BusinessMagazin

Blog

  • Adobe, la cumparaturi in Romania

    Americanii de la Adobe scaneaza piata romaneasca si statele din regiune in vederea deschiderii unui centru de cercetare si dezvoltare. Daca va opta pentru Romania, Adobe ar urma sa cumpere o companie locala de software pe care sa o transforme in platforma pentru dezvoltarea ulterioara.

     

    Trei reprezentanti ai companiei americane, in frunte cu Digby Horner, senior vice president Engineering Technologies Group din cadrul Adobe, au fost saptamana trecuta la Bucuresti pentru a studia oportunitatea deschiderii unui birou in Romania.

     

    Vizita a inclus o intalnire cu ministrul comunicatiilor Zsolt Nagy si cu Varujan Pambuccian, presedintele Comisiei de IT&C din Camera Deputatilor. Pana acum, americanii de la Adobe au mai studiat, printre altele, si pietele din Rusia si Cehia.

     

    Deocamdata, oficialii companiei nu au luat o decizie referitoare la locatia finala a viitorului centru, insa spun ca acest pas va fi cu siguranta facut intr-una dintre tarile Europei Centrale si de Est. Adobe a deschis deja centre de research & development in China si India – tara in care Adobe a angajat 600 de programatori in doua campusuri.

     

    Un rol important in negocieri il are antreprenorul american de origine romana George Haber, a carui avere este estimata la 100 de milioane de dolari. „Eu cred ca Adobe va alege Romania“, a declarat Haber in exclusivitate pentru BUSINESS Magazin. Luand in calcul acest scenariu, Haber este de parere ca varianta pentru care va opta Adobe va fi aceea a achizitionarii unei companii locale de software. Mai exact, a Interakt, companie in care George Haber este chairman si actionar minoritar.

     

    Fondata in urma cu cinci ani, Interakt este controlata de doi tineri antreprenori –  Bogdan Ripa, CEO si Alexandru Costin, presedintele diviziei de produse -, fiind specializata in crearea de instrumente software profesionale pentru dezvoltarea de web site-uri. Nota bene: Interakt este partener Macromedia, companie preluata de Adobe in aprilie 2005, intr-o tranzactie evaluata la aproximativ 3,4 miliarde de dolari. De ce ar cumpara Adobe o companie locala in loc sa faca o investitie greenfield?

     

    Logica unei astfel de achizitii ar sta in economia de timp si, implicit, de bani, pentru ca o echipa ca aceea pe care o are Interakt acum s-ar forma in doi-trei ani, dupa estimarea lui George Haber. In opinia acestuia, Interakt ar putea fi vanduta pentru cateva zeci de milioane de dolari, un „deal“ care, daca se va materializa, l-ar putea egala pe cel incheiat de presedintele GeCAD Radu Georgescu cu Microsoft. Desi valoarea exacta a acestei tranzactii nu a fost facuta publica, estimarile din piata vorbesc despre un contract de 10-20 de milioane de dolari.

     

    Practic, Interakt ar urma sa fie cumparata pentru cei 30 de specialisti ai sai, nu neaparat pentru rezultatele sale financiare. Oricum, compania a crescut in 2003 si 2004 cu 150%, inregistrand anul trecut un salt de 100%. Potrivit rezultatelor publicate pe site-ul Ministerului Finantelor Publice, Interakt a avut in 2004 o cifra de afaceri de 567.000 de dolari si un profit brut de 140.000 de dolari, proprietarii estimand ca in urmatorii trei ani vor avea cresteri in parametri asemanatori.

     

    Daca se vor decide pentru Romania, americanii de la Adobe nu ar face altceva decat sa replice modelul altor corporatii din zona IT&C care si-au deschis centre de cercetare si dezvoltare la Bucuresti, Timisoara sau Iasi. Este cazul Oracle, Siemens VDO, Alcatel si, mai nou, al celui mai mare portal de cumparaturi al lumii, Amazon. Oracle are in Romania 350 de angajati in centrele de servicii si tehnologie si va mai angaja inca 300 pana in luna mai, urmand sa devina astfel cel mai mare centru de R&D al unei mari companii software.

     

    Investitiilor in centre de cercetare si dezvoltare li se adauga doua achizitii de tehnologie facute de Microsoft: cumpararea softului antivirus RAV, dezvoltat de compania GeCAD si tranzactia de la inceputul acestui an prin care compania lui Bill Gates a devenit proprietara unui soft de gestiune a proiectelor, dezvoltat de filiala din Romania a firmei americane UMT.

     

    Ce ar urma sa faca Adobe la Bucuresti? Haber spune ca ar putea sa dezvolte aici nu doar un centru de cercetare/ dezvoltare, ci si un punct de distributie. „Adobe ar urma sa dezvolte software pentru telefonia mobila si software Web 2.0 – o noua tehnologie de dezvoltare a web-site-urilor“, explica George Haber, cel care, dupa ce a vandut doua afaceri (CompCore Multimedia si GigaPixel), a devenit angel investor si actionar in mai multe start-up-uri, cel mai important dintre ele fiind dezvoltatorul de tehnologie pentru telefonia mobila, Mobilygen.

     

    Adobe, companie care impreuna cu Macromedia are vanzari de 2,5 miliarde de dolari/an, este cunoscuta publicului larg si specialistilor prin Adobe Acrobat si Adobe Photoshop. De altfel, primii zece producatori de PC-uri isi livreaza sistemele cu tehnologia PDF preinstalata.

     

    Adobe urmeaza sa adapteze aceste aplicatii si pentru telefoanele mobile, operatiune care ar putea sa aiba loc si in Romania. Echipa Adobe ar putea fi dimensionata pentru inceput la cateva zeci de ingineri software, urmand ca numarul acestora sa creasca la cateva sute. Insa scenariul este valabil doar in conditiile in care Adobe va opta pentru Romania. O noua vizita a delegatiei americane va avea loc in aceasta primavara.

     

    Reversul, pentru ca exista si asa ceva, aglomerarii in Romania a centrelor de cercetare si dezvoltare a corporatiilor IT straine ar putea consta in aparitia unui deficit de personal calificat. Pe de alta parte, integrarea Romaniei in UE ar putea genera o crestere a salariilor in IT. Chiar si asa, avantajul competitiv al Romaniei va ramane valabil: pentru ca salariile IT-istilor romani vor ramane sub nivelul celor practicate in Occident circa 20 de ani de acum inainte. Estimarea a fost facuta de  Alfonso Di Ianni, Senior Vice President Oracle pentru regiunea EMEA – Europa, Orientul Mijlociu si Africa. Bine de stiut pentru Adobe.

  • OBLIGATIUNI MUNICIPALE: Un urias business bancar aflat inca in umbra

    In umbra retailului bancar, a afacerilor cu marile companii, a finantarilor pentru intreprinderile mici si mijlocii aflate in „lumina scenei“ bancare a zilelor noastre, mai exista un business „urias“, cum il numesc bancherii. Finantarea municipalitatilor este un teritoriu pe care lupta se da inca in liniste, franata in parte si de carentele legislative. Dar viitorul lor este aproape.

     

    Discutiile se poarta mai mult „off the record“, sub imperiul anomimatului, „pentru ca este un business sensibil“, dupa cum spun bancherii ce incearca acum sa se plaseze in pole position intr-o cursa pe termen lung. O cursa din care stiu insa de la bun inceput ca vor obtine castiguri interesante. Finantarea municipalitatilor, a autoritatilor publice, este un domeniu destul de putin amintit in discursurile oamenilor din banci, ce ramane de multe ori de multe ori in umbra unor afaceri mult mai stralucitoare, precum retailul sau finantarea marilor companii. Bancherii admit insa ca este vorba de „un business urias in perspectiva“, dupa cum il numeste vicepresedintele de la ABN Amro, Roxana Moldovan. Un business despre care seful belgienilor de la Dexia Kommunalkredit Bank, Reinhert Platzer, spunea recent ca va ajunge in urmatorii zece ani la circa 40 de miliarde de euro.

     

    Pentru bancheri, municipalitatile sunt interesante din mai multe motive. In primul rand, este vorba de valoarea mare a finantarilor de care au ele nevoie – zeci si sute de milioane de euro in fiecare caz. In al doilea rand, autoritatile publice sunt, spun aproape in unanimitate bancherii, un segment cu risc rezonabil, cu mult mai mic decat, de exemplu, cel de retail sau corporate. Si nu in ultimul rand, exista un numar de municipalitati suficient de mare pentru ca bancile sa nu se lupte, ca in cazul marilor companii, pe cateva zeci de clienti pe care sa si-i „fure“ reciproc. Un business interesant, asadar, pentru care 2006 reprezinta, spun jucatorii din piata, un moment de cotitura.

     

    In primul rand, „exista o serie de proiecte de modificari legislative care sunt acum la Parlament“, explica Maria Buga, director directia mari clienti corporativi la BRD, din cauza carora piata este acum „intr-o stare de expectativa“. Pe de alta parte, achizitia BCR – principalul finantator al municipalitatilor in prezent – de catre Erste lasa sperante altor jucatori ca vor putea musca din cota ei de piata. „E de asteptat sa aiba loc o restructurare a portofoliului de municipalitati al BCR“, spune un bancher, „mai ales ca Erste va dori sa-si recupereze investitia cat mai repede“. Iar finantarea municipalitatilor este un domeniu in care se discuta de termene de 10-20 de ani. La fel de adevarat, seful de la Erste a declarat deja ca nu va lasa concurentilor nici unul dintre clientii bancii.

     

    Nu in ultimul rand, insa, 2006 este si anul in care Romania trebuie sa apese la maxim pedala de acceleratie pentru a prinde din urma Uniunea Europeana in multe domenii. Exista nevoi mari de finantare a unor proiecte in domeniul mediului, apelor, infrastructurii, dezvoltarii durabile, schimbarilor climatice si eco-eficientei. In plus de asta, mai sunt si fondurile de coeziune care vor veni in Romania in anii urmatori, dar care trebuie cofinantate de municipalitati pentru a fi accesate. „Aici vorbim despre circa 16 miliarde de euro“, explica Roxana Moldovan.

     

    Inca un argument ca piata romaneasca a finantarilor pentru municipalitati a devenit interesanta este venirea institutiilor straine specializate, ce au stat pana recent departe de Romania. Dupa ce s-a uitat in ultimii doi ani de la distanta la piata romaneasca, belgienii de la Dexia Kommunalkredit Bank au decis anul trecut sa isi deschida un birou de afaceri. „Pana una alta, noi ne uitam la municipalitatile cu peste 100 de mii de locuitori care au nevoie de finantare“, explica Roxana Lazar, chief executive officer al biroului Dexia Kommunalkredit (DKB) din Romania. Momentan, de la Bucuresti se asigura selectia si consultanta proiectelor, in timp ce finantarile efective vin direct de la Viena. Banca acorda finantari directe, sub forma de credite, mizand mult pe atractivitatea finantarilor in valuta pe care le poate oferi.

     

    „Avantajul competitiv al DKB in fata bancilor locale vine“, spune Roxana Lazar, „din mai multe directii“. In primul rand, este vorba despre expertiza bancii „mama“, Dexia Kommunalkredit, recunoscuta in CEE ca unul dintre principalii finantatori ai autoritatilor locale. „Practic, avem expertiza de a ne implica intr-un proiect „de la cap la coada“ – consultanta in realizarea proiectelor, finantare etc.“ Anul trecut, biroul din Romania a generat afaceri pentru grup de aproximativ 65 de milioane de euro. „In 2006 vrem sa generam proiecte de circa 100-150 de milioane de euro“, spune Lazar, adaugand ca aceasta este varianta „pesimista“. In varianta optimista, planurile lor iau in calcul un volum dublu.

     

    Belgienii de la Dexia – care si-au manifestat interesul si pentru achizitia CEC – mizeaza, in primul rand, pe finantarile directe (credite) in valuta, unde au din start un avantaj competitiv fata de majoritatea celorlati jucatori. Pentru o banca locala, costul finantarii in valuta este de aproximativ 5% pe an. La aceasta se adauga si marja bancii – rezultand de aici o dobanda medie de circa 6% pe an pe care o cere clientului. Pentru ca finantarea vine direct din Austria, scapand astfel de o serie de costuri (rezervele minime obligatorii si alte costuri generate de reglementarile la care se supune o banca in Romania), „Dexia ofera astfel de finantari la o dobanda de circa 4-5% pe an“ pentru o municipalitate cu rating foarte bun, explica Lazar.

     

    Pe de alta parte, finantarile in valuta (in euro) sunt mai ieftine decat cele in lei. Diferentialul de dobanda este „in jur de 4%“, spune Lazar. Astfel ca, daca un credit in lei are in prezent dobanzi care urca la 8-8,5% pe an, la valuta vorbim despre circa 4-5% pe an. Mai mult de atat, fiind vorba despre credite pe termene lungi – care in prezent merg  pana la 20-25 de ani – aprecierea leului va micsora, in timp, povara de rambursare a creditului ca urmare a deprecierii datoriei in valuta.

     

    Nu de aceeasi parere este, insa, directorul directiei mari clienti corporativi de la BRD-Groupe Société Générale, Maria Buga – care se ocupa de business-ul bancii cu municipalitatile „dintotdeauna“, dupa cum spune chiar ea zambind. BRD este, dupa propriile spuse, prima banca ce a dat, in 1999, un credit pentru municipalitati, pentru Alexandria. Reprezentanta bancii spune insa ca finantarile se dau doar in lei „pentru ca e foarte greu sa evaluezi riscul valutar pentru o perioada atat de lunga“. Faptul ca in prezent leul se apreciaza nu este definitoriu, in opinia Mariei Buga, pentru urmatorii 10-20 de ani – cat este, in medie, maturitatea unui astfel de credit.

     

    Bancherii de la BRD au fost, pe de alta parte, si cei care au „deschis“ piata finantarii pentru municipalitati prin emisiune de obligatiuni, in 2001, pentru orasul Predeal. Finantarea prin emisiune de obligatiuni este o alternativa la creditul bancar – interesanta pentru acestea mai ales prin prisma costurilor. „Obligatiunile sunt inca mai ieftine decat creditul bancar in lei cu cel putin 1%“, este de parere Viorel Udma, presedintele companiei VMB Partners, consultant traditional al municipalitatilor in materie de finantare de pe piata de capital. In prezent, sunt in lucru patru proiecte de emisiuni de obligatiuni pe piata locala, cu maturitati de pana la 20 de ani, spune Udma. Despre cea pentru Hunedoara, aflata intr-o faza mai avansata, spune ca va fi in valoare de 600 de miliarde de lei vechi.

     

    Despre celelalte trei spune doar ca „merg si pana la 1.500 de miliarde de lei vechi, fiecare“. Din 2001, cand autoritatile de la Predeal au emis obligatiuni pentru amenajarea unei noi partii de schi si pana in prezent, valoarea totala a emisiunilor de acest fel trece de 1.369 de miliarde de lei vechi. In 2005, Timisoara a stabilit recordul ca valoare a unei emisiuni de obligatiuni municipale la 200 de miliarde de lei vechi. Alte emisiuni au venit de la Alba-Iulia – in valoare de 24,5 miliarde de lei -, de la Aiud (10,5 miliarde de lei),  Medgidia (21 de miliarde de lei) si Bistrita (31 de miliarde de lei). Alba-Iulia a stabilit un record in privinta maturitatii imprumutului, ajungand la 20 de ani.

     

    Si totusi, admite si Udma si o spun si bancherii, finantarea directa, prin credite, predomina inca, in primul rand pentru ca „piata de capital e mai complicata“. Pe de alta parte, adauga Maria Buga, „creditul e mai comod pentru municipalitati, pentru ca au dobanzi ce nu contin riscul de tara si tin cont de supralichiditatea din sistem“. In ultimul an, bancile au fost inundate de o supralichiditate in lei, pe care nu au reusit sa o plaseze decat partial in credite.

     

    Motiv pentru care, spune Buga, „bancile incearca sa-si plaseze supralichiditatile la un risc acceptabil“, iar municipalitatile sunt clienti buni. In cazul lor riscul poate fi considerat acceptabil pentru ca, asa cum adauga directorul de la BRD, n-au existat cazuri de neplata, chiar daca au existat si intarzieri. Cu toate astea, adauga tot ea, „ne uitam mai atent la risc decat acum doi-trei ani pentru ca gradul lor de indatorare a crescut foarte mult“.

     

    Gradul de indatorare permis municipalitatilor, prin lege,  este de 20%, „foarte mic in comparatie cu alte tari“, adauga Roxana Lazar, de la Dexia Kommunalkredit. In Ungaria, adauga ea, acesta este de aproximativ 70%. Pe de alta parte, guvernul intentioneaza sa majoreze gradul de indatorare al autoritatilor locale cu cinci puncte procentuale, de la 20% la 25% din totalul veniturilor, conform unor surse din Ministerul Finantelor Publice,  citate de Ziarul Financiar.

     

    Pe de alta parte, Lazar explica faptul ca un credit asigura mai multa flexibilitate pentru beneficiar, „pentru ca, in timp, conditiile lui se pot modela in functie de nevoile beneficiarului“. Totodata, banca este sensibila la aprecierea situatiei financiare a clientului, in acest caz o renegociere a pretului creditului fiind posibila. In cazul emisiunilor de obligatiuni, acest lucru este mai dificil de realizat.

     

    Si totusi, Roxana Moldovan, vicepresedinte, membru in Consiliul de Administratie al ABN AMRO si director al departamentului Sector Public, crede ca „dezvoltarea finantarilor pentru municipalitati in viitor este legata in principal de dezvoltarea pietei de capital“. Puncteaza, pe de alta parte, o serie de schimbari care ar trebui sa aiba loc pentru ca acest lucru sa se poata intampla. ABN a oferit Primariei Generale a Municipiului Bucuresti consultanta pentru obtinerea ratingului de credit de la Standard & Poor’s si impreuna cu JP Morgan a aranjat o emisiune de eurobonduri in piata internationala de capital. Emisiunea, de 500 de milioane de euro, a avut loc in luna iunie a anului 2005. In acest fel s-au creat premizele ca Primaria Generala sa aiba un acces liber la piata internationala de capital pentru finantarea diferitelor proiecte pe care le are ca obiectiv in urmatorii ani.

     

    „Bondurile sunt salvarea“, crede Moldovan, dar pentru a se putea dezvolta aceasta piata trebuie sa aiba loc si o serie de schimbari la nivel legislativ si administrativ. In prezent municipalitatile, pentru ca nu au cunostinte suficiente despre piata de capital, acceseaza numai calea creditului bancar, mai spune Moldovan. „Solicita de multe ori bancilor imprumuturi pe termen extrem de lung si greu de obtinut in loc sa acceseze piata de capital.“ Piata de capital care, crede ea, ar crea in timp o mobilizare rapida si mult mai ieftina a lichiditatilor existente in piata si ar crea in acelasi timp si premizele dezvoltarii unei piete secundare. Municipalitatile ar trebui sa se ocupe si de obtinerea de fonduri (in special din granturi) pentru a-si obtine ratingul de credit de la agentiile internationale de rating, care ar face posibila acceptarea mult mai usoara ca jucatori in piata de capital.

     

    De asemenea este nevoie de o descentralizare reala a fondurilor bugetare, prin modificarea legii finantelor publice locale. Astfel, explica Moldovan, ar trebui ca administratiile publice locale sa isi poata pastra fondurile si in banci comerciale, nu doar la Trezoreria de Stat – asa cum se impune, prin lege, in prezent. Acest lucru va putea face posibila administrarea eficienta a resurselor municipalitatilor si dezvoltarea unei relatii strategice, pe termen lung, intre banci comerciale si municipalitati.

     

    Ar trebui, pe de alta parte, ca primarii – singurii care, prin lege, pot acum sa ia decizii in privinta activitatilor si investitiilor – sa aiba dreptul sa delege alte persoane pentru a lua decizii financiare. „Avem nevoie ca interlocutorii sa fie oameni specializati, trezorieri de profesie, pentru a fluidiza discutiile si procedurile“, crede Moldovan. Pana la urma, asa cum se intampla in companiile private, specialistii sunt cei care decid in probleme financiare, si nu neaparat managerii (respectiv primarii, in cazul administratiilor) care ar trebui sa se ocupe mult mai mult de dezvoltare, planuri strategice, investitii etc.

     

    In acest fel, puncteaza bancherii, „se poate asigura o protectie mai mare a fondurilor alocate proiectelor municipalitatilor intrucat se micsoreaza accesul politicului in viata financiara a oraselor“. Cadrul legislativ – lipsa unei legi a falimentului autoritatilor publice locale – este un alt impediment pe care il sesizeaza vicepresedintele de la ABN Amro, dar si alti jucatori din piata. In lipsa legii falimentului autoritatilor publice locale sau a unei legi similare care sa reglementeze drepturile creditorilor si procedurile de acoperire a prejudiciilor in cazul in care intervine incapacitatea de plata a acestora, procedurile sunt extrem de greoaie, daca nu chiar inaplicabile.

     

    „Este nevoie de legislatie pentru reglementarea crizei financiare a municipalitatilor“, adauga Cosmin Anghel, avocat asociat la Badea, Georgescu & Asociatii, casa de avocatura ce a asigurat consultanta juridica pentru JP Morgan si ABN Amro in emisiunea de euroobligatiuni pentru Municipiul Bucuresti. Si el numeste, printre problemele sesizate in practica, plafonul de indatorare mic „si inflexibil, pentru ca nu tine cont de fiecare caz in parte“.

     

    Probleme pe care atat bancherii cat si reprezentantii autoritatilor locale au tot interesul sa le vada rezolvate. Pentru ca, asa cum spune Anghel, „cerere exista, oferta exista, dar nu se intalnesc eficient“. Iar de „intalnirea lor eficienta“ depinde, in mare masura, si starea drumurilor nationale deplorabila in multe cazuri, a podurilor ce stau sa cada, a retelelor de canalizare ce dau pe afara la prima ploaie, a parcarilor supraaglomerate. Lista ramane deschisa.

  • HOTELURI: Proprietarii de brand-uri cu traditie nu-si (re)negociaza numele

    Hotelurile cu traditie din Romania care au reusit sa tina pasul cu ritmul pietei pot fi numarate pe degete. Si totusi, marile lanturi internationale care si-au declarat interesul pentru Romania, cum ar fi Sheraton, Four Seasons, West Paces sau Domina, ar putea avea o surpriza.

     

    Nu suntem interesati sa punem un nume nou, strain, pe frontispiciul hotelului“, o spune pe un ton direct George Turna, presedintele consiliului de administratie al hotelului Ambasador din Bucuresti. „Am facut investitii si acum suntem in plin proces de renovare, am schimbat mobila, am achizitionat minibaruri, zugravim din nou, iar la sfarsitul acestei investitii de aproximativ 7-8 miliarde de lei vechi (peste 200.000 de euro) aerul hotelului va fi altul“, mai spune Turna, care este si actionar al venerabilului hotel inaugurat in 1937.

     

    Cu o capacitate de 209 camere, hotelul Ambasador a avut anul trecut o cifra de afaceri de 100 de miliarde de lei vechi (2,8 mil. euro), in crestere fata de 2004 – 86 de miliarde de lei (2,15 mil. euro). Tot pe bulevardul bucurestean Magheru, vizavi de Ambasador, se afla Lido, hotel controlat de omul de afaceri Viorel Paunescu si care s-a „desprins“ de Compania Hoteliera Intercontinental, in speranta de a reduce din pierderile pe care RCHI le raporta an de an. La sfarsitul primului semestru al lui 2005, RCHI raporta pierderi de 1,1 mil. euro (la o cifra de afaceri de 5 mil. euro), valoare apropiata de cele inregistrate in 2004, de 1,2 mil. euro.

     

    La sfarsitul anului trecut, portofoliul RCHI a fost reorganizat, pastrandu-se doar hotelul Intercontinental. Lido va fi condus de o companie distinca, controlata tot de familia Paunescu. „Un delegat al consiliului de administratie se afla deja in discutii cu cateva companii hoteliere internationale, printre care Hyatt si Four Seasons, pentru afilierea hotelului Lido. Hotelul isi va pastra propriul nume, la care se va adauga cel al unitatii care il afiliaza“, a declarat Viorel Paunescu intr-un interviu pentru Ziarul Financiar. In prezent, pentru renovarea Intercontinental si Lido sunt programate investitii de 15 milioane de euro.

     

    Cele mai vechi hoteluri din Capitala sunt concentrate pe Calea Victoriei, unde, la inceputul secolului trecut, trei cladiri asemanatoare ca arhitectura (stilul arhitectului Alexandru Orascu facea furori in epoca) se priveau fata in fata in piateta in care urma sa se inaugureze, in 1912, Cercul Militar National. Cele trei hoteluri erau nelipsite de pe „harta atractiilor“ celor care vizitau pe atunci micul Paris si s-ar putea spune ca lucrurile nu s-au schimbat prea mult intre timp: Casa Capsa, Capitol si Bulevard sunt tot acolo, au acelasi nume si nu au de gand sa-l schimbe prea de curand. 

     

    In cazul hotelului Capitol, investitiile, cifra de afaceri sau pretul pachetului de actiuni pe care actualul proprietar Vasile Grigoras le-a achizitionat in 2001 sunt niste secrete bine pastrate. Potrivit lui Costel Grigoras, directorul hotelului, cladirea a trecut printr-o prima renovare in 2001, an in care a fost si consolidata: „Dupa 1989, hotelul a fost preluat in locatie de gestiune de Vasile Grigoras, care a devenit in 2001 proprietar unic si a luat un imprumut bancar pentru reconsolidare, tot in reconsolidare investind si tot profitul hotelului“. Se urmareste astfel atragerea unui potential cumparator?

     

    „Nu negociem si nu ne gandim la un contract de management, brandul Capitol este deja cunoscut clientilor nostri si nu consideram ca ar fi nevoie“, spune directorul hotelului. Ultima transa de investitii a avut loc in 2002-2003, cand capacitatea restaurantului a fost marita la 180 de locuri, iar catifeaua de pe peretii acestuia a fost inlocuita cu un tapet de matase.

     

    Despre care se poate spune ca a dobandit deja „patina timpului“, astfel incat, pentru necunoscatori, pare a fi lipit acolo inca din perioada in care, vizavi, la Casa Capsa, George Enescu semna in cartea de onoare. Inaugurat in 1868, Casa Capsa este unul dintre cele trei hoteluri vechi din Bucuresti clasificate la cinci stele (alaturi de Athénée Palace Hilton si Continental – din 2007). Cladirea a trecut printr-o renovare capitala in 2001, iar proprietarul acesteia, omul de afaceri constantean Marian Bucur, exclude varianta unei eventuale afilieri la un lant international.

     

    In aceeasi zona, de data aceasta pe bulevardul Regina Elisabeta, se afla hotelul Bulevard (fostul Hotel Herdan, inaugurat in 1873), care, momentan, este inchis si dezafectat. In 2002, imobilul a fost cumparat de omul de afaceri Corneliu Iacubov, care declara anul trecut, in timpul unei emisiuni televizate, ca a investit in hotelul Bulevard pentru a  crea o „capacitate de credit“.

     

    Pe langa faptul ca nu sunt interesati de contracte de afiliere la lanturi internationale, directorii de la Capitol si Ambasador mai au ceva in comun: ambii se declara nemultumiti de gradul de ocupare inregistrat anul trecut. „Despre gradul de ocupare nu putem spune decat ca se putea si mai bine. Incercam acum sa patrundem mai mult pe turismul de business, care este in plina dezvoltare“, spune George Turna. In 2005, hotelul Ambasador a avut o rata de ocupare de 60%, cam tot atat cat au avut si cei de la Capitol (60-65%).

    Si tot ca o nota comuna: managerii vechilor hotelurilor din centrul Bucurestiului nu sunt interesati de valoarea de piata a cladirilor.

     

    In cutumele hotelierilor si ale evaluatorilor, o camera de hotel valoreaza intre 150.000 si 300.000 de euro, in functie de dotari, specificul cladirii, locatie sau nevoia de investitii/investitii realizate. Conform unui studiu al Peacock Hotels & Management, in Romania valorile in cauza sunt ceva mai mici – intre 90.000 si 130.000 de euro/camera de trei sau patru stele si 140.000-180.000 de euro/ camere de cinci stele. O camera la Athénée Palace Hilton, bunaoara, hotel cu o arhitectura deosebita si care functioneaza intr-o cladire monument istoric, este evaluata la aproximativ 160.000 de euro.

     

    „Stim ca este o valoare mai mare decat cea facuta de companiile de evaluare, care calculeaza pretul hotelului in functie de numarul de camere si asa mai departe“, marturiseste George Turna de la Ambasador. Nici Dan Dulciu, director de marketing la Casa Capsa, nu poate da o cifra exacta, preferand o licenta poetica unei evaluari in cifre a hotelului, pe care il descrie drept un „un diamant de cinci stele“. Un diamant aflat intr-o „mina“ ale carei „galerii“ par sa ramana inchise. Cel putin deocamdata.

  • LISTA DE STELE

    In Romania sunt 33 de hoteluri vechi cu regim de monument istoric, fiind construite inainte sau in perioada interbelica. Zece dintre acestea se afla in Bucuresti.

     

    LA STANDARDE: Cladirile in care s-a investit masiv pentru a deveni competitive pe piata hoteliera sunt:  Athénée Palace Hilton (5 stele, Bucuresti), Casa Capsa (5 stele,  Bucuresti), Continental (5 stele din 2007, Bucuresti), Majestic, Lido si Lebada (4 stele, Bucuresti), Ambasador (3 stele, Bucuresti), Castel Dracula (3 stele, Bistrita Nasaud), Palace (4 stele, Constanta), Palace (3 stele, Sinaia) si Bulevard (3 stele, Sibiu).

     

    MAI E LOC: Cateva cladiri au fost imbunatatite, dar nu neaparat la standarde: Intim (3 stele, Constanta), Capitol (3 stele, Bucuresti), Traian (2 stele, Iasi), Imparatul Romanilor (3 stele, Sibiu) sau Cerna (2 stele, Baile Herculane).

     

    IN VOIA SORTII: Pe lista hotelurilor cu traditie din Bucuresti „taiate“ de la investitii se afla Banat (2 stele) si Bulevard (3 stele). Daca primul este inca functional, cel de-a doilea a fost dezafectat.

  • Geografie de integrare

    Timisoara, Cluj, Constanta, Iasi – aceasta ar fi, in ordinea „europenitatii“, clasamentul celor mai importante orase din Romania potrivit unui studiu al Grupului de Economie Aplicata (GEA). Dar indicele de europenitate al GEA nu a fost calculat pentru a intocmi topuri, ci pentru a masura, din patru in patru luni, progresul fiecarui oras.

     

    Ce inseamna, de fapt, „europenitatea“ unui oras? GEA a definit-o drept „fenomenul de conectare locala la spatiul european, la cel al UE in particular“ si a calculat – printr-o initiativa originala – chiar un indice de europenitate a celor patru orase, pe care l-a recalculat trimestrial in ultimele noua luni ale anului trecut.

    Diagnosticul GEA arata ca Timisoara, aflat pe locul al doilea dupa Bucuresti ca performante economice, este si cel mai pregatit oras de provincie pentru integrare. Pe ultimul loc in acest „top 4“ e Iasul, care are si cele mai slabe performante economice.

     

    Explicatia pare simpla: „Modelul gravitational leaga investitiile si comertul de distanta fizica si de cea culturala. Infrastructura slab dezvoltata a contribuit si ea la preferinta pentru granita de vest decat granita de est“, spune pentru BUSINESS Magazin Liviu Voinea, cercetator GEA. Dar nu doar apropierea geografica de vest face ca Timisoara sa fie premianta: studiul a luat in calcul, in afara de comert exterior si investitii, si eforturile autoritatilor locale si ale ONG-urilor de a atrage fonduri europene, de a se infrati cu orase europene, de a face schimburi culturale si de a avea cat mai multi functionari in departamentele de integrare.

     

    Iasul insa a pierdut rolul de centru regional pentru diverse organizatii nationale – RomTelecom, SIF Moldova, Garda Financiara sunt doar trei exemple – si din cauza ca a avut un lobby mai anemic decat cel al Bacaului. A pierdut si investitii. Mai cunoscuta e o investitie de 50 de milioane de euro intr-o fabrica de masini de spalat pe care voiau s-o construiasca acolo suedezii de la Electrolux, care – pentru ca n-au ajuns la o intelegere cu autoritatile locale in privinta terenului pe care ar fi trebuit sa-l cumpere – si-au schimbat planurile si au mutat investitia in Polonia.

     

    Distanta fata de granita de vest si legaturile prea putin convenabile cu restul tarii (spre Iasi nu este nici macar prevazuta pentru perioada urmatoare o autostrada) se vad imediat in indicatorii economici, dar si in miscarile socio-economice pe care acesti indicatori le produc. Intr-un banc despre moldoveni, la intrebarea „De ce li se spune moldovenilor Coca-Cola?“ raspunsul este: „Pentru ca sunt imprastiati in toata tara“. Si, mai nou, in toata lumea. Bancul a aparut pentru ca moldovenii sunt cei mai migratori dintre romani tocmai pentru ca locul de unde vin are cel mai mare spor natural, cel mai mare somaj, cu cel mai mic salariu mediu din tara si, mai nou, cu cel mai mic grad de europenitate.

     

    Studiul facut de GEA da Iasului nota 1 (din minim 1, maxim 4) la capital social subscris, la obligatiuni municipale, dar si la comert exterior. Campionul local la toate aceste criterii este Timisoara (cu nota maxima), urmat de Cluj si de Constanta, care se diferentiaza de Iasi doar datorita unei note un pic mai mari la comert exterior. Liviu Voinea crede ca in cazul Constantei distanta fata de granita vestica e compensata de deschiderea la mare, deci de port. E probabil ca lucrurile sa se imbunatateasca pentru Constanta si multumita Autostrazii Soarelui, care leaga orasul de Capitala, spun cercetatorii.

     

    Mai semnificativ se vor schimba insa lucrurile dupa integrare, cand Constanta si Iasul vor deveni orase de granita ale UE. „Este intr-adevar o sansa pentru Iasi“, spune Liviu Voinea, facand analogia cu dezvoltarea rapida a altor orase care au fost granite ale UE. „Sa ne uitam ce s-a intamplat la unguri: imediat dupa integrare, pretul la alimente si carburanti a crescut, iar micii afaceristi din orasele de granita faceau aprovizionarea in zona de vest a Romaniei, de unde plecau cu «munti» de zahar si alte bunuri de larg consum si le vindeau la ei acasa, dar si in restul tarii“, spune Sebastian Lazaroiu, presedintele Centrului Urban de Sociologie Aplicata (CURS).

     

    Lazaroiu subliniaza ca asta a dus nu numai la cresterea economica a oraselor unguresti de granita, ci si a celor romanesti: „Dupa integrare, cei din Iasi se vor duce probabil in Moldova (de peste Prut – n.r.) si vor cumpara bunuri pe care le vor vinde in toata tara si asta va face sa creasca zona“. Se vor deschide, probabil, si afaceri mai multe in Republica Moldova: omul de afaceri iesean Adrian Butuca, care detine Editura Polirom si fabrica Moldomobila, a anuntat deja ca vrea sa deschida o fabrica de mobila la Ungheni.

     

    Sustinatorii Estului dau vina pentru neajunsuri pe istorie si pe industrializarea care nu a tinut cont de specificul zonei. Sustinatorii Vestului dau vina pentru neajunsurile lor pe Est ca i-a tinut in loc. Din Capitala, cele doua extreme ale tarii se vad ca doua paralele care au mici sanse sa se intalneasca vreodata.

  • CATEVA CRITERII

    In studiul GEA despre europenitate (care nu a inclus Bucurestiul), orasul cel mai performant din punct de vedere economic, Timisoara, este si cel mai pregatit pentru integrare.

     

    LIDER: Timisoara (cu nota 3,20 dintr-un maxim de 4) este urmata de Constanta (2,52), Cluj (2,47) si, pe ultimul loc, de Iasi (2,29).

     

    SALARIUL MEDIU: Salariul mediu net pe tara a fost de 204 euro in 2005. La Iasi a fost de 166 de euro, la Timisoara de 186 de euro, iar la Bucuresti de 282 de euro.

    SOMAJUL: La Iasi, populatia neocupata este de 6,2%, in timp ce la Timisoara este de 3,5%, iar la Bucuresti de 2,6%.

     

    ADMINISTRATIE: Din acest punct de vedere, Constanta e cel mai pregatit oras pentru aderare: are cei mai multi angajati in departamentele de integrare ale autoritatilor locale, e infratit cu orase europene si conduce la absorbtia de fonduri europene.

     

    CULTURA: Cele mai multe finantari pentru ONG-uri culturale si cele mai multe schimburi culturale cu UE au loc la Cluj.

  • Nepregatiti pentru concurenta

    Intreprinderile mici si mijlocii (IMM) din Polonia realizeaza jumatate din Produsul Intern Brut al Poloniei, in ele desfasurandu-si activitatea 70% din totalul angajatilor din aceasta tara, peste media de 66% din Uniunea Europeana, consemneaza Warsaw Business Journal. IMM poloneze au anuntat pentru anul trecut un profit net record de 60,7 miliarde de zloti, 81% dintre ele fiind declarate profitabile, cu 4% mai mult decat in 2003, se arata intr-un studiu realizat de Confederatia Poloneza a Angajatorilor Privati (PKPP). Datorita in mare masura aderarii la UE, numarul IMM care exporta aproape s-a dublat, ajungand la 15%, alte 8% planuind sa inceapa sa vanda in afara granitelor pana la sfarsitul acestui an. 

    Exista totusi motive de ingrijorare legate de capacitatea IMM poloneze de a concura cu cele din UE. „Trebuie sa concuram cu intreprinderile din vechile tari membre ale UE, dar mai ales cu cele din noile state membre“, considera Adam Szejnfeld, presedintele Comisiei economice a Camerei Deputatilor de la Varsovia. Insa pana acum, mai mult de jumatate din intreprinzatorii polonezi nu au mai realizat nici o investitie in ultimele 12 luni. O parte din antreprenori dau vina pe dificultatile intampinate atunci cand incearca sa obtina un imprumut bancar. Dar studiul PKPP arata altceva: desi 70% dintre ei sustin ca accesul la credite este usor, peste jumatate nu apeleaza la credite bancare.

    Altii spun ca asteapta ca situatia economica sa se imbunatateasca: in zadar, avand in vedere faptul ca sperantele ca PIB sa atinga cresterea ridicata din 2004 sunt tot mai reduse. Mai grav, 6,5% spun ca nu investesc pentru ca nu dispun de o strategie de dezvoltare. In fine, atunci cand se investeste, fondurile nu sunt directionate catre sporirea competitivitatii. Aproape trei sferturi din bani vor fi folositi la cresterea productiei, imbunatatirea calitatii sau pentru introducerea unor noi servicii sau produse. Zone precum sistemele de management sau cercetarea si dezvoltarea sunt, practic, omise din planurile de investitii.

  • Surprize de la gheata

    Pentru ca teritoriul arctic al Rusiei sa poata produce cantitati insemnate de gaze si petrol in 10-15 ani, Moscova trebuie sa schimbe radical legislatia, pentru a incuraja venirea investitorilor straini, a afirmat Iuri Trutnev, ministrul rus al resurselor naturale. Firmele autohtone precum Gazprom au esuat in incercarea de a gasi resurse exploatabile in regiunea arctica. Actuala legislatie nu permite rusilor exploatarea adecvata a teritoriului arctic si, daca lucrurile nu se vor schimba cat mai curand, investitorii se vor indrepta spre alte piete, sustine ministrul. Rezervele certe de petrol ale Rusiei, de 69 de miliarde de barili, asigura tarii locul sapte in lume, insa analistii sunt de parere ca locul in ierarhia mondiala ar fi mai bun daca explorarile s-ar extinde in zonele din estul Siberiei, regiunea arctica, Insula Sahalin, nordul regiunii Timan-Peciora si in Marea Caspica.

    Aceste explorari depind insa de aprobarea de catre Duma de Stat a unei noi legi a exploatarii subsolului, ce ar permite firmelor care descopera petrol dreptul de a dezvolta zacamintele respective si ar oferi stimulente fiscale pentru investitii ulterioare in explorari. Potrivit legii actuale, statul poate oferi un depozit in cadrul unei licitatii pentru drepturile de productie unei alte firme decat cea care detine licenta de explorare si care pana atunci a investit acolo, poate, milioane de dolari. 

    Noua lege poate fi insa si o piedica pentru investitori, deoarece ea prevede ca partenerii straini pot licita pentru un depozit doar ca parteneri, alaturi de firmele rusesti, in societati mixte unde rusii sa aiba minim 51%.

     

     


  • Numai sa fie innorat

    Daca aveti 500.000 de dolari de investit, o alegere cu perspectiva poate fi energia nepoluanta. Sectorul a devenit interesant pe fondul scumpirilor la gaze naturale si petrol, dar si al instabilitatilor politice din Orientul Mijlociu. Potrivit Clean Edge, o firma de cercetare din San Francisco, in 2004 au fost investite 520 de milioane de dolari (sub forma de capital de risc) in companii producatoare de panouri solare sau turbine eoliene. In acest moment, sectorul reprezinta 3% din cele 20 de miliarde de dolari plasate de industria capitalului de risc, dublu fata de procentul de acum cinci ani. 

    Clean Edge previzioneaza ca pana in 2014 sectorul energiei nepoluante ar putea insemna o piata de 102 miliarde de dolari. Insa drumul pana acolo e lung. Intreprinzatorii din domeniu concureaza cu alte industrii, precum biotehnologia sau cipurile, percepute si ele ca mari oportunitati. Anul trecut au fost incheiate doar 69 de tranzactii in domeniul energiei nepoluante, cu 14% mai putin decat in 2003. Cu toate acestea, planurile noi de business care au primit finantare au strans, in medie, 7,5 milioane de dolari, ceea ce inseamna o crestere de 18% fata de anul anterior.

    Dovezi ca sectorul a cunoscut o revigorare in 2004 ofera si marile companii care au facut investitii in energie nepoluanta. General Electric, de exemplu, a achizitionat pentru 15 milioane de dolari compania solara Astropower, in timp ce 25% din energia produsa de FPL Group, principala companie de utilitati a statului Florida, este energie eoliana. 

    Cat priveste 2005, atentia ar putea fi indreptata spre combustibilii obtinuti din biomasa, mai ales daca pretul petrolului va continua sa depaseasca 50 de dolari barilul. In plus, tehnologiile de eficientizare a energiei ar putea duce la crearea unor noi sisteme de iluminare si senzori pentru cladiri inteligente, care ar putea ajuta companiile sa micsoreze consumul de energie. 

  • Pe ei nu-i ceartA FMI

    Se anunta vremuri grele pentru cel de-al doilea mandat al presedintelui Bush, sustine revista L’Express. Discursurile pompoase par sa nu mai acopere deficitul bugetar al Statelor Unite, care a ajuns la proportii uriase. Deficitul bugetar a ajuns la 4% din PIB, iar cel al balantei comerciale este intre 5 si 6% din PIB, ceea ce inseamna, cumulat, peste 600 de miliarde de dolari pe an. Datoria externa a Americii a ajuns aproape de 30% din PIB si, daca ritmul se mentine, in cinci ani se poate dubla.

    Astfel de cifre, remarca L’Express, nu se mai intalnesc decat in randul tarilor in curs de dezvoltare, ineficient conduse si admonestate frecvent de FMI. Redresarea, se arata in articol, s-ar putea face pe doua cai: fie treptat, prin adoptarea unor masuri interne menite sa redea statelor americane posibilitatea de a economisi din nou, fie brutal, prin cresterea brusca a ratelor dobanzii, impusa de creditorii externi.