BusinessMagazin

Blog

  • Peste hotare. Ţară, ţară, vreţi business românesc?

    ♦ Cine îşi mai aduce aminte de jocul copilăriei „Ţară, ţară, vrem ostaşi”? Pe scurt, jucătorul dintr-o echipă trebuia să „spargă” rândul format de adversari, iar dacă se întâmpla acest lucru, aducea echipei de unde a plecat încă un copil. Ca o paralelă între joc şi realitatea din business, antreprenorii care au pătruns pe pieţe din alte ţări au adus cu ei clienţi noi, oportunităţi de dezvoltare şi de recunoaştere a produselor „made in Ro”, într-o piaţă tot mai globală. Totuşi, prezenţa businessurilor româneşti peste graniţă este timidă. O arată cifrele, o recunosc şi antreprenorii. Cine a îndrăznit să viseze internaţional?

    Extinderea globală devine unul din obiectivele de dezvoltare ale tot mai multor companii locale. După o consolidare pe piaţa locală, atacarea pieţelor din regiune, din Europa de Vest sau chiar din America reprezintă următorul pas pentru a duce businessul la un alt nivel.

    Dacă primele generaţii de antreprenori au dus o luptă de creştere pe piaţa românească, tinerele generaţii aspiră la un business global încă de la început.

    Deşi curaj şi ambiţie există, businessurile au nevoie de mai mult pentru a trece la următorul nivel, în special de finanţări. Din fericire, România trece prin una din cele mai bune perioade în ceea ce priveşte disponibilitatea fondurilor europene, a schemelor de ajutor de stat, dar şi a atenţiei tot mai mari pe care investitorii o acordă pieţei locale.

    „România are acum o perioadă de oportunităţi cu totul deosebite faţă de trecut. Nimeni nu ne garantează că aceste oportunităţi vor fi la fel de mari şi peste 10-20 de ani. Avem acum o fereastră şi putem să facem lucruri, dar dacă nu ştim să ne catalizăm reciproc, dacă nu ştim la nivel de societate să ne sprijinim, atunci vom face mult mai puţin decât am putea face”, spune Tiberiu Moisă, directorul general adjunct midcorporate & IMM, Banca Transilvania, la conferinţa ZF Top 1.000 cele mai mari companii din România.

    Totuşi, extinderea pe pieţele externe rămâne o provocare structurală pentru firmele româneşti, a mai spus Tiberiu Moisă.

    Nu multe companii au reuşit să facă pasul în afara ţării, una dintre principalele provocări este de a înţelege piaţa, cum funcţionează şi cum diferă consumatorii de cei din România. Pe agenda marilor companii există şi dezvoltarea peste graniţe. Un exemplu în acest sens este TeraPlast, producător de materiale de construcţii.

    „După ce ajungi campion naţional este firesc
    să-ţi încerci forţele şi pe plan extern. Noi încercăm să devenim campioni europeni. Cu siguranţă că nu vor reuşi acest lucru într-un orizont de timp foarte scurt, dar cu siguranţă avem toate şansele ca în următorii 5 ani să putem să devenim capioni pe piaţa din Ungaria. Este alegerea strategică pe care am făcut-o. Pentru a continua creşterea este necesar să te extinzi şi geografic. Aceasta este strategia pe care o implentăm acum, este calea pe care am ales să mergem”, a spus Alexandru Stânean, CEO al TeraPlast Group, în cadrul conferinţei ZF Top 1.000 cele mai mari companii din România.

    Dezvoltarea în afara ţării este luată în calcul de tot mai multe companii, însă paşi concreţi în această direcţie au făcut doar câteva businessuri, din categoria celor mari, dar şi din pătura de mijloc a antreprenoriatului.

    Domeniul IT este cel mai bine reprezentat ca ambasador al businessului românesc peste hotare, fiind industria care a avut cea mai spectaculoasă creştere la nivel local. Totuşi, România a exportat şi branduri de bijuterii, medicale, de curierat.

    Pentru Mihai Marcu, CEO şi preşedinte al MedLife, este natural ca liderii industriilor să ţintească alte pieţe.

    „Este natural ca liderul de piaţă din România să iasă în afara graniţelor. România are cel mai mare PIB din Balcani şi mai mare decât oricare două ţări vecine împreună, e natural ca, atât acţionarii de pe bursă, cât şi finanţatorii să vadă o astfel de dezvoltare ca naturală”, a spus Mihai Marcu.

    În 2019, MedLife anunţa primul pas în afara României, la vecinii din Ungaria, prin achiziţia unei clinici în Budapesta. Preşedintele operatorului medical crede însă că nu brandul este important, strategia sa fiind de a se adapta la particularităţile pieţei. Pe lista sa de extindere se mai află şi alte ţări din regiune, Republica Moldova, Bulgaria şi Serbia.

    „Cu siguranţă, România este cea mai dezvoltată şi prietenoasă piaţă din regiune, începe să aibă o bursă puternică şi un sistem bancar aşezat şi nu va întârzia să exporte capital şi know-how în regiune”, a completat Mihai Marcu.

    Balanţă inegală. Cifra investiţiilor directe în străinătate ale companiilor născute în România arată cât de precauţi sunt antreprenorii locali în comparaţie cu „omologii” lor din ţările din regiune.

    Dintr-o perspectivă pozitivă, nivelul soldului investiţiilor directe în străinătate ale românilor a crescut de şapte ori din 2013 până în 2022, potrivit datelor transmise de BNR.

    Astfel, dacă în urmă cu zece ani, investiţiile directe erau de 616 mil. euro, în 2022 acestea au ajuns la 4,4 miliarde de euro.

    Totuşi, companiile poloneze, de exemplu, investesc de şapte ori mai mult în afara graniţelor ţării, având un nivel de investiţii directe în strrăinătate de 28,5 mld. euro în 2022, din datele BNR.

    Primele destinaţii pentru investiţiile directe în străinătate ale companiilor locale sunt Olanda, unde merg 16% din totalul de 4,4 mld. euro, Cipru, 15% din total, şi Republica Moldova, cu aproape 9%.

     

     

    TeraPlast

    Prima tentativă a companiei de a se extinde în afara graniţelor a fost în 2015, când a deschis o subsidiară în Republica Moldova, dar contextul macroeconomic nu a fost cel potrivit la acea vreme, motiv pentru care a renunţat la biroul de acolo. Doi ani mai târziu, compania a achiziţionat o fabrică în Serbia, pe care ulterior a vândut-o. La finalul anului trecut, grupul TeraPlast a achiziţionat producătorul de ţevi Palplast din Republica Moldova, tranzacţie a cărei valoare s-a ridicat la circa
    1,8 milioane euro.

    La începutul acestui an, TeraPlast a anunţat achiziţionarea grupului Wolfgang Freiler din Austria, care deţine facilităţi de producţie în Ungaria şi o divizie de distribuţie pe mai multe pieţe din Europa Centrală şi de Vest.

    Compania are în plan să se extindă tot mai mult în afara ţării, fiind una din strategiile de dezvoltare ale businessului.

     

    AROBS

    Voicu Oprean a înfiinţat AROBS în 1998, o companie de software care astăzi este una dintre cele mai cunoscute din piaţă şi listată la Bursa de Valori de la Bucureşti. Scopul iniţial pe care l-a a avut Voicu Oprean atunci când a înfiinţat compania a fost acela de a-i în ţară pe cei care ar fi vrut să plece în afară. Astăzi, compania are 1.300 de angajaţi în mai multe oraşe din România, dar şi în afara ţării. AROBS are birouri în Polonia, Ungaria, Germania şi SUA. Extinderea companiei a fost făcută şi prin intermediul achiziţiilor, cumpărând zece companii, unele chiar din afara ţării. Valoarea tranzacţiilor s-a ridicat la circa 40 milioane de euro. AROBS a avut afaceri de 428 milioane lei anul trecut, iar următorul pas în dezvoltarea companiei este de a dubla cifra de afaceri. Obiectivul antreprenorului este de a ajunge unicorn, adică o companie a cărei evaluare depăşeşte 1 miliard euro. În prezent, AROBS are o capitalizare de 160 de milioane euro pe Bursă.

     

    FAN Courier

    Felix Pătrăşcanu, Adrian şi Neculai Mihai au pornit în 1998 o mică afacere într-un apartament din Bucureşti de curierat, livrând colete şi plicuri cu o Dacie 1300. Astăzi, cei trei sunt fondatorii liderului pieţei de curierat, FAN Courier, o companie recent intrată în clubul miliardarilor în lei. Compania are o flotă de peste 5.000 de vehicule şi venituri de peste 1,2 miliarde lei. Compania a făcut pasul în afara ţării, mergând în Republica Moldova în noiembrie 2021. Cu toate că războiul a afectat activitatea companiei în ţara vecină, FAN Courier şi-a propus să ajungă liderul pieţei de curierat din Republica Moldova. Antreprenorii nu au în plan să îşi extindă activitatea şi pe alte pieţe, însă vor să dezvolte segmentul de trimiteri cross-border, adică să le ofere companiilor din România serviciul de transport pentru livrările în afara ţării.

    „Ne-am dus pe pieţele din Bulgaria, Grecia, Ungaria, Slovacia şi vom continua să ne dezvoltăm pe zona respectivă. Ne dorim în continuare să ajutăm firmele din România să poată să iasă şi pe pieţele din afară“, spunea Adrian Mihai, CEO şi cofondator al FAN Courier, la finalul anului trecut.

     

    Bitdefender

    Bitdefender, producător global de soluţii de securitate informatică, este unul dintre cele mai cunoscute branduri româneşti dincolo de graniţă. Compania are în continuare cartierul general în Bucureşti, însă a reuşit să se extinsă puternic la nivel global. Bitdefender are birouri în mai multe state din SUA, Canada, Regatul Unit, Franţa, Germania, Spania, Danemarca, Italia Cipru, Ţările de Jos, Emiratele Arabe Unite, Austrlia, Singapore şi Indonezia. Compania s-a extins atât prin deschidere de birouri, cât şi prin achiziţii de companii din Olanda, Franţa şi Australia, iar cea mai recentă este cumpărarea companiei Horangi Cyber Security, cu sediul în Singapore, tranzacţie care a avut loc în 2023.

    Soluţiile Bitdefender sunt distribuite în 170 de ţări cu ajutorul a peste 20.000 de parteneri şi revânzători.

    Jucătorul a raportat în 2022 la Ministerul de Finanţe afaceri de 1,458 mld. lei, mai mari cu 35% şi un profit net de 292,3 mil. lei, plus 35%. Familia Talpeş intenţionează să listeze Bitdefender pe bursa de la New York, eveniment care a fost amânat pe fondul contextului economic şi geopolitic actual.

     

    Amber Studio

    Amber Studio, dezvoltator român de jocuri video, a fost deschis în urmă cu aproape un deceniu în Bucureşti, timp în care a reuşit să îşi dezvolte businessul atât pe plan local, cât şi în afara ţării. Studioul românesc de jocuri video are birouri în Bucureşti, Botoşani, Craiova, San Francisco, Los Angeles, Montreal, Guadalajara, Kiev, Manila şi Taipei. În toamna anului trecut, compania a anunţat extinderea activităţii în două noi ţări, anume Taiwan şi Filipine.

    Compania a atras în urmă cu aproape doi ani o finanţare în valoare de 20 de milioane de dolari de la Emona Capital LLP, fond de investiţii din Londra, pentru dezvoltarea la nivel internaţional. Cu fondurile atrase, Amber Studio îşi propune să facă şi achiziţii de companii, care să îi permită o extindere şi mai mare pe plan internaţional. în cadrul grupului Amber lucrează peste 1.100 de specialişti, iar la nivel naţional, compania înfiinţată în urmă cu aproape un deceniu înregistrează un număr de aproximativ 650 de angajaţi. Amber a închis anul 2022 cu afaceri de 213 milioane lei, înregistrând o creştere de peste 52% faţă de nivelul din 2021.

     

    UiPath

    UiPath este cea mai mare firmă de software fondată în România, cu vânzări de peste 1 miliard de dolari, care a reuşit în zece ani să îşi crească afacerile de 1.000 de ori. Businessul, fondat de Daniel Dines şi Marius Tîrcă în 2005, a pornit într-un apartament din Bucureşti, însă astăzi UiPath este listată la New York Stock Exchange, unde a început tranzacţionarea în urmă cu trei ani. În 2015, compania a primit prima finanţare de 1,6 milioane de dolari, fonduri care i-au ajutat pe antreprenori să extindă businessul. În acelaşi an, UiPath s-a mutat din apartamentul unde a fost fondat businessul, urmând ca acele să fie momentul de creştere accentuată a companiei.

    Astăzi, compania cu ADN românesc numără 49 de birouri în SUA, Europa, Asia şi Emiratele Unite Arabe. Firma are peste 10.000 de clienţi la nivel mondial, centre de dezvoltare software şi de vânzări în toată lumea, mulţi din clienţi fiind companii din Top Fortune 500. UiPath este prima companie fondată în România care a ajuns la acest nivel.

     

    Alexandrion

    Alexandrion Group este un business fondat de Nawaf Salameh, un antreprenor român de origine siriană, cu o cifră de afaceri de peste 200 mil. euro la nivel global. Compania este cel mai mare producător local de băuturi spirtoase după cifra de afaceri şi are deja prezenţă în peste 60 de state.

    Grupul Alexandrion are peste 100 de firme, din care 30 în România, fiind o reţea globală extinsă, coordonată prin intermediul unor huburi de business deschise în SUA (care acoperă inclusiv Canada şi teritoriile din regiune), Brazilia (care deserveşte ţările din America Latină), Dubai – UAE (care acoperă India şi ţările din Africa şi Orientul Mijlociu), Regatul Unit al Marii Britanii. Iar cea mai recentă piaţă cucerită este cea din Japonia, acolo unde grupul şi-a lansat oficial activitatea chiar în 2023. „Cel mai mare vis al meu este să fim prezenţi cu produsele Alexandrion Group în fiecare ţară din lume şi ştiu că îl voi realiza. Deja ne vindem produsele noastre în mai mult de
    50 de ţări“, spunea Nawaf Salameh la Tokio, dezvăluind planurile sale ambiţioase de extindere.

     

    5 to go

    Pentru lanţul românesc de cafenele 5 to go, Ungaria a fost prima oprire de peste hotare, dar o oprire care îi va permite antreprenorului Radu Savopol să îşi pună în aplicare planul de extindere pe pieţele internaţionale.

    „De fiecare dată când mă duc într-o ţară străină în care aş putea să deschid o cafenea, realizez cât de diferită este cultura cafelei, cât de diferiţi sunt oamenii. Unii nu au obişnuinţa de a merge cu un pahar de carton în mână, spre exemplu. Sunt lucruri la care nu te gândeşti niciodată“, povestea Radu Savopol la emisiunea de business ZF 15 minute cu un antreprenor.

    5 to go are patru cafenele în Ungaria şi plan pentru încă două locaţii, plus o echipă locală deplastă la Budapesta pentru a sprijini demersul de extindere al masterfrancizatului de acolo. “Urmează să înfiinţăm şi o companie acolo. Dorim să operăm din Ungaria şi în ţările vecine“.

    Lanţul românesc a avut şi două încercărci de a intra în Bulgaria, o piaţă cu un comportament de consum apropiat de al României, dar deocamdată nu s-au concretizat.

     

    MedLife

    MedLife este cea mai mare companie din sectorul sănătăţii private după cifra de afaceri, având un business integrat şi cu acoperire naţională. Pornind de la o clinică cu un cabinet în Bucureşti în 1996, la iniţiativa medicului Mihaela Cristescu, businessul şi-a făcut loc pe piaţă şi a început dezvoltarea, susţinută de copiii antreprenoarei – Mihai şi Nicolae Marcu. După listarea la bursa de la Bucureşti în 2016, MedLife a prins avânt pentru a marca o altă premieră pentrru un jucător local din sănătate, şi anume ieşirea în afara graniţelor. În 2019, grupul medical românesc cumpăra grupul Rozsakert Medical Center din Budapesta,
    într-o tranzacţie de circa 4-5 milioane de euro.

    „Este natural ca liderul de piaţă din România să iasă în afara graniţelor”, spune astăzi Mihai Marcu, CEO şi preşedintele MedLife.

    AD Auto Total

    În urmă cu 30 de ani, în 1994, apărea pe piaţă AD Auto Total, care acoperea nevoia din piaţă de distribuţie de piese auto. Ideea a fost a antreprenorului Mihai Staicu, o prezenţă discretă în mediul de afaceri autohton. După terminarea facultăţii, el s-a ocupat de diferite afaceri, printre care şi vânzarea maşinilor, iar businessul de distribuţie a pieselor auto l-a început dintr-o întâmplare. Astăzi, firma are două depozite centrale, un hub şi două filiale în Bucureşti, cărora li se adaugă 10 huburi regionale în cele mai mari oraşe, dar şi 73 de filiale în ţară. De asemenea, businessul are prezenţă în Republica Moldova, unde are un hub şi trei filiale, şi în Ungaria, unde operează un depozit central şi două filiale. Antreprenorul îşi doreşte să crească prezenţa businessului în Europa şi vizează Bulgaria pentru următorul punct pe hartă. AD Auto Total nu este doar unul dintre cei mai mari distribuitori de piese auto, ci şi una dintre cele mai mari afaceri antreprenoriale din România după cifra de afaceri. În 2022, ultimul an pentru care există date publice, AD Auto Total a avut venituri de 1,8 miliarde lei şi un profit net de 100 milioane lei.

     

    Teilor

    Retailerul de bijuterii Teilor, controlat de antreprenorul Florin Enache, împrumuta în 1998, la momentul înfiinţării, numele străzii din Piteşti pe care a apărut primul magazin. Astăzi, brandul de bijuterii de lux acoperă cu prezenţă directă străzile din zeci de oraşe, în România, dar şi în străinătate. Pe lângă Polonia şi România, compania mai e prezentă pe alte trei pieţe din regiune, respectiv Bulgaria, Ungaria şi Cehia. Din 75 de magazine Teilor în total, 20 sunt în străinătate. „Pentru mine, acum cea mai mare ambiţie este să duc brandul Teilor în afară, şi mai mult decât atât, să spun că este un brand românesc”, spunea recent Florin Enache. Teilor este unul dintre brandurile româneşti cu cea mai mare prezenţă la nivel extern, focusul fiind pe regiunea Europei Centrale şi de Est. Pe lista de obiective a antreprenorului care a pus bazele companiei se numără însă şi Dubai.

     

    Notă: Acesta este un demers jurnalistic de analiză, nu este unul exhaustiv şi nu reprezintă un clasament.

  • De ce cresc acţiunile Digi Communications la Bursa de Valori? În ultima săptămână, au plus 14%

    Acţiunile operatorului de telecomunicaţii Digi Communications (simbol bursier DIGI) înregistrează un avans de 15% în ultima săptămână, pe fondul unor tranzacţii de 11 milioane de lei şi un indice de referinţă BET în urcare cu 1,5%. Doar luni după-amiaza, la jumătatea sesiunii de la Bursa de Valori Bucureşti, cotaţia creştea cu 6%. Cum se explică entuziasmul investitorilor?

    „Aprecierile din piaţă vin ca o reacţie în urma publicării rezultatelor trimestriale, care au surprins plăcut, cu o creştere de peste 12% a veniturilor şi un profit de peste două ori mai mare decât în aceeaşi perioadă a anului trecut”, spune Radu Cojoc, broker al Goldring, pentru ZF.

    Pentru T1/2024, Digi a raportat un profit net de 25,6 milioane de euro, de la 10,8 milioane în ianuarie-martie 2023, în timp ce vânzările s-au majorat de la 395 de milioane la 445 de milioane de euro. Compania a ajuns la 25 de milioane de clienţi deserviţi în toate pieţele în care activează.

    Anterior raportării, emitentul a anunţat că a vândut reţeaua de fibră optică din Spania pentru 750 de milioane de euro către un consorţiu din care fac parte ş australienii de la Macquarie Capital. Pe de altă parte, săptămâna trecută, compania a declarat că se pregăteşte pentru lansarea serviciilor în Belgia în această vară, acţiunile apreciindu-se ulterior cu 7% la BVB.

    „Inclusiv includerea în indicii MSCI ar putea însemna o creştere a deţinerilor din partea investitorilor instituţionali, care oricum erau deja la peste 40% din companie”, adaugă reprezentantul societăţii de brokeraj.

    Este vorba despre indicii MSCI Frontier Markets; includerea a fost anunţată după revizuirea realizată de furnizorul global de indici pentru această lună. Modificările vor fi implementate după închiderea din 31 mai 2024.

    De la începutul anului, acţiunile DIGI sunt pe plus cu 53,6%, ceea ce se traduce printr-o majorare cu 2,36 miliarde de lei a valorii de piaţă, ajunsă în prezent la 6,76 miliarde. Benchmark-ul BET afişează o creştere de 14,4% în acest interval.

     

  • MApN anunţă o nouă campanie de recrutare a rezerviştilor voluntari pentru anul 2024

    „Ministerul Apărării Naţionale organizează, în perioada 20 mai – 27 iunie, o nouă campanie de recrutare şi selecţie pentru cetăţenii care doresc să îndeplinească serviciul militar în rezervă, în calitate de rezervist voluntar în Armata României. Sunt disponibile 4936 de locuri de rezervişti voluntari (ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri, gradaţi şi soldaţi) în unităţi militare de pe întregul teritoriu naţional. Procesul de recrutare şi selecţie se desfăşoară în baza prevederilor Legii nr. 270/2015 privind Statutul rezerviştilor voluntari, republicată, şi a Ordinului ministrului apărării naţionale nr. M. 25/2017 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 270/2015, cu modificările şi completările ulterioare”, potrivit unui comunicat de presă.

    Cetăţenii interesaţi se pot informa, potrivit sursei citate, la centrele militare despre etapele procesului de recrutare şi selecţie, structurile desemnate să execute selecţia, unitatea sanitară militară unde urmează să susţină examinarea medicală, precum şi unitatea militară sau centrul de instruire în care urmează să execute programul de instruire iniţială, în situaţia în care fac obiectul acestei instruiri, potrivit legii, precum şi despre avantajele îndeplinirii serviciului militar în calitate de rezervist voluntar.

    „Candidaţii proveniţi din rândul cetăţenilor fără pregătire militară vor fi consiliaţi în ceea ce priveşte exprimarea opţiunilor, în sensul orientării către funcţiile pentru care aceştia îndeplinesc criteriile specifice referitoare la nivelul studiilor şi corespondenţa specializărilor dobândite în viaţa civilă cu armele/serviciile şi specialităţile militare. Detalii suplimentare pot fi obţinute de la sediul centrelor militare zonale, judeţene sau de sector”, se mai arată în comnunicat.

    La prezentarea la centrul militar, cetăţenii care doresc să îndeplinească serviciul militar în calitate de rezervist voluntar vor completa o cerere de înscriere şi vor prezenta actul de identitate, în original şi în copie, certificatul de cazier judiciar, eliberat cu maxim şase luni înainte de data depunerii, acte de studii şi/sau alte documente care atestă alte competenţe dobândite în viaţa civilă, în original şi în copie, permisul de conducere valabil, în original şi în copie, dacă este cazul, pentru candidaţii fără pregătire militară, dacă îndeplinirea atribuţiilor postului pentru care candidează presupune conducerea tehnicii specifice şi livretul militar, în original şi în copie, dacă este cazul, numai pentru cei care deţin calitatea de rezervist.

    MApN precizează că prin adoptarea Legii nr. 115/2021 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 270/2015 privind Statutul rezerviştilor voluntari, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 468, Partea I, din 05.05.2021, respectiv republicarea Legii nr. 270/2015 privind Statutul rezerviştilor voluntari în Monitorul Oficial al României nr. 603, Partea I, din 17.06.2021, au intrat în vigoare o serie de măsuri care au ca scop creşterea atractivităţii serviciului militar în calitate de rezervist voluntar, dintre care cele mai semnificative sunt creşterea cuantumului remuneraţiei acordate în perioada în care rezerviştii voluntari nu participă la instruire sau la misiuni, de la 10% la 30 % din solda de funcţie, la care se adăugă solda gradului deţinut, creşterea cuantumului indemnizaţiei de instalare, prin adăugarea la solda de funcţie, a gradaţiilor şi a soldei de comandă, pe lângă solda de grad, eliminarea obligaţiei privind restituirea cheltuielilor de recrutare şi selecţie, în situaţia nesemnării/ nefinalizării contractului, eliminarea limitărilor privind plecarea rezerviştilor voluntari în străinătate, precum şi crearea posibilităţii repartizării în funcţie, fără a mai susţine probele de selecţie, a rezerviştilor proveniţi din cadre militare în activitate şi soldaţi/gradaţi profesionişti, în primul an de la trecerea în rezervă.

  • Consiliul Concurenţei autorizează preluarea a trei firme din industria cărnii detinute de Alin-Georgian Zamfira de către compania Abatorul Periş, companie controlată de omul de afaceri Jabbar Kanani

    Consiliul Concurenţei a autorizat tranzacţia prin care Abatorul Periş, companie controlată de omul de afaceri Jabbar Kanani, intenţionează să preia Almado Total Distribution, Cathedral Distribution şi Policalita SRL, firme din industria cărnii detinute de Alin-Georgian Zamfira.

    Abatorul Periş produce şi comercializează cu ridicata produse de carne proaspătă şi comercializează cu amănuntul produse din carne proaspătă şi procesată.

    Potrivit datelor Consiliului Concurentei, Almado comercializează cu amănuntul produse de carne proaspătă şi procesată, iar Cathedral şi Policalita comercializează cu ridicata produse de carne proaspătă şi procesată. Companiile aparţin lui Alin-Georgian Zamfira.

    În urma analizei, autoritatea a constatat că tranzactia nu ridică obstacole semnificative în calea concurenţei efective pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia şi că nu există îndoieli serioase privind compatibilitatea sa cu un mediu concurenţial normal.

    Abatorul Periş, companie înfiin­ţată în 2019 de Jabbar Kanani, fonda­torul Agricover, are peste 400 de an­ga­jaţi şi estima pentru 2023 o cifră de afaceri de 100 milioane de euro. Înainte de 1990, la Periş era un mare centru de reproducţie de porcine.

    Anul trecut, Alin Zamfira, actual pre­şedinte al Consiliului de Administra­ţie al Abatorului Periş, a preluat 40% din firmă.

     

  • Google. Noi caracteristici interesante apar în Android şi în Maps

    „Lookout” este o funcţie pentru a ajuta persoanele cu deficienţe de vedere. Aceasta le va ajuta să înţeleagă mai bine mediul înconjurător prin utilizarea camerei foto a smartphone-ului lor. Printre principalele sale funcţii se numără „Lookout Mode” (beta), care permite localizarea anumitor obiecte şi oferă indicii audio, „AI Image Captions”, care foloseşte inteligenţa artificială pentru a genera descrieri pentru imagini, informează Tecnoandroid.

    Urmează apoi „Object Recognition” pentru a ajuta la navigare prin identificarea obiectelor şi a persoanelor, „Text Scanning Support” pentru a citi documente şi surse de text şi, în final, „Navigation Help” oferă posibilitatea de a obţine indicaţii audio cu ajutorul GPS şi al altor senzori de pe smartphone.

    Lookout este disponibil în mai multe limbi şi poate fi descărcat gratuit din Google Play Store.

    Cea de-a doua funcţie se referă la „Look to Speak”, lansată în 2020. Odată cu actualizarea recentă, aplicaţia permite utilizatorilor să comunice prin intermediul simbolurilor şi emoji-urilor, pe lângă textele prestabilite. Această funcţie este deosebit de benefică pentru persoanele cu dificultăţi de alfabetizare sau cu bariere lingvistice.

    „Project Gameface”, mouse-ul de gaming open source hands-free, ajunge şi pe smartphone-urile Android. Prin intermediul acestei funcţii, pot fi create aplicaţii care oferă controlul dispozitivului prin gesturi şi expresii faciale.

    De asemenea, Google Maps este protagonista unei serii de noi funcţii cu scopul de a îmbunătăţi accesibilitatea. Mai exact, urmează ghiduri de mers pe jos mult mai detaliate, cu descrieri audio. Acestea sunt disponibile atât pe Android, cât şi pe iOS, în toate limbile acceptate. Pe de altă parte, citirea ecranului pentru Lens din Google Maps descrie locurile din jurul utilizatorului. Pentru mai mult de 50 de milioane de locuri, sunt incluse informaţii privind accesibilitatea, cu detalii şi despre toalete, locuri accesibile şi chiar locuri de parcare.

    În plus, o nouă funcţie permite căutarea în funcţie de accesibilitate, prin intermediul căreia pot fi filtrate recenziile pentru a afla toate informaţiile privind accesibilitatea pentru scaune cu rotile. O altă funcţie permite identificarea locaţiilor compatibile cu Auracast prin transmiterea audio direct către aparatele auditive.

    În cele din urmă, „Project Relate”, o aplicaţie Android destinată persoanelor cu vorbire non-standard, va vedea introducerea unor setări personalizate care permit modelului de recunoaştere vocală să înveţe fraze specifice în funcţie de nevoile individuale. Totodată, notificările sonore au fost reproiectate.

  • Anuar Energie 2024. Hidrogenul, de la Fata Morgana la un game changer în economia locală

    Banca Europeană pentru Hidrogen, instituţie înfiinţată în 2022 de Comisia Europeană pentru a finanţa proiecte în acest nou domeniu, a primit în luna noiembrie a anului trecut 132 de dosare din 17 ţări în licitaţia-pilot organizată pentru proiecte de producere a hidrogenului, volumul investiţiilor depăşind cu mult cele 800 de milioane de euro alocate prin Fondul European de Inovare.

    Clean Hydrogen Partnership, structură care are la bază crearea de parteneriate public-privat pentru dezvoltarea tehnologiilor pe bază de hidrogen, a lansat în ianuarie 2024 un call pentru proiecte de cercetare-dezvoltare, cu un buget de 113 milioane de euro. Până în 2031, fondurile alocate prin acest program pentru R&D vor ajunge la 1 miliard de euro.

    În paralel, European Clean Hydrogen Alliance, creată în 2020 sub tutela Direcţiei Generale Piaţă Internă, Industrie, Antreprenoriat şi IMM-uri din cadrul Comisiei Europene, a adunat până în prezent un pipeline de 840 de posibile proiecte în zona de producere, transport sau utilizare a hidrogenului de la 25 din cele 27 de state membre ale UE, multe dintre aceste investiţii având ca termen de intrare în funcţiune anul 2025. Doar punând cap la cap toate propunerile de proiecte incluse în aceste programe europene, fie că este vorba de cercetare, fie că vorbim deja de producţie, este evident că hidrogenul nu mai este doar o soluţie potenţială, ci o realitate. În Europa, lucrurile se mişcă atât la nivelul autorităţilor publice, cât şi la nivelul companiilor. Există idei, există proiecte şi, cel mai important, există fonduri. Problema este că cel puţin până acum România lispseşte din partea de idei sau de proiecte.

    „Din 2020, odată cu lansarea Strategiei pentru Hidrogen, Comisia Europeană a recunoscut hidrogenul ca fiind o parte importantă a soluţiilor pentru decarbonizare şi astfel au început să apară la nivel european diverse finanţări pentru proiectele de cercetare. Sunt finanţări prin Fondul de Inovare, prin aşa-numita European Hydrogen Bank. Ţările din Vest întotdeauna au fost interesate să promoveze această soluţie. De la început, cei care ştiau să lucreze cu hidrogen, cum erau Shell, Linde, au fost promotori ai acestor soluţii. Apoi, au fost companii constructoare de electrolizoare, cum ar fi Siemens”, explică Mirela Atanasiu, Head of Unit Operations and Communications la Clean Hydrogen Partnership.

    Dintre ţările din vestul Europei, Olanda a fost prima care s-a uitat la hidrogen ca la o variantă de decarbonizare a regiunilor sale, fiind presată să reducă extracţia de gaz din cauza cutremurelor. Prima „vale de hidrogen” cu finanţare europeană a început să fie dezvoltată în nordul Olandei în 2020, cu termen de finalizare 2026. Insula Mallorca, din Spania, este un alt exemplu de autoritate locală care a decis să reducă dependenţa de electricitatea scumpă prin utilizarea tehnologiilor pe bază de hidrogen, iar un consorţiu din Franţa condus de compania Lhyfe a primit 9 milioane de euro de la Comisia Europeană pentru crearea unei „văi a hidrogenului” în Valea Loarei.

    Proiectele de acest tip presupun dezvoltarea unui ecosistem complet în jurul industriei locale, nu pentru a fi „cool”, ci pentru a păstra joburile în regiune, pentru a crea mai multe joburi, în paralel cu asigurarea tranziţiei energetice, spune Mirela Atanasiu.

    În cazul proiectelor analizate de European Clean Hydrogen Alliance de exemplu, multe propuneri vizează utilizarea hidrogenului în industrii precum cea chimică, de rafinare, siderurgică sau a transporturilor, în special în transportul rutier greu şi maritim. Oficialii europeni sunt convinşi că dezvoltarea acestor proiecte va juca un rol important în reducerea dependenţei UE de gazul rusesc şi în atingerea obiectivelor de decarbonizare.

    „Avem membri din toată Uniunea Europeană, inclusiv din Balcanii de Vest. În total sunt 1.800 de membri şi lucrăm la producţia de hidrogen, transport şi distribuţie, pe zona de stocare de energie. De asemenea, avem un grup de lucru special dedicat extinderii producţiei de electrolizoare în Europa”, a precizat Siobhan McGarry, policy officer în cadrul Direcţiei Generale Piaţă Internă din cadrul Comisiei Europene. Din cele 840 de proiecte depuse, o treime vin de la autorităţi locale, iar restul din zona corporate. Mai mult de jumătate dintre ele sunt pe zona de producţie (446), pe locul doi între domeniile de interes fiind cel de mobilitate (240), urmat de aplicaţiile industriale (172).

    Despre ce vorbim când vorbim despre hidrogen

    Hidrogenul nu se găseşte în natură în stare liberă, el fiind produs prin diferite procedee industriale. Cel mai des, hidrogenul este produs din prelucrarea combustibililor fosili prin reformarea catalitică a gazului natural, oxidarea parţială a metanului şi gazeificarea cărbunelui. Alte metode de obţinere a hidrogenului sunt gazeificarea biomasei, piroliza metanului şi electroliza apei. Ultima necesită curent electric, dar se poate folosi orice sursă, de exemplu cele regenerabile (sursa Wikipedia).

    În iulie 2020, Comisia Europeană a propus o strategie a hidrogenului pentru o Europă neutră climatic, ce urmăreşte accelerarea producerii de hidrogen curat şi asigurarea rolului său la baza unui sistem energetic neutru climatic până în 2050. Hidrogenul reprezintă acum aproximativ 2% din mixul energetic al UE, din care 95% este produs prin arderea de combustibili fosili, prin care se degajă 70-100 de milioane de tone de CO2 în fiecare an.

    Potrivit cercetărilor, energiile regenerabile ar putea furniza o parte substanţială din mixul energetic european până în 2050. În acest mix, hidrogenul ar putea reprezenta până la 20%, respectiv între 20 şi 50% din necesarul de energie în transporturi şi între 5 şi 20% din necesarul din industrie (sursa: Comisia Europeană).

    Unde este România în ecosistemul european al hidrogenului

    România are din toamna anului trecut o Strategie Naţională a Hidrogenului şi un Plan de Acţiune 2023-2030 pentru implementarea sa, realizat de Ministerul Energiei. În plus, Planul Naţional Integrat pentru Energie şi Schimbări Climatice 2021-2030 (PNIESC) indică hidrogenul ca sursă pentru susţinerea securităţii energetice naţionale pe termen lung, cu rol în producerea de energie curată şi în decarbonizarea proceselor industriale.

    Hidrogenul este menţionat şi în Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), aprobat de Comisia Europeană în 2021, prin care România a alocat 148 milioane euro pentru 100 MW de capacitate de electroliză pentru companiile interesate de dezvoltarea unor capacităţi de producţie a hidrogenului regenerabil. Strategia Naţională a Hidrogenului indică o serie de sectoare economice (chimie, procese de rafinare, producţie de oţel etc.) care ar putea reduce emisiile de carbon cu până la 70-95% prin intermediul utilizării hidrogenului regenerabil.

    De asemenea, în ultimii ani în sectorul industrial din România au apărut o serie de iniţiative legate de producţia hidrogenului regenerabil.

    Companii precum OMV Petrom, Liberty Steel şi Chimcomplex au inclus în strategiile de dezvoltare sau în planurile de afaceri obiective şi proiecte conexe, potrivit datelor din acelaşi document.

    Dar, dacă dăm deoparte planurile, intenţiile sau ideile şi enumerăm proiectele care sunt deja în lucru, investiţiile nu par să avanseze cu aceeaşi viteză cu care se mişcă în vestul Europei.

    „La nivel european, finanţăm zona de cercetare-inovare, nu neapărat zona de tehnologii, ci şi business models, ecosisteme. Avem alocat un 1 miliard de euro până în 2031 pentru R&D şi încercăm să avem un apel anual pentru proiecte în jur de 150 milioane euro. În 2024, apelul este deschis până pe 17 aprilie şi aşteptăm aplicaţii pentru dezvoltare, cercetare, inovare, pentru următoarele generaţii de produse, pe distribuţie, stocare, utilizare pe transport, dar şi producere de electricitate. Dar sunt foarte puţine proiecte depuse din partea României în ultimii ani, mai ales din partea institutelor de cercetare”, menţionează Mirela Atanasiu, Head of Unit Operations and Communications, Clean Hydrogen Partnership.

    Pe site-ul Ministerului Cercetării, Inovării şi Digitalizării există şi astăzi o listă cu peste 40 de institute de cercetare aflate în coordonarea ministerului, inclusiv un Institut Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Energie – ICEMENERG Bucureşti, care însă a fost desfiintat în 2023 şi transformat în sectie a unui alt institut (Institutul pentru Inginerie Electrică ICPE-CA).

    „Avem o problemă cu cercetarea în România. Ştiu că se face cercetare şi în companii, dar la nivel de institute mai sunt foarte puţine, au mai rămas în universităţi. Probabil că în industrie presiunea pe cercetare nu a fost destul de mare şi nu am fost forţaţi să ne uităm la alternative. Noi, în România, avem încă resurse naturale şi asta poate nu ne forţează să ne uităm la alte soluţii. Pe termen lung trebuie să ne uităm la alternative şi să vedem cum putem să învăţăm şi să lucrăm cu cei din Vest”, a completat Mirela Atanasiu.

    Lipsa proiectelor venite din România este remarcată şi la nivelul European Clean Hydrogen Alliance, Siobhan McGarry, policy officer în cadrul Direcţiei Generale Piaţă Internă, Industrie, Antreprenoriat şi IMM-uri din cadrul Comisiei Europene, atrăgând atentia că din cele 840 de proiecte depuse spre analiză de membrii alianţei doar nouă provin din ţara noastră. ”Avem foarte puţini membri din România din păcate. Cu cât avem mai mulţi stakeholderi locali implicaţi în demararea acestor proiecte, cu atât mai mult îi putem pune în legătură cu investitorii. Dacă reuşim să implicăm investitorii publici în acest sector şi dacă le arătăm investitorilor privaţi că există o piaţă emergentă acolo, atunci vor urma şi investiţii private”.

    Dintre propunerile de proiecte depuse de companii din România, trei aparţin combinatului Chimcomplex Borzeşti, inclusiv pe zona de producţie a hidrogenului, una companiei austriece Verbund şi una Elsa Industry, un start-up de inginerie care vrea să dezvolte aeronave electrice alimentate cu hidrogen şi infrastructura de realimentare specifică.

    Green Hydrogen@Blue Danube, proiect transeuropean care are printre parteneri Verbund şi Hidroelectrica, vizează producerea de hidrogen verde şi înglobarea lui într-un ulei mineral pentru a fi transportat pe Dunăre către Austria, Bulgaria, Cehia, Germania, Ungaria, Slovacia, Muntenegru, Serbia. Ulterior, Hidroelectrica vrea să reconvertească uleiul în hidrogen gazos şi să-l vândă către consumatori.

    În paralel, potrivit Strategiei Naţionale, combinatul Chimcomplex are în vedere construirea unor instalaţii de producere a hidrogenului, cu o valoare a investiţiei de 500 milioane euro – 1 miliard euro. Compania propune trei proiecte conexe hidrogenului, pentru care a aplicat în scopul obţinerii finanţării din PNRR. La rândul său, Liberty Steel Galaţi, cel mai mare producător de oţel din România, şi-a propus construirea unei instalaţii pentru producerea de hidrogen regenerabil, care să fie utilizat într-un proces industrial nou de producţie a oţelului.

    În final, proiectul care este cel mai aproape de etapa operaţională este cel realizat de OMV Petrom la rafinăria Petrobrazi. Compania a anunţat recent semnarea a două contracte de finanţare prin PNRR pentru construirea a două capacităţi de producţie de hidrogen verde cu o capacitate totală de 55 MW. Contractele au fost semnate cu Ministerul Energiei pentru o valoare maximă a finanţării de 50 milioane de euro, investiţia totală fiind de circa 140 milioane de euro.

    „Tehnologia pe hidrogen nu este imatură. OMV Petrom şi România fac hidrogen de foarte mulţi ani. Există activitatea de producţie şi utilizare a hidrogenului în diferite domenii. Ce este nou este migraţia hidrogenului de la statutul de element chimic către statutul de fluid energetic”, explică Ionuţ Cristian Ciubotaru, Vice President for Business Development la OMV Petrom.

    Strategia companiei prevede, ca pe lângă folosirea hidrogenului pentru consum propriu, acesta să fie utilizat şi pe zona de mobilitate, un segment cu potenţial de dezvoltare în viitor. „Pe lângă aceste două direcţii, există clar şi se vede atât la nivel naţional, cât şi internaţional, modificarea tehnologiilor de utilizare a diferitelor fluide energetice şi înlocuirea acestora cu hidrogen. Mă gândesc aici de la cărbune până la gaz natural, şi multe industrii, metalurgie, ciment, petrochimie, vor încerca să înlocuiască energia produsă din combustibili fosili cu energie produsă din hidrogen. Noi suntem interesaţi să ne păstrăm profilul de furnizor şi să mergem în zona aceasta de dezvoltare a tehnologiilor”, a adăugat Ionuţ Cristian Ciubotaru.

    În plus, pe lângă producţia de hidrogen verde, OMV Petrom vrea să exploreze şi oportunităţile din zona de hidrogen cu emisii reduse de carbon, care poate fi definit din punctul de vedere al culorilor atât galben, cât şi turcoaz. „Este hidrogen produs din gaz natural, dar cu emisii reduse de dioxid de carbon, care credem că se pretează pentru tranziţia energetică, pentru modelul de tranziţie treptată, de la emisii uriaşe până la un sistem cu emisii reduse de gaze cu efect de seră”.

    O astfel de tranziţie cu paşi intermediari ar reduce din presiunea financiară adusă de schimbările tehnologice, atât la consumatori, cât şi la producători.

     

    De la idee la cărămidă. Care sunt obstacolele în dezvoltarea pieţei locale de hidrogen

    Atunci când vine vorba de resursele României, totul anunţă o poveste de succes. Se pare că avem practic toate ingredientele necesare pentru a fi pe harta câştigătorilor: avem resurse naturale, vânt, soare, avem o industrie încă importantă, cu o pondere semnificativă în PIB, avem fabrici, combinate, oţelării, reţele de transport de gaze, avem facultăţi pe o multitudine de specializări, avem bani. Şi totuşi undeva acest angrenaj nu funcţionează. Pe drumul de la idee la prima cărămidă apare o prăpastie care mănâncă timp, bani şi entuziasm.

    „În România, există o comunitate puternică pe zona de hidrogen, unde vedem companii industriale mari, cum sunt OMV Petrom, Romgaz şi E.ON. Ce mi se pare că lipseşte extraordinar de mult este capacitatea şi dorinţa de a aduce capital privat şi a pune acest capital privat la bătaie, înainte de a te gândi de unde iei finanţare nerambursabilă publică. Din experienţa noastră ca fond de investiţii, trebuie să investeşti banii tăi în primul rând ca să dezvolţi acele proiecte, pentru a ajunge la o maturitate suficientă, pentru ca apoi să poţi aplica la fonduri europene sau naţionale. Trebuie să ai un proiect matur, bine gândit, cu un plan de afaceri de lungă durată şi să ai capacitatea să îl derulezi”, este de părere Alexandru Floriştean, director al companiei de consultanţă Hy Legal, reprezentant al Hy24, fond de investiţii orientat spre proiecte de hidrogen curat. În opinia lui, ceea ce-i lipseşte pieţei locale este de fapt spiritul antreprenorial.

    „Această capacitate şi dorinţă de a investi înainte de a câştiga în acest subiect care este un pic dificil este la un stadiu incipient în România”. Alexandru Floriştean subliniază că în proiectele de energie verde, pe lângă finanţarea publică care poate fi atrasă, există şi nevoia de finanţare privată, atragerea de finanţare din partea de private equity sau din investiţii private.

    O altă problemă pare să fie însă lipsa de comunicare între actorii implicaţi în acest sector, fie că sunt de la stat, fie privaţi.

    „Este o structură prea amplă. Pentru finanţarea unui proiect trebuie să vorbim cu patru ministere. În România există mentalitatea că de ce statul să finanţeze o companie privată. Statul german a finanţat însă un proiect de 5 miliarde de euro într-un jucător privat. Noi cum modernizăm industria”, întreabă Vlad Stoicescu, preşedinte al Sustainable Fuel Association.

    Iar pentru Ionuţ Cristian Ciubotaru de la OMV Petrom lipsa proiectelor de hidrogen este cauzată de lipsa segmentului de utilizare. „Trebuie să găsim utilizatori pentru hidrogen”, spune el, adăugând că, un al doilea factor este nevoia de reglementare. „Tranziţia spre fluid energetic are nevoie de reglementare”.

    Indiferent care este cauza ritmului lent în care sectorul hidrogenului se dezvoltă în România, un lucru este sigur. Acest val al schimbării pieţei de energie a pornit în Vest de ceva vreme şi vine uşor spre Est, iar gradul de pregătire al fiecărei ţări depinde în final doar de ea însăşi.

    Un exemplu simplu al nevoii rapide de acţiune la nivel local vine din zona raportărilor de sustenabilitate. Directiva UE privind raportarea corporativă de sustenabilitate extinde obligativitatea raportărilor ESG de la 1 ianuarie 2025 la companiile mari (care au peste 250 de angajaţi şi/sau 40 de milioane de euro cifră de afaceri şi/sau 20 de milioane de euro active totale), rapoartele fiind emise în anul 2026. Iar de la 1 ianuarie 2026 obligativitatea este extinsă şi la IMM-urile cotate la bursă, rapoartele fiind emise în anul 2027. „Vorbim despre hidrogen verde, dar ar trebui să vorbim despre hidrogen curat, pentru că începând cu anul viitor vom avea nevoie de o garanţie de origine pentru hidrogen, vom avea nevoie de o garanţie de origine pentru energia regenerabilă şi pentru orice produs care este cuantificat sustenabil, pentru că firmele vor emite rapoarte de sustenabilitate. Nu mai putem vorbi de oţel de exemplu fără să vorbim de oţel verde”, atrage atenţia Vlad Stoicescu, preşedintele Sustainable Fuel Association.

    Ţinta UE este ca până în 2030 să ajungă la o producţie internă de hidrogen verde de 10 milioane de tone. Totalul investiţiei necesare pentru a produce, transporta şi consuma această cantitate este estimat la 335-471 mld. euro. Investiţiile în infrastructura-cheie de hidrogen până în 2030 sunt estimate la 50-75 mld. euro pentru electrolizoare, 28-38 mld. euro pentru conducte şi 6-11 mld. euro pentru stocare, se arată în calculele Comisiei Europene. În acest ecosistem european, România are şansa de a beneficia deja de o serie de avantaje, recunoscute de jucătorii din industria energetică. Rămâne doar să ştie să se folosească de ele.

     

     

     

  • AstraZeneca va construi o fabrică de medicamente împotriva cancerului în valoare de 1,5 miliarde de dolari în Singapore

    AstraZeneca Plc intenţionează să construiască o unitate de producţie în valoare de 1,5 miliarde de dolari în Singapore pentru a produce conjugate anticorp-medicament, în timp ce producătorul britanic de medicamente încearcă să îşi consolideze capacitatea de a produce următoarea generaţie de tratamente împotriva cancerului, raportează Bloomberg.

    Fabrica va fi prima unitate de producţie de conjugate anticorp-medicament a Astra care va concepe aceste tratamente de la A la Z, a declarat luni compania. Fabrica este programată să se deschidă în 2029.

    Directorul general Pascal Soriot se luptă activ pentru a se asigura că Astra poate furniza independent medicamente pe pieţele majore, în condiţiile în care SUA fac presiuni pentru a reduce dependenţa industriei de China. De asemenea, lipsurile din timpul pandemiei au subliniat necesitatea producţiei locale.

    „Ne organizăm astfel încât să putem aproviziona SUA şi Europa în mod independent”, a declarat Soriot în martie, în marja Forumului Bo’ao pentru Asia.

    Rivalul britanic GSK Plc a deschis o unitate de producţie în Singapore în 2022 pentru a produce un ingredient-cheie destinat conjugatelor anticorp-medicament. 

    Acţiunile Astra au suferit puţine modificări în primele tranzacţii la Londra. Acestea au câştigat 14% până acum în acest an, mai puţin decât GSK. 

    Conjugatele anticorp-medicament au devenit o parte importantă a impulsului Astra în domeniul cancerului, arătând promisiunea de a înlocui în cele din urmă chimioterapia convenţională pentru unii pacienţi. Medicamentele în cauză acţionează prin transportarea ingredientului activ direct către celulele canceroase, cu scopul de a le cruţa pe cele sănătoase. 

    Fabrica reprezintă o „dovadă puternică de încredere în capacităţile şi talentul de producţie biofarmaceutică din Singapore”, a declarat Png Cheong Boon, care prezidează Consiliul de Dezvoltare Economică din Singapore. 

     

  • Aliaţii G7 ai Americii strâng rândurile pentru Ucraina: Washingtonul propune un plan care va grăbi finanţarea Kievului cu peste 50 de miliarde de dolari înainte de posibila realegere a lui Donald Trump la Casa Albă

    Aliaţii G7 ai Washingtonului susţin activ un plan al SUA de a urgenta finanţarea Ucrainei cu zeci de miliarde de dolari înainte de posibila revenire a lui Donald Trump la Casa Albă, scrie Financial Times.

    Conform planului, care urmează să fie discutat la summitul din iunie, Kievul ar urma să primească bani în avans dintr-un împrumut G7. Împrumutul ar fi garantat de profiturile viitoare generate de aproximativ 350 de miliarde de dolari din activele ruseşti care au fost imobilizate în Occident ca răspuns la invazia la scară largă a Moscovei în Ucraina.

    Unii membri ai G7 au fost reticenţi în a aproba planul, dar sentimentele lor s-au schimbat după un impuls diplomatic venit din partea SUA, care încearcă să obţină un acord la un summit al liderilor G7 de luna viitoare, potrivit a opt oficiali occidentali.

    Planul ar genera aproximativ 50 de miliarde de dolari care ar urma să fie plătite Ucrainei încă din această vară, au declarat oficialii americani. Finanţarea ar sosi într-un moment crucial pentru Kiev, în timp ce forţele sale se străduiesc să menţină linia pe fondul unei noi ofensive ruseşti, ca urmare a întârzierilor în livrarea ajutorului militar occidental.

    Membrii mai reticenţi ai G7 s-au arătat la rândul lor entuziasmaţi de acest plan, percepându-l ca o modalitate de a asigura finanţare pe termen lung pentru Kiev în cazul în care Joe Biden pierde alegerile prezidenţiale din acest an în faţa lui Trump, care s-a opus ajutorului american pentru Ucraina.

    Planul în cauză ar putea fi „realizat înainte de luna noiembrie, astfel încât, chiar dacă Trump câştigă, banii să fie deja desfăşuraţi”, a declarat o persoană implicată în discuţiile oficiale.

    Negocierile sunt în curs de desfăşurare înaintea unei reuniuni a miniştrilor de finanţe şi a guvernatorilor băncilor centrale din cadrul G7, care va avea loc în Italia săptămâna viitoare, când se va discuta această problemă.

    Franţa, Germania, Italia şi Japonia s-au opus anterior unor planuri americane de mai mare anvergură, cum ar fi confiscarea activelor subiacente ale Rusiei, temându-se că ar putea crea un precedent pentru confiscarea proprietăţii de stat şi ar putea provoca haos pe pieţele financiare. Aceştia s-au arătat mai deschişi în ultimele săptămâni la ideea de a valorifica profiturile pentru a genera împrumuturi pentru Ucraina, au declarat oficialii.

  • Braşovenii care duc unul dintre cele mai iubite produse alimentare din România pe Broadway

    Compania braşoveană CarmOlimp, controlată de familia Şoneriu, a investit peste 1,5 milioane de  euro în dezvoltarea unui nou brand de mici, „Litălşi”, care va fi lansat la New York, cu ocazia unui eveniment dedicat României organizat pe 16 iunie pe faimoasa stradă Broadway.

    “E timpul sa ducem cele mai interesante produse tradiţionale româneşti in inima unuia dintre cele mai populare oraşe din lume – New Yorkul. Practic, vom închide Broadway pentru o zi şi vom scoate în prim-plan cultura românească si tradiţionalii mici. Vrem să deschidem şi o nouă piaţă pentru micii cu care noi suntem atât de obişnuiţi, dar pe care americanii abia acum îi descoperă, însă ne vom axa pe dezvoltarea pe piaţa românească, care va fi baza acestui business. In Romania vrem sa construim cel mai puternic brand de mici din piaţă, care vine la pachet cu un sistem de francizare si cu o aplicaţie de livrare si promovare a businessului.”, a declarat Valentin Şoneriu, director CarmOlimp.

    Evenimentul “Romania Day on Broadway” a avut loc prima dată în anul 2000 şi este organizat de Ambasada României din Statele Unite ale Americii, Consulatul General al României din New York şi Institutul Cultural Roman. La editia din acest an sunt aşteptati peste 500.000 de participanţi şi va include un program care vizează prezentarea obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti.

    “Nu este o demonstraţie de forţă, deşi înţeleg ca aşa pare. A pornit mai mult ca o glumă, din dorinţa de a face lucrurile altfel. Am fi fost dispuşi să îi dăm şi gratis, doar de dragul promovării Litălşi – nişte mititei.”, a mai spus Valentin Şoneriu.

    CarmOlimp este, în prezent, unul dintre cei mai importanţi jucători din piaţa de HoReCa, activând în domeniu din 1993. Compania  deţine un model de business integrat, care include ferme, abator şi o fabrică de mâncare gătită.

     

  • Care este oraşul din România ce este considerat capitala antreprenoriatului

    Douăzeci şi una de companii din judeţul Bacău îşi fac loc în topul celor mai mare 1.000 de firme din România după cifra de afaceri raportată pentru 2022. Dedeman, Chimcomplex şi Spedition UMB sunt ocupantele podiumului. 

    ♦ Un judeţ chiar în inima Moldovei, cu o populaţie de 583.590 de locuitori, după cum o arată datele celui mai recent recensământ. Deşi poziţionat într-o regiune descrisă cel mai adesea ca fiind cea mai săracă a României, Bacăul a dat, în ultimele trei decenii, liderii unora dintre cele mai „grele” sectoare din economia locală. Cel mai mare constructor local vine din Bacău, la fel şi cel mai mare retailer de bricolaj, care este, de altfel, şi liderul companiilor antreprenoriale româneşti, şi asta de câţiva ani deja.

    Douăzeci şi una de companii din judeţul Bacău îşi fac loc în topul celor mai mare 1.000 de firme din România după cifra de afaceri raportată pentru 2022. Dedeman, Chimcomplex şi Spedition UMB sunt ocupantele podiumului. Aceste douăzeci şi una de firme aveau cumulat în 2022 afaceri de 29 de miliarde de lei, un sold al profitului de 2,9 miliarde de lei şi peste 25.000 de oameni angajaţi, arată datele din catalogul ZF Top 1.000 companii – ediţia 2023, cu informaţii de la Registrul Comerţului, centralizate de BRIDGE-to-INFORMATION. Spectaculos este că, în top zece cele mai mari companii din Bacău, nu există niciun business străin, ci sunt doar firme dezvoltate de antreprenori.

    Judeţul Bacău a devenit, în ultimii ani, kilometrul zero al antreprenoriatului românesc, fiind pepinieră de succese pentru businessuri din industrii diferite. Cel mai relevant exemplu este de departe Dedeman, o afacere care nici măcar nu mai are nevoie de descriere. Este liderul pieţei de bricolaj din România, un domeniu în care a continuat să crească în vremuri în care alţi jucători şi-au închis businessurile. Cu afaceri de peste 11 miliarde de lei, o reţea de peste 60 de magazine distribuite în toată ţara şi cu sediul central la Bacău, unde a fost fondată compania deţinută de fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl, Dedeman a „instaurat” în retailul de bricolaj un model care nu a putut fi replicat de niciun alt antreprenor român nu doar în acest domeniu, ci nici măcar în comerţul alimentar.

    De la Dedeman, care a pornit cu un singur magazin de bricolaj, în 1995, fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl au creat un adevărat imperiu sub numele Pavăl Holding, care include astăzi şi businessuri în imobiliare (birourile cumpărate de la CA Immo, clădirea U Center 1) în construcţii (Cemacon) şi alte domenii (ambalaje biodegradabile – Promateris, drogherii – Farmacia Tei şi Bebe Tei). Conform anuarului ZF Top 100 cele mai valoroase companii din România, Pavăl Holding este evaluat la peste 4,7 miliarde de euro, vehiculul de investiţii deţinut de fraţii Pavăl făcându-şi simţită prezenţa prin mai multe tranzacţii parafate în ultimii ani. În plus, cei doi folosesc holdingul pentru a investi în companii listate la Bursa de Valori Bucureşti, precum Alro Slatina, Transelectrica, Purcari, Vrancart sau BRD. Prin intermediul acestui vehicul de investiţii, la care Dragoş Pavăl are 60%, iar Adrian Pavăl 40%, cei doi antreprenori din Bacău controlează 23% din Alro Slatina şi 1% din BRD, a treia cea mai mare bancă din România.

    La vârful businessurilor fondate în judeţul Bacău care performează la nivel naţional se află şi combinatul chimic Chimcomplex, companie cu o capitalizare de 6,1 miliarde de lei ce a reuşit să dezvolte în 30 de ani un grup industrial cu 27 de fabrici şi combinate, unde lucrează 3.200 de angajaţi. Controlată astăzi de antreprenorul Ştefan Vuza, Chimcomplex Borzeşti este cea mai mare fabrică din judeţul Bacău şi principalul producător de substanţe chimice din regiune, o companie strategică pentru economie. Chimcomplex administrează cel mai mare combinat de produse chimice, cu două platforme industriale la Oneşti şi Râmnicu Vâlcea. Recent, Ştefan Vuza spunea, la o conferinţă ZF, că deja compania este prezentă în afara graniţelor şi că poartă negocieri inclusiv pentru o unitate de producţie în străinătate – în Maroc sau în Polonia.

    Cea de-a doua fabrică din Bacău după cifra de afaceri, cu venituri de peste 2 miliarde de lei în 2022, este Nitramonia BC. Deşi sediul figurează în judeţul Bacău, combinatul chimic se află la Slobozia, fiind fosta platformă Chemgas. Nitramonia BC este administrată de Eusebiu Guţu, cel care deţine şi grupul Pambac Bacău, ce se ocupă cu fabricarea produselor de morărit.

    Spedition UMB, Tehnostrade şi Sa&Pe Construct sunt nume deja sonore de ani buni pe şantierele din toată ţara. Dorinel Umbrărescu, artizanul acestui grup, se face responsabil de unele dintre cele mai ample şi importante proiecte de infrastructură din România ultimilor ani. Cu afaceri cumulate de peste
    5,4 miliarde de lei, firmele sale muncesc de zor în această perioadă la construcţia autostrăzii A7, cea care va lega Moldova – aşadar inclusiv judeţul în care Umbrărescu şi-a plămădit afacerile – de Capitală. Originar din Tănăsoaia, Vrancea, Dorinel Umbrărescu şi-a clădit businessurile în judeţul vecin, Bacău. A început să facă afaceri cumpărând două camioane pe care le-a folosit pentru a realiza transporturi internaţionale. Lucrase o perioadă în cadrul Întreprinderii Agricole de Stat din Podu Turcului din judeţul Bacău, apoi a continuat în cadrul autobazei Întreprinderii Regionale de Transporturi Auto din aceeaşi localitate. De la cele două camioane cu care a debutat, în câţiva ani a ajuns la o întreagă flotă de peste o sută de mijloace de transport şi, azi, la poziţia de lider în rândul firmelor de construcţii de pe plan local.

    Un nume care s-a făcut mai recent remarcat în peisajul businessului local este Intertranscom Impex, businessul antreprenorului Ioan Teslaru. Originară din Buhuşi, compania produce plasă sudată în două fabrici şi doar în perioada 2013-2018 şi-a majorat afacerile de şase ori. În 2022, compania a atins pragul de 1,8 miliarde de lei venituri, deşi despre antreprenorul Ioan Teslaru, cel care deţine acest business, există puţine informaţii publice. Mutările sale nu trec însă fără ecou. La începutul anului 2024, compania a anunţat achiziţia fabricii de sârmă Dan Steel Group Beclean, una dintre cele mai importante companii ale industriei metalurgice din România, aflată în procedură de faliment. Preţul plătit a fost de 7,5 milioane de euro, iar scopul este repornirea producţiei.

    Alte businessuri care se remarcă în judeţul Bacău, dar şi la nivel naţional sunt din sfera distribuţiei (Simba Invest), dar şi din cea agro-alimentară (Agricola International, Agricultorul).

    Şi deşi nu se regăsesc la vârful clasamentului, există şi alte companii care performează şi care prezintă perspective serioase de creştere. Barrier este un astfel de exemplu. Din halele de producţie care se întind pe şase hectare, compania producătoare de uşi şi ferestre vinde în opt ţări din Europa, Asia şi Africa. Mai mult, Barrier are peste 50 de francize care funcţionează atât în România, cât şi în străinătate.

    Chiar dacă nu şi-a fondat businessul în Bacău, merită amintit că şi Daniel Dines, românul care a scris istorie când a obţinut, cu firma sa – UiPath – statutul de prim unicorn românesc din IT, este originar din acelaşi judeţ, mai exact din oraşul Oneşti.

    Tot din Oneşti provine şi Croco, producător român de biscuiţi, deţinut de antreprenorul Damian Mereu. Cu afaceri de 219 milioane de lei în 2022 şi profit de aproape 40 de milioane de lei, Croco este unul dintre cei mai mari angajatori din sectorul producţiei de biscuiţi şi dulciuri, având în medie 424 de angajaţi, dar şi cel mai bine vândut brand din categoria biscuiţilor dulci.

    Ascensiunea judeţului Bacău vine în contextul în care cei mai mari 50 de jucători din industria prelucrătoare de aici au avut în 2022 venituri cumulate de 9,8 miliarde de lei, sumă din care 40% au fost generate de doar două companii – Chimcomplex şi Nitramonia. Industria prelucrătoare din Bacău se împarte în multe segmente, existând jucători din diverse industrii, de la chimie, până la construcţia de aeronave, materiale de construcţii, industrie alimentară sau textilă.

    Lipsa forţei de muncă este însă, la fel ca peste tot în ţară, una dintre problemele pregnante la nivelul întregului mediu de afaceri din Bacău, deşi potenţialul este de necontestat, după cum spuneau la unison antreprenorii din acest judeţ la una din conferinţele ZF Investiţi în România, organizate de Ziarul Financiar în parteneriat cu CEC Bank. Datorită poziţionării, Bacău poate deveni un hub logistic, iar industria alimentară ar trebui să fie unul din vectori.

    Rezultatele bune ale antreprenorilor locali au atras şi jucători internaţionali în Bacău, unul dintre ei fiind, de pildă, gigantul Moncler, grupul italian de modă activ în segmentul de lux, care a investit de curând
    10 milioane de euro în extinderea producţiei din România. Astfel, fabrica din Bacău a ajuns să fie responsabilă pentru o treime din toate gecile realizate de grup la nivel mondial.

    Cum sună viitorul pentru Bacău? Bine, chiar foarte bine, dacă autostrada Moldovei va deveni în sfârşit realitate.