult tot peisajul e ca puterea structurilor traditionale care odinioara modelau deciziile votantilor – partidele, sindicatele, biserica – s-a erodat. Pentru prima data, principalii candidati sunt exponenti ai baby boom-ului de dupa Al Doilea Razboi Mondial. „Acum e fiecare pentru el“, spune François Hibiki, un proprietar de cafenea. „Nu astept absolut nimic de la politicieni. Sindicatele nu mai exista. Bisericile sunt goale. Si nimeni nu mai are incredere in partide.“

     

    Chirac, care a castigat primul mandat in 1995 promitand sa reduca impozitele, sa creeze locuri de munca, sa-i faca pe copii mai fericiti decat parintii si sa vindece „depresia colectiva“ a natiunii, nu si-a indeplinit promisiunile. Locuitorii din Auxerre nu-si fac iluzii ca urmatorul presedinte se va descurca mai bine.

     

    Chiar si cei absolut siguri de alegerea lor sunt pesimisti. Pentru Christopher Labarre, care are impreuna cu sotia lui Sandrine o brutarie pe strada principala, tara va fi condamnata in continuare daca nu se renunta la legislatia muncii care prevede saptamana de lucru limitata la 35 de ore si beneficii generoase. El are de gand sa voteze pentru Sarkozy, dupa cum spune, dar fara tragere de inima. „Toti se lupta pentru putere“, spune el. „E doar o abureala.“

     

    In Sainte-Genevieve, cartierul de locuinte publice de la marginea orasului, locuit in majoritate de etnici arabi, tinerii impartasesc aceeasi viziune. „Alegerile de acum sunt ca un joc de fotbal“, spune Majid Ahammari, 24 de ani, lucrator la un depozit. „Toata lumea alearga dupa minge. Dar nimeni nu se gandeste, spre exemplu, cum sa opreasca firmele franceze sa paraseasca tara. Eu sunt in regula acuma, dar unde-i viitorul meu?“

     

    Muncitorii de la uzina Yoplait impartasesc nevoia de schimbare a Frantei, dar s-au impacat cu ideea ca niciun candidat nu e in stare de asa ceva. „Bayrou si Sarko, nu-mi povestiti mie despre ei“, spune Jean-Pierre Bertin, muncitor la Yoplait. „Sarko – e dictatura. Bayrou – o girueta.“ Cat despre Royal, spune el, „daca ea e aleasa, noi o sa fim in continuare vacile de muls ale sistemului“. Apoi recunoaste ca probabil nu doar politicienii au lipsuri. „Franta se plange intotdeauna“, spune el. „Ne plangem tot timpul. Dar niciodata nu facem nimic.“

     

    Traducere si adaptare: Mihai MitricA

  • De ce ar trebui sa mergem pe Luna?

    „Moama, ce discurs are presedintele, dar cum stie el sa graiasca pre limba vulgului care tare il mai iubeste,… si baile de multime… si valul de simpatie.“ Am tot ascultat diverse variante ale celor de mai sus, in ultimii doi ani, si de o buna bucata de vreme ma tot intreb: „dom’ne, daca-i asa de talentat si patrunzator, de ce nu ne trimite pe Luna?“.

     

    Am intalnit la Thomas Friedman o chestie care mi-a placut: cum ca lumea ar avea nevoie de un club, constituit pe modelul asociatiei alcoolicilor anonimi, al tarilor in curs de dezvoltare anonime. Si cum la prima intalnire a primei asociatii se ridica cate unul in picioare si se prezinta: „Ma numesc X si sunt alcoolic“, asa si la intrunirea statelor cele nou-venite ar trebui sa se prezinte: „Sunt Y si sunt un stat mediocru. Nu m-am dezvoltat la adevaratul meu potential“. Ce vrea sa evidentieze cunoscutul jurnalist american este nevoia de introspectie, de autoanaliza a fiecarui stat, ca tarile care cad din caruta dezvoltarii se aseamana, intr-o oarecare masura, cu betivii care cad din car (a se citi societate) si care, pentru a se urca inapoi, trebuie sa invete sa se vada asa cum sunt in realitate. Introspectia iti arata si punctele tari si pe cele slabe, te ajuta sa afli care este fundamentul dezvoltarii viitoare. Daca te pasioneaza asa ceva. 

     

    Ce treaba au alcoolicii anonimi cu discursurile? Despre discursuri si despre impactul acestora la noi am scris de curand, dar imi asum riscul de a ma repeta un pic. Mai ales ca in ultima vreme se inregistreaza, in zona politicului, o buluceala de mult prea inutile luari de pozitie; ca o paranteza, singurul lucru de luat in seama a fost lamurirea pe care Traian Basescu o aduce, in interviul de saptamana trecuta care a creat atata valva, in privinta urarii „sa traiti bine“. Ceea ce multora ni s-a parut a fi un slogan si o promisiune se dovedeste a fi fost o banala urare pe care numai unii natangi au interpretat-o gresit.

     

    Revin la Luna si la plecatul inspre. La 25 mai 1961 presedintele Kennedy vorbea in plenul congresului american despre programul spatial american, in baza caruia, in cel mult 10 ani, NASA urma sa debarce un om pe Luna. Kennedy vorbea despre acestea intr-o America ranita de succesele spatiale rusesti, Sputnik si Iuri Gagarin, dar ideea de geniu a lui Kennedy sau a echipei sale era nu ajunsul pe Luna, ci energiile pe care programul spatial urma sa le elibereze. In cercetare, in industrie, in recalificari; de altfel, programul spatial a fost insotit de un program national de reconversie a fortei de munca care a antrenat sute bune de mii de muncitori. Contractorii NASA si contractorii contractorilor au tras sume considerabile din cele 135 de miliarde de dolari, cat a fost valoarea totala, in dolari din 2006, a programului Apollo.

     

    Sigur ca a veni acum si a vorbi despre programe spatiale intr-o Romanie care a iesit cu chiu cu vai la liman, si nu pentru mult timp (a se citi „am terminat un fel de reforma, altii apreciaza asta si o dovedesc, dar acum ne chinuim sa reparam ce s-a dereglat“) poate parea o idee de tip cu mintile decolate spre luna. De fapt eu nu vreau decat declansarea energiilor pe care a mizat Kennedy in 1961.

     

    Pentru aceasta, n-ar trebui privit numai spre stele. Sa luam Dubaiul, unde seicii, confruntati cu realitatea epuizarii rezervelor de petrol, incearca sa gasesca si sa impuna lumii, din timp, noi fete ale emiratelor arabe. Si au lansat o serie de proiecte menite sa faca din Dubai un centru important al turismului si comertului mondial.

     

    Sper ca ultimul argument pe care vreau sa-l aduc sa fie bine inteles: baieti, ce-a fost de furat prin Romania s-a furat (a se citi privatizari, comisioane, achizitii de bune oficii) iar acum, pentru a nu fi aglomeratia prea mare pe contracte guvernamentale si altele asemanatoare, poate ar mai trebui creata niscaiva plusvaloare care sa permita ceva sifonari (a se citi ca n-am nimic cu nimeni, doar ca stiu sa interpretez corect teoriile capitalismului modern).

     

    Scenariu: ne comportam asemeni betivului lui Friedman, constatam ca suntem mediocri, vedem unde am gresit, vedem cam ce ne-am pricepe sa facem (a se citi in afara de scandal aiurea), vedem daca putem face intr-adevar si pe urma facem.

     

    Cum actualele surse de energie primara ar putea deveni, cam in doua – trei decenii, energii alternative, nu inteleg de ce nu ne-am putea concentra, de exemplu, pe dezvoltarea de sisteme energetice ale viitorului. Tema ar obtine finantare fara doar si poate, inclusiv de la UE, ar implica cercetatori, companii si talente, ar crea energeticianul roman, echivalentul actualului instalator polonez, al nostru avand si galoane si ar avea si un rol politic major. Adica ar calma, ca sa ma exprim elegant, orice ambitie a Rusiei, Rusie care joaca, pe buna dreptate privind din punctul sau de vedere, cartea petrolului si a gazelor naturale (fara intelepciunea seicilor, as remarca). O simpla tema de cercetare si dezvoltare, si mai sunt alte zeci, care ar face mai mult si ar consuma mai eficient energii desfasurate in fals-alarmiste dezbateri politice.

  • O piata in care dictam si noi

    In timp ce in materie de bunuri de consum distribuitorii straini si retelele de magazine fac regula, in domeniul materialelor de constructii romanii opun rezistenta. Nu numai ca lupta umar la umar cu numele internationale, dar au si aspiratii de companii cu acoperire regionala. Dar nu la nivel de tara, ci de continent.

     

    Arabesque Galati, unul dintre cei mai importanti distribuitori si comercianti de materiale de constructii, vrea sa imprumute 56 de milioane de euro de la International Financial Corporation (IFC) pentru extinderea activitatilor din Romania, Ucraina si Moldova si pentru patrunderea in Serbia si Bulgaria. Suma totala a investitiilor programate de companie este estimata la 90 mil. euro. Dincolo de valoarea investitiilor – nu foarte mari in comparatie cu cele cheltuite pentru deschiderea primului hipermarket Auchan (40 mil. euro), dar uriase in comparatie cu deschiderea unui supermarket (1,5 mil. euro) – cel mai interesant suna tinta (nu neaparat declarata) a companiei: jucator regional la nivel continental. Prezent acum in trei tari, Arabesque vrea sa-si intinda reteaua in alte doua, iar cu cinci tari in portofoliu compania intra deja in capitolul multinationalelor.

     

    Poate nici asta n-ar produce prea mare surpriza, daca n-ar fi vorba de o afacere controlata de un roman – omul de afaceri Cezar Rapotan – caci cumparatorii s-au obisnuit cu invazia numelor internationale, care mai de care mai greu de citit/pronuntat de clienti fara cunostinte de franceza sau germana. Dar cum firmele romanesti din distributie si retail ce-au trecut peste granite se pot numara pe degete, se poate spune ca romanii s-au obisnuit mai degraba sa se lase invadati decat sa invadeze ei. Mobexpert, cel mai jucator de pe piata locala de mobilier, este pana acum printre putinii retaileri ce au pasit peste granite, prin magazine in Bulgaria si Serbia. Insa pasul cel mare, adica deschiderea in strainatate a unui magazin de mari dimensiuni se va intampla in acest an, la Sofia. Planurile grupului prevad o retea de 24 de hipermagazine pana in 2011, dintre care patru in afara granitelor. Acum, Mobexpert are cinci hipermagazine – patru in Bucuresti si unul la Brasov.

     

    In domeniul distributiei insa, extinderea in regiune nu este un fenomen nou. Aquila, una dintre cele mai mari firme locale de distributie de bunuri de larg consum, a iesit peste granite inca din 2003, prin infiintarea firmei Standard AVD in Serbia si Muntenegru. Acum, compania a marcat pe harta si filiale in Bulgaria (Akila) si in Republica Moldova (Trigor ADV). Cifrele de afaceri ale activitatilor de peste hotare au depasit, in 2005, 15 milioane de euro, peste jumatate din aceasta cifra fiind date de operatiunile din Moldova.

     

    Atat retailerii, cat si distribuitorii romani sunt insa mai activi intre hotare. Si daca strainii domina clar segmente precum cash & carry (Metro si Selgros), hipermarket (Carrefour, real, Cora, Kaufland, Auchan) si supermarket (Mega Image, La Fourmi), in domeniul bricolajului lucrurile se schimba radical. „Indiferenta“ retelelor internationale, vreme de ani buni, fata de piata romaneasca, a dat ragaz romanilor sa actioneze. Asa ca romanii de la Ambient si Dedeman lupta de la egal la egal cu nemtii de la Praktiker si francezii de la Bricostore, chiar daca piata se aglomereaza prin intrarea (deja sau in pregatire) si a altor actori cu nume straine, ca Mr. Bricolage, Baumax sau Hornbach. Reteaua Ambient, dezvoltata de sibianul Ioan Ciolan, numara acum 35 de magazine si 11 centre comerciale. Dupa 13 ani de existenta compania a depasit, in 2006, cifra de afaceri de 120 de milioane de euro, vanzarile fiind mai mici decat ale Praktiker (153,6 mil. euro), dar mai mari decat ale Bricostore (circa 90 mil. euro).

     

    La capitolul intentii se inscriu insa antreprenori romani ce si-au fixat drept tinta sa-si scoata produsele – si chiar retelele – in tari vecine. Planurile creionate de cel mai mare retailer roman din domeniul vestimentar, Dinasty, vizeaza ca pasul peste granitele tarii sa fie facut in trei ani. Compania doreste ca la orizontul lui 2017 sa opereze o retea cu peste 50 de magazine, in conditiile in care acum are 30 de puncte de vanzare, din care opt sub brandul Dinasty si 22 poarta numele Alb si Negru (in parteneriat cu casa de moda Agnes Toma).

    Cu un pas mai inaintea altor afaceri romanesti – cu filiale in alte doua tari, Arabesque si-a batut in cuie programul de investitii pentru urmatorii trei ani in perspectiva obtinerii creditarii de la IFC, care va veni in doua transe egale, atat in mod direct, cat si printr-un imprumut sindicalizat.

     

    Interesant este ca Arabesque a intrat discret si pe piata de bricolaj, prin primul magazin deschis pe piata romaneasca in franciza sub brandul francez Mr. Bricolage, in ultima parte a anului trecut.

     

    Compania a fost evaluata in Topul celor mai valoroase companii din Romania, editat in cursul anului trecut de ZF si compania de consultanta Capital Partners, la 139 de milioane de euro. Arabesque are acum o retea de peste 30 de centre de distributie in Romania, Ucraina si Republica Moldova si a realizat in 2005 o cifra de afaceri de 734,4 milioane de lei (204 mil. euro), avand aproximativ 3.000 de angajati.

     

    Pe piata romaneasca companiile internationale de comert se afla intr-o cursa contra cronometru pentru a-si extinde si, dupa caz, consolida afacerile, dar ofensiva romanilor se profileaza tot mai clar. Intr-un peisaj din ce in ce mai aglomerat, supapa de crestere a afacerilor romanesti este extinderea peste hotare.

  • Revine moda SIF?

    SIF-urile au revenit in prim-plan pe Bursa in ultima luna, inregistrand o crestere de aproape 15% in perioada 14 martie – 12 aprilie, dupa ce s-au aflat mai mult in dizgratia investitorilor in primele doua luni ale anului. Deocamdata brokerii sustin ca nu se poate vorbi despre un trend semnificativ de crestere.

     

    Precedentul trend de crestere pe SIF-uri a inceput in iulie 2006 si s-a incheiat la inceputul acestui an, perioada in care SIF-urile au crescut cu aproape 100%.

     

    Cresterea s-a produs pe fondul unei evolutii mai slabe a restului pietei, indicele BET-C, care urmareste evolutia tuturor companiilor de la BVB minus SIF-urile, reusind in aceasta perioada o crestere de doar 5,4%, in timp ce indicele BET, al primelor zece companii de la Bursa, a inregistrat oscilatii nesemnificative.

     

    Paradoxal, insa, cresterile au venit dupa doua stiri negative: avizul negativ dat de Comisia de buget-finante din Senat pentru proiectul de majorare a pragului de detinere si publicarea in Monitorul Oficial a ordonantei CNVM care obliga investitorii sa publice detinerile concertate care depasesc 1% din capitalul SIF-urilor. Mai multi investitori au raportat deja depasiri concertate ale pragului de detinere, printre acestia numarandu-se investitori institutionali, precum fondul american Julius Baer, olandezii de la ING Bank si Banca Transilvania.

     

    Printre motivele posibile pentru cresterile din ultima perioada de pe SIF-uri se numara asteptarile investitorilor privind realizarea majorarii de capital cu actiuni gratuite de la SIF Transilvania, care a condus plutonul SIF-urilor in ultima luna. Unii brokeri vorbesc si de o reorientare a investitorilor dinspre piata RASDAQ, unde s-au inregistrat cresteri puternice in ultimele luni, catre actiunile lichide de la Bursa. Unii investitori au inceput sa-si marcheze din profiturile obtinute pe RASDAQ investind banii pe Bursa si, in special, pe SIF-uri. „Numarul de investitori pe SIF-uri a crescut in ultima perioada, in conditiile in care tot mai multi investitori au inceput sa creada ca majorarea pragului de detinere poate fi realizata“, este de parere Adrian Bica, trader la EFG Eurobank Securities. Proiectul de lege privind ridicarea pragului maxim de detinere la SIF-uri de la 1% la 5% a fost discutat in comisiile Senatului la finele lunii martie. Comisia de buget-finante a dat aviz negativ asupra continutului proiectului, insa verdictul final va fi dat dupa dezbaterea acestuia in plenul Parlamentului. Proiectul a fost promovat de Ionut Popescu, fost ministru de finante, actualmente senator PLD, el insusi investitor pe SIF-uri, potrivit ultimei declaratii de avere. „O alta explicatie este faptul ca tot mai multi investitori se asteapta ca majorarea de capital la SIF Transilvania sa se realizeze si cred ca unii investitori incearca o acumulare agresiva pe fondul dezorientarii pietei“, mai spune Bica.

     

    Actiunile SIF Transilvania au crescut cu aproape 22% in ultima luna, dupa ce societatea a propus actionarilor realizarea unei majorari de capital prin incorporarea profitului net obtinut in 2006 si distribuirea de actiuni gratuite. Pentru dezbaterea majorarii de capital este necesar un cvorum de 50% din capitalul social, pe care SIF-urile nu au reusit sa-l intruneasca de multi ani, insa reprezentantii SIF Transilvania au declarat de mai multe ori in ultima perioada ca exista sanse mari sa se reuneasca acest cvorum.

     

    „In general investitorii crediteaza cu sanse mari de reusita realizarea majorarii de capital. Acesta este principalul motiv pentru cresterea actiunilor SIF Transilvania si a influentat pozitiv si celelalte SIF-uri“, sustine Nicolae Pascu, presedintele societatii de administrare a investitiilor STK Financial din Cluj.

     

    „Majorarea cu actiuni gratuite nu este un factor care sa sustina o crestere atat de puternica a actiunilor, in conditiile in care nu determina o redistribuire a averii si o schimbare a raportului de forte in cadrul societatii, cum s-ar intampla in cazul unei majorari cu aport de numerar“, mai spune Pascu. El considera ca actualele niveluri de pret de la SIF-uri sunt peste valoarea data de analiza financiara si, din acest motiv, sunt greu de sustinut pe termen mediu.

     

    „Cred ca potentialul de crestere a SIF-urilor pe termen scurt este limitat. Este posibil ca in spatele acestui minitrend de crestere sa se afle informatii pe care noi nu le stim. Daca nu apar insa informatii pozitive pe piata in perioada urmatoare, cred ca vom asista la scaderi pe SIF-uri“, conchide Pascu.

  • Ce-i al tau e al lor de fapt

    Saptamana aceasta, Connex GSM aniverseaza 10 ani de operare in Romania, iar aniversarea Dialog mai are de asteptat doar doua luni. Cum care Connex si Dialog? Sunt numele vechi ale brandurilor de acum.

     

    Recent am urcat intr-un taxi si am dat ca reper cladirea Vodafone. In cateva minute de trafic bucurestean mi-am dat seama ca soferul conducea spre Nerva Traian, spre locul unde isi avea pe vremuri operatorul de telefonie mobila sediul central, mutat intre timp in Piata Charles de Gaulle – o zona mai cocheta si o cladire mai inalta, cu mai multa sticla. Cativa lei, cat a marcat aparatul de taxat in plus, a costat deci o constatare usor de facut si fara astfel de cheltuieli. Imaginea unor marci in care s-a investit zeci de milioane de euro nu se uita deci usor si e nevoie de sume similare pentru a le face uitate.

     

    Pe site-urile oficiale se poate ajunge si acum tastand Dialog, Connex sau numele unor oferte ale acestora, celebre la vremea lor, desi paginile de Internet nu mai aduc aminte cu nimic de cele doua marci. Arhiva online a comunicatelor de presa duce pana la inceputurile anilor 2000 in ambele cazuri. In 2002, Dialog anunta ca aduce in premiera in Romania posibilitatea de a trimite mesaje multimedia care contin imagini si sunete (Cosmote a avut un anunt similar abia acum cateva luni). Connex se lauda in aceeasi rubrica de site, dar doi ani mai devreme, ca aduce in premiera in Romania „una dintre cele mai noi tehnologii mondiale“, referindu-se la WAP, un protocol de comunicatii de date, considerat acum de nivel minim.

     

    Peste doua luni, Orange sarbatoreste si el 10 ani de existenta in Romania, asa cum Vodafone o face acum (cu 9 ani de Connex si unul de Vodafone). Putine tehnologii au avut un atat de mare impact ca telefonia mobila asupra vietii cotidiene. Un studiu de acum doi ani al agentiei de publicitate Graffiti BBDO arata ca majoritatea celor care au un telefon mobil s-ar intoarce din drum daca l-ar uita acasa si ca nu il inchid nici macar atunci cand dorm. Si putine oferte de angajare mai mentioneaza acum ca postul vine cu avantajul unui telefon mobil de serviciu: e acum natural ca angajatul sa fie nu rasfatat cu aceasta metoda de motivare, ci indreptatit de la sine sa primeasca un bun care sa il ajute in comunicarea pe care o presupune postul.

     

    E imposibil de exprimat in vreo unitate de masura ce a insemnat pana acum telefonia mobila pentru economia Romaniei. Un indicator ar fi ca oamenii vorbesc acum mai multe minute in retelele mobile decat in cele fixe. Este insa mult mai usor de vazut ce a adus Romania pentru cele doua companii. Le-a adus venituri in vecinatatea sumei de 10 miliarde de euro, parte importanta din aceasta reprezentand profituri, dupa ce la randul lor au facut investitii deloc de ignorat in cresterea acoperirii. Si au platit publicitate pentru a-si comunica ofertele. Anunturile de pe site amintite mai devreme ale celor doi operatori si-au pierdut de mult relevanta, dar publicarea lor in mass-media si achizitia de spatii publicitare in toate mediile posibile au intiparit in mintea majoritatii romanilor doua nume care inca au relevanta pentru o parte a clientilor. Intr-unul dintre cele mai recente subiecte pe forumul Softpedia, site-ul romanesc cu cel mai mare numar de vizitatori, fanii marcii Connex isi aduc aminte de campanii si oferte trecute. Unul dintre ei spune ca este client de acum 9 ani. „Bune vremuri au fost Connex Start si Connex Clasic, ce sa mai vorbim de cartela Cent pe vremea studentiei… sincer sa fiu, sunt prins sufleteste de ei si nu cred ca as renunta nici daca ar mari tarifele“, spune un vizitator cu pseudonimul George_Catean. Un altul spune ca pastreaza in continuare cartela Kamarad, cu toate ca tariful de 60 de centi in orele de varf nu mai este de mult timp printre cele mai avantajoase.

     

    Pentru a scapa de vechea marca si a impune brandul Orange in loc de Dialog dupa ce a fost preluat de grupul France Télécom, se spune ca la vremea respectiva compania a cheltuit intr-un an 20 de milioane de euro pentru comunicare. La randul sau, Vodafone are anul acesta un buget estimat de surse din industria publicitatii la 24 de milioane de euro. E adevarat, vechile marci au fost inlocuite in mintea majoritatii cu brandurile noi si probabil ca si Orange si Vodafone au studii de piata care sa confirme reusita rebrandingului. Dar o categorie de public a ramas atasata de vechile nume, care au contat pentru multi ca repere cotidiene de-a lungul ultimilor ani. N-ati mai vazut pe nimeni care sa-si dicteze la repezeala numarul de telefon incepand cu prefixul 094 sau 092 sau, pana acum cativa ani, sa arboreze imbracaminte „vintage“ – hanorace MyX sau tricouri Alo?

  • Garçon, inca un bere, te rog!“

    Recentele sarbatori pascale au adus o linistire a spiritelor politice, cel putin la nivel public. Romanii s-au obisnuit deja cu baile de multime ale diversilor potentati ai zilei, care incearca astfel sa mai puna o caramida la soclul propriei credibilitati.

     

    Declaratiile politice au scazut in intensitate, cel putin dupa o perioada de maxima agitatie in Saptamana Mare. Atunci, in bunul spirit al moralei crestine, unii s-au plasat in postura de „tradatori“, facand curatenie in guvern, altii „au intors si celalalt obraz“ – scuipand pe obrazul fostului partener, iar cei din urma au inceput sa se bucure de necazul primilor doi si sa-i atate unul impotriva celuilalt.

     

    Nici „simplii“ cetateni nu s-au mai agitat prea tare in prima saptamana dupa Pasti, bulevardele marilor orase stand marturie in acest sens. Probabil ca multi nu si-au terminat inca „liberele“, iar altii s-au detasat voluntar de agitatia cotidiana. Dupa ce au cheltuit aproape toti banii in supermarketuri sau pe vacante la vecini, probabil ca acum adie vantul prin buzunare si nici macar de un bilet de tramvai nu a mai ramas nimic. Asta in ciuda faptului ca mai zilele trecute un articol dintr-un ziar englezesc preciza suprarealist ca bucurestenii au un salariu mediu de 1.000 de lire sterline.

     

    Politicienii nu prea s-au omorat nici ei cu firea. Astenia de primavara pare sa-i fi afectat deopotriva pe actorii din toate taberele. Ar fi putin cam riscant sa te apuci sa strigi de nebun intr-un loc in care fiecare isi savureaza clipele de liniste. Dar, cu siguranta, nimeni nu sta degeaba. Acum e perioada in care intra in actiune creierele politice care gandesc variantele de desfasurare a actiunii in perioada urmatoare. Situatia este inca departe de a fi clara, iar linistea actuala pare a semnala tocmai reizbucnirea violenta a conflictelor aparent rezolvate. Ne aflam, de fapt, intr-o perioada de armistitiu. Toata lumea isi reface fortele pentru lansarea unei noi sarje prin care sa-si suprime adversarii.

     

    De altfel, primele semnale ale violentelor care vor urma au fost date de unii suporteri, care nu au facut decat sa puna in practica educatia pe care au primit-o in ultimii ani. Sau sa retraiasca scene din vasta lor experienta de „adevarati sustinatori“ ai idealurilor propriei echipe. Ca de obicei, nimeni nu si-a asumat vinovatia. Iar daca nimeni nu a gresit, inseamna ca asa a fost destinul sau „mana lui Dumnezeu“. Micile greseli fac deliciul vietii, iar intr-o tara latina, aflata permanent la intersectie de imperii, savoarea vietii reprezinta ultima varianta de supravietuire. In fapt, politicienii nu sunt atat de diferiti de noi, simplii alegatori, nu-i asa? Ei au in plus stiinta de a specula dorintele si obisnuintele noastre pentru a genera un minim de ordine in viata publica, astfel incat nici sa nu ne deranjeze prea tare, dar nici sa nu ne lase impresia ca tara asta nu e condusa de nimeni. Forta de a construi le este sleita de permanentele scandaluri cu miza de moment. Dar se descurca si ei cum pot, avand un nivel de vointa politica similar cu nivelul de trai al majoritatii romanilor. Doar nu vom avea pretentii mai mari de la ei, cand noi nu reusim sa rezolvam problemele cu care ne confruntam. Oricum, capitalul nostru de legitimitate este mult mai scazut decat, spre exemplu, al unui ales care are in spate, in functie de postul detinut, zeci, sute de mii de voturi sau chiar milioane.

     

    Sa revenim la armistitiul de pe scena politica. Toate partidele dau semnale de mobilizare in randul propriilor razboinici. Lupta cea mare se apropie, iar propriile atuuri trebuie folosite la maximum. In acest moment nimeni nu s-a desprins in castigator, dar fiecare are avantaje. Liberalii au pus stapanire pe resurse si acum, desi par a se afla intr-un declin electoral, pot incerca o ofensiva de imagine pe perioada ramasa din actuala legislatura. Democratii au pierdut in plan politic prin inlaturarea de la guvernare, dar se afla intr-o ofensiva de imagine cu dublu rol: atat pro-prezidential, cat si anti-restul lumii. Social-democratii par a nu fi inregistrat un succes major din confruntarea violenta dintre PNL si PD, dar au inceput sa-si foloseasca rolul de arbitru parlamentar pentru negocierea majoritatilor. Asta pana cand alegerile vor reprezenta o noua reasezare a fortelor.

     

    Dupa ce romanii s-au infruptat din bucatele puse pe masa de sarbatori, cu siguranta va urma o noua repriza de circ gratuit pe care in ultima vreme il ofera cel mai bine politicienii. Conteaza doar cine striga mai tare. Autoritatile competente sunt gata sa intervina doar pentru sanctionarea vinovatilor iar nu pentru prevenirea varsarii de sange. Dupa aderarea la UE ne-am vazut cu totii cu sacii in caruta si am inceput sa revenim la vechile obiceiuri ale pamantului. Iobagii au fost dezlegati de glie, iar micilor vinovati le sunt aplicate pedepse exemplare. Dar mai putem sa si iertam pentru ca, nu-i asa, toti suntem oameni, avem o viata si ea trebuie traita.

     

    Garçon, inca un (sic!) bere, te rog!