BusinessMagazin

Blog

  • Mare expozitie mare

     

    Expozitia, intitulata “Louis Vuitton: A Passion for Creation” si sponsorizata de grupul de lux LVMH, reuneste lucrari realizate de artisti din mai multe tari ale lumii la Muzeul de Arta din Hong Kong. Este prima expozitie importanta de arta contemporana gazduita de muzeul din orasul asiatic si a fost foarte bine primita de catre public, numai in primul week-end de la vernisaj fiind vizitata de un numar de trei ori mai mare de oameni decat cel inregistrat de obicei la evenimentele organizate aici in mod curent. Muzeul a fost pregatit pentru eveniment de artistul Richard Prince, care
    l-a invelit in vinilin pictat in culori vii pe care a aplicat imagini retro din seria sa de lucrari “After Dark”.

    Piesele cele mai importante ale expozitiei provin din colectia organizatiei nonprofit “Fondation Louis Vuitton pour la création”, care cuprinde lucrari ale unor artisti chinezi, francezi si americani. Selectia exponatelor i-a fost incredintata lui Suzanne Pagé, directorul artistic al fundatiei si de doua ori curator al Bienalei de la Venetia, care a explicat ca alegerea s-a facut astfel incat operele sa reflecte “energia orasului gazda intr-o lume globalizata”.
     

    Printre exponate se regasesc un material de animatie 3D creat de artistul chinez Cao Fei, intitulat “RMB City: A Second Life City Planning by China Tracy”, un film experimental alb-negru realizat tot de un artist chinez, Yang Fudong, “Seven Intellectuals in a Bamboo Forest” si o lucrare care reprezinta o retrospectiva asupra evenimentelor de la 11 septembrie, creatie a unui newyorkez originar din Hong Kong, Paul Chan. Expozitia include si o lucrare cu titlul “Xanadu”, creata de Robert Boyd, care poate fi admirata in acordurile coloanei sonore a filmului ononim sau tripticul “Class War, Militant, Gateway” semnat de britanicii Gilbert & George. 

    Artistii din Hong Kong – Leung Chi-wo, Tsang Kin-wah, Lee Kit, Tozer Pak, Doris Wong, Adrian Wong si Nadim Abbas -, solicitati sa contribuie cu creatii special realizate pentru aceasta expozitie, beneficiaza de spatiul unei galerii de la etaj. Nu au fost uitati nici artistii care au colaborat cu LVMH pentru diverse produse, ca Takashi Murakami, Stephen Sprouse sau Richard Prince, ce expun picturi, sculpturi si manechine imbracate la moda.  

     

  • Branding: generatia urmatoare

    Martin Lindstrom, conferentiar si autor de bestseller-uri pe teme economice (intre care se detaseaza “Buyology – adevaruri si minciuni despre ceea ce cumparam”), editorialist pentru New York Times si Wall Street Journal si consultant pentru numeroase firme, a inteles aceasta situatie si are ambitia sa ne arate modul cum brandul poate si trebuie sa devina o experienta senzoriala complexa.
     

    Aroma floricelelor de porumb, textura si sunetul cerealelor crocante sau mirosul distinct al unei masini noi au foarte putin de-a face cu produsul in sine sau cu performantele de care acesta este capabil, dar au un rol important in relatia noastra cu produsul. Stimularea senzoriala a fost incorporata in memoria noastra de durata si a devenit parte constitutiva a procesului de luare a deciziilor. Tocmai pentru ca experienta noastra asupra lumii presupune conjugarea celor cinci simturi (vaz, auz, miros, gust si simt tactil), folosirea lor plenara in dezvoltarea unui alt tip de discurs adresat clientului indica drumul catre modul cum va evolua in viitor crearea brandului.
     
    “In urmatorul deceniu vom asista la schimbari radicale ale modului cum percepem brandurile. Putem compara aceasta cu trecerea de la televizorul alb-negru sau cel color cu sunet mono la ecranele color de inalta fidelitate, avand instalat sunet de tip surround”, scrie Lindstrom. Expertul foloseste, pentru a-si explica viziunea, rezultatele unui studiu multinational, realizat special pentru cartea sa de catre institutul de cercetare Millward Brown si avand ca obiect atat modul de creare a unui produs, cat si experienta de vanzare.
     
    Martin Lindstrom
    “Branduri senzoriale”,
    Editura Publica, Bucuresti, 2009
     
     
    Aparitii noi
    • Yasunari Kawabata
      “Vechiul oras imperial”
      Editura Humanitas Fiction, Bucuresti, 2009

      Singuratatea prezentului
      Kawabata, cel dintai scriitor japonez care a primit premiul Nobel (1969), ne propune un roman a carui panza de fundal este chiar Kyoto, stravechiul oras imperial, care devine un personaj in adevaratul sens al cuvantului, cu ciresii din Gion, cu pinii negri si templele, cu toate ritualurile legate de arta ceaiului, cu sarbatorile milenare care ritmeaza viata cotidiana a oamenilor. Si totusi, vantul schimbarii incepe sa sufle. Parabola acestei metamorfoze este ilustrata de povestea a doua surori gemene, despartite in copilarie, care se intalnesc intamplator dupa 20 de ani.

    • Christopher Reich
      “Clubul patriotilor”
      Editura Humanitas, Bucuresti, 2009

      Avantajul unei copilarii grele
      Christopher Reich a studiat finantele la Universitatea Georgetown si apoi a lucrat in domeniul bancar, in SUA, dar si la Geneva si la Zürich. Romanele sale, “Numbered Account”, “The Runner” si “The First Billion”, au devenit bestseller-uri internationale, iar “Patriot’s Club” (2005), romanul pe care vi-l prezentam, a inaugurat seria premiilor acordate anual de asociatia International Thriller Writers. Personajul principal al romanului este Thomas Bolden, un om de afaceri care a cunoscut succesul pe Wall Street, dupa o copilarie de orfan, petrecuta pe strazile din Chicago intr-o saracie lucie. Viata lui este perturbata atunci cand e rapit si supus unui interogatoriu nemilos. Thomas va trebui sa-si aminteasca de lectia copilariei lui grele si sa-si puna in joc toate tehnicile de supravietuire invatate atunci.

     

  • .london sau .sex?

    Deocamdata, consumatorii si companiile nu arata insa prea mult entuziasm fata de aceasta perspectiva, reiese din rezultatele studiului “Viitoarea liberalizare a internetului”, elaborat de The Future Laboratory pentru administratorul de nume de domenii Gandi.net. 60% dintre utilizatorii de internet britanici intervievati pentru studiu au declarat ca liberalizarea numelor de domeniu va schimba modul in care ei vor folosi internetul, insa nu in bine: mare parte dintre acestia cred ca internetul va deveni plin de nume de domenii fara sens (65%), creatoare de confuzie (57%), prea complexe pentru o navigare eficienta (46%) si scapate de sub control (41%).

    Din studiu reiese ca de pe urma schimbarii vor avea cel mai mult de castigat companiile mari, multinationale, precum Nike sau Microsoft, care isi vor putea exploata mai bine brandul. “Spre exemplu, daca detii domeniul .nike poti sa creezi site-uri specifice marcii precum running.nike sau runlondon.nike”, a spus Joe White, director de operatiuni al Gandi.net. Spre deosebire de companiile mari, care vor putea sa utilizeze ca extensie numele, cele mici vor folosi extensii specifice pentru a marca sectorul lor de activitate sau zona geografica unde au sediul.

    Mai greu va fi insa cu nume de domenii care vor provoca in mod previzibil controverse, de genul .god (care ar putea fi inregistrat de site-uri ale unor organizatii ateiste sau ai unei religii anume, care astfel si-ar aroga monopolul lui) sau .sex (pe de o parte, aceasta ar putea servi la circumscrierea mai clara a site-urilor cu continut pornografic, pe de alta parte ar putea fi derutant daca sufixul va fi ales de proprietari de site-uri care doresc pur si simplu sa-si asigure un trafic mai mare). Este de asteptat ca numarul unor controverse posibile sa se reduca in urma unor reglementari exprese ale ICANN – de pilda, impunerea conditiei ca proprietarii unui site care doreste sa-si inregistreze sufixul .london sau .paris sa aiba obligatoriu domiciliu sau prezenta in orasele respective.

  • Cumparaturi in grup

    “Ideea crearii site-ului este destul de veche, de pe vremea cand ma ocupam de un site de licitatii, unde cautam constant solutii pentru a oferi variante cat mai bune de vanzare a produselor catre clienti”, spune Emilian Cristea, manager de proiect al Pretzometru.ro. “Incercam sa aducem conceptul de vanzare en-gros in retail”, rezuma Cristea, explicand ca prin intermediul site-ului se ofera la vanzare un produs al carui pret scade pe masura ce numarul cumparatorilor creste.

    Acest concept de magazin cu cate un produs care colecteaza oferte de pret din ce in ce mai scazute nu este nou si functioneaza in alte cateva variante in internetul romanesc, insa Pretzometru.ro se diferentiaza de alte site-uri de acest gen prin faptul ca pretul scade in timp real, astfel incat cei ce isi manifesta intentia de cumparare inca de la inceput ajung ca la sfarsitul perioadei de inregistrare sa plateasca mai putin, potrivit lui Cristea. Reducerile variaza mult in functie de specificul fiecarui produs in parte (site-ul a inceput cu un automobil Honda Accord; alte produse avute in vedere sunt laptopuri sau alte electronice) si pot ajunge si la 30% din pretul normal de retail.

    “Pretzometru.ro nu se implica in vanzarea efectiva a produselor, ci pune la dispozitia partenerilor sai o platforma de vanzare si de promovare”, afirma Cristea, precizand ca partenerii, adica firmele care isi ofera produsele, pot beneficia de pachete de promovare si de un numar garantat de potentiali clienti care sa le vizioneze oferta pe site. “Acesta este si modelul nostru de business: veniturile se bazeaza pe incasarile de la partenerii nostri, care achizitioneaza pachete de utilizare a platformei”. In prezent, site-ul are incheiate doua parteneriate, cu un dealer auto si un dealer de echipamente IT, iar pe viitor va mai incheia cel putin inca zece parteneriate cu alti posibili furnizori, conform lui Cristea.
     
    Investitia initiala in dezvoltarea site-ului se ridica la aproximativ 15.000 de euro si include realizarea softului si investitia in echipamente. “Ne dorim ca in scurt timp sa atingem venituri de 5.000-10.000 de euro lunar si sa avem minim 1.000 de vizitatori zilnic, in conditiile in care la doar cateva saptamani de la lansare, Pretzometru.ro are cateva mii de vizitatori si cateva sute de utilizatori inscrisi”, a spus Emilian Cristea.

     

     

     

  • Gordon cel fara noroc

    Dar un lucru ar fi fost sigur la fel: am fi avut o imensa bula imobiliara si apoi o criza financiara, cand aceasta bula se va fi spart. Si daca democratii ar fi fost la putere cand ar fi aparut vestile proaste, ei ar fi fost invinuiti, desi lucrurile ar fi fost cu siguranta la fel sau chiar mai proaste intr-un mandat republican.
    Ei, acum intelegeti esenta situatiei politice din Marea Britanie.
    In mare parte din ultimii 30 de ani, scena si actiunea politica de aici si din America s-au miscat in tandem. Noi l-am avut pe Reagan, ei au avut-o pe Thatcher. Noi am avut legea bancara Garn-St. Germain din 1982, care a daramat reglementarile bancare din vremea programului New Deal, ei au avut Big Bang-ul din 1986, cand piata financiara a Londrei a fost puternic dereglementata. Ambele tari au avut o explozie a datoriei interne si au vazut cum sistemele lor financiare devin tot mai nesigure.
     
    In ambele tari, conservatorii care au militat pentru dereglementare au pierdut puterea in anii ‘90. In ambele cazuri, totusi, noii lideri erau la fel de atasati de finantele “inovatoare” pe cat erau si predecesorii lor. Robert Rubin, cat timp a fost secretarul Trezoreriei, si Gordon Brown pe cand era ministru de finante au predicat aceeasi evanghelie.
     
    Dar daca miscarea conservatoare americana – mai bine organizata si mult mai dura decat echivalentul ei britanic – a reusit sa ajunga din nou la putere la inceputul acestui deceniu, in Marea Britanie, Partidul Laburist a continuat sa conduca si in timpul anilor de balon speculativ. Brown a ajuns in cele din urma premier. Asa incat catastrofa Bush din America este catastrofa Brown din Marea Britanie.
     
    Dar merita Brown si partidul lui sa fie acuzati de actuala criza? Da si nu.
    Brown s-a lasat cucerit de dogma ca piata stie cel mai bine ce trebuie si ca dereglementarea e mai eficienta. In 2005, el cerea sa avem “incredere in compania responsabila, in angajatul responsabil si in consumatorul educat” si insista ca reglementarile trebuie sa aiba “nu doar o prezenta ceva mai restransa, ci una limitata”. Parca il auzeai vorbind pe Alan Greenspan!
    Nu e niciun dubiu ca acest zel pentru dereglementare a pregatit Marea Britanie pentru prabusire. Ganditi-va la contraexemplul Canadei – o tara vorbitoare preponderent de engleza, situata cam la fel de mult pe orbita culturala americana ca si Marea Britanie, dar unde dereglementarile tip Reagan/Thatcher nu au avut niciodata loc. In mod cert, bancile canadiene au fost un pilon de stabilitate in timpul crizei.
     
    Dar mai e ceva: desi Brown si partidul lui ar merita sa fie pedepsiti, nici adversarii lor politici nu merita vreo recompensa. La urma urmei, un guvern conservator ar fi fost oare mai putin orbit de fundamentalismul pietei libere si mai dispus sa preia conducerea lumii financiare in timpul ultimului deceniu? Evident ca nu.
     
    Iar raspunsul lui Brown la actuala criza – o explozie de activism care sa compenseze pasivitatea din trecut – este logic, in vreme ce acel al opozantilor nu.
    Guvernul Brown s-a miscat agresiv in sprijinul bancilor cu probleme. Astfel a reusit sa-i puna probabil pe contribuabili in fata unor viitoare facturi consistente, dar situatia financiara s-a stabilizat. Brown a sprijinit Banca Angliei care, ca si Rezerva Federala, s-a implicat in cateva actiuni neconventionale ca sa relaxeze creditele. Iar in ultima vreme, Brown insusi s-a aratat dispus sa permita deficite bugetare mari, chiar daca are programate deja cresteri substantiale de impozite.   

    Si toate par sa functioneze. Principalii macroindicatori au devenit usor pozitivi, sugerand ca Marea Britanie, a carei competitivitate a avut de castigat din devalorizarea lirei sterline, va incepe redresarea economica mult inaintea restului Europei.
     
    Intre timp, David Cameron, liderul conservatorilor, n-a avut prea multe de oferit, multumindu-se sa ridice steguletul rosu de panica fiscala si sa ceara ca guvernul britanic sa stranga imediat cureaua.
    E drept, multi comentatori au tras un semnal de alarma cu privire la perspectivele fiscale ale Marii Britanii, iar o agentie de rating a avertizat ca tara si-ar putea pierde ratingul AAA (desi altii nu sunt de acord). Dar pietele nu par sa fie chiar ingrijorate: dobanda de referinta pentru datoria pe termen lung a Marii Britanii este doar cu putin mai mare decat cea a Germaniei – nu chiar ceea ce ar fi de asteptat de la o tara bantuita de spectrul falimentului.
     
    Totusi, daca azi ar avea loc alegeri, Brown si partidul lui ar pierde pe capete. Ei erau la putere cand nenorocirile s-au intamplat si acum trebuie sa achite nota de plata. E o perspectiva ingrijoratoare. Daca as fi membru al echipei economice a administratiei Obama – o echipa ai carei membri de frunte erau la fel de entuziasti cu privire la finantele moderne ca si omologii lor britanici – m-as uita peste Atlantic si as mormai: M-au ferit Bush si Gore de asa ceva!  

  • Drapelul negru

     

    Departe de Rio si de Sao Paulo, in zonele mai sarace din nordul Braziliei infloreste un gen muzical numit “technobrega”. Ceea ce este special in acest caz este ca in jurul muzicii s-a creat un fel de ecosistem economic care evolueaza intr-un mod care poate parea haotic. CD-urile cu aceasta muzica nu se gasesc prin magazine – ci doar prin piete si talciocuri – si sunt toate copii pirat. Preturile sunt pe masura si toata lumea e fericita.

    De pilda, un DJ e fericit ca CD-urile mixate de el se vand fara ca el sa-si faca probleme cu distributia, pentru ca astfel ii creste popularitatea si poate castiga mai mult. Cand intra intr-o sala de spectacol, amatorul de technobrega poate comanda inregistrarea concertului, pe care o primeste pe mai nimic la iesire si, de regula, o multiplica artizanal si o scoate “pe piata” inca de a doua zi. O ecuatie simpla in esenta: costurile de distributie, de depozitare si tot ce mai implica sistemul clasic ar ridica preturile la un nivel care ar face marfa inaccesibila multora dintre potentialii clienti. Piratii sunt de fapt partenerii artistilor, care castiga mai ales din spectacole.
     

    Iata deci ca technobrega propune un model in care “piratii” sunt integrati in sistem, iar proprietatea intelectuala nu este un punct esential al jocului. In contrast, in lumea occidentala restrictiile impuse de copyright au devenit atat de apasatoare, iar legile atat de incalcite, incat mi-e greu sa-mi dau seama daca o copie in format mp3 pe care o fac dupa un CD pe care l-am cumparat este sau nu legala.

    Pe de alta parte, vorbim de zeci de milioane de oameni care partajeaza muzica si filme prin internet si toate eforturile facute de asociatiile marilor firme de media ca sa stopeze fenomenul nu au facut altceva decat sporeasca aversiunea fata de modelul actual al proprietatii intelectuale. Din aceasta stare de spirit s-a nascut Partidul Piratilor din Suedia, iar ideea este preluata in tot mai multe tari. Evident, “pirateria” pe care o promoveaza este o figura de stil (atractiva, ce-i drept) si ceea ce pune in discutie partidul depaseste cu mult in anvergura simpla protectie a celor care partajeaza resurse sub copyright in internet. Este vorba de intregul sistem al proprietatii intelectuale.
     

    Partidul a luat fiinta in 2006 si, desigur, a parut cel putin excentric. Poate din aceasta cauza a avut o prezenta in media demna de invidiat, cu prezentari la BBC si chiar un articol in Wired. Participarea la alegerile nationale din Suedia nu a fost chiar un succes, partidul obtinand doar 33.000 de voturi, insa aderentii nu s-au descurajat. La inceputul acestui an, piratii aveau circa 20.000 de membri, dar in luna aprilie sentinta pronuntata in cazul sitului Pirate Bay a scandalizat opinia publica, iar rezultatul a fost ca doritorii au facut coada ca sa intre in partid. O luna mai tarziu partidul se apropia de 50.000 membri si avea cea mai puternica organizatie de tineret din Suedia.

    Rezultatele sondajelor dinaintea recentelor alegeri europarlamentare au confirmat aceasta crestere, plasand formatiunea pe pozitia a treia in randul fortelor politice suedeze, cu circa 8% din optiuni. In cele din urma, piratii au obtinut aproape 226.000 de voturi (7,13%), ceea ce le permite sa-l trimita la Bruxelles pe Christian Engström si, daca Tratatul de la Lisabona ar intra in vigoare, ar mai obtine un fotoliu. Performanta se explica prin atractia pe care partidul a exercitat-o asupra tinerilor intre 18 si 29 de ani, care de obicei au o rata mica de participare la vot si prin platforma politica simpla si clara, exprimata succint in trei puncte: reformarea sistemului de copyright, abolirea patentelor si respectarea dreptului la viata privata al cetatenilor.
     

    Cei care au retinut din aceasta simpla agenda doar sustinerea pentru legalizarea (si chiar incurajarea) partajarii de fisiere in internet au pierdut din vedere “the big picture” (vederea de ansamblu). Partidul Piratilor este poate prima formatiune politica post-industriala. Proprietatea si libertatile individuale au fost notiunile in jurul carora s-a facut politica in toata epoca moderna, iar cand proprietatea intelectuala tinde s-o depaseasca in insemnatate pe cea materiala, este firesc – si nicidecum excentric – ca interesul sa se indrepte spre aceasta. Este evident ca atat copyright-ul, cat si patentele sunt sisteme specifice epocii industriale si ca nu mai fac fata realitatilor tehnologice din lumea de azi. In opinia multora, sunt frane in calea progresului si a dezvoltarii, deci trebuie reformate. Aceasta este miza, nu “filme si muzica moca”.  
     

     

  • Evul Mediu Tehnologizat

     

    Istorioara aceasta si un citat dintr-un film de acum patru decenii mi-au venit in minte saptamana trecuta, uitandu-ma la cei 33 de europarlamentari romani care si-au primit certificatele de reprezentanti. Filmul este vechi de mai bine de patru decenii, ecranizarea unui musical de pe Broadway si se numeste “How To Succeed in Business Without Really Trying”, si este povestea ascensiunii unui spalator de geamuri intr-o companie. Replica de care spun apartine sefului, unul, Wiggley, care zice: “Daca ai educatie, esti inteligent si abil, cu atat mai bine. Dar adu-ti aminte de miile de insi care au ajuns in varf fara niciuna din aceste calitati”.
     
    N-as mai sta sa explic care este legatura dintre europarlamentari, numarul 83 si Wiggley. As vrea insa sa ma intorc un pic in timp, la cele doua parti ale textului intitulat “Despre a fi sanatos in locuri nebune”, publicat nu de mult timp, ocazie cu care am facut un mic experiment. Este vorba de ultimele propozitii din cele doua texte, care se incadreaza in tonul general al articolului, dar care practic nu au nici o legatura cu acesta – in una spun ca la tara se pot face avioane, iar in cealalta lansez un indemn bradburyan la incendierea cartilor, a tuturor cartilor. A fost un soi de curiozitate – cati vor sesiza si cati imi vor reprosa ca bat campii; cum sa faci avioane la tara si de ce sa dam foc la carti, sa ne tampim de tot?

    Sincer, ma asteptam sa reactioneze un numar redus, dar nici chiar asa, pentru ca o singura persoana a sesizat povestea cu avioanele si niciuna chestiunea cu cartile (si da, la tara se pot face avioane, ba chiar exista in Romania, tara care are fabrici de avioane numai cu numele, un mic atelier unde o mana de oameni produc mici avioane de agrement, cu destul succes as spune).

    Morala celor insirate pana acum este “determinare versus superficialitate”, un fenomen de care unii profita (Wiggley plus nobilul castigator), in timp ce altii nu pot decat sa isi constate esecul. Iar morala moralei este povestea cu arsul cartilor.
     
    Suntem robii unor mentalitati, ai unor moduri de gandire. Atentie, nu spun ca sunt rele, ci numai inadecvate si nitel ingalbenite de vreme, pe ici-colo. Chinezii spuneau ca daca gandesti cu un an inainte, atunci pune grau si daca gandesti cu zece ani inainte, ar fi bine sa plantezi un copac; dar daca te gandesti la urmatorii 100 de ani, atunci trebuie sa educi oamenii.
     
    Or, modul in care educam oamenii se vede peste tot, inclusiv la alegerile europarlamentare, iar rezultatul nu ar trebui sa ne mire sau sa ne supere sau sa ne lase indiferenti (nu vorbesc aici de actul votului in sine, de mersul sau la vot, ci de societatea care gazduieste votul si de ceea ce cere societatea de la cei pe care ii voteaza).
     
    In acest timp, impactul new media in sistemul de invatamant din lumea civilizata este vizibil si de neoprit: in jur de o treime din liceenii si studentii occidentali au renuntat la hartie si folosesc in mod curent online-ul in procesul de invatamant. Profesorii si responsabilii cu educatia studiaza posibilitatea de a integra Google Earth, datele furnizate de NASA, teste rapide, jocuri, animatii, simulari sau legaturi catre videoconferinte in cartile electronice. Programul One Laptop per Child rezista crizei si multe state discuta programe asemanatoare. Toate acestea se cheama progres si sunt, pentru mine personal, iadul.
     
    Asta pentru ca sunt un invechit; rapiditatea, superficialitatea partii vizibile a internetului, modul ciudat in care se intrepatrund lucrurile sunt pentru mine manifestarile unui Ev Mediu Tehnologizat, care arde, pe ruguri digitale, eretici neadaptati – eu sunt acela! Dar am citit o ipoteza fascinanta, cea a modului in care cartile au schimbat, la vremea lor, societatea.
     
    Lumea comunica si inainte de aparitia cartii tiparite, iar cunostintele se transmiteau din grupuri mici catre alte grupuri mici, prin discutii, intr-un cadru social, banuiesc ca si destul de placut. Cartea a permis, mai apoi, ca invatatul sa devina, de cele mai multe ori, un act individual, iar din partea cu discutiile, sociala si placuta, au ramas numai partile ceremonios – stupide: cateva ore de clasa, examene sau seminarii. Iar lumea se schimba acum in acelasi mod, diferite fiind numai mijloacele.
     
    Raspunsul la rugurile Evului Mediu Tehnologizat este adaptarea, schimbarea, acceptul a 83 (n-am avut un numar mai mare) de esecuri la o reusita.

     

  • Prima condamnare din Romania a unei persoane juridice pentru piraterie software

    Prin utilizarea programelor software fara licenta, societatea comerciala condamnata, care are sediul in Sibiu a produs un prejudiciu 5689 de euro. De asemenea, societatea trebuie sa plateasca si o amenda penala de 20.000 de lei, iar administratorul o amenda de 3.000 de lei.

    In perioada 2008-2009, au fost fost pronuntate peste 50 de condamnari pentru incalcarea drepturilor de autor asupra programelor software, in unele cazuri pedepsele fiind, de asemenea, de inchisoare cu executare, potrivit BSA. In ce priveste persoanele fizice, cea mai mare pedeapsa a fost in Bucuresti, in cazul unui distribuitor de software pirat, care a primit 6 ani si 7 luni de inchisoare.

    Printre membrii BSA la nivel mondial se numara Adobe, Altium, Apple, Autodesk, Bentley Systems, CNC, Corel, CyberLink, Dassault Systèmes SolidWorks Corporation, Embarcadero, Famatech, Microsoft, Mindjet, Quark, Siemens, Symantec, Tekla, Tele Atlas si The MathWorks. Urmatoarele companii sunt partenere BSA in promovarea software-ului legal in Romania: Bitdefender, GeCAD, Graphisoft, Kepler-Rominfo, Romsym Data, Softwin.
     

  • Top BM: Cele mai scumpe laptopuri din Romania – GALERIE FOTO

    Pentru consumatorii din Romania, un laptop scump inseamna un echipament cu procesor rapid, memorie RAM mare, o placa de baza cu racire puternica si silentioasa si o capacitate sporita a hard disk-ului, la care sa se adauge un ecran cu diagonala mare, conectivitate wireless si diverse alte tehnologii de ultima ora. Nici nu se pot aduce in discutie laptopurile de genul Diamond Tulip E-Go sau Luvaglio, fabricate din materiale precum piele sau lemn de esenta rara si batute cu pietre pretioase, care au preturi de ordinul sutelor de mii de euro. Singurele modele scumpe din Romania care ar putea fi intr-o oarecare masura incadrate in segmentul de lux sunt Asus Lamborghini si Acer Ferrari, produse in parteneriat cu renumiti producatori de automobile de lux, insa al caror pret de vanzare nu depaseste 3.000 de euro.

    In Romania, accentul este pus asadar pe performante, designul fiind un aspect secundar in decizia de cumparare a clientilor dispusi sa scoata din buzunar cateva mii de euro pentru un computer portabil – in general oameni de afaceri, specialisti in grafica, pasionati de jocuri sau aventurieri interesati sa aiba acces la un computer chiar si in conditii extreme. Categoriei din urma ii este de fapt adresat cel mai scump laptop disponibil in magazinele din Romania, un Panasonic Toughbook care poate functiona chiar daca temperaturile sunt fie extrem de scazute fie ridicate sau daca mediul de lucru nu este tocmai potrivit pentru un computer, laptopul fiind rezistent la apa sau la loviturile puternice.

    “Gama Toughbook este potrivita consumatorilor cu pasiuni extreme sau angajatilor din domenii precum armata, politia, companiile de utilitati si in general firme care desfasoara o mare parte din activitate pe teren”, explica Octavian Popian, business development manager in cadrul Panasonic Romania. Compania care a lansat recent si un laptop destinat sistemului medical vinde computere portabile cu preturi care variaza intre 2.000 si 5.000 de euro, proportia celor care costa mai mult de 2.500 de euro reprezentand jumatate din gama disponibila de portabile. Pretul este insa o notiune discutabila cand vine vorba despre laptopuri, intrucat, dincolo de preturile de lista practicate de comercianti pentru modelele cu configuratie standard, valoarea unui laptop poate ajunge sa fie chiar si de trei ori mai mare, daca este personalizat din punct de vedere tehnic de clienti, in functie de necesitati. Cu toate acestea, putini consumatori romani sunt dispusi sa investeasca sume atat de mari intr-un computer care dupa cativa ani se uzeaza moral. Iar in conditiile in care vanzarile generale de computere portabile sunt in scadere considerabila fata de anul trecut, criza se face simtita cu atat mai mult in ce priveste laptopurile din gama superioara de pret.

    “Cei care se gandesc la inlocuirea computerului portabil considera ca mai pot astepta o perioada, avand in vedere investitia foarte mare, iar cei pentru care schimbarea este absolut necesara iau in calcul modele mai ieftine”, apreciaza Paul Militaru, director de dezvoltare in cadrul IT&S, compania care importa si distribuie computerele Dell pe piata romaneasca. Produsele high-end se adreseaza in general oamenilor de afaceri si managerilor, zona in care, cel putin in cazul Dell, se regasesc cele mai scumpe dintre laptopuri si care a inregistrat o scadere in ultima perioada, pe fondul climatului economic.

    In schimb, vanzarile de laptopuri highend Panasonic sunt in crestere in Romania. “Criza ne afecteaza, dar intr-o masura mai mica”, spune Popian, care asteapta, in acest an, vanzari la aceasta categorie, de 2 milioane de euro, cu aproximativ 35% mai mult decat in 2008. Nici Lenovo nu a fost pana acum foarte afectat, compania inregistrand in primul trimestru al acestui an o crestere de 188% a vanzarilor, comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut – fiind luate in calcul si computerele portabile din segmentul inferior si mediu de pret. Cele mai scumpe laptop-uri Lenovo sunt cele dedicate mediului de business, in particular seria ThinkPad X, cele mai reprezentative fiind X300 si W700, cu preturi care pornesc de la putin sub 3.000 de euro. “Varful de lance este insa W700ds, in prezent singurul computer portabil din lume care are doua monitoare”, spune Aurel Netin, country general manager al Lenovo pentru Romania si Republica Moldova, despre laptopul dedicat in special inginerilor proiectanti sau designerilor.

    Sony estimeaza insa ca vanzarile se vor mentine. Lia Burghelea, group trade marketing manager pentru Europa Centrala si de Est in cadrul Sony, spune ca grupul detine in jur de 15% din piata laptopurilor mai scumpe de 1.000 de euro – prin intermediul seriilor Vaio TT si Z pentru zona de business, FW si AW pentru zona de divertisment si CS pentru zona de lifestyle. Compania mizeaza de altfel pe faptul ca piata computerelor portabile este una dintre cele mai dinamice din sectorul IT, avand in vedere tendinta mondiala, intalnita inclusiv in Romania, de crestere a vanzarilor de laptopuri in detrimentul celor de desktopuri, iar ca situatia mai dificila din acest moment va fi depasita cu mai mare usurinta decat in alte industrii. Pana atunci insa, producatorii aleg sa-si reorienteze strategia asupra computerelor portabile din gama inferioara de pret, lasand modelele high-end in plan secund.

    “Desi se spune ca aceia care au bani isi permit oricand sa cumpere obiecte scumpe, situatia nu mai sta chiar asa”, este de parere Andreas Schäfer, directorul de vanzari responsabil de regiunea EMEA din cadrul Toshiba Europe, considerand ca exemplele de crestere pe acest segment din piata sunt exceptii. Argumentul sau este faptul ca in Romania aproape ca nu se mai vand deloc laptopuri care costa mai mult de 2.500 de euro, in timp ce in Bulgaria piata a disparut de tot in acest moment, din cauza dificultatilor economice. “Probabil ca nu se vor mai vinde anul acesta mai mult de cateva sute de astfel de laptopuri in intreaga piata”, apreciaza Schäfer.

  • Cine ameninta suprematia iPhone-ului – GALERIE FOTO

    Acum un an, Apple a redus pretul iPhone-ului de la 399 de dolari (286 de euro) la 199 de dolari (143 de euro), iar rezultatul a fost dublarea vanzarilor in SUA, potrivit lui Gene Munster, un analist din cadrul Piper Jaffray. Anul acesta, pretul iPhone a scazut de la 199 de dolari la 99 de dolari, ceea ce va face dispozitivul accesibil unei categorii mai mari de utilizatori. “Apple face acum cu iPhone acelasi lucru pe care l-a facut si cu iPod cand Sony si Microsoft au incercat sa intre pe piata playerelor. A continuat sa lanseze produse noi si sa scada preturile, astfel incat altii sa nu poata sa se remarce”, comenteaza Munster.

    Intr-adevar, Apple a scazut pretul la iPhone-ul 3G si a anuntat saptamana trecuta ca la 19 iunie va fi lansat cel de-al treilea model – iPhone 3GS, identic ca design cu ultima versiune lansata, dar care include imbunatatiri ce merg de la o camera foto de trei megapixeli capabila sa faca si inregistrari video pana la viteza mai mare de incarcare a atasamentelor din e-mailuri, prezenta unor comenzi vocale sau o busola digitala. In plus, durata de viata a bateriei este cu 15-20% mai mare. Noul telefon Apple se va gasi in doua culori, alb si negru, la pretul de 199 de dolari pentru versiunea de 16 gigabiti si 299 de dolari pentru versiunea de 32 de gigabiti, potrivit lui Phil Schiller, director de marketing in cadrul Apple.

    Cu cateva zile inainte ca Apple sa anunte lansarea noului telefon, Palm a lansat un nou smartphone care se vrea a fi concurent direct cu iPhone. Telefonul, care este asteptat de consumatori inca din ianuarie, are o capacitate de 8 GB, un ecran tactil de 3,1 inci, cu o rezolutie HVGA de 24 de biti si tastatura culisanta ca la Blackberry. Palm Pre schimba modul de afisare a informatiilor in functie de pozitia in care este tinut, la fel ca iPhone, si include conexiuni Wi-Fi si Bluetooth, avand modulul GPS incorporat, o camera foto de trei megapixeli cu blit si o greutate de 135 de grame.

    “Impactul smartphone-ului Pre este la fel de important ca acela al iPhone”, considera James Faucette, analist la Pacific Crest. Telefonul Pre se vinde pentru 199 dolari pe baza de abonament, care include trafic de date si mesaje nelimitate si porneste de la 69,9 dolari pe luna. In trimestrul fiscal iunieaugust, analistii chestionati de Reuters estimeaza ca vor fi vandute in medie aproximativ 623.000 de telefoane Pre, cu un minim de 500.000 si un maxim de 865.000 de unitati. Ar fi doar o mica parte din numarul de iPhone-uri vandute in primul trimestru de la lansare, in vara lui 2007, cand au fost cumparate in jur de 6,89 de milioane de dispozitive in intreaga lume. Este insa o estimare ambitioasa pentru un telefon de la Palm, companie care deja se bucura de o crestere spectaculoasa a actiunilor la bursa, cu aproape 300% din ianuarie incoace, de la prima prezentare a Pre, si cu nu mai putin de 740% de la minimul istoric inregistrat in decembrie 2008.

    Primul impact al Palm Pre pe piata a fost remarcabil, avand in vedere ca stocurile de telefoane Pre s-au epuizat la cateva ore dupa ce Sprint Nextel, al treilea mare operator de telefonie wireless din Statele Unite, l-a pus in vanzare, in primul weekend din iunie. E drept insa ca, de pilda, magazinele Sprint din Chicago au primit intre 30 si 50 de bucati, in timp ce unele magazine Best Buy au avut la vanzare doar cate trei. “Nu prea le poti gasi, iar aceasta intretine nerabdarea in randul consumatorilor”, a comentat Jennifer Fritzsche, un analist al Wachovia Securities. Analistii au estimat ca, in prima zi de la lansare, in 6 iunie, s-au vandut in jur de 150.000-200.000 de smartphone-uri Pre, iar oficialii Palm au estimat ca in acea zi utilizatorii au descarcat 150.000 de aplicatii.

    Pe langa lansarea de noi telefoane, companiile incearca sa obtina cota de piata si de pe urma altor categorii de produse. Apple a anuntat reducerea costurilor si la linia de laptopuri MacBook Pro, a caror noua versiune va avea o baterie care va tine sapte ore, mai mult cu 40% fata de precedenta. Preturile insa nu sunt reduse foarte mult; spre exemplu, noua versiune a laptopului cu ecran de 15 inci MacBook Pro costa 1.699 de dolari (1.221 euro), mai putin cu 300 de dolari fata de versiunea precedenta.