Blog

  • REGIONAL VORBIND

    Regiunea Nord-Est, din care face parte si Iasiul, este pe primul loc in cele opt regiuni de dezvoltare ale Romaniei dupa numarul de locuitori, insa este considerata cea mai saraca din intreaga Uniune Europeana. Iasiul, la randul sau, desi ocupa un loc fruntas intre cele sase judete ale regiunii, s-a vazut in ultimii ani depasit constant de performantele Bacaului, propulsat (cel putin pana in 2004) de puternicele grupuri de influenta politico-economica originare de aici.

     

    Comisia Nationala de Prognoza (CNP) estimeaza ca PIB aferent judetului Iasi va avea in 2007 cea mai mare crestere din intreaga regiune (7%), PIB pe cap de locuitor va fi de 3.730 de euro, in crestere cu 464 de euro fata de anul precedent si cu fix 464 de euro mai putin decat se va inregistra in 2008. Prin urmare, Iasiul nu va reusi sa reduca diferenta fata de Bacau, in continuare conducatorul plutonului, chiar pozitia sa secunda fiind in pericol ca urmare a cresterii, in curs de accelerare, a performantelor Neamtului.

    Indicatori

    Total regiune

    Bacau

    Iasi

    Neamt

    Vaslui

    2005

     

     

     

     

     

    Cresterea reala a PIB (%)

    2,2

    5,7

    -1,4

    4,7

    4,2

    PIB/locuitor (euro)

    2.517

    3.145

    2.801

    2.521

    1.938

    Rata somajului (%)

    6,8

    6,3

    7,2

    5,6

    10,1

    2006

     

     

     

     

     

    Cresterea reala a PIB

    5,6

    5,4

    4,5

    7,4

    5,4

    PIB/locuitor (euro)

    2.998

    3.754

    3.266

    3.074

    2.328

    Rata somajului

    5,9

    5,5

    6,8

    4,2

    9,5

    2007

     

     

     

     

     

    Cresterea reala a PIB

    6,6

    6,7

    7,0

    6,5

    5,6

    PIB/locuitor (euro)

    3.407

    4.275

    3.730

    3.493

    2.623

    Rata somajului

    5,8

    5,4

    6,7

    4,1

    9,4

    2008

     

     

     

     

     

    Cresterea reala a PIB

    6,4

    6,1

    6,4

    7,0

    5,7

    PIB/locuitor (euro)

    3.826

    4.791

    4.194

    3.950

    2.930

    Rata somajului

    5,7

    5,3

    6,6

    4,0

    9,3


  • LOCALNICII

    BUSINESS Magazin a pus una si aceeasi intrebare mai multor oameni de afaceri cu activitate locala: Va considerati dezavantajat pentru ca sunteti din Iasi si ati inceput prin a investi aici?

     

    Iulian Dascalu, Iulius Mall: „Nu, as putea spune ca dimpotriva, aici nu am avut concurenta si am dezvoltat afacerea lejer“.

     

    Neculai Apostol, Kosarom: „Fiind companie producatoare, pozitionarea in Iasi ne-a dezavantajat pentru ca nu am avut acces – din cauza infrastructurii –  la piata de desfacere din Ardeal, dar acum suntem avantajati, pentru ca putem sa ne orientam usor spre o piata cu forta de munca mai ieftina: Republica Moldova“.

     

    Stefan Liute, Grapefruit: „Da, au existat dezavantaje, legate in principal de contactele directe mai rare cu clientii români (concentrati in Bucuresti, in mare parte) si de un networking mai redus“.

     

    Lucian Grecu, Hotel Unirea: „Ma intreb uneori ce grad de ocupare as avea la hotel daca ar fi in Bucuresti, dar in rest sunt multumit de piata“.

     

    Bogdan Pitigoi, Casa Auto: „In Iasi piata de profil s-a dezvoltat in acelasi ritm (raportat la numarul de locuitori) cu toata tara, asa ca nu ma simt dezavantajat“.

  • Livrari mai mici, incasari mai mari

    Rusia a incasat anul trecut din exportul de titei si gaze naturale suma de 107 mld. euro. Veniturile din exporturile de titei au fost de 74 mld. euro, cu 22,04% mai mult fata de 2005.

     

    In schimb, volumul livrarilor a scazut cu 2,41%, ceea ce arata ca incasarile mai mari au provenit pe fondul cresterii preturilor de livrare. Din totalul sumei intrate in tara din exporturile de titei, doar o mica parte a provenit de la fostele state sovietice – 4,5 mld. euro. Restul, de 69,5 mld. euro, a fost incasat din livrarile catre alte state. Efectele scumpirii au fost mult mai vizibile in cazul exporturilor de gaze naturale. Anul trecut s-au incasat de pe urma livrarilor de gaze aproape 33 mld. euro, cu 40,7% mai mult decat in 2005, in conditiile in care volumul livrarilor s-a diminuat cu 2,78%.

  • IASI LA MARGINE DE UE

    Cel mai mare oras de la granita de est a UE a prins aderarea cu un capital important de forta de munca, pe care investitiile in industria locala ar putea s-o impiedice sa mai migreze spre orase mai dezvoltate. Vor fi insa destule investitii incat sa se intample asta?

     

    Cand germanii de la Metro au deschis cu sase ani in urma primul magazin la Iasi, orice drum la cumparaturi era considerat de localnici ca un fel de excursie: din centru, trebuia parcurs intai un cartier lung si gri, apoi o comuna suburbana, apoi un drum de doi kilometri prin camp deschis. Acum, drumul pana la Metro trece printr-un cartier dezvoltat, unde se pregateste deschiderea a doua hipermarketuri, se trece pe langa un cartier nou in constructie, pe langa alte zeci de case, ridicate pe fostul camp devenit intre timp o afacere imobiliara profitabila, si se ajunge la Metro.

     

    Oamenii de afaceri, consultantii si autoritatile cred ca vor fi suficienti inca cinci ani de-acum incolo pentru ca o serie de investitii importante sa transforme Iasiul dintr-un oras de la periferia UE intr-un oras realmente european. Cei mai optimisti sunt intreprinzatorii locali, care isi stiu afacerile mergand pe profit si trag sperante sa se extinda. Mai pesimisti sunt insa analistii, fiindca au studiat raportul dintre punctele tari si punctele slabe ale Iasiului, din punctul de vedere al unui potential investitor, si au vazut ca acestea din urma sunt mai multe.

     

    Iulian Dascalu, unul dintre cei mai importanti oameni de afaceri din Iasi, proprietarul si directorul general al Iulius Mall, crede ca pozitia privilegiata pe care o are acum Iasiul pe granita de est a Uniunii Europene, precum si atuul unuia dintre cele mai bune centre universitare din tara vor atrage in urmatorii cinci ani un val de investitii. Un alt om important de afaceri din oras, Bogdan Pitigoi, directorul Casa Auto, considera ca in urmatorii cinci ani nu vor fi doar investitii razlete in oras, ci va fi un cumul de proiecte care va dezvolta orasul. „Iasiul este un oras cu clasa si dezvoltarea lui pe viitor va tine cont de asta, lucru care se si vede deja“, spune Bogdan Pitigoi, referindu-se la modul in care, mai ales in ultimii ani, cele mai mari investitii in Iasi s-au concentrat pe restaurante si cafenele, centre comerciale, iar anul acesta vor aparea primele proiecte rezidentiale, atat in zona medie, cat si in cea de lux.

     

    Primarul orasului, Gheorghe Nichita, estimeaza ca un interval de cinci ani este chiar generos: investitiile programate doar pentru acest an „vor schimba deja fata orasului“. Mai departe insa de 2007 – cand in orasul celor sapte coline ar trebui sa se construiasca simultan sase hipermarketuri si un cash&carry si vor incepe constructiile pentru o serie de proiecte imobiliare – Gheorghe Nichita este doar sigur ca investitiile vor veni: „Nu stiu deocamdata exact in ce se va investi, dar se va investi“.

     

    Privind lucrurile de pe Lapusneanu (echivalentul Lipscaniului bucurestean, doar la o scara redusa), investitiile nu ar avea de ce sa nu vina la Iasi: locul este plin de studenti, oamenii nu sunt nervosi, terenurile nu au inca preturi prohibitive, iar serviciile infloresc. Privind insa dinspre Europa de Vest sau dinspre Bucuresti, Iasiul pare o oaza de verdeata intr-un desert destul de intins, fiind cel mai mare si mai dezvoltat oras din cea mai saraca zona din UE. In aceste conditii, se pune intrebarea daca „dulcele targ“ e intr-adevar o optiune buna pentru investitori. „Desigur ca Iasiul este un loc bun pentru investitii, dar nu vad amplasata aici o capacitate de productie, pentru ca este departe si infrastructura e proasta spre vest, iar aeroportul e mic“, spune Codrut Pascu, directorul Roland Berger Romania.

     

    Pascu face imediat comparatia cu Timisoara, orasul cu cea mai buna evolutie economica din provincie: de la Timisoara, pe o raza de 150 de kilometri atingi cele mai importante puncte ale Europei de Est si putin din Europa de Vest, pe cand de la Iasi, pe o raza de 150 de kilometri, nici nu iesi din regiunea Moldovei, ci poti doar sa iesi din UE daca o iei spre est. La aceasta concluzie a ajuns si familia Apostol, care detine lantul de productie si comercializare a carnii Kosarom si care a renuntat la distributia pe Ardeal din cauza infrastructurii proaste, preferand sa se concentreze pe Moldova.

     

    Semnele de intrebare nu se refera neaparat la vreo temere a investitorilor fata de ce ar putea gasi la Iasi, ci mai degraba fata de ceea ce nu ar putea gasi. „Investitiile mai functioneaza (si asta foarte des) dupa modelul gravitational“, spune Liviu Voinea, director de cercetare in cadrul Grupului de Economie Aplicata. In primul rand, afacerile se atrag una pe alta („y, x si z au investit acolo, asadar e ok si pot sa merg si eu“) si in al doilea rand sunt o functie de distanta geografica (raportat fie la sediul lor central, fie la capitala tarii, fie la un alt punct pe care il mai au deschis in tara respectiva), explica Voinea.

     

    Asemenea conditionari fiind esentiale cand vine vorba de amplasarea unei investitii, Iasiului ii raman doua variante: investitorii care se relocheaza des, cat mai spre est si cat mai ieftin (astfel Iasiul devenind ultima frontiera in spatiul UE unde se poate gasi forta de munca calificata mai ieftina) sau afaceri care doar valorifica oamenii, fara a fi nevoie de altceva: afacerile propice sunt, in opinia consultantilor, dezvoltarea de productie IT, call-centere (desi se vorbeste cu un usor accent) si infiintarea, la granita UE, a unor centre zonale (incluzand Republica Moldova si Ucraina) pentru retail, distributie, banci.

     

    Daca firme IT au venit deja destul de multe (anul trecut,  281 de firme de IT erau prezente la Iasi, valorificand insa putin peste 2.000 de informaticieni, in conditiile in care facultatile de profil livreaza anual aproape 1.000 de specialisti), operatorii de call-centere doar s-au anuntat, dar nu au venit inca. Una din posibilitatile la care spera iesenii este deschiderea unui call-center Genpact. Oficialii companiei specializate in servicii nu au decis inca in care dintre orasele analizate acum („trei mari centre universitare“) vor amplasa Centrul de Servicii Suport, unde ar trebui sa lucreze 500 de angajati.

     

    CU HARTA IN MANA. Toata lumea enumera printre avantajele Iasiului dupa integrare pozitia lui „privilegiata“ pe granita UE. Ce avantaje atrage efectiv aceasta pozitionare? Sau ce dezavantaje?

     

    Primarul orasului spera ca va vedea langa Iasi o baza militara NATO, Consiliul Judetean spera ca va incasa taxe substantiale de la frontiera, filialele bancare sau de distributie pentru retail din Iasi spera ca mai-marii lor vor aseza aici baze zonale care sa se dezvolte spre Republica Moldova sau Ucraina, dezvoltatorii imobiliari si nu numai ei se gandesc sa atraga forta de munca mai ieftina din aceste tari, politia se asteapta ca asezarea aproape de granita sa creasca numarul infractiunilor si frecventa micului trafic (cu tigari, droguri sau persoane), iar micii comercianti asteapta cu interes orice posibilitate de a specula intrarea Romaniei in UE – mai precis de a castiga din cumpararea de produse mai ieftine dintr-o parte sau alta a granitei si vanzarea lor la preturi mult mai bune dincolo. Jacobo Caller Celestino, directorul Carrefour Romania, care pregateste deschiderea a doua hipermarketuri la Iasi in acest an, crede ca acest fenomen va avea loc inclusiv in comertul cu electrocasnice: „Credem ca vor veni basarabeni la noi sa cumpere si sa revanda la ei mai scump, dat fiind ca vom avea preturile destul de jos, mai ales la electronice si electrocasnice“.

     

    Ce a avut de castigat estul Ungariei dupa integrarea in UE? Mai ales tinand cont de faptul ca si in Ungaria orasele de pe granita estica (precum zona Debrecen) erau preponderent agricole si cu cel mai mic PIB pe cap de locuitor din tara. „Estul Ungariei a crescut mai repede fata de cum va creste estul Romaniei, din doua motive: distanta fata de capitala tarii este mult mai mica decat in cazul Romaniei, iar acum acea zona se afla pe drumul spre o tara membra a UE, Romania“, spune Codrut Pascu.

     

    Dat fiind ca deocamdata exemplele de companii care sa isi fixeze cartierul general la Iasi pentru a se extinde apoi spre est nu au aparut, Iasiul ramane o baza de coordonare a afacerilor pe care oamenii de afaceri ieseni le-au dezvoltat in toata tara sau macar in regiunea Moldovei.

     

    Dupa ce a dezvoltat Iulius Mall la Iasi, apoi Iulius Mall la Timisoara si pregateste acum mall-urile din Cluj si Suceava, Iulian Dascalu a simtit nevoia sa infiinteze o companie interna de management, Iulius Management Group, care sa coordoneze de la Iasi toate afacerile grupului din tara, dar si pe cei 600 de angajati. Desi recunoaste ca s-ar putea ca dupa ce termina de investit in tara sa inceapa sa se uite mai spre est, Iulian Dascalu spune ca deocamdata mai are mult de investit in Romania. Nu numai in Iasi insa, precizeaza omul de afaceri: „Aici am dezvoltat un mall de care sunt foarte multumit, ca si de cel de la Timisoara, dar scopul meu este sa fac o retea de mall-uri – nu sa ma impart intre multe businessuri. Va fi in curand gata mall-ul de la Cluj, iar la Suceava voi investi 100 de milioane de euro (50 de milioane de euro in prima etapa, iar restul in functie de evolutie), urmand ca apoi sa ma uit la celelalte orase, cu minim 150.000 de locuitori, unde sa pot aseza un Iulius Mall“. 

     

    Desi capitala unei zone care e considerata saraca, neatractiva pentru investitii, cu putere mica de cumparare, cu o rata a angajatilor in companii de stat/bugetari mult prea mare (si lista ar putea continua), Iasiul a fost primul oras din provincie in care s-a construit un mall. Cand intaietatea orasului in acest domeniu a fost egalata de constructia cate unui mall in alte orase, la Iasi s-a facut al doilea mall (Moldova Mall), Iulius Mall a fost marit si a mai aparut si unul mai mic (Hala Centrala), iar altele sunt in constructie sau in proiect.

     

    Iulian Dascalu spune ca afacerea Iulius Mall nu a fost afectata negativ de amplasarea in Iasi: „Este intr-adevar un oras cu venituri medii si mici – dar totusi este un oras de 400.000 de locuitori si toate magazinele de aici au mers si merg foarte bine“, spune Dascalu. Iulius Mall din Iasi a fost deschis in aprilie 2000 si anul trecut a avut un trafic de 5 milioane de cumparatori, care au cheltuit acolo 60 de milioane de euro.

     

    Tot de la Iasi isi coordoneaza afacerea si Bogdan Pitigoi, managerul Casa Auto (societate mixta a omului de afaceri iesean cu miliardarul Ion Tiriac), doar ca planurile acestuia vizeaza deocamdata regiunea Moldovei. Dupa ce a dat lovitura in 2004 si 2005, cand a prins ca lider de piata boom-ul vanzarilor de masini la Iasi (vanzarile de masini au crescut cu 70-80% de la un an la altul in acea perioada, ajungand pana la 7.000 masini pe an in 2006), Bogdan Pitigoi a trecut la nivelul urmator: in acest an a investit patru milioane de euro intr-un showroom Daimler-Chrysler de 1.000 de metri patrati, de anul trecut are doua complexuri Casa Auto integrate, acum lucreaza la al treilea, iar in anii urmatori vrea sa aiba 15 astfel de complexuri in toata regiunea Moldovei.

     

    Tot de la Iasi prefera sa isi coordoneze afacerea si Gabriel Mardarasevici, actualul manager al Ness Romania, companie catre care si-a vandut cu doi ani in urma afacerea dezvoltata la Iasi, Radix, pentru 10 milioane de dolari. „M-as putea muta oricand la Bucuresti, avem si acolo activitate, dar de ce sa fac asa ceva? O casa cum am eu la Iasi (in Copou, cea mai ravnita si mai scumpa zona din oras – n.red.) nu as gasi nicicum la Bucuresti, asa ca de ce m-as muta, cand aici e atat de frumos si copiii mei cresc in siguranta?“, intreaba retoric omul de afaceri, care petrece totusi primele trei zile ale saptamanii in Capitala.

    Danut Prisecariu, proprietarul hotelurilor Traian, Astoria si Studis, precum si al retelei de spatii comerciale Alimentara SA, are deocamdata ca tinta de expansiune in tara orasul Botosani: „Am cumparat acolo un spatiu in care voi dezvolta un mall de 20.000 mp si am preluat si hotelul Rapsodia, pe care il voi renova ca un centru hotelier cu 160 de camere – trei si patru stele, sali conferinte, parcare subterana“, spune Danut Prisecariu.

     

    In Iasi, omul de afaceri se uita deocamdata spre o piata mai „de placere“, cafenelele: a investit in urma cu doi ani 235.000 de euro intr-o cafenea la parterul unuia din hotelurile sale si acum intentioneaza sa mai deschida si altele. „S-au tot deschis cafenele in oras in ultimul an, deocamdata e o piata cam de 5 milioane de euro pe an si voi mai deschide si eu“, spune omul de afaceri.

     

    MINA DE AUR. „Iasiul este Sorbona Romaniei“, spune Petru Dusa, profesor de robotica in cadrul Universitatii Tehnice Gheorghe Asachi si consultant SAP. Desi spusa usor poetic, abordarea lui Petru Dusa este corecta: in cel mai mare oras din Moldova ies anual de pe bancile facultatilor (de stat si private) aproape 10.000 de absolventi, pe care ani la rand orasul nu i-a putut asimila, nefiind destule investitii: fabricile existente in vremea comunismului s-au inchis in mare parte, altele si-au restrans activitatea, astfel ca absolventii au ca optiuni angajarea in una din afacerile vechi sau noi (facute in proportie de peste 90% de oameni de afaceri locali) sau sa plece din oras.

     

    Conform Institutului National de Statistica, in intervalul 2000-2005, din Iasi au plecat anual, in medie, 3.500 de persoane active (statistic vorbind, aceasta inseamna ca au disparut din evidentele inspectoratului de munca si ale politiei, adica si-au stabilit domiciliul si locul de munca in alta parte). Dintre persoanele plecate, multi au ales munca necalificata din strainatate, dar e vorba si de multi specialisti, mai ales din IT si din industria farmaceutica.

     

    Motivele migratiei sunt lesne de inteles: „In primul rand s-a plecat masiv pentru ca Iasiul nu s-a dezvoltat la fel de repede ca alte zone (si aici cred ca este vina managementului local), iar in al doilea rand, ca o consecinta, oamenii au migrat spre zone cu salarii mai atractive“, spune Adrian Munteanu, consultantul KTB InfoNet la Iasi. Specialist in IT, Munteanu crede ca in ultimii ani, cel putin jumatate din cei aproximativ 1.000 de absolventi cu diverse specializari in IT au plecat din oras. Unde? „Au plecat peste tot in lumea asta, dar in special in Bucuresti si Timisoara, la Oracle Romania, la Microsoft (mai ales la sediul central din Redmond, Virginia), SAP Germania, Cisco Londra, Canada si Cipru“, enumera in doar cateva secunde Adrian Munteanu.

     

    Cei mai multi au ajuns insa in randul dezvoltatorilor de soft din Bucuresti. Mihai Moghior, directorul agentiei de recrutare IT Brainspotting, spune ca aproximativ 9% dintre oamenii pe care i-a recrutat in cei cinci ani de cand activeaza compania au fost absolventi din Iasi, aproape toti ceilalti fiind absolventi din Bucuresti. „Consideram Bucurestiul si Iasiul cele mai bune centre universitare in acest domeniu.“

     

    In tot acest timp, Mihai Moghior a observat o serie de trasaturi caracteristice ale iesenilor: „Cea mai importanta este seriozitatea: iesenii se comporta cu multa responsabilitate, respecta munca pe care o fac si nu au aceleasi pretentii salariale (asta functionand insa doar pana acum cam un an, cand au inceput sa isi dea seama ca se castiga mai bine pe aceasta piata si au inceput sa ceara din ce in ce mai mult)“.

     

    Atat consultantii locali ca Petru Dusa sau Adrian Munteanu, cat si specialistii in recrutare IT la nivel national, precum Mihai Moghior, sunt de parere ca acest fenomen al plecarilor masive se va estompa. Cu alte cuvinte, investitiile in domeniu vor crea locuri de munca suficiente pe plan local pentru cei mai multi dintre ei, dar piata nu va mai fi la fel de ieftina ca in urma cu cativa ani.

     

    Cei 160 de salariati ai Siemens de la Iasi au salarii egale cu cei de la Timisoara, spun oficialii companiei germane, care au deschis anul trecut al doilea centru de dezvoltare si cercetare la Iasi. Unul dintre cele mai importante motive pentru deschiderea centrului de la Iasi a fost ca multi dintre angajatii Siemens Timisoara fusesera adusi din Iasi, iar pastrarea lor in companie era destul de dificila (familiile si prietenii ramasi la Iasi ii faceau foarte receptivi la orice oferta de munca venita din Iasi).

     

    Acum, in Iasi sunt 281 de dezvoltatori (firme) de soft (conform Asociatiei Nationale a Industriei Software – ANIS), iar anunturile de intrare pe piata ieseana se inmultesc. Din nefericire, si aici au aparut problemele: „este o mare lipsa de seniori, de oameni care pot prelua proiecte si pot coordona oameni“, spune Petru Dusa. „Paradoxul este ca acum, cand firmele se orienteaza si catre aceasta zona a tarii, este mai dificil sa recruteze oameni cu experienta, deoarece acestia sunt foarte putini, cei mai multi au plecat“, spune Adrian Munteanu, care adauga totusi ca, „daca oferi pretul corect unui om de care ai nevoie, acel om va lucra pentru tine“. 

     

    Problemele nu apar numai la capitolul seniori, ci la intregul capitol de functii de management. George Butunoiu, directorul firmei de consultanta care-i poarta numele, spune ca Iasiul nu este un loc potrivit pentru a creste un manager. „Este o alta lume, parca o alta tara, standardele sunt diferite“, spune George Butunoiu, care isi aminteste ca a avut mai multe incercari de a recruta persoane pentru pozitii de management din Iasi si nu a gasit ce cauta. „Am terminat prin a face un oarecare compromis si am angajat in pozitiile respective persoane care indeplineau doar o parte dintre criterii“, spune Butunoiu.

     

    CELE MAI MARI INTRARI. De la sfarsitul acestui an, iesenii vor putea sa uite de cardurile Metro de care facusera rost pe sub mana in 2001 ca sa aiba de unde se aproviziona la preturi mai avantajoase. Asta pentru ca in 2007 ar trebui sa se deschida la Iasi doua hipermarketuri Carrefour, trei Kaufland, un cash&carry Selgros si un real (in cazul real exista un litigiu in legatura cu terenul pe care il urmareau dezvoltatorii germani).

     

    Jacobo Caller Celestino, directorul Carrefour Romania, crede ca intrarea cu doua hipermarketuri simultan la Iasi nu este o strategie periculoasa. „Dimpotriva“, spune Celestino, „veniturile populatiei de acolo vor creste accelerat, iar cei mai saraci oameni de acum vor avea venituri suficiente pentru a-si face cumparaturile la noi. Din locurile in care vom fi amplasati (doua puncte strategice – sudul si vestul orasului, din doua cartiere in plina dezvoltare) vom putea acoperi cererea din tot orasul“.

     

    Directorul Carrefour spune ca intrarea in Iasi era esentiala: „Toti retailerii vor fi in 2007 la Iasi si este foarte important sa deschidem magazinele asa cum am stabilit, la inceputul toamnei“. Hipermarketurile Carrefour de la Iasi vor fi construite de Vinci Constructions, iar investitia pentru deschiderea lor este de 80 de milioane de euro (20 de milioane de euro pentru fiecare hipermarket si 20 de milioane de euro pentru fiecare galerie comerciala – o constructie avand 85.000 de metri patrati, iar hipermarketul 15.000 mp).

     

    Managerul Carrefour Romania spune ca ii place la Iasi – atat orasul in sine, dar si ceea ce poate el oferi: in primul rand, „fata de alte orase unde trebuie sa relocam specialisti, la Iasi am facut un parteneriat cu Institutul de Stiinte Economice si am luat in training mai multe persoane, astfel ca, atunci cand vom deschide punctele de lucru, 100% dintre angajati sa fie romani si 99% sa fie din Iasi“.

     

    Celestino spune ca strategia de extindere a grupului prevede intai acoperirea oraselor cu 300.000 de locuitori si ca a studiat toate orasele din zona inainte de a decide deschiderea la Iasi. Urmatoarele tinte ale Carrefour Romania sunt tot pe granita de est, la Galati si la Braila, unde vor fi deschise in urmatoarele luni doua hipermarketuri.

     

    In 2008, Carrefour va intra pe piata din Suceava, iar apoi va trece la orasele cu 150.000 locuitori. „Mai avem mult de investit in Romania, deoarece deocamdata doar 20% din potentialul pietei hipermarketurilor este acoperit“, mai spune Celestino. 

     

    Daca cei de la Carrefour vor deschide la toamna, Kaufland s-a grabit: va inaugura primul magazin in aceasta primavara, iar celelalte doua pana la sfarsitul acestui an. Daca grupul francez a preferat zone de la marginea orasului, Kaufland a tintit exact in mijlocul micilor afaceri din cartiere: primul magazin se va deschide in spatele uneia dintre cele mai mari piete agroalimentare din Iasi, iar celelalte doua se vor aseza de asemenea in apropierea unor centre de aprovizionare – e drept, precar organizate. Alaturi de dezvoltarea hipermarketurilor, o alta premiera pentru acest an este dezvoltarea segmentului de investitii rezidentiale. „Pana acum, in Iasi s-au anuntat mai multe proiecte, dar abia in acest an vor fi scoase pe piata locuinte“, spune primarul Iasiului, Gheorghe Nichita. Conform investitorilor, deficitul de locuinte din Iasi este momentan de 30.000, iar proiectele anuntate depasesc 4.500 de locuinte.

     

    Segmentul de tineri (mai) bine platiti, in special cei care lucreaza in IT si servicii, este principala tinta a dezvoltatorilor imobiliari. Pentru ei, Dascalu a gandit in cadrul proiectului Palas (pe care il va dezvolta in centrul orasului in urmatorii trei ani) apartamente special modulate pentru it-isti (dupa un model francez) si spatii de birouri la parterul blocurilor, pentru ca angajatii sa fie cat mai aproape de casa.

     

    Tot acesti tineri sunt si tintele bancilor, in activitatea carora creditarea ocupa primul loc si la Iasi. „Iasiul nu face nota discordanta cu alte orase mari din Romania si tot produsele de creditare sunt cele mai solicitate – in ordine, creditele acordate persoanelor fizice, cardurile de credit, creditele IMM, dar si depozitele“, spune Bogdan Merfea, director executiv de vanzari si distributie al Raiffeisen Bank (care are la Iasi sapte unitati si va mai deschide „cel putin trei“ in acest an). Conform acestuia, 58% dintre clientii din Iasi sunt persoane fizice si 42% clienti corporatisti, inclusiv IMM. Clientii persoane fizice sunt mai des intalniti (65% din cerere) si in filiala de la Iasi a Alpha Bank, care urmeaza sa mai deschida la Iasi doua unitati pana in 2008.

     

    Cele mai mari proiecte sunt ale omului de afaceri Bogdan Cihodaru si ale grupului americano-israelian ENG. Bogdan Cihodaru are un proiect intins pe 43 de hectare de teren, pe dealul Copou. In prima etapa, omul de afaceri intentioneaza sa construiasca 40 de vile cu un etaj si 26 de blocuri (800 de apartamente), cu o investitie estimata la 16 milioane de euro.

     

    Grupul israelian ENG, care are zece proiecte imobiliare in Iasi si doua in afara orasului (Cluj si Pascani), a facut deja achizitii de terenuri in valoare de 100 de milioane de euro. Cel mai scump dintre ele este un teren, destul de mic (1.000 mp), dar foarte pretios, situat in inima orasului (cunoscut localnicilor drept fosta piata Dimitrov). „Am reusit sa cumparam acest teren cu 650.000 de euro si este singurul nostru bun care nu are pret“, spune directorul executiv al grupului ENG, Moshe Rachmut. Pe acel teren, grupul ENG planuieste constructia unui mall si a unui turn de 22 de etaje, cu 4 niveluri de parcare in subteran. Pentru a decide ce va construi acolo, Moshe Rachmut a facut un concurs de arhitectura, pe care l-a castigat o echipa tanara de arhitecti din Iasi, proiectul (Golden Gate) costand 10.000 de euro, iar dezvoltarea acestuia – 60 de milioane de euro.

     

    Din cele opt proiecte pe care ENG le are in lucru in Iasi (doua fiind inca pe hartie), cel mai avansat este Dream Village, cartier amplasat la iesirea spre nord-vest din oras si a carui dezvoltare va costa 50 de milioane de euro. Cartierul va cuprinde 14 blocuri si vizeaza clasa medie din oras, apartamentele avand preturi cuprinse intre 45.000 si 90.000 de euro. Alegerea Iasiului de catre grupul ENG drept principala tinta de dezvoltare in Romania a avut doua componente: una a unei oportunitati de moment si a doua „de viziune“. „Am ales sa investim la Iasi, deoarece cumparasem fabrica de zahar de la Pascani (oras din judetul Iasi – n.red.) si am crezut ca vom dezvolta afacerea cu zahar acolo“, spune Rachmut. Planurile cu fabrica de zahar insa nu au mers („mafie prea mare in domeniu“ – justifica Rachmut), asa ca grupul a decis sa foloseasca terenul de acolo pentru a dezvolta o afacere imobiliara: Sugar Village Project. Acesta este insa unul dintre proiectele pe termen mediu, grupul concentrandu-se momentan pe afacerile din oras.

     

    „Ne consideram vizionari: grupul nostru a intrat cu investitii imobiliare masive in anii ‘80 in SUA, in zone cum ar fi Harlem sau Bronx (New York) si toata lumea ne-a considerat nebuni; timpul a dovedit ca n-am fost“, sustine Moshe Rachmut, explicand astfel decizia strategica de a investi la Iasi. „Orasul acesta va exploda in anii urmatori, se vede de pe acum o crestere si avem toata increderea“, afirma Rachmut, precizand ca grupul pe care il conduce se afla acum intr-o continua cautare. „Daca gasim teren de cumparat, cumparam, iar cand vom termina aici vom merge si in Republica Moldova

     

    Locuintele care se pregatesc la Iasi nu vizeaza doar clasa medie, ci vor aparea si locuinte de lux, primele care sunt deja in constructie apartinand dezvoltatorului israelian Future Group. Green Park este un alt proiect a carui constructie a inceput deja pe drumul spre aeroport, langa complexul de agrement Ciric (unde sunt doua lacuri si padure) si care va cuprinde 16 blocuri. 

     

    BRANDURI DE LA IESI. Cotnari, Iulius Mall, Polirom si Kosarom sunt printre cele mai cunoscute nume din Iasi care au depasit granitele orasului. Cel mai cunoscut brand din zona Iasiului s-a dezvoltat la 60 de kilometri nord-vest, in comuna Cotnari.

     

    De pe strada care leaga Iasiul de Botosani intra cel putin o data pe saptamana in curtea combinatului de vin de la Cotnari cate un grup de oameni care nu-s din partea locului. „Unii dintre ei sunt investitori care vin in Iasi si doresc sa vina la o degustare la noi, dar cei mai multi sunt doar turisti“, spune Laurentiu Anghel, directorul de marketing al Cotnari SA.

     

    Desi 2006 a fost un an bun, peste medie (10 milioane de kilograme de struguri au intrat in productie, ceea ce inseamna 6,5 milioane de litri de vin), Laurentiu Anghel nu se asteapta la cresteri ale cifrei de afaceri in acest an, estimand vanzari de 22,5 milioane de euro, cam la fel ca in 2006. Cauza ar fi cresterea concurentei, in speta patrunderea pe piata a vinurilor de import si preturile mai mici ale acestora. Totusi, cei de la Cotnari nu sunt ingrijorati, deoarece majoritatea vinurilor de import sunt vinuri seci, pe cand la Cotnari se produce vin dulce (cel mai cunoscut si cel mai vandut vin al producatorului fiind Grasa de Cotnari, iar cel mai apreciat an pentru acest soi a fost 2000, cand strugurii au fost culesi in noiembrie, pe zapada).

     

    Intrarea vinurilor de import pe piata este unul dintre motivele pentru care producatorul de vinuri nu a programat cresteri de preturi pentru acest an, dorind sa isi pastreze cota de piata in Romania (19,5%).

     

    Din acest an, cei de la Cotnari se pregatesc de experimente: testeaza productia de vin rosu (neavand un astfel de produs in portofoliu) si vor sa deschida o „scoala de vita de vie“ – pentru a pregati vita tanara si a mari in viitor capacitatea de productie. „Plantarea unui hectar cu vita costa cam 20-30.000 de euro. Noi o sa plantam cateva hectare“, spune Laurentiu Anghel.

     

    Un alt brand „made in Iasi“, Kosarom, are centrele de productie la Pascani. Spre deosebire de Cotnari, care are si productia si conducerea firmei in acelasi loc, directorii Kosarom isi privesc afacerea din dealul Copoului. Si o vad bine odata cu integrarea in UE, din mai multe motive, dupa cum spune directorul grupului, Lucian Apostol. Primul este ca dezvoltarea lanturilor de retail din Iasi le va mari vizibilitatea, dat fiind ca au incheiat deja contracte cu toate lanturile care vor deschide magazine in Iasi. In al doilea rand, cei de la Kosarom spera ca vor putea accesa si mai multe fonduri europene (o parte importanta din investitiile de 30 de milioane de euro pe care grupul Kosarom le pregateste in urmatorii ani provin din programele SAPARD si Fermierul).

     

    Un alt avantaj pe care oficialii Kosarom il vad decurgand din pozitionarea lor in Iasi este recrutarea fortei de munca din Republica Moldova: „Este prea devreme ca sa spun ca asta va insemna relocarea fortei de munca, dar va avea loc o reorientare dictata de piata“. Fondatorul grupului, Neculai Apostol (acum senator independent), spune ca exista deja contacte la nivel regional intre Regiunea de Dezvoltare Nord-Est si autoritatile din Republica Moldova si Ucraina. „Vom incerca sa facem si noi cum au facut si cei din Vest cu noi: sa implementam proiecte care sa ridice nivelul de viata al regiunilor respective“, spune Apostol. Grupul Kosarom tinteste spre afaceri de 100 de milioane de euro in 2010, iar pentru 2007 estimeaza o cifra de afaceri de 52 de milioane de euro.

     

    Grupul Kosarom vinde deocamdata predominant in zona Moldovei, dar si pe „drumul“ dinspre Iasi spre Bucuresti. „Avem si la Bucuresti produse, dar mai mult pentru reprezentativitate“, spune Lucian Apostol.

     

    Daca Kosarom pare increzator in marea miza financiara a urmatorilor ani, fondurile europene, municipalitatea orasului nu a reusit pana acum sa atraga finantari substantiale din banii comunitari: in 2006, Primaria a obtinut doar 350.000 de euro pentru trei proiecte, in timp ce doua comune limitrofe, Barnova si Miroslava, au luat cate un milion de euro fiecare pentru proiectele proprii. Mai mult, Iasiul a reusit si sa piarda la sfarsitul anului trecut un proiect de 8 milioane de euro, dintre care 5 milioane – fonduri europene, pentru un centru expozitional, deoarece rezultatele licitatiei au aparut in presa inainte de a fi anuntate oficial (proiectul nu este inca pierdut definitiv, Consiliul Judetean avand la dispozitie alta componenta de finantare).

     

    Daca vor face centrul expozitional, autoritatile s-ar putea gandi, eventual, sa reia traditia care a dat Iasiului apelativul de „dulcele targ“: in secolul XIX, orasul era renumit pentru targurile de dulceturi si zaharicale care atrageau atat localnicii, cat si turistii. Deocamdata, Iasiul secolului XXI, la cei 3.000 de kilometri care il despart de Bruxelles, se intrece cu Varna pentru rolul de cel mai mare oras de pe granita estica a UE. Si, desi mai mare ca Varna, Iasiul risca sa piarda cursa cu orasul bulgar, care are cel putin doua atuuri in plus – vadul comercial asigurat de port si afluxul turistic. Va trebui insa ca Iasiul sa arate ca poate sa se descurce cu ceea ce are.

  • INVESTITIILE LA CONTROL

    In 2007, principalele directii de investire vor fi imobiliarele (predominant pe segmentul rezidential) si retailul.

     

    PRIMUL CARREFOUR. Compania franceza Soconac, filiala a grupului Vinci Construction Grands Projects, in parteneriat cu reteaua de hipermarketuri Carrefour, a inceput in a doua saptamana a lunii februarie lucrarile la centrul comercial Felicia din Iasi, care va avea o suprafata inchiriabila de aproximativ 26.500 de metri patrati si o parcare de 900 de locuri. Centrul va include un hipermarket Carrefour de 15.500 metri patrati, un magazin Media Galaxy, un spatiu pentru articole sportive si o galerie comerciala cu 90 de magazine.

     

    LIFESTYLE. Cel mai mare proiect imobiliar care se pregateste la Iasi se va numi Palas si are o valoare estimata de initiator la 150 de milioane de euro. Complexul se va construi in spatele Palatului Culturii si acum este in stadiul de PUD (Plan Urbanistic de Detaliu). Constructia va incepe in aceasta primavara si in trei ani proiectul, care cuprinde un mix de spatii de birouri, rezidentiale, hoteluri, parc si galerii comerciale, ar trebui sa fie gata.

     

    IMOBILIARE. Deficitul de peste 30.000 de locuinte de la Iasi a atras mai multe investitii in domeniu. Investitorii au anuntat 4.500 de noi locuinte, dar deocamdata a inceput constructia pentru mai putin de 1.000.

  • RESURSA UMANA

    Poate cel mai valoros capital al Iasiului, oamenii au atat de multa importanta din doua motive: numarul pensionarilor este inca mult mai mic decat numarul celor care muncesc si numarul studentilor este cel mai mare din tara raportat la numarul de locuitori.

     

    IN CAMPUL MUNCII. Numarul persoanelor cu varsta cuprinsa intre 20 si 54 de ani este de 150.000 de persoane (estimare 2006), in timp ce numarul persoanelor peste 55 de ani este de 30.000. La 1 iulie 2006, in Iasi erau angajate 166.000 persoane, rata somajului fiind de 6,7%.


    IN PREGATIRE
    . La categoria de varsta 15-19 ani, sunt „in pregatire“ pentru piata muncii aproape 25.000 de tineri. De asemenea, natalitatea din ultimii patru ani (14.500 de copii au varsta cuprinsa intre 0 si 4 ani, 12.000 au intre 5 si 9 ani) a contrabalansat scaderea natalitatii din anii ‘90.


    STUDENTI
    . Raportul dintre numarul studentilor si populatie face din Iasi orasul cu cei mai multi studenti. Daca in Bucuresti, la o populatie de 2,5 milioane sunt 200.000 de studenti (8%), in Iasi, la o populatie de 350.000 de persoane, sunt 70.000 studenti (20%). In Timisoara, numarul studentilor este de 30.000, ceea ce inseamna 8% din populatia de 330.000 de persoane a orasului.

  • BRAND DE BUSINESS

    Dupa cum spune directorul Roland Berger Romania, Codrut Pascu, sunt cateva conditii esentiale care construiesc imaginea si atractivitatea unui oras, iar adunarea acestora sub o umbrela comuna numita brand de oras poate fi „vanduta“ bine investitorilor.  Iasiul indeplineste doar cateva dintre conditiile care fac un oras atractiv pentru investitii. Mai precis, are putine atuuri pe care sa le puna laolalta pentru a-si crea un brand bun de business.

    Conditie

    Iasi

    1. Forta de munca. Cea mai importanta conditie pentru investitori este ca orasul/regiunea spre care merg sa aiba densitate mare a populatiei si oameni bine pregatiti.

    ^ La capitolul resurse umane, Iasiul are cel mai mare avantaj: centru universitar cu aproape 70.000 de studenti, o treime din populatie cu varsta intre 20 si 40 de ani si salariu mediu sub salariul mediu national.

    2. Facilitati/stimulente acordate investitorilor.

    – Fara facilitati fiscale.

    3. Terenuri si spatii de birouri.

    ± Terenuri de cumparat la preturi avantajoase (medie de 20 euro/mp) se gasesc mai mult in afara orasului, in asa-numita zona metropolitana. Spatii de birouri clasa A sunt doar cele din World Trade Plaza, iar cele din clasa B si C costa in medie 8 euro/mp (estimare agentii imobiliare).

    4. Proximitate business (cati dintre colaboratorii de business – clienti, consumatori, furnizori etc. – se afla in localitate sau in vecinatate), infrastructura.

    – Daca industrii precum softul nu au nevoie decat de un birou si de forta de munca, alte industrii considera distanta la care se afla Iasiul (400 km de Bucuresti, 600 km de Timisoara) si aeroportul mic reale impedimente. Drumuri bune pentru transport rutier spre sudul tarii.

    5. Leisure (cu ce isi pot ocupa angajatii timpul liber: teatre, concerte, cafenele, restaurante, shopping, sport) si scoli (atat generale, licee si universitati, dar si gradinite si scoli particulare)

    ^ Dimensiunea de oras cultural pe care o are Iasiul asigura persoanelor care se muta acolo posibilitati de petrecere a timpului liber variate, iar din punct de vedere educational se poate spune chiar ca oferta este mai mare decat cererea.

     

     

  • Reteta de la Nestle

    Grupul elvetian Nestlé va investi in Ucraina in acest an 38,5 milioane de euro intr-o noua fabrica de ketchup si sosuri. Aceasta va intari pozitia de lider pe care Nestlé o detine deja pe din ce in ce mai competitiva piata ucraineana.

     

    Fabrica va fi situata in regiunea Volin, in apropiere de Volinholding, un producator de ketchup, maioneza si sosuri achizitionat de Nestlé in 2003. Hennadi Radcenko, purtatorul de cuvant al reprezentantei Nestlé in Ucraina, a spus pentru publicatia Kyiv Post ca anul trecut grupul a produs in Ucraina in jur de 100.000 de tone de produse. In 2005, vanzarile Nestlé pe aceasta piata au atins cifra de 250 de milioane de euro, reprezentand 0,4% din cifra de afaceri globala a grupului. Olga Mozgova, analist la firma de consultanta in agricultura si industria alimentara Ukragroconsult din Kiev, a explicat ca, desi in Ucraina sunt multe companii care produc maioneza, Nestlé are sanse mari sa-si majoreze profiturile din productia de sosuri, maioneze si ketchup cu arome speciale. Oficialii companiei elvetiene estimeaza ca Nestlé detine in prezent 51% din piata ucraineana de sosuri reci, 72% din cea de ketchup si 22% din cea de ciocolata. In prezent, pentru Nestlé lucreaza in Ucraina aproape 3.000 de angajati, acestora urmand sa li se alature alti 1.200 la finalizarea investitiei in noua fabrica.

  • Sa vina seicii

    Sub spectrul a trei razboaie civile planand asupra Orientului Mijlociu  – si al pericolului ca Iranul sa castige din toate trei -, Arabia Saudita a abandonat demersurile diplomatice de culise si a abordat un rol central, agresiv, in remodelarea conflictelor din regiune.

     

    La 6 februarie, regatul saudit i-a gazduit la Mecca pe liderii miscarilor Hamas si Fatah, cele doua factiuni palestiniene rivale, intr-o intalnire despre care ambele parti au conchis ca ar putea fi premisa unui guvern de uniune nationala si a incetarii violentelor. Toamna trecuta oficiali sauditi de rang inalt s-au intalnit in secret cu lideri israelieni pentru a discuta posibilitatea de infiintare a unui stat palestinian.

     

    In ultimele luni, Arabia Saudita s-a implicat mai vizibil in Irak, dar si in sustinerea guvernului libanez condus de suniti. Procesul se contureaza ca o contraofensiva in fata eforturilor Iranului de a se impune ca superputere regionala, potrivit diplomatilor si analistilor din regiune. Unii spun chiar ca recenta contributie a Arabiei Saudite la temperarea pretului petrolului are drept tinta subminarea economiei iraniene, desi oficialii de la Riad neaga o asemenea ipoteza.

     

    „Ne-am dat seama ca trebuie sa ne trezim“, spune un diplomat saudit de rang inalt care a dorit sa-si pastreze anonimatul. „Cineva a tras alarma: «Aveti grija, ceva se misca».“ Schimbarea de atitudine de care vorbim s-a petrecut cu incurajarea administratiei Bush. Scopul ei este sa se ajunga la o alianta, sprijinita de americani, a statelor arabe sunite – incluzand aici Arabia Saudita, Iordania, Liban si Egipt – alaturi de o Palestina condusa de miscarea Fatah si de Israel. Aceasta miscare ar urma sa se opuna Iranului, Siriei si grupurilor radicale pe care acestea le sprijina.

     

    Dar e posibil ca scopurile Riadului sa nu se suprapuna neaparat cu cele ale Casei Albe si sa complice situatia pentru americani. Efortul Arabiei Saudite a fost facut in colaborare cu aliatii ei traditionali din Golful Persic si Egipt si Iordania, dar reprezinta si o evolutie importanta de alta natura, intr-o regiune care traverseaza schimbari profunde. Aceste schimbari sunt legate de caderea lui Saddam Hussein si de transferul puterii de la musulmanii suniti la cei siiti in Irak, spun analistii. Dar sunt legate si de declinul treptat, inceput in urma cu multi ani, al influentei egiptene in zona si de esecul proiectului panarab, sustinut de Cairo, spun analistii si diplomatii.

     

    „Sauditii au simtit ca rolul Iranului in regiune a crescut, in special in Irak, Palestina si Liban si ca Teheranul le submineaza lor pozitia in regiune“, spune Muhammad al-Sakr, seful Comisiei de Afaceri Externe din parlamentul kuweitian. „De obicei, sauditii prefera sa faca manevre din spatele cortinei. Dar in ultima vreme au devenit remarcabil de activi“, remarca al-Sakr.    

     

    Arabia Saudita si-a asumat initiative publice si in trecut, inclusiv una in 2002, cand la o reuniune a Ligii Arabe a propus un acord de pace regional cu Israelul, in schimbul retragerii statului evreu in granitele lui din 1967. Dar Riadul prefera sa lucreze in tacere si in ultima vreme nu si-a asumat o asemenea pozitie publica.

    „Aceasta nu este o pozitie de conducere aleasa, este una impusa“, spune Gamal Abdel Gawad, expert la Centrul Ahram pentru Studii Politice si Strategice din Cairo. „Exista un vid de conducere in regiune si ei trebuie sa faca acum un pas inainte. Altfel il va face Iranul.“

     

    Statele Unite, care imping Arabia Saudita sa isi asume un astfel de rol, s-au alarmat din cauza influentei crescande a Iranului in Irak si Liban, ca si de faptul ca guvernul palestinian este condus de miscarea militanta Hamas. Dar cele doua tari, desi au scopuri care intr-o masura coincid, au viziuni diferite in privinta actorilor din fiecare conflict. Spre exemplu, in vreme ce administratia Bush vede conflictul din Irak ca pe unul intre aliati si teroristi, sauditii tind sa-l priveasca drept unul intre suniti si siiti – iar ei sunt in favoarea sunitilor, in vreme ce americanii sprijina guvernul condus de siiti. Si in vreme ce Arabia Saudita vrea sa indeparteze Hamas de influenta Iranului si sa-l treaca sub pulpana araba, Statele Unite considera Hamas o organizatie terorista.

     

    E drept, si Washingtonul si Riadul cred ca o cale importanta de a bloca Iranul si de a calma multiplele conflicte din regiune este rezolvarea disputei israelo-palestiniene – sau cel putin impresia de a incerca aceasta rezolvare.

     

    La suprafata, efortul Arabiei Saudite de a se pozitiona ca o contrapondere fata de Iran este o competitie intre principalele secte ale Islamului: siitii, condusi de Teheran, si sunitii, condusi de Riad. Iranul, care este persan, nu arab, este totusi singurul stat condus de figuri religioase siite. Arabia Saudita este locul de nastere a Islamului si regele sau isi trage legitimitatea din calitatea de Gardian al celor doua Sfinte Moschei din Mecca si Medina.

     

    Regatul arab a fost acuzat ca alimenteaza tensiunile sectare, ca o modalitate de a atrage spre sine sprijinul popular acordat Iranului si interpusilor sai de genul organizatiei militante siite Hezbollah – o acuzatie pe care oficialitatile de aici o neaga, dar in sprijinul careia exista unele dovezi. Intr-un interviu din 27 ianuarie care a aparut in cotidianul saudit Al Seyassa, regele Abdullah a fost intrebat despre zvonurile larg raspandite cum ca siitii ar incerca sa-i converteasca pe suniti. Oficialii iranieni au tot respins asemenea relatari, ca pe o campanie de dezinformare care viza inflamarea tensiunilor sectare. „Urmarim aceasta chestiune si suntem constienti de prozelitismul siitilor si de punctul la care acesta a ajuns“, a replicat regele. „Majoritatea nu-si vor abandona credinta. La urma urmei, decizia majoritatii musulmanilor este cea care conteaza. Alte credinte nu par in stare sa  prinda radacini in majoritatea sunita sau sa-i submineze autoritatea istorica.“

     

    Lasand la o parte conotatiile religioase, batalia se duce si pentru puterea politica, pentru interese nationale si pastrarea status-quo-ului. Riadul si aliatii sai vad cresterea Iranului si revigorarea siismului ca pe o amenintare la adresa propriei puteri si securitati. De altfel, ei si-au exprimat temerea cu privire la insistenta Iranului de a dezvolta un program nuclear, ca si fata de cresterea in popularitate a militiei libaneze siite Hezbollah. In interviul pentru Al Seyassa, regele i-a avertizat pe liderii iranieni „sa-si vada limitele“.

     

    Schimbarea de atitudine a Arabiei Saudite, spun multi de aici, dateaza de vara trecuta, cand Israelul nu a reusit sa zdrobeasca Hezbollahul in timpul celor 34 de zile de bombardament: rezistenta Hezbollah, vazuta ca un fel de brat armat al Iranului in Liban, i-a socat pe oficialii sauditi si pe cei din regiune.

     

    Analistii sauditi spun ca un alt moment-cheie a venit dupa alegerile din Statele Unite de la jumatatea mandatului, cand republicanii au pierdut controlul asupra Senatului si a Camerei Reprezentantilor. Evenimentul a fost interpretat aici ca un semn ca in curand SUA si-ar putea retrage trupele din Irak, lasand locul liber pentru iranieni.

     

    In ianuarie, regatul saudit a initiat convorbiri cu iranienii pentru a media impasul in crestere din Liban, unde Hezbollah s-a infruntat cu guvernul premierului Fuad Siniora intr-o disputa pe alocuri violenta. Regele Abdullah a organizat atunci o intalnire-surpriza cu liderii Hezbollah.

     

    Regatul saudit a fost in ultimele luni gazda a numeroase intalniri ale liderilor suniti si siiti, dar si a asa-numitilor lideri musulmani moderati, posibil pentru a-si sublinia caracterul de custode al celor doua lacasuri sfinte ale Islamului. Si a decis, de asemenea, si ca va fi gazda urmatoarei intalniri a Ligii Arabe, care va avea astfel loc la Riad. Oficialitatile saudite au declarat ca spera ca la acea intalnire sa poata ameliora relatiile cu Siria, dupa ce presedintele sirian Bashar Assad i-a insultat, intr-un interviu de vara trecuta, pe regele saudit si pe presedintele egiptean Hosni Mubarak.

     

    Daca ar fi asa, aceasta ar fi de natura sa irite SUA, care vrea izolarea Siriei pe viitor. Cresterea in vizibilitate a Arabiei Saudite, cu scopul de a contrabalansa ascensiunea Iranului, reflecta si realitati care, desi nu sunt noi, au fost puse in evidenta de crizele din regiune. In particular, oficialii si analistii arabi spun ca lumea araba nu exista pur si simplu ca o comunitate unificata de o agenda economica, politica si sociala si ca traditionalul centru de influenta de la Cairo s-a mutat in Golful bogat in petrol.

     

    In recentul sau interviu, regele Abdullah a subliniat aceasta, deplangand esecul statelor arabe in a se uni, in vreme ce facea trimitere la eforturile Iranului de a exploata inabilitatea arabilor de a-si rezolva propriile probleme. „Avem nevoie ca natiunea sa-si unifice viziunile, deciziile si sa actioneze in comun cel putin pe temele majore, astfel incat sa nu lasam alte state sa se amestece in treburile noastre sau sa cautam ajutorul altor state pentru problemele noastre arabe, pe care ar trebui sa le rezolvam singuri“, a spus Abdullah.

     

    „Nu vrem ca o alta parte sa ne manipuleze telurile, sa profite de pe urma lor si sa capete putere de pe urma lor. Nu vrem ca o alta tara sa ne exploateze telurile ca sa-si consolideze pozitia in conflictele in care e implicata.“

     


    Traducere si adaptare de Mihai MitricA

  • www.inelcudiamant.com

    Mark C. Vadon este unul dintre cei mai mari retaileri de diamante din lume, dar angrosistii refuza de multe ori sa se vada cu el pe platforma de licitare. In cel mai bun caz, multi ii cer sa intoarca invers paleta lui de identificare, astfel incat nimeni sa nu stie cine e sau ce companie conduce.

     

    A fost o vreme cand compania lui Vadon – furnizorul de bijuterii online Blue Nile – era catalogata ca una dintre cele mai ridicole creatii ale boom-ului dot-com. Oamenii ar putea sa vrea sa-si cumpere online o carte sau un CD sau poate un prajitor de paine, spuneau unii; dar chiar un inel de logodna cu diamant de 3.000 de dolari? Industria bijuteriilor sau comertul cu bijuterii de lux pareau impermeabile la Internet.

     

    Situatia s-a schimbat insa. La un deceniu dupa ce a fost fondata, in perioada copilariei Internetului, Blue Nile e depasita acum doar de Tiffany & Company in vanzarile de inele cu diamant, potrivit analistilor industriei. Si, in vreme ce Blue Nile a crescut, comerciantii traditionali de bijuterii au vazut cum li se micsoreaza marjele de profit si multi dintre colegii lor si-au inchis deja portile magazinelor. Ca urmare, multi vanzatori de bijuterii se refera la Blue Nile ca la „imperiul raului“ sau chiar mai rau.  

     

    Pana acum, efectul Blue Nile a fost simtit in special de micii comercianti de bijuterii; retailerii de lux mai mari, precum Tiffany, au fost afectati numai in ce priveste marjele de profit. Influenta Blue Nile este limitata in mare masura la vanzarea diamantelor, in special vanzarea inelelor cu diamant, dar pentru micii bijutieri, aceasta inseamna o cota disproportionata din veniturile lor.

     

    Blue Nile si alti bijutieri de pe Internet nu sunt singurii responsabili pentru profiturile mai mici ale bijutierilor traditionali si nici pentru inchiderea a mai mult de 3.000 de magazine de bijuterii din SUA incepand cu 1999. Comerciantii din bransa au fost de zeci bune de ani incoace amenintati de o concurenta dura, de la Home Shopping Network (post TV de vanzari la domiciliu, n.red.) si alte inventii televizate, incepand din anii ‘80, si pana la Wal-Mart, Costco si alti retaileri de mare volum, care si-au adjudecat o cota mare din piata de bijuterii. Fluctuatia de pret a aurului si a altor metale pretioase a redus la randul sau din profiturile magazinelor de bijuterii.

     

    Totusi, influenta Blue Nile a fost atat de puternica, incat numerosi bijutieri mici au amenintat ca vor boicota angrosistii care aprovizioneaza retailerii online. Blue Nile nu are magazine, asa incat barbatii cu nod in gat care se uita pe Net in cautarea unui inel de logodna care sa le satisfaca deopotriva dragostea si bugetul nu pot compara diamantele punandu-le unul langa altul si nici nu pot sa vada ce au cumparat pana cand nu rup ambalajul de pe pachetul primit.

     

    Si cu toate acestea, ei cumpara. Un inel cu diamant vandut pe site-ul Blue Nile costa in medie 5.500 de dolari (4.200 de euro), de doua ori mai mult fata de media pe ansamblul industriei, de 2.700 de dolari, spun analistii.

     

    Dar cum a pornit totul? Doug Williams, un bijutier din Seattle care la sfarsitul lui 1995 a dat curs unei reclame auzite la radio, care ii implora pe oamenii de afaceri sa adopte o strategie de vanzari pe Internet.

    Williams se descurca binisor vanzand bijuterii angajatilor Microsoft si altor milionari. Totusi, cand i-a dat unui consultant 2.000 de dolari ca sa-i faca un site pe care l-a numit Internet Diamonds, Doug nici macar nu avea un calculator. „Eram ca un preistoric care se uita la televizor“, spune el despre prima data cand si-a vizitat creatia online.

     

    Vadon a dat peste site-ul lui Williams dupa o vizita frustranta la Tiffany’s in San Francisco, unde isi cautase un inel de logodna. Se intampla la sfarsitul lui 1998 si Vadon, care tocmai terminase un MBA la Stanford, era un consultant de management bine platit la Bain & Company. Totusi, dupa cum spune, vanzatorii l-au ignorat la inceput, probabil si pentru ca era imbracat cu un tricou, pantaloni scurti si slapi.

     

    Cele doua inele pe care Vadon le avea in vedere, la 17.000 de dolari si la 12.000, ar fi reprezentat cea mai scumpa achizitie din viata lui, luand in considerare si masinile. Asa ca in cautare de sfaturi, Vadon s-a aventurat online, unde a descoperit niste sfaturi de baza scrise de Williams. Acolo a aflat destule despre cum sa aiba grija la marimea diamantului, la forma si la imperfectiuni – dar a gasit si un inel, la 5.800 de dolari, aproape identic cu cel mai ieftin dintre cele doua pe care le vazuse la Tiffany’s. L-a cumparat.

     

    Din intamplare, Vadon s-a aflat cu afaceri in Seattle la cateva saptamani dupa ce si-a cumparat inelul de logodna si s-a oprit la magazinul lui Williams. Cand Vadon a zis ca probabil fusese un client foarte bun, Williams i-a raspuns ca el vindea online cate un diamant sau chiar doua la putin sub 6.000 de dolari, asa ca achizitia lui Vadon fusese mai mica decat media.

     

    Stand in magazinul modest, cu doi angajati, de langa aeroportul din Seattle, Vadon a facut un mic calcul in minte. La acel moment se poate sa fi stiut putine despre diamante, dar a recunoscut ca un site care obtinea venituri lunare de 250.000 de dolari, desi cu un design primitiv si fara niciun buget de publicitate, putea fi extrem de valoros. Asa ca in acea seara i-a oferit la cina lui Williams  5 milioane de dolari, pe care nu-i avea, pentru o cota de 85% din companie, o afacere incheiata pe un servetel si cu promisiunea ca el va fi cel ce va obtine finantarea.

     

    Vadon avea pe atunci 29 de ani si, spre deosebire de multi dintre colegii lui de la Stanford, nu aratase un mare interes pentru Internet. Nu avea niciun fel de experienta in vanzarile de bijuterii. Dar acesta era Silicon Valley din 1999, asa ca in numai opt saptamani a strans 6 mil. $ ca sa cumpere site-ul si sa-l dezvolte. In urmatorul an, Vadon a strans fara mari eforturi inca 44 mil. $.

     

    Au aparut insa si obiceiuri proaste. Compania, care la sfarsitul lui 1999 a trecut la numele mai exotic de Blue Nile, a inregistrat venituri de 44 mil. $ in 2000, primul an intreg sub conducerea lui Vadon, dar a reusit sa piarda 30 mil. $, mai ales pentru ca a cheltuit 40 mil. $ in publicitatea pe televiziune.

     

    Blue Nile nu era singurul dot-com care sa ruleze atatea milioane de dolari intr-un timp atat de scurt. Miadora.com. un alt site de bijuterii, a strans peste 50 mil. dolari de la fondurile de investitii – si a reusit sa ramana in afaceri doar 15 luni. O soarta asemanatoare au avut si Ijewelry.com, Mondera si altii.

     

    Deciziile iscusite de business au tinut Blue Nile pe linia de plutire. In primul rand, compania si-a redus forta de munca mai devreme decat majoritatea dot-com-urilor, incepand cu vara lui 2000. In al doilea rand, sustinatorii sai au investit inca 7 milioane de dolari in a doua jumatate a lui 2001, an in care vanzarile au crescut cu doar 10%. Din fericire, ritmul de crestere a urcat la 30-50% in urmatorii trei ani. Dupa crahul dot-com, vanzatorii traditionali de bijuterii „au oftat de usurare“, spune James S. Porte, fostul director de marketing de la Diamond.com, care conduce acum o firma de marketing din Fort Lauderdale, Florida. „Oamenii urau Diamond.com, Blue Nile si tot restul, asa ca au putut spune: «vedeti, am zis eu ca n-o sa mearga».“

     

    Cand Blue Nile a refuzat sa moara, proprietarii de magazine au reactionat punand presiune pe angrosisti sa ii taie aprovizionarea. „Oamenii se intalneau la conferinte si discutau despre embargouri, de parca era vorba despre criza rachetelor din Cuba“, isi aminteste un angrosist de bijuterii din New York si furnizor al Blue Nile, care nu a dorit sa fie nominalizat, pentru ca, explica el, „n-am nevoie de necazuri“.

     

    E usor sa fii de partea micului bijutier care se infrunta cu un rival ca Blue Nile. Cel din urma nu are niciun magazin, doar un birou in centrul orasului Seattle si un depozit modest in suburbiile orasului, asa ca regia ii consuma per total cam 13% din venituri, comparativ cu 30-40% pentru un comerciant traditional. Ca urmare, studiile indica faptul ca Blue Nile a vandut inele mai ieftine cu 35% decat cele care erau comercializate la Zales, de exemplu. Pe langa cheltuielile reduse cu regia, Blue Nile mai are si un al doilea avantaj, cel putin asupra micilor bijutieri. Anul trecut a cumparat diamante in valoare de 170 mil. dolari, ceea ce i-a permis sa vanda uneori diamantele la preturi sub cele platite de micile magazine angrosistilor. „Poti cumpara de la Blue Nile diamante mai ieftine decat de la magazinele traditionale, inclusiv de la al meu“, spune Jerry Robbins, director executiv la Robbins Diamons, un lant de cinci magazine din zona metropolitana a Philadelphiei. „Marele lor dezavantaj este ca totusi clientii nu pot vedea diamantele, nu le pot atinge si nu le pot compara punandu-le unul langa celalalt.“

     


    Traducere si adaptare de Mihai MitricA