BusinessMagazin

Blog

  • IMOBILIARE: Cind se va construi <br/>"casa de 50.000 de euro"?

    O regula de aur a investitiilor pe piata imobiliara spune sa construiesti mai intai pentru clientii de top si abia apoi pentru cei cu venituri medii sau mici. Majoritatea developerilor au depasit faza investitiilor in locuinte de lux, indreptandu-si acum atentia spre clasa medie. Dar cand vor aparea si primele proiecte low-cost?

     

    Despre Calea Mosilor s-ar putea spune ca a devenit in ultimele saptamani „bulevardul panotajului imobiliar“. Aproape ca nu exista bloc de pe care sa nu-ti zambeasca o familie fericita de pe bannere de mari dimensiuni care promoveaza vreun proiect rezidential. Indiferent ca pun accentul pe pret, pe spatiile verzi sau pe confort, proiecte ca Planorama, Edenia sau West Park urmaresc, in fond, acelasi lucru: sa atraga cat mai multi cumparatori.

     

    Promovarea locuintelor trece astfel de la etapa de comunicare prin publicatii de specialitate si/sau agentii imobiliare la una de masa. O schimbare deloc intamplatoare, care urmeaza de altfel tendintele din piata constructiilor de locuinte. Daca acum cativa ani pe piata rezidentiala se construia exclusiv pentru persoanele cu venituri ridicate, de aproape doi ani focusul developerilor s-a mutat catre clasa medie. Iar mai ales ultimele luni au excelat in anunturi privind noi dezvoltari rezidentiale.

     

    Urmand exemplul altor piete, si in Romania primii developeri s-au concentrat initial asupra locuintelor de lux, pentru ca ulterior, odata cu explozia creditelor ipotecare, centrul de interes al acestora sa se deplaseze inspre clientii cu venituri medii spre mari. Urmarea logica, apreciaza analistii, este aparitia investitiilor in locuinte de masa, pentru persoane cu venituri ceva mai reduse, dar cu credibilitate bancara. Daca in aceasta privinta parerile sunt unanime, opiniile sunt impartite in ceea ce priveste momentul in care ar putea avea loc reorientarea pietei.

     

    Unii dintre cei direct implicati sunt de parere ca exista deja premisele pentru aparitia primelor complexuri de apartamente mai accesibile, in timp ce altii prefera sa fie mai rezervati in declaratii. „Primele dezvoltari de rezidente ieftine vor aparea incepand cu 2007“, afirma Bogdan Georgescu, directorul general Colliers International. Dar ce inseamna de fapt „ieftine“? Pretul minim care s-ar putea plati pentru o astfel de locuinta ar putea fi de 500 euro/mp in tara si 600 euro/mp in Bucuresti, apreciaza Georgescu.

     

    Sorin Panturu, fondator si manager al Trammel Mackenzie, o companie de management de investitii de dezvoltare imobiliara, este ceva mai sceptic. In opinia sa, cererea continua sa depaseasca oferta pe segmentul locuintelor pentru clasa medie, astfel ca nu se poate vorbi despre o reorientare a ofertei catre o alta categorie de clienti pana nu va avea loc o suprasaturare a acestei piete. In mod normal, perioada de planificare a unui proiect imobiliar dureaza de la doi ani in sus – de la momentul anuntarii intentiei pana la finalizarea constructiei. Asadar, daca Panturu are dreptate, primele complexuri de apartamente pentru cei cu venituri mai mici ar putea aparea spre sfarsitul lui 2008.

     

    Pe de alta parte, proiecte in acest sens exista, chiar daca nu sunt scoase pe piata cu eticheta de „apartamente ieftine“. „Nimeni nu va recunoaste deschis ca face locuinte «low-level», nu da bine, resedintele vor fi promovate tot pentru clasa medie“, explica un analist imobiliar, care a preferat sa-si pastreze anonimatul. Pe langa pret, vor mai exista alte cateva deosebiri intre proiectele pentru „bugetele medii“ si cele mai reduse.

     

    „Aceste proiecte vor fi situate in zone unde terenul are un pret mic, la periferia oraselor“, spune  Georgescu, adaugand ca suprafetele locuintelor vor fi comparabile cu cele ale apartamentelor din blocurile comuniste, iar materialele de constructie si finisajele vor fi autohtone. Pentru comparatie, complexurile aflate acum in faza de constructie, cum ar fi Central Park, sunt amplasate in zone mai centrale, iar cumparatorii au posibilitatea personalizarii finisajelor. Iar daca zona de nord a Capitalei pare rezervata pentru locuintele destinate persoanelor cu venituri mari, cele din estul si sudul Bucurestiului vor fi destinatiile dezvoltatorilor de proiecte pentru bugetele mai putin „generoase“.

     

    Anuntarea complexurilor pentru clasa medie, dar si posibilitatea aparitiei unor investitii in segmentul low de pret au incins spiritele pe piata imobiliara din Romania, care s-a impartit in doua tabere. Pe de o parte sunt cei care afirma sus si tare ca preturile apartamentelor din vechile blocuri comuniste vor scadea, iar de cealalta cei care sustin exact contrariul. Iar fiecare tabara aduce in discutie argumente mai mult sau mai putin empirice legate de cererea si oferta de pe piata imobiliara. Nimeni nu pare a lua in calcul – e adevarat ca nici nu prea sunt de gasit – date statistice clare, care sa analizeze structura cererii si a ofertelor.

     

    Cert este ca in ultimii ani cererea de locuinte a crescut vertiginos, pe fondul exploziei  creditului imobiliar si ipotecar, iar oferta nu a tinut pasul. Ca urmare, preturile apartamentelor vechi au urcat la fel de repede. Potrivit Ziarului Financiar, in doar doi ani, preturile locuintelor din Bucuresti s-a dublat. Unii observatori ai pietei s-au grabit sa anunte ca preturile apartamentelor vechi vor scadea, pe fondul constructiei de noi blocuri, care au preturi comparabile, dar calitate mai buna. Totusi, chiar si cele mai optimiste asteptari privind noile locuinte ce urmeaza sa fie finalizate in Bucuresti in urmatorii doi ani vorbesc doar despre cateva mii de unitati locative.

     

    Pe de alta parte, cele mai temperate estimari ale nevoii de locuinte la nivelul Capitalei merg de la 20.000 in sus. Ca urmare, cel putin pe termen scurt, raportul dintre cerere si oferta ramane dezechilibrat, fapt care exclude posibilitatea unei scaderi a preturilor. Mai mult, Ionut Bodea, director de marketing al Baneasa Investments – compania care dezvolta complexul Baneasa, cel mai mare proiect imobiliar din Romania – arata ca „de cele mai multe ori, oferta nu urmareste cererea consumatorilor“.

     

    In prezent, cele mai multe tranzactii cu locuinte au ca obiect apartamente din blocurile vechi, la preturi de cateva zeci de mii de euro, in conditiile in care locuintele din constructiile noi au preturi in jur de 100.000 de euro. Ce-i drept, o parte dintre apartamentele lansate recent pe piata sunt anuntate la preturi relativ comparabile cu cele din blocurile comuniste, cel putin in ceea ce priveste tarifele pe metrul patrat. Insa la noile constructii se aplica TVA, care ridica cu aproape 20% pretul final. Totodata, in cazul noilor constructii pretul se calculeaza la suprafata construita, in timp ce in cazul celor vechi este luata in calcul aria utila.

     

    Totusi, in viitorul apropiat nu se mizeaza pe scaderea preturilor. „Nu se intrevede o scadere a preturilor, ci mai degraba o crestere usoara, cel putin pana la finalizarea primelor proiecte de ansambluri rezidentiale noi“, apreciaza Sorin Lacusta, senior broker la compania imobiliara Regatta. Ba mai mult, adauga el, e putin probabil ca tendintele se vor schimba chiar si atunci, pentru ca „nu exista suficienta incredere in dezvoltatorii noi de ansambluri rezidentiale, astfel ca cererea se va orienta in mare parte spre blocurile vechi“.

     

    De cealalta parte, investitorii remarca faptul ca preturile noilor locuinte va creste in urmatoarea perioada, indiferent de segmentul de clienti vizat. „In toate tarile care au intrat in 2004 in Uniunea Europeana s-au inregistrat cresteri ale costurilor de constructie“, spune Raluca Teposu, director de marketing al dezvoltatorului GTC. Parte a grupului israelian Kardan, GTC este unul dintre cei mai importanti developeri de pe pe piata Europei Centrale si de Est, cu proiecte in Polonia, Ungaria, Cehia, Romania, Serbia si Croatia, care acopera mai multe segmente ale pietei – cladiri de birouri, centre comerciale si locuinte.

     

    Compania si-a propus sa dezvolte doua complexuri pentru persoanele cu venituri sub medie, dar Raluca Teposu nu a dorit sa ofere mai multe detalii. Ea a mentionat insa ca un pret de 600 euro/mp nu este chiar realist. In conditiile in care pretul terenurilor creste si se majoreaza costurile de constructie si cu forta de munca, profitabilitatea va scadea, daca nu cresc si preturile de vanzare ale apartamentelor, remarca Teposu. De aceea nu este de asteptat ca pretul locuintelor noi sa scada. „Cine investeste in Romania vrea sa faca mai multi bani decat in alta parte, nu mai putini“, spune reprezentantul GTC.

     

    Pe de alta parte, daca peste un an sau doi nu vom vorbi de locuinte mai ieftine decat astazi, vom vorbi totusi despre locuinte mai accesibile, crede Teposu, mizand pe faptul ca ritmul de majorare al preturilor va fi depasit de cresterea salariilor, dar si de imbunatatirea conditiilor de finantare a achizitiei. In schimb, Banca Nationala nu pare a agrea un astfel de scenariu.

     

    In urma cu cateva saptamani, Mugur Isarescu avertiza asupra pericolului unui „asset bubble“ in zona de nord a Capitalei si sugera posibilitatea introducerii unor masuri de restrictionare a avansului preturilor locuintelor. Saptamana trecuta, Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului, a reluat ideea, afirmand ca banca centrala este obligata sa intervina pe piata imobiliara, deoarece este instabila si are fluctuatii nefiresti.

     

    Astfel, BNR ar urma modelul bancilor centrale din Statele Unite si Europa, sustine Vasilescu. El a precizat insa ca singurul instrument prin care BNR poate interveni in piata imobiliara este politica de creditare. Indiferent de deciziile viitoare ale bancii centrale, piata imobiliara din Romania nu poate urma decat o singura directie – in sus. Romania a intrat in vizorul unor mari investitori si fonduri de investitii care sunt convinsi ca aici vor face bani frumosi din real estate. Si chiar daca profiturile de acum nu mai sunt la fel ca in urma cu cativa ani, rentabilitatea pietei autohtone ramane atractiva.

     

    Si „vedetele“ de acum – complexurile de apartamente – sunt foarte atragatoare pentru investitori, deoarece randamentele pot fi mai bune decat in cazul imobilelor de birouri, iar exitul se face mai repede, prin vanzarea unitatilor locative.

     

    Chiar daca, in urma aglomerarii pietei, marjele s-ar putea ingusta, mai sunt ani buni de scos profituri. Analistii apreciaza ca piata nu se va stabiliza mai devreme de trei ani, cand vor fi suficiente produse, pentru a se asigura un numar constant de tranzactii. Si, la fel cum s-a intamplat si pe alte segmente ale pietei imobiliare (cum ar fi cladirile de birouri sau resedintele de lux), primii intrati pe un nou segment al pietei – respectiv apartamentele pentru bugetele scazute – vor avea numai de castigat. Posibil si clientii acestora.

  • Mini-plan de afaceri

    Un proiect pentru clasa medie care se vinde cu 1.000 euro/mp (plus TVA) are un cost de constructie de aproximativ 500 euro/mp, potrivit lui Bogdan Georgescu de la Colliers.

     

    COSTURI SI PROFIT: La cei 500 euro se mai adauga costul terenului – reprezentand circa 100 euro/mp construit si alti 100-150 euro/mp costuri de design, marketing si finantare. Restul, adica 250-300 euro/mp reprezinta profitul.

     

    TEORIA PRETULUI: In cazul apartamentelor mai ieftine, costul de constructie nu va depasi 300 euro/mp, spune Georgescu. Pretul terenului, cat si costurile aditionale ar trebui insa sa fie mai mici, pentru ca activitatea sa fie profitabila.

     

    GATA DE VANZARE: Cum si aceste costuri sunt in crestere, mai probabil este ca pretul final al apartamentelor sa se ridice in jurul nivelului de 700 euro/mp.

  • Romania estate

    Acum mai bine de un deceniu, cand au aparut primele complexuri rezidentiale din Bucuresti, clientii vizati erau in mare parte expati sau oameni de afaceri romani.

     

    DE INCHIRIAT: Cativa developeri internationali au construit complexuri de vile sau apartamente – precum Satul Francez – care erau destinate exclusiv inchirierii de catre straini. In paralel, au aparut si primele cladiri construite de investitori locali in zona de nord a Capitalei.

     

    PIONIERII: Sesizand dorinta romanilor de a se muta in afara orasului, o parte dintre developeri, cum ar fi turcii de la Bayindir sau dezvoltatorul autohton Impact, au lansat primele complexuri rezidentiale de vile, destinate vanzarii.

     

    NOUA BATALIE: Primele proiecte care aveau ca tinta declarata clasa de mijloc a romanilor au fost anuntate inca din 2004, insa pana la aceasta ora nici unul dintre ele nu a fost finalizat.

     

    MODELUL CAPITALEI: Evolutia din Bucuresti se repeta in genere si in alte mari orase, precum Timisoara, Cluj-Napoca, Brasov sau Constanta, cu o intarziere de aproximativ doi ani.

  • Merita provincia hoteluri de lux?

    Anuntul dezvoltatorului belgian Besix ca va construi un hotel de cinci stele la Timisoara, pe locul unei cazarme dezafectate, a readus in discutie oportunitatea deschiderii unor unitati hoteliere de categorie superioara in provincie.

     

    Un hotel are exact atatea stele cate ii dau clientii, sintetizeaza modul in care inteleg hotelierii capitolul „clasificare“ Tinu Sebesanu, CEO al Trend Hospitality, reprezentantul pentru Romania al lantului hotelier Cendant, care detine brandul Ramada. Chiar daca sunt inca la mare pret in Romania, stelele hotelurilor sunt mai degraba o notiune subiectiva, mai ales in conditiile in care regulile pentru clasificare (camere spatioase, business-lounge, room-service sau piscina interioara) pot fi respectate si fara ca hotelul sa lase neaparat impresia ca e unul de lux.

     

    De altfel, acesta este unul dintre considerentele pentru care majoritatea hotelierilor romani sunt de parere ca nu trebuie privit ca o mare drama faptul ca n-a aparut pana acum in provincie un hotel de talia, sa spunem, JW Marriott.  Cu atat mai mult cu cat piata a inceput sa creasca si odata cu ea si numarul hotelurilor de categorie superioara.

     

    Deocamdata, cu exceptia celor din Bucuresti si de pe litoral, in Romania exista doar doua hoteluri de cinci stele: Aro Palace din Brasov si Opera Plaza din Cluj-Napoca.

     

    Aro Palace a trecut de la patru la cinci stele la sfarsitul lui 2005, in urma unei investitii de 15 milioane de euro, an in care a avut o cifra de afaceri de cinci milioane de euro si un profit de 40.000 de euro. Potrivit declaratiilor conducerii companiei, Aro Palace ar putea fi afiliat in perioada urmatoare unor lanturi hoteliere internationale, in acest sens purtandu-se discutii cu Intercontinental International si Radisson SAS. Unitatea dispune de 126 de camere, dintre care 80 duble, 30 single si sase garsoniere.

     

    Cel de-al doilea hotel, Opera Plaza, a fost inaugurat saptamana trecuta. Situat in centrul municipiului Cluj-Napoca, pe locul fostului sediu al fabricii de dulciuri Feleacul, acesta dispune de 52 de camere si apartamente. Estimata initial la 3,5 milioane de euro, investitia a depasit la final 4,5 milioane de euro. Proprietarii – fratii Calin si Octavian Buzoianu, actionari majoritari ai Feleacul – estimeaza o perioada de amortizare a investitiei de aproximativ 10 ani si un grad de ocupare pentru 2006 de pana la 40%. 

     

    „La nivel national, pentru 2006 se constata un «apetit» mai accentuat pentru dezvoltarea unor proprietati de patru stele, in acord cu exigentele in crestere ale pietei. Investitiile de trei stele continua, dar cu o tendinta de stagnare“, spune Paul Marasoiu, director al companiei de consultanta Peacock Hotels Global Management si reprezentant pentru Romania si Republica Moldova al companiei hoteliere Golden Tulip. Primele proiecte de patru stele au aparut la Iasi, Targu-Mures, Cluj si Sibiu, oras desemnat de un juriu al Comisiei Europene capitala culturala a Europei in 2007.

     

    Intr-o discutie anterioara cu BUSINESS Magazin, Marius Constantin, seful serviciului de presa din cadrul primariei Sibiu, marturisea ca municipalitatea sibiana a eliberat sase autorizatii de constructie pentru hoteluri, estimandu-se ca anul viitor capacitatea de cazare a batranului Hermannstadt sa se dubleze.  Potrivit estimarilor municipalitatii sibiene, la manifestarile de anul viitor sunt asteptati pana la doua milioane de turisti; in prezent, in Sibiu se gasesc 31 de hoteluri, moteluri si pensiuni care ofera peste 2.000 locuri de cazare.

     

    Intamplator sau nu, singurul hotel de categorie superioara din provincie care a optat pentru afilierea la un lant international se afla tot la Sibiu si ii apartine omului de afaceri Ilie Carabulea, actionar majoritar al Atlassib. Acesta va investi 20 de milioane de euro intr-un hotel de patru stele plus cu 12 etaje, 140 de camere, doua restaurante si spatii de birouri, care va fi inaugurat sub brandul Ramada. Ca nota distinctiva, hotelul din centrul Sibiului va avea un etaj de camere tip „Executive“, gandit special pentru oamenii de afaceri.

     

    „De la proprietate la proprietate, depinde cum faci aceasta zona executive, camerele sunt mai mari si au mai multe facilitati. Pe acel etaj accesul e limitat prin cartela, este un business lounge, se mai ofera si mic dejun separat de restaurantul hotelului. Totodata, transportul de la aeroport este gratuit, iar clientii mai au in plus un coffee-maker, un turn down service, se face late check out, toate in functie de clasificarea si pretentiile hotelului“, explica Sebesanu de la Trend Hospitality. Evident, toate aceste facilitati se reflecta direct in costurile de cazare, care sunt cu 10-15% mai mari decat cele standard.

     

    Din cate mai spune Sebesanu, chiar daca serviciile sunt de un nivel superior fata de restul hotelului, ele nu pot fi totusi asimilate conceptului de cinci stele: „Asta este o greseala frecventa: multi din cei care isi fac hoteluri cred ca daca au facut camera foarte spatioasa, au pus un pat si un dus de calitate, si-au facut hotel de cinci stele“. Cand se construieste sau se evalueaza un hotel, explica Paul Marasoiu, se ia in calcul o baza valorica per camera. In cazul pietei Uniunii Europene, pentru nivelul de patru stele, o valoare medie pe camera este de aproximativ 150.000 de euro. De exemplu, camerele din hotelul lui Ilie Carabulea ar putea fi evaluate la 142.800 de euro.

     

    Cand vine vorba de cinci stele, valoarea creste pana la 200.000 de euro sau chiar mai mult. „In ambele cazuri, valorile pot creste in functie de complexitatea spatiilor publice, de elementele de concept si atentia pentru detaliu in finisajele de lux, de dotari si tehnologii de ultima ora in industria hoteliera utilizate“, spune Paul Marasoiu.

     

    Pe langa acestea, se adauga elemente precum pretul platit pentru terenul pe care e amplasat hotelul, piscina exterioara, terasele, dar mai ales potentialul de dezvoltare a zonei respective, care este poate cel mai important factor luat  in calcul. Dar avantajele sunt reciproce.

     

    Cu alte cuvinte, daca studiile si investitiile arata ca zona se va dezvolta accelerat, un hotel bun, eventual si de lant, nu va face decat sa contribuie la acest lucru. „Cred ca un hotel de cinci stele e oportun in toate orasele principale, mai ales pentru ca va obliga la ridicarea stachetei pe toata piata de acolo“, explica Tinu Sebesanu.

     

    Momentan, la nivelul upscale (mediu superior) capacitatea de cazare a hotelurilor din provincie este relativ redusa, conturandu-se insa o tendinta de crestere accelerata a acestui segment (asa cum se intampla acum pe piata de trei stele din Bucuresti).

     

    „Se va ajunge sa se construiasca foarte mult, oferta va depasi cererea si multora le va fi greu sa supravietuiasca“, mai spune Sebesanu. Dar pana ca toate aceste previziuni sa se si implineasca, oficialii companiei Besix au prezentat macheta primului hotel de cinci stele din Vestul tarii, care va fi amenajat pe terenul unei foste cazarme din Timisoara.

    Bart Wuyts, director de comunicare la Besix, spune ca proiectul se va intinde pe un teren cu o suprafata de 6,5 hectare pus la dispozitie de municipalitatea Timisoarei si ca include, printre altele, un complex sportiv cu piscina in aer liber si o terasa acoperita cu 200 de locuri. Reprezentantul companiei nu a dezvaluit valoarea totala a investitiei, rezumandu-se sa spuna doar ca este vorba despre o suma cu noua cifre.

  • Primele locatii

    Daca proiectul celor de la Besix se afla deocamdata la stadiul de macheta, in alte orase ale tarii hotelurile destinate oamenilor de afaceri se inalta vazand cu ochii.

     

    SIBIU: In viitoarea capitala culturala europeana se afla in constructie 380 de camere in hoteluri noi si 160 de camere in hoteluri in renovare, cu termen limita in ianuarie 2007. Din acestea, 70% sunt la nivel de patru stele.

     

    CLUJ:  260 de camere se afla in stadiul de constructie, dintre care aproape jumatate vor fi clasificate la patru stele

     

    TARGU-MURES: La nivelul judetului Mures se vor construi peste 250 de camere, dintre care 140 la Targu-Mures. Jumatate dintre acestea vor fi cotate la patru stele.

     

    IASI: 240 de spatii de cazare, dintre care 70% vor fi in proprietati de patru stele.

    Sursa: Peacock Hotels Global Management

  • Stele interne

    STANDARDE: Majoritatea lanturilor au standarde pentru mai multe categorii de hoteluri. Lantul Golden Tulip are un standard anume – Golden Tulip Hotels – pentru hotelurile de patru stele din marile orase, Golden Tulip Resorts – pentru cele situate in zone turistice si Tulip Inns – unitati de trei stele deschise in orasele cu circulatie mare.

     

    CAMERE: Marile lanturi lucreaza cu mai multe tipuri de camere in acelasi hotel pentru a putea raspunde oricarei nevoi: standard, single, junior suite, apartament, executive etc.

  • Ai 2.000 de minute, cum procedezi?

    A fost oferta despre care s-a spus ca ar marca inceputul unei revolutii in telefonia mobila din Romania. Ecourile sloganelor publicitare s-au stins, iar in locul lor o intrebare se insinueaza printre cei iesiti in strada sa-si castige cartela de trei dolari a Cosmote: avem 2.000 de minute, ce ne facem cu ele?

     

    Catalina este unul din cei 190.000 de romani care si-au cumparat o cartela prepay Cosmote, cati avea operatorul grec de telefonie mobila la sfarsitul primului trimestru al lui 2006. Mai exact, a optat pentru deja celebra cartela de trei euro, care le permite utilizatorilor sa vorbeasca 2.000 de minute in interiorul retelei. La inceput a vazut doar avantajele. Acum, insa, telefonul mobil a ajuns pentru ea mai degraba o sursa permanenta de stres.

     

    „Primesc seara de seara telefoane de la necunoscuti, de pe alte cartele Cosmote. Exista multi utilizatori care nu au cu cine vorbi si suna la intamplare doar, doar s-or imprieteni cu cineva“, povesteste Catalina, marturisind ca, desi nu se zgarceste la convorbiri, nu reuseste sa vorbeasca nici macar un sfert din cele 2.000 minute. Iar toate astea se intampla in conditiile in care mai toti apropiatii sai sunt posesori ai unor cartele Cosmote. In momentul in care a optat pentru oferta operatorului grec de telefonie mobila, Catalina nu a facut altceva decat sa raspunda unei strategii de marketing cu o reteta foarte bine pusa la punct: furnizorul ii da senzatia utilizatorului ca poate folosi aproape nelimitat serviciul in cauza pentru o suma fixa. Totusi, din punct de vedere cantitativ, nevoile sale sunt inferioare maximului oferit de furnizor.

     

    Ideea de a oferi 2.000 de minute pentru o suma modica i-a venit lui Costas Kapetanopoulos, directorul de marketing si comunicare al Cosmote Romania, inspirat fiind de o oferta a lantului de restaurante Pizza Hut. Principiul era urmatorul: pentru un tarif fix, clientii cunoscutului lant aveau libertatea de a-si alege orice specialitate din meniu. Este evident ca oferta Cosmote de inspiratie Pizza Hut a avut un succes imens.

     

    Poate chiar prea mare, din moment ce oferta a fost intrerupta inainte ca aceasta sa ajunga la termenul limita anuntat initial – un fapt fara precedent in campaniile operatorilor de telefonie din Romania. Cifrele vorbesc de la sine: din cei aproximativ 225.000 de clienti castigati de Cosmote in primele trei luni ale lui 2006, cca. 190.000 sunt utilizatori de cartele prepay. De remarcat faptul ca, numai in urma campaniei „2.000 de minute in retea pentru trei euro“, Cosmote a vandut circa 100.000 de cartele.

     

    Insa cati dintre clientii care au optat pentru aceasta oferta folosesc toate cele 2.000 de minute? „Circa 10% vorbesc toate minutele“, considera Tereza Valcan, Corporate Affairs Manager la Cosmote.

     

    Radu Ionescu, directorul general si actionar in compania de marketing online Kinecto, este de parere ca asemenea oferte sunt gandite pe pierdere, in sensul ca, daca toti utilizatorii ar folosi capacitatea maxima disponibila, furnizorul ar pierde bani. „In realitate insa, un procent redus din numarul clientilor folosesc la maximum serviciul. Marea majoritate sunt sub acest nivel“, comenteaza Ionescu. „Profitul realizat de la marea masa de clienti acopera pierderile generate de restul“, adauga el, explicand ca scopul final al acestor oferte este atragerea unui numar cat mai mare de clienti.

     

    Pe de alta parte, la acest gen de strategie nu se recurge numai in cazul serviciilor de voce. Ovidiu Roatis, web developer roman stabilit la New York, marturiseste ca a optat pentru optiunea MediaNet Unlimited a furnizorului de telefonie mobila Cingular. Pentru 19,99 de dolari pe luna el are acces nelimitat la internet, prin tehnologia EDGE.

     

    In orice caz, filosofia ofertei este aceeasi: o suma lunara fixa si sezatia ca poti folosi serviciul in cauza fara nici un fel de restrictii. Revenind la exemplul cu telefonia mobila, din cele 2.000 de minute disponibile pe luna, utilizatorul mediu poate vorbi „cu efort“ cel mult 400-500 de minute, adica doar un sfert din total. Tot in primavara acestui an si furnizorul de telefonie Zapp a lansat o oferta cu un numar mare de minute incluse pentru convorbiri in retea. Spre deosebire de operatorul cu actionariat elen, oferta Zapp se adreseaza exclusiv platitorilor de abonamente. In cazul Zapp, posibilitatea de a vorbi aproape nelimitat se masoara in 600 si 1.000 de minute, in schimbul unor taxe lunare de patru, respectiv opt dolari.

     

    Printre cei care acorda utilizatorilor mai multe resurse decat ar putea suporta efectiv reteaua se afla si furnizorii de internet, care merg pe un principiu demonstrat din punct de vedere tehnic, si anume ca este putin probabil ca toti abonatii sa fie intr-un anumit moment conectati simultan la Internet. De unde rezulta un spatiu liber in capacitatea retelei, care nu ar fi folosit aproape niciodata. Din ratiuni economice, aceasta „marja de manevra“, in medie de 30% din largimea de banda, este folosita prin asigurarea serviciilor catre un numar de clienti mai mare decat permite capacitatea tehnica.

     

    Dinu Malacopol, director de internet si date la UPC Astral, spune ca „rata de over-subscribing (supra-abonare – n. red.) variaza la nivel de industrie, in functie de interesele fiecaruia, undeva intre jumatate din capacitatea maxima si maximul garantat pentru fiecare client“. Capacitatea maxima, prevazuta in contractul cu abonatii rezidentiali sub titulatura de „best effort“, garanteaza ca atat timp cat procentul abonatilor conectati in acelasi timp este mai mic de 70% (luand o rata de oversubscribing de 30%), viteza maxima care poate fi atinsa este cea prevazuta in contract. In teorie, o viteza cu 30% mai mica nu creeaza un disconfort important utilizatorilor. In practica, insa, mai ales pentru cei care preiau servicii internet prin mai multi intermediari, viteza ajunge sa fie foarte mica daca fiecare dintre intermediari practica over-subscribing.

     

    Dar poate un exemplu mai apropiat de strategia de marketing a Cosmote ar fi cel al Google si al sau e-mail gratuit – Gmail. In 2004, anul in care s-a lansat serviciul, initiativa Google a fost o lovitura de marketing care a provocat valuri: Yahoo! si-a marit capacitatea de stocare la 1GB, iar la fel a procedat si Microsoft in cazul utilizatorii din SUA ai Hotmail. In schimb, potrivit unor sondaje de opinie facute de cateva site-uri independente printre vizitatori, mai mult de jumatate dintre acestia au recunoscut ca folosesc sub 1% din cei aproape 3 GB de stocare ai Gmail.

     

    Un efect indirect al super-ofertelor furnizorilor este atragerea clientilor catre alte servicii cu o marja de profitabilitate superioara. De exemplu, oficialii Cosmote spun ca, dupa expirarea ofertei cu cele 2.000 de minute in retea pentru trei euro, si celelalte servicii preplatite se vand la fel de bine.

     

    In aceasta ordine de idei, Cosmote a lansat saptamana trecuta o noua oferta menita sa inflameze imaginatia amatorilor de minute multe la tarife mici.

     

    De data aceasta cei luati in vizor sunt abonatii, un public mult mai fidel si mai interesant financiar decat clientii prepay. Oferta are o extraoptiune prin care abonatii pot vorbi cu trei euro pe luna 300 de minute. E mult? E putin? S-ar putea vorbi mult si despre asta. Dar numai in retea.

  • Cifre, nu vorbe

    Anul trecut, in retelele de telefonie mobila din Romania, s-au vorbit 9,345 miliarde de minute la un numar de utilizatori de 13,35 milioane (la 31 decembrie 2005). Rezulta astfel o medie lunara de 58 de minute/utilizator la nivelul retelelor luate ca intreg.

    • 100.000 – numarul total al cartelelor vandute de Cosmote in urma campaniei „2.000 de minute in retea pentru trei euro“
    • 10% – procentul estimat al clientilor Cosmote care vorbesc intr-o luna toate cele 2.000 de minute
    • 400-500 – atat vorbeste intr-o luna un utilizator mediu al cartelei de trei dolari

  • Outsourcing-ul da in clocot vara

    Daca pana acum un an-doi doar companiile nord-americane apelau la outsourcing pe batranul continent, tot mai multe organizatii europene din Vest au preluat modelul si l-au mutat in Est. Ca urmare, centrele de outsourcing din Romania incep sa vorbeasca limbi exotice: scandinave, slave sau baltice.

     

    Genpact – compania indiana de business process outsourcing (BPO) desprinsa din General Electric – avea in Romania, la sfarsitul lui 2005, 70 de angajati. La sfarsitul lui iunie, ajunsese la 233. Pentru aceasta a investit peste 250.000 de euro (costuri de recrutare, plus alte cateva sute de mii de euro pentru training). Dar lucrurile nu se vor opri aici. Genpact estimeaza ca pana la sfarsitul lui 2006 sa ajunga la 400 de angajati, pentru ca la finele lui 2007 numarul acestora sa ajunga la 1.000.

     

    „Angajam cam 40 de oameni pe luna“, spune Cristian Popescu, de curand angajat pe postul de vicepresedinte pe resurse umane la Genpact. Toti sunt vorbitori de limbi straine si, mai nou, de limbi mai putin comune precum finlandeza, norvegiana, olandeza sau portugheza. Iar Genpact, in Romania din 2005, nu e singura care absoarbe resursele din aceasta piata, oricum putine.

     

    Tot la 1.000 de angajati vor sa ajunga si americanii de la Accenture, o companie specializata in servicii de consultanta in management, solutii tehnologice si outsourcing, care a intrat saptamana aceasta pe piata romaneasca, prin deschiderea unui centru de operatiuni in Bucuresti.

    Accenture a dat unda verde recrutarilor de personal, mai exact de tineri absolventi, dar si persoane cu experienta, pregatiti in diverse domenii si buni vorbitori de limbi straine, dupa cum au declarat oficiali ai companiei pentru ZF. Centrul bucurestean va fi integrat in reteaua globala a Accenture, iar consultantii romani vor furniza servicii nu doar companiilor de pe piata locala, ci si pentru clientii din strainatate.

     

    De altfel, publicatiile autohtone si, mai ales, site-urile de recrutare sunt pline de anunturi de angajare de buni cunoscatori ai unor limbi straine. Iar de pe lista angajatorilor nu lipsesc nume mari, ca Oracle, P&G sau HP. „In general sunt cautate limbile europene cum ar fi engleza, germana, franceza, spaniola, italiana sau limbile nordice“, explica Alina Rusu, talent supply manager in cadrul Procter & Gamble.

    Interesul brusc manifestat de aceste companii pentru limbile exotice are la baza doua motivatii: daca pana recent outsourcing-ul era popular in randul companiilor americane, mai nou i-au prins gustul si companiile europene. Iar cunoscatorii de limbi vorbite in tarile in care companiile in cauza sunt extinse sunt tot mai cautati. Genpact a intrat in Europa de trei ani, prin centrul de outsourcing din Budapesta.

     

    „Pana deunazi, clientul principal al Genpact era General Electric. De un an, semneaza contracte cu clienti europeni“, spune Cristian Popescu. A doua motivatie ar fi aceea ca outsourcing-ul castiga teren in Romania ca si in alte tari, cu mentiunea ca centrele din Bucuresti tind sa creasca mai mult decat cele din alte capitale precum Praga sau Budapesta, pana la a le depasi. Cristian Popescu de la Genpact spune chiar ca firma in care lucreaza studiaza posibilitatea deschiderii unui al doilea centru in Romania.

     

    De ce tot aici? Pentru ca populatia e mare, exista multi vorbitori de multe limbi straine, iar piata nu e atat de saturata de astfel de centre, cum sunt Praga si Budapesta, unde in curand va deschide centre de servicii si Interbrew, spune Popescu, care inainte de a lucra la Genpact a ocupat functia de director de resurse umane la Interbrew. Iar Claudiu Ciortea de la Adecco spune ca „avem semnale foarte puternice ca alte companii de acest tip se vor instala in Romania in perioada imediat urmatoare“.

     

    O concurenta in crestere pe acest segment va insemna si o lupta tot mai crancena pentru resursele umane. Desi angajatorii spun ca pana acum nu au intampinat probleme deosebite la recrutarea de vorbitori de limbi straine, ei sunt totusi atenti la faptul ca o crestere continua a cererii ar putea duce inevitabil la un moment de criza.

    Pe de alta parte, acolo unde oferta e mica, oricum e dificila recrutarea oamenilor potriviti. „Avem cereri pentru limbi scandinave, de exemplu, dar dificultatea gasirii candidatilor potriviti e foarte ridicata“, spune Claudiu Ciortea, permanent placement manager la Adecco – una dintre principalele companii de recrutare din Romania.

     

    Si cei de la compania de recrutare Manpower sunt de parere ca pepiniera de vorbitori de limbi straine nu va mai reusi sa faca fata cererii mult timp de aici inainte. „Estimam ca, daca cererea va continua in acelasi ritm, exista posibilitatea ca resursele sa devina din ce in ce mai greu de gasit“, spune Larisa Condriuc, consultant in cadrul Manpower. „Deja anumite companii se orienteaza si catre alte centre universitare (Brasov, Timisoara, Cluj, Sibiu).“

     

    Ca urmare a lipsei de forta de munca in acest domeniu, si fluctuatia de personal va creste, spune si Ciortea de la Adecco, care constata ca deja „unele din aceste companii preiau personalul deja format al concurentei“. „Employee turnover“ (fluctuatia de personal) – termen folosit pentru a desemna procentul din totalul angajatilor unei companii care parasesc o anumita organizatie de bunavoie intr-un an-variaza de la companie la companie si poate fi de la 10% la 50%, conform estimarilor Manpower.

     

    Dar companiile gasesc solutii. Pentru a suplini resursele locale, in biroul din Pipera al Genpact si-au facut loc deja portughezi, indieni, maghiari, iar acum e in proces de angajare un american de origine mexicana. In plus, compania mentine o relatie cu scoala de business a Central European University (Budapesta), de unde isi mai completeaza nevoia de manageri cu experienta internationala (acum in Genpact Romania sunt 3-4 absolventi de programe internationale MBA, iar Cristian Popescu incearca sa aduca inapoi in tara si alti absolventi de MBA din strainatate). O alta solutie gasita de Cristian Popescu este de a recruta direct din tari invecinate precum Bulgaria sau Republica Moldova.

     

    Diferentele intre salariile platite de cele patru companii nu sunt mari, spun cei din piata. Astfel, un angajat din prima linie in call-center poate castiga incepand de la 250 de euro net lunar, iar in service center (unde munca e mai complexa) de la 300 de euro pana la 450 de euro. La acest salariu se mai adauga 20-30% pentru cunoscatorii de limbi exotice, astfel incat un angajat din prima linie cu aceste cunostinte si putina experienta poate castiga 600 de euro.

     

    „Cu cat limba este mai exotica“, spune Claudiu Ciortea de la Adecco, salariul creste. Diferentele mai vin in functie de activitatea operatorilor, „care pot fi de suport informational pentru clientii companiei, de vanzare de produse sau servicii sau chiar de studii de piata“, spune Larisa Condriuc, consultant in cadrul Manpower. Astfel, spune Condriuc, „sumele pot varia intre 200 si 800 de euro“.

     

    „Sunt job-uri care solicita o experienta relevanta intr-un domeniu de activitate, cum sunt vanzarile de servicii sau suportul IT.“ Salariul acestor specialisti, care cunosc si cel putin o limba straina, poate ajunge si la 1.000 de euro, spune consultantul.

     

    Traducator sau profesor nu mai sunt singurele optiuni pentru studentii la limbi straine. Centrele de suport angajeaza. Si tot ele mai creeaza un curent: dubla specializare.

  • Centre de suport

    Deocamdata, cererea de vorbitori de limbi straine poate fi acoperita de resursele existente. Dar specialistii in recrutare atrag atentia ca, daca ritmul de crestere al companiilor angajatoare se va mentine si companiile vor continua sa-si stabileasca centre de suport in Romania, pepiniera ar putea seca.
    Compania – Intrarea in Romania 

    Genpact

    august 2005

    Planuri de extindere: Genpact Romania este al doilea centru deschis de General Electric in Europa. Compania isi propune sa mai deschida un centru in Romania la inceputul anului viitor si sa ajunga la 1.000 de angajati pana la finele lui 2007.

    HP

    iunie 2005

    Planuri de extindere: In 2005, HP anunta ca va investi 10 milioane de euro in urmatorii trei ani pentru centrul de coordonare a afacerilor din regiunea europeana deschis in Bucuresti. Reprezentantii companiei spuneau ca se asteapta la o triplare anuala a numarului angajatilor si la o extindere si in alte orase ale tarii.

    Oracle

    februarie 2004

    Planuri de extindere: In luna mai a acestui an, Oracle Romania anunta ca face zilnic angajari si ca in urmatorii ani ar trebuie cautat un alt sediu pentru companie. Oracle Romania are peste 450 de angajati.