Curtea Constituţională arată că solicitarea de înlocuire de poate face de către grupul care l-a propus pe preşedintele Senatului, “dar nu spune că se face aşa, tam-nesam şi doar prin anunţarea voinţei dvs. a acestei manevre politice”, a spus Rădulescu, adresându-se senatorilor PSD.
“Apropo, grupul care a propus atunci aceasta nu mai există: PSD+PC. Nu poţi şi cu tigaia unsă şi cu slănina în pod’, a adăugat Cristian Rădulescu.
Caricatură de Dan Dumitrescu “Uxi” ©
În acest ultim capitol, tensiunea urcă la cote nebănuite, culminând cu bătălia dintre Harry Potter şi cel mai mare duşman, Lordul Cap-de-Mort. Lunga călătorie ia sfârşit cu dramatica încleştare între bine şi rău.
După ce au distrus un Horcrux şi au aflat semnificaţia magicelor Talismane ale Morţii, Harry împreună cu Ron şi Hermione continuă căutarea celorlalte Horcruxuri, pentru a avea o şansă de a-l distruge pe Cap-de-Mort. Numai că, spre ghinionul lor, maleficul personaj reuşeşte să pună mâna pe Bagheta de Şoc şi acum vrea cu orice preţ să atace Şcoala Hogwarts şi să pună stăpânire pe cele două lumi.
Interpretând pentru ultima dată legendarele personaje care le-au adus celebritatea la nivel mondial, actorii Daniel Radcliffe, Rupert Grint şi Emma Watson îşi iau rămas bun de la fani, alături de alţi actori celebri, precum Ralph Fiennes, Maggie Smith, Helena Bonham Carter şi Robbie Coltrane, ducând la bun sfârşit cu stil deceniul Harry Potter.
Semn al modernităţii, supermarketurile unde se poate găsi carne tăiată frumos şi ambalată, numai bună de preparat, au un dezavantaj pe care tot mai multă lume îl sesizează, şi anume acela că nu se poate găsi o gamă suficient de variată de carne, scrie the New York Times. De aceea, în ultima vreme s-au înmulţit în SUA micile măcelării, pentru clienţii care doresc ce nu pot găsi la supermarket.
O măcelărie are, în plus, şi avantajul că îi poate sfătui pe cei veniţi să cumpere ceva, oferind chiar şi sugestii de mâncăruri pe care clienţii le-ar putea găti în funcţie de bugetul disponibil, lucru apreciat de cei ce au rămas cu venituri subţiate de criză. Unii dintre măcelari sunt şcoliţi în Franţa, unde au învăţat să obţină bucăţi suculente de carne din părţi ale animalelor pe care nu le-ar fi folosit anterior. Pe de altă parte, cei care nu caută neapărat materia primă potrivită pentru friptură pot găsi la măcelar şi oase cu măduvă ori rinichi de porc, cu condiţia să comande din timp să li se aducă la magazin.
Există chiar şi restaurante care şi-au deschis măcelărie proprie, de unde clienţii cărora le-a plăcut un fel de mâncare în local pot cumpăra cele necesare preparării acasă. Unele măcelării nu se limitează doar la comercializarea produselor lor, ci ţin şi cursuri pentru bucătari şi clienţi, pe care îi învaţă cum să tranşeze carnea. Altele funcţionează online, alimentate de cate un angrosist de carne, care oferă însă şi consultanţă telefonică, pentru ca toţi care vor să cumpere să ştie foarte bine ce să aleagă atunci când pun produse în coşul virtual.
Doi dintre aspiranţii la nominalizarea partidului pentru candidatura la preşedinţia SUA, Mitt Romney şi New Gingrich, au evocat subiectul războiului la o dezbatere electorală din Carolina de Sud, relatează agenţiile de presă.
Dacă programul de sancţiuni economice contra Iranului şi alte strategii eşuează, acţiunea militară rămâne o alternativă, pentru că “este inacceptabil ca Iranul să devină o putere nucleară”, a declarat Mitt Romney. El a susţinut că dacă Barack Obama va fi reales, Iranul va dezvolta arma nucleară. Newt Gingrich a fost de acord, afirmând că dacă operaţiunile sub acoperire şi alte strategii dau greş, “nu va fi altă opţiune” decât folosirea forţei.
Conform sondajelor de opinie, Romney este considerat cel mai potrivit să conducă forţele armate ale SUA, cu 26% dintre opţiunile electoratului republican, urmat de Gingrich, cu 21%.
Dintre ceilalţi participanţi la dezbatere, Ron Paul şi Herman Cain s-au opus ideii de atacare a Iranului. Paul a spus că orice acţiune militară ar trebui mai întâi supusă dezbaterii Congresului, iar Cain a recomandat ca soluţii înăsprirea sancţiunilor, descurajarea militară prin desfăşurarea de rachete balistice în zonă şi ajutorul acordat opoziţiei iraniene.
În ultimele săptămâni, alţi doi candidaţi la nominalizarea republicană au promovat atacarea Iranului. Rick Perry, guvernatorul de Texas, a declarat pentru CNN că SUA ar trebui să susţină eforturile Israelului de a împiedica programul iranian nuclear, “până la şi incluzând o acţiune militară”. Rick Santorum, fost senator de Pennsylvania, a descris Iranul drept “inamic” la o întâlnire cu activiştii republicani din Des Moines şi a declarat că el va susţine Israelul “umăr la umăr” dacă acesta va lansa un atac preventiv contra Iranului şi, de asemenea, că susţine o acţiune militară directă a SUA dacă aceasta va fi cerută de Israel.
Apariţia raportului AIEA s-a corelat în mod nefericit cu acutizarea conflictului verbal între Tel Aviv şi Teheran. Oficialii israelieni au reînceput aluziile la o posibilă acţiune armată contra regimului lui Mahmud Ahmadinejad, pe motiv că acesta dezvoltă arma atomică, iar Ahmadinejad a replicat cu aceleaşi declaraţii belicoase, menite să descurajeze Israelul şi aliaţii lui.
Dacă SUA, Franţa şi Marea Britanie cer noi sancţiuni contra Iranului, Rusia a făcut apel la evitarea folosirii forţei şi s-a pronunţat, alături de China, împotriva unor noi sancţiuni, pe motiv că raportul AIEA nu aduce nimic “fundamental nou” în privinţa programului nuclear iranian.
Iată o perspectivă care poate converti un dicţionar de personalităţi istorice într-o carte de lectură pasionantă. Mai ales când acestea sunt, ca în cazul “Enciclopediei şefilor de stat şi de guvern ai României”, deţinătorii puterii supreme, responsabilii de decizii prin care – sau poate, uneori, împotriva cărora – s-a construit România modernă, de la Cuza şi Kogălniceanu până astăzi.
Biografiile lor, prezentate cu imparţialitatea istoricului experimentat, ne pot ajuta să le înţelegem mecanismele şi mobilurile, ştiind de la început că niciunul nu are o singură cauză, că au fost oameni şi au fost “sub vremi”, cum zicea cronicarul, în anumite condiţii sociale, politice, geopolitice.
Toate acestea sunt prezentate sintetic în lucrare, astfel că, prin cele 72 biografii, avem sinteza celor 150 de ani de istorie a României de astăzi. Avem la îndemână un instrument de evaluare ce nu poate fi contestat în cazul unui om de stat: măsura în care, în contextul dat, a servit interesul ţării sale.
Nu de puţine ori, aceasta s-a făcut prin pierderea de popularitate sau de sprijin, împotriva presiunilor externe sau interne, atrăgând şi suportând, în numele unei idei, blamuri de tot felul. Să amintim aici secularizarea, în 1863, a averilor mănăstireşti de către Cuza şi Kogălniceanu, atribuită de lumea preoţească nefastelor idei revoluţionare franceze, care a adus însă în circuitul economiei naţionale 25% din suprafaţa ţării. Sau introducerea de către Carol I a principiului rotativei guvernamentale, cu rezultate benefice pentru ţară, prin implicarea celor două forţe politice într-un program continuu, acela al modernizării.
Într-un cuvânt, un dicţionar ce nu ar trebui doar consultat, la nevoie, ci citit, privit în el, ca într-o oglindă. O oglindă utilă şi pentru cei ce alegem, la fiecare patru sau cinci ani, pe liderii care iau decizii în numele nostru, dar şi pentru ei. Să nu uităm nici noi, nici ei, că, aşa cum spunea Richard Nixon, “politicianul urmează poporul, dar poporul îl urmează pe omul de stat”.
Nicolae C. Nicolescu, “Enciclopedia şefilor de stat şi de guvern ai României (1862-2011)”, Editura Meronia, Bucureşti, 2011
Berlusconi a fost nevoit să părăsească palatul prezidenţial printr-o ieşire secretă, în timp ce în faţa intrării principale manifestanţii aplaudau şi strigau “bufonule, bufonule!” şi “hoţule, hoţule!”. El a fost întâmpinat cu o oră mai devreme cu strigăte ca “mafiotule!”, “ruşine!”, “închisoare!” “s-a terminat!” sau “primavera, primavera” (primăvară, primăvară), o aluzie la revoluţiile arabe care au îndepărtat de la putere dictatorii.
Încă din cursul după-amiezii, mulţimea a invadat diverse zone-simbol ale puterii de la Roma, strigând “Demisia, demisia”. Unii participanţi purtau drapele italiene, în timp ce alţii afişau pancarte pe care se putea citi “Bye-bye Silvio!”, “Dispari!” şi “În sfârşit!”.
Mai mult pe www.mediafax.ro.
“Nu mă gândeam cât de mare e valul, voiam doar să găsesc un loc mai bun pentru surfing. A venit însă ca o tonă de cărămizi pe umerii mei şi atunci mi-am dat seama că dacă aş fi căzut în acele momente, ar fi fost rău de tot”, a declarat McNamara pentru ABC News.
Garrett McNamara are 44 de ani, este originar din Hawaii şi a realizat şi un film despre coasta Nazaré, unde conformaţia deosebită a fundului oceanului (aşa-numitul “Nazaré Canyon”) stimulează producerea unor valuri extrem de înalte, excelente pentru surfing, dar care nu o dată au ajuns să inunde oraşul pescăresc cu acelaşi nume situat pe ţărm.
Precedentele recorduri le-au aparţinut americanului Ken Bradshaw, care a reuşit să reziste pe un val de aproape 26 de metri. Un alt surfer, Mike Parsons, s-a apropiat în 2008 de recordul mondial, învingând un val de peste 23 de metri.
Competiţia de la Praia do Norte a început la 2 noiembrie şi va dura până la 28 noiembrie. Participă şase echipe de câte doi surferi, originari din Portugalia, Irlanda, Marea Britanie, Ţara Bascilor, Maroc, Brazilia, Germania, Franţa şi SUA. Echipa câştigătoare se va califica pentru competiţia internaţională de surfing din 2012 care va avea loc tot la Praia do Norte.
Recordul lui McNamara redat cu încetinitorul:
Comisia de Administraţie a Camerei Deputaţilor a dat aviz favorabil Legii Turismului, pe care a iniţiat-o Ministerul Dezvoltării Regionale şi al Turismului, iar acum urmează votul plenului.
“Mă aştept la o creştere exponenţială a numărului investitorilor străini în turismul românesc, pentru că vor dispărea de pe piaţa autohtonă cei care au cumpărat hoteluri pentru a le folosi în speculaţii imobiliare şi vor rămâne doar oamenii interesaţi cu adevărat de acest domeniu”, afirmă Elena Udrea, într-o postare pe Facebook.
Una dintre prevederile legii, care spune că sezonul estival începe la 1 mai şi se termină la 30 septembrie, este că tot ce înseamnă reglementare urbanistică va fi aprobat numai cu avizul sau direct de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi al Turismului, inclusiv în cazul aprobărilor pentru construcţii mărunte, provizorii sau definitive, acolo unde proprietar este statul. Prin aceasta se urmăreşte protejarea unor arii periclitate de construcţii, cum sunt parcurile naturale sau plajele de pe litoral.
“Dacă ar trebui să dau un sfat unui om cu lichidităţi financiare importante, i-aş spune: investeşte în turismul românesc! E o piaţă care a crescut cu peste 16% în ultimul an”, adaugă ministrul turismului.
În luna septembrie, prin modificare a Codului fiscal, Guvernul a decis introducerea unui impozit suplimentar penalizator de 5% pentru proprietarii sau administratori de clădiri cu destinaţie turistică şi care nu ţin în circuitul turistic respectivele clădiri. “Proprietarii de hoteluri pe care le ţin închise vor fi afectaţi de introducerea acestui impozit de 5%, desigur prin decizia consiliului local”, a precizat Elena Udrea.
O autoritate carismatică se referă la capacitatea anumitor oameni de a conduce grupuri folosindu-se de aspecte emoţionale. Există forme pure de carismă, în personaje precum Mahatma Gandhi, Nelson Mandela, Winston Churchill sau Maica Tereza, dar nu putem ignora nici versiunea negativă a carismaticilor, reprezentată de personalităţi precum Hitler, Stalin sau Ceauşescu.
Din păcate, noţiunea de bine şi cea de carisma nu coincid întotdeauna. În ciuda extraordinarului impact pe care îl exercită, exponenţii supremi ai carismei răman totuşi fiinţe umane ca oricare altele, spune Andrew Leigh. Oricat de impresionante şi de enigmatice par efectele prezenţei lor, acestea nu sunt nici magice, nici supranaturale.
Andrew Leigh, “Charisma”, Editura Trei, Bucureşti, 2011
El este primul mare miliardar care îşi pierde averea din pricina crizei financiare. În perioada 2000-2007, Irlanda a înregistrat o perioadă de boom economic, ceea ce a contribuit la creşterea averii lui Quinn, care avea afaceri în asigurări şi construcţii. După declanşarea crizei financiare, el a mizat pe Banca Anglo-Irlandeză, cumpărând acţiuni ale acesteia şi riscând astfel întreaga avere a familiei.
La scurt timp după ce a achiziţionat respectivele acţiuni la Banca Anglo-Irlandeză, aceasta a dat faliment, calculele recente indicând că el are datorii de 2.5 miliarde de lire sterline. “Nu are în acest moment nicio posibilitate de a-şi plăti datoriile. A rămas cu foarte puţine bunuri”, a declarat avocatul lui Quinn.
Mai mult pe www.mediafax.ro.