BusinessMagazin

Blog

  • Casa, nu prea dulce casa








    Dar vai – proportia proprietarilor a crescut odata cu balonul imobiliar, oferindu-i pentru o vreme lui George W. Bush un prilej sa se laude, numai ca a scazut brusc, mai ales pentru afro-americani, odata ce balonul s-a spart. Astazi, procentul familiilor americane proprietare pe casa lor nu e mai mare decat acum sase ani si e de asteptat ca la momentul cand Bush va fi parasit Casa Alba, procentul sa fie mai mic decat atunci cand s-a instalat el in functie.

    Exista insa o intrebare care se pune rar, cel putin la Washington: de ce cresterea numarului de proprietari ar trebui sa fie un obiectiv pentru autoritati? Si de fapt cati oameni ar trebui sa detina case? Daca-i asculti pe politicieni, ai crede ca fiecare familie ar trebui sa detina o casa; e ca si cum n-ai fi american adevarat daca nu esti proprietar. “Daca detii ceva, se cheama ca ai in mainile tale o parte vitala din viitorul tarii noastre”, a spus candva George W. Bush. Cum ar veni, cetatenii care traiesc in case inchiriate si care deci nu au in mainile lor acea “parte vitala” nu pot fi cu adevarat patrioti. Sa ne intoarcem la dreptul de vot in functie de situatia proprietatilor!

    Chiar si Partidul Democrat pare sa impartaseasca senzatia ca americanii care nu detin case ar fi cetateni de mana a doua. Lunile trecute, chiar cand incepea sa explodeze criza ipotecara, Austan Goolsbee, economist de la Universitatea din Chicago si unul dintre principalii consilieri ai lui Barack Obama, a avertizat in privinta unei eventuale prigoane impotriva creditelor ipotecare secundare: “Cat ar fi de umila o casa, nu e nicaieri ca acasa – si chiar daca locuinta vine impreuna cu o ipoteca enorma pe care o s-o tot platesti”.

    Iar credinta ca esti un nimeni daca nu detii o casa se reflecta in politicile americane. Fiindca fiscul te lasa sa deduci dobanzile la creditele ipotecare din venitul impozabil, dar nu te lasa si sa deduci chiria, sistemul fiscal federal ofera o subventie enorma goanei dupa proprietate. Pe deasupra, companiile sustinute de stat specializate in ipoteci – Fannie Mae, Freddie Mac si sistemul Federal Home Loan Banks – ofera finantare ieftina pentru cumparatorii de case, in timp ce investitorii care se orienteaza spre piata chiriilor se descurca pe cont propriu.

    In realitate, politicile administratiei americane se bazeaza pe premisa ca oricine ar trebui sa devina proprietar de case. Numai ca exista cateva dezavantaje reale ale conditiei de proprietar.

    In primul rand, e vorba de riscul financiar. Desi rareori este descris in acesti termeni, a te imprumuta ca sa cumperi o casa e ca si cum ai cumpara actiuni in marja (cu banii brokerului, n.red.); daca valoarea de piata a casei scade, cumparatorul poate sa piarda cu usurinta o parte sau tot ce are. Iar aceasta nu e o ingrijorare ipotetica. Numai din 2005 pana in 2007 – adica pana la momentul de apogeu al balonului imobiliar – peste 22 de milioane de americani au cumparat fie case noi, fie locuinte mai vechi. Dupa ce balonul s-a spart, multi dintre acesti cumparatori au pierdut semnificativ de pe urma investitiei lor. Acum sunt probabil in jur de 10 milioane de familii pentru care valoarea creditului ipotecar depaseste valoarea caselor lor.

    A detine o casa are si darul de a-i fixa intr-un loc pe salariati. Chiar si in timpurile cele mai bune, costurile si bataia de cap de a vinde o casa si de a cumpara o alta – o estimare a plasat costul mediu al unei mutari la peste 60.000 de dolari – tind sa-i faca pe salariati mai reticenti sa se mute in functie de slujbele care le ies in cale. Iar acestea nu sunt deloc cele mai bune timpuri. Problemele economice sunt concentrate in statele unde balonul imobiliar se umflase cel mai mult: Florida si California au avut parte de cresteri mult mai pronuntate ale somajului decat pe ansamblul SUA. Si totusi, proprietarilor din aceste state le vine greu sa caute ocazii in alta parte, pentru ca le e foarte greu sa-si vanda casele.

    In sfarsit, e vorba de costul navetei. A cumpara o casa inseamna, desi nu intotdeauna, a cumpara o casa unifamiliala in suburbii, uneori foarte departe, unde terenurile sunt ieftine. In epoca benzinei de 4 dolari pe galon si a ingrijorarilor pe marginea incalzirii globale, e o alegere tot mai problematica de facut.

    Exista, desigur, avantaje ale faptului de a detine o casa – si da, sotia mea si cu mine detinem o casa. Dar proprietatea nu-i pentru oricine. De fapt, dat fiind modul cum politicile americane favorizeaza proprietatea in dauna inchirierii, am putea avea chiar argumente sa spunem ca America are deja prea multi proprietari de locuinte.

    Foarte bine, stiu ca unii imi vor raspunde: oricine care pune la indoiala idealul de a fi proprietar pe o locuinta trebuie ca vrea ca populatia sa fie “constransa sa stea in blocuri de beton in stil sovietic” (asa cum a spus-o recent un comentator de la Bloomberg). Ah, nu. Tot ce sugerez e sa scapam de obsesia proprietatii si sa incercam sa echilibram o balanta pana acum puternic dezechilibrata in defavoarea chiriei. Si daca tot am ajuns aici, hai sa ne deschidem mintile spre ideea ca e posibil ca aceia care aleg sa inchirieze in loc sa cumpere pot sa participe si ei la visul american – si sa tina in mainile lor o parte din viitorul tarii.

  • Online sa fii, noroc sa ai

    Ideea Konkurs.ro a pornit de la o observatie simpla: numarul concursurilor cu premii lansate de diferite companii cu scopul de a-si promova produsele sau serviciile a crescut intr-un ritm alert in ultima perioada. Deloc surprinzator deci ca in baza de date a site-ului recent lansat, care nu este nimic altceva decat un agregator de astfel de concursuri, exista in prezent aproximativ 700 de concursuri, dintre care 200 sunt active.

    “Suma totala a premiilor este foarte mare. Pentru concursurile publicate pana in prezent, vorbim de aproape 2 milioane de lei, cifra care include insa numai concursurile care specifica in regulament valoarea premiilor”, explica Matei Pavel (20 de ani), proprietarul site-ului Konkurs.ro.

    Posibilitatea castigurilor frumoase, fara prea mari eforturi, a atras in ultimele doua luni, de cand a fost lansat site-ul, in jur de 21.000 de vizitatori unici, amatori de concursuri, numarul de afisari fiind de aproape 300.000. Cele mai cautate concursuri sunt cele cu premii in bani, excursii si diferite echipamente electronice si IT. “Aproximativ jumatate dintre cei care acceseaza un concurs pe Konkurs.ro merg mai departe catre site-ul organizatorilor si aproape toti se si inscriu la respectivul concurs”, explica fondatorul site-ului.

    Pentru a reduce investitia initiala si costurile la minimum, Matei Pavel s-a ocupat in intregime de dezvoltarea proiectului, avand o experienta de cativa ani in dezvoltarea web. In ce priveste promovarea, antreprenorul online a mizat pe optimizarea site-ului pentru a aparea cat mai sus in rezultatele returnate in urma cautarilor pe Google.ro; la o cautare dupa cuvintele cheie “concursuri” sau “concursuri online”, site-ul Konkurs.ro este al doilea rezultat.

    Deocamdata, site-ul are rol strict informativ, modelul de business urmand sa fie stabilit cand numarul de vizitatori unici va fi reprezentativ. Totusi, Matei Pavel sustine ca veniturile nu vor proveni din taxe percepute companiilor pentru publicarea concursurilor, mai ales ca aceasta atributie ii revine momentan singurului angajat al Konkurs.ro.
     

  • Basul si cu toba mare

    Ideea apartine coreenilor de la Electronics and Telecommunications Research Institute, care au conceput un nou format de melodii digitale, denumit MT9, pentru a permite aceasta fragmentare a unei melodii in mai multe categorii de sunete. “Speram ca formatul va fi standardizat la nivel international”, spune Ham Seung-chul, directorul executiv al Audizen, compania care a sustinut financiar dezvoltarea MT9, mai ales in contextul in care, dupa spusele sale, companii precum Samsung sau LG Electronics si-au exprimat deja interesul de a include formatul audio in modele viitoare de telefoane mobile ce ar putea fi lansate incepand de anul viitor.

    In opinia lui Seung-chul, industria muzicala ar trebui sa-si schimbe perceptia asupra pietei, pe masura ce inregistrarile se transforma tot mai mult dintr-un produs muzical fizic intr-un serviciu digital servit in moduri tot mai personalizate, ceea ce e deja vizibil in scaderea dramatica a vanzarilor de CD-uri cu muzica in favoarea internetului. Pentru multi dintre consumatori, in special din randul pasionatilor de karaoke sau de anumite instrumente muzicale, formatul MT9 ar putea fi intr-adevar o alternativa interesanta de a asculta muzica. Evident ca aceasta perspectiva nu este deloc incurajatoare pentru muzicieni. Desi interventia tehnologiei in industria muzicala i-a impins pe acestia sa se adapteze, rand pe rand, la mai toate capriciile consumatorilor, noul format este privit in mod deosebit cu reticenta, pentru ca inseamna ca toata munca lor de a crea muzica este ignorata, iar ascultatorii se transforma in copii mici care iau o masinuta si o demonteaza numai ca sa vada ce are inaun¬tru. Sau, altfel spus, si inter-activitatea ar trebui sa aiba limitele ei.
     

  • Economistul rebel

    Steven D. Levitt este autor a numeroase studii academice, profesor de economie la Universitatea din Chicago si editor la “Journal of Political Economy”, recompensat cu medalia John Bates Clark pentru “cel mai bun economist sub 40 de ani”. Coautorul Stephen J. Dubner, un ziarist experimentat de la New York Times, este de fapt naratorul, cel care istoriseste ideile lui Levitt pe gustul si intelesul publicului larg. Prima senzatie este ca nu ne aflam in fata unei volum care trateaza probleme economice, judecand dupa intrebarile care apar in text. Poate un prenume purtat indeobste de negri sa aiba consecinte asupra carierei dvs. profesionale? Care este legatura intre un agent imobiliar si Ku Klux Klan? De ce locuiesc traficantii de droguri impreuna cu parintii? Si asa mai departe. Stephen Levitt s-a facut cunoscut prin subiectele sale de studiu absolut surprinzatoare; in loc sa se intereseze, ca orice economist “serios”, de problema somajului, de impozite sau de cresterea actiunilor, el prefera sa studieze fatetele cele mai neobisnuite ale comportamentului indivizilor. Calea de analiza ii este furnizata de verificarea empirica, de statistica, dar si de “experienta naturala”, care consta in identificarea unui moment, a unui caz particular in care o singura variabila s-a schimbat, fapt ce ingaduie masurarea efectului acestei schimbari. Levitt are un adevarat geniu in gasirea experientelor naturale pertinente si o propensiune de-a dreptul amuzanta catre subiectele bizare sau inedite. Pentru lamurire, iata problema cea mai controversata pe care a rezolvat-o autorul in acest volum. E vorba de legatura inextricabila intre reducerea criminalitatii in SUA si legalizarea avortului in anii ‘70. Intr-adevar, avortul a fost practicat adesea de catre persoane care nu ar fi fost in stare sa ofere odraslelor lor o educatie satisfacatoare. Prin urmare, o buna parte dintre aceste progenituri ar fi inmultit randurile delincventilor. Studiind intervalul dintre legalizarea avortului si reducerea delincventei, Levitt a demonstrat, douazeci de ani mai tarziu, ca legatura intre cele doua fenomene era lipsita de echivoc.

    Steven D. Levitt, Stephen J. Dubner
    Freakonomics, Andreco Educational Grup, Bucuresti, 2008

     

    Noutati

    Fanariotii, altfel
    Acest volum, destinat atat publicului larg amator de istorie, cat si specialistilor, prezinta biografiile, adesea punctate cu elemente inedite, ale celor 31 de domni fanarioti care s-au perindat pe tronul Moldovei si al Tarii Romanesti timp de mai bine de un secol. Reformatori, vorbitori de mai multe limbi straine, ctitori de lacasuri bisericesti, dintre care unele dintre ele dainuie si astazi, destui dintre ei s-au afirmat si prin opera de mecenat cultural. Manastiri si biserici de la Athos si din intregul Orient ortodox au beneficiat de daniile lor. Academiile domnesti de la Bucuresti si Iasi, adevarate Universitati ale Orientului, n-ar fi putut functiona fara sprijinul generos al domnilor. Ei insisi carturari de vaza, in randul lor regasim poeti (ca Alexandru II Mavrocordat, zis si Firaris), prozatori (ca Nicolae Mavrocordat, care a scris unul din primele romane ale literaturii grecesti), autori de dictionare (ca Alexandru Hangerli) sau gramatici (Nicolae Caragea). Sumarul cartii mai include o ampla cronologie a epocii fanariote.
    Mihai Tipau – “Domnii fanarioti in Tarile Romane (1711-1821). Mica enciclopedie”,
    Editura Omonia, Bucuresti, 2008

     

    In cautarea gloriei
    Paul Salvador lucreaza in televiziune si doreste sa produca o serie de emisiuni despre „blondele inalte” care au aparut in filme, cautand sa arate publicului ce s-a intamplat cu ele dupa disparitia lor din lumea cinematografului. Dupa cateva eforturi de clasare, in care stabileste categorii – blonde hitchcockiene si bergmaniene, cele din tarile sovietice, blondele clasice si blondele marginale, blondele solare sau reci -, cea mai atragatoare diva care-i vine in minte este Gloria (catalogata drept „blonda bizara”), care a aparut in numeroase pelicule si in paginile revistelor glossy si care a iesit de pe firmament, dupa ce s-a afirmat ca eroina a unui fapt divers incheiat tragic. Paul il pune pe urmele ei pe domnul Jouve, insa Gloria pare de negasit. De fiecare data cand i se da de urma dispare. Gloria este, daca vreti, un soi de Godot adaptat genului politist-umoristic, un personaj pe care toata lumea il asteapta, dar pe care nimeni nu-l poate vedea.
    Jean Echenoz
    “Inalte si blonde”, Editura Leda,
    Grupul editorial Corint, Bucuresti, 2008

  • Mousse de curcubeu

    Abundenta de evenimente corporatiste din ultimii ani a condus la incercarile organizatorilor de a rupe monotonia acelorasi meniuri si de a experimenta. Caci am intrat in era in care haute cuisine se intalneste cu bucataria fusion, cu retete asiatice si cu orice altceva ne permite imaginatia. Si, evident, evenimentele similare din afara tarii reprezinta o sursa nesecata de inspiratie.

    Deserturile sunt poate cele mai permisive terenuri de experimente – si totusi, adesea evenimentele de afaceri propun aceleasi eclere si mini tarte. Ce-ati zice de un bufet desert in degrade, un curcubeu a carui prima raza este formata din mousse de ciocolata, urmata de mousse de caramel, un altul de fistic si o tusa finala de mousse de ciocolata alba? Daca CEO nu este neaparat o fire romantica si prefera mai degraba cifrele exacte si, prin extensie, jocurile geometrice, aceeasi componenta de mousse-uri cristalizate in forma unor piramide reprezinta o solutie cel putin la fel de inedita. Pastrand nota de joc gust-culoare, organizatorii de evenimente pot merge pe calea vesela a caleidoscopului de jeleuri de fructe, alaturand jeleul de smochine verzi cu jeleul de coacaze si cel de portocale. Intr-o nota mai pretioasa, se poate impresiona cu un mille feuille de pere caramelizate cu blue cheese si nuci, un alt mille feuille cu mere si ciocolata alba, desavarsite apoteotic de compania eleganta a unui alt francez – fondue de ciocolata cu fructe. Astfel de deserturi fac casa buna cu diferitele sortimente de cafea, minim sase variante, de la irish coffee, frappe, latte, capuccino si espresso lung si pana la cafea cu menta.

    Noile tendinte in materie de aperitive impun supele-crema reci – servite cu canapelute cu somon tartar sau mousse de foie gras servit cu minibriose in forma de lingurita. Alaturarea aromelor un pic dulci din briosa cu gustul deja binecunoscut de foie gras reprezinta o surpriza culinara simpatica, experimentata deja la petrecerile occidentale si care cu timpul se va impune probabil si la noi. Tot din seria nou si surprinzator face parte si minestrone de fructe cu petale de trandafir confiate, in acest context minestrone fiind obtinut din fructe de padure. Sau chutney de masline si rosii, puternic condimentat si servit in compania unor asa-numite parmifinger, un fel de grisine de casa cu parmezan si unt.

    Mai nou, designul dicteaza gustul. Meniul avand ca tema o unica culoare, in functie de tema petrecerii sau de alte criterii, conduce spre alcatuirea unor meniuri foarte interesante din punctul de vedere al alaturarii de gusturi. Se remarca din ce in ce mai mult si petrecerile cu meniu specific unei anumite zone geografice, de la bucataria libaneza, asiatica, spaniola sau turceasca la meniurile cu specific francez. Noutatea consta in primul rand in insasi componenta meniului, alcatuit din preparate specifice respectivei bucatarii, dar care sunt mai putin intalnite in restaurantele cu specific de la noi.

    In cele din urma, mancarea a fost intotdeauna o chestiune de imaginatie, astfel ca intotdeauna veti putea apela la ingeniozitatea unui bucatar, a unei companii de catering sau chiar a dumneavoastra pentru a putea alcatui un meniu memorabil.

  • Alimentele se scumpesc! Gazele si curentul arunca in aer preturile

    Primele vizate sunt painea, carnea si mezelurile, care s-au tot scumpit in ultimul an din pricina crizei internationale.

     

    Mai multe amanunte, pe www.protv.ro
     

  • Nota de plata de la restaurant, platita cu telefonul

    Masura face parte dintr-un plan mai amplu al UE menit sa intensifice concurenta si sa extinda modalitatile prin care consumatorii pot plati bunurile si serviciile.

     

    Mai multe amanunte, pe www.mediafax.ro
     

  • Capsunarii loviti de„criza spaniola“ fug cu creditorii dupa ei

    Criza imobiliara din Spania si reducerea locurilor de munca, in special in constructii, i-au prins pe conationali intr-o capcana. Romanii care cu 2-3 ani in urma aveau o slujba bine platita au contractat credite pentru a-si cumpara o casa in Spania.

     

    Cititi mai multe amanunte pe www.gandul.info
     

  • Imprumuturile pentru case deghizate in credite de consum, peste cele imobiliare

    Creditele de consum garantate cu ipoteca reprezentau la sfarsitul anului trecut 22% din totalul imprumuturilor contractate de populatie, adica 4,5 miliarde de euro, potrivit Raportului asupra Stabilitatii Financiare publicat de BNR.

     

    Cititi mai multe pe www.zf.ro
     

  • Murfatlar a fost premiat la Ljubljana

    Cele trei premii au fost acordate vinului licoros Lacrima lui Ovidiu de 12 ani, vinului Sauvignon Blanc Sec de Murfatlar din productia anului 2007 si vinului Chardonnay 3Hectare, din productia anului 2006. "Numeroasele distinctii primite pentru vinurile tinere confirma previziunile facute pentru recolta anului extraordinar 2007 ", a declarat Cosmin Popescu, administrator Murfatlar Romania.

    De-a lungul timpului, Murfatlar a reusit sa reunească intr-un portofoliu impresionant peste 180 de medalii. Cifra de afaceri realizata de companie in 2007 a fost de 42 milioane de euro, obiectivul pentru anul 2008 fiind de 50 milioane de euro.