Dorin: De ce nu as da banii pe
iPad
Cred ca un obiect trebuie apreciat dupa utilitatea sa, dupa gradul
de inovatie si dupa modul in care “comunica” cu utilizatorul. Si
mai cred ca o companie sau un ins ajung, in timpul vietii, de
putine ori la stele, cu adevarat. Spre deosebire de altii, Jobs a
facut-o, cu prisosinta, de destule ori – Apple si Macintosh, iPod,
Pixar, poate si iPhone. Jobs a creat nevoi, a impus mode, a deschis
drumuri.
Dar iPad nu-i nimic altceva decat o rama foto cu niste aplicatii
suplimentare, nu multe.
Pentru ca in primele patru minute ale prezentarii Jobs a folosit de
trei ori “fenomenal”, de doua ori “incredibil”, de doua ori
“uimitor”, cate odata “extraordinar”, “minunat” si “cel mai bun”,
in loc sa enumere capabilitati tehnice sau ergonomice. {i a inceput
cu posibilitatea de a schimba background-ul, lucru pe care il pot
face si la telefonul meu de numai un milion de lei vechi.
Pentru ca “cel mai subtire” nu inseamna nimic.
Pentru ca pur si simplu nu-mi plac ecranele slinoase, cu urme de
degete, fie ele folosite pentru a rasfoi/mari poze, pagini web sau
pagini de carte (pe canalul Youtube al CBS prezentarea lui Jobs era
intercalata intre reclamele unei companii de servetele si a unui
furnizor 3G, ceea ce inseamna ca unii sunt mai subtil-ironici decat
banuim).
Tehnic, au mai spus si altii, dar este important: pentru ca nu are
port USB – daca am o memorie si vreau sa desarc ceva, trebuie sa
ajung musai la un docking; pentru ca nu are multitasking;
capacitatea memoriei flash mi se pare prea mica chiar si in la
varful de gama, cu 64 de giga.
Pentru ca nu-mi place atitudinea “inchisa” adoptata de Apple: numai
aplicatiile mele, numai muzica de la mine, organizare a
muzicii/fisierelor/fotografiilor numai cum vrem noi.
Pentru ca nu sunt doar un carcotas inept si pentru ca vreau cat mai
mult posibil pentru banii mei. Iar oferta e subtire pentru 500 –
800 de dolari, o gramada de bani in vreme de criza.
Ionut: De ce mi-as cumpara un iPad
Recunosc din start ca sunt un posesor de iPod (prima generatie) si
iPhone 3G, chiar daca nu mi-au placut niciodata in mod deosebit
produsele Apple si nici nu am inteles niciodata “mania” Apple. De
altfel, atat playerul cat si telefonul le-am primit cadou.
Dar fiecare dintre cele doua produse m-au surprins placut. Sunt
intuitive si au reusit, cumva, sa imi ofere inainte ceea ce eu am
descoperit mai tarzu ca as avea nevoie.
In cazul iPhone in mod particular, mi-a placut foarte mult ecranul
mare (suficient pentru browsing, mai ales daca folosesti zoom-ul –
posesorii stiu ce spun) si mai ales timpul de reactie foarte
scurt.
Motivul pentru care am adus vorba de iPhone este acela ca noua
tableta este, in esenta, un iPhone cu un ecran (mult) mai mare.
E adevarat, iPad nu are widescreen, nu are port USB, nu are
camera foto si video, ca sa nu mai vorbesc de multitasking. Si, cel
mai neplacut lucru, nu are Flash.
Dar hai sa fim sinceri. Cati dintre voi ar folosi tot timpul
aceasta tableta in locul laptopului? Cati dintre voi v-ati uitat la
filme pe iPhone-ul vostru – care are ecran wide – in loc sa le
vedeti pe televizor sau pe laptop? Cati dintre voi nu are acasa o
rama foto digitala pe care ar vrea (cateodata) sa o foloseasca si
pentru alte lucruri pentru care nu prea merita efortul sa deschida
laptopul – as spune sa citeasca o carte, dar ar fi doar o gluma,
probabil, asa ca o sa reformulez si o sa spun sa navigheze pe
internet pentru a vedea ce filme ruleaza la multiplex sau sa caute
niste review-uri la un film?
Ajung si la memoria de 16-64 GB, in functie de model. Sunt de
acord ca par putini, cel putin la o prima vedere, dar eu am pe
telefon 16 GB in care am stocat vreo doua DVD-uri cu muzica
preferata, toate documentele de care am nevoie in mod curent si
doua programe de navigatie cu harta intregii Europe pe ele. Si inca
mai am spatiu.
Inevitabil, ajung si la pret. 500-800 de dolari sunt bani multi.
Inca o data risc sa imi atrag injuraturi, dar simt nevoia sa
precizez ca aparatul nu este pentru toata lumea. Sigur ca de banii
astia poti cumpara un laptop entry-level sau un netbook
(computerele alea mici, pentru cine nu stie, cu diagonala mica si
performante tehnice reduse). Dar eu as prefera sa dau banii pe un
iPad, sa am o rama foto, pe care sa navighez si sa citesc ziarele
mai comod/placut decat pe iPhone-ul meu (da, sunt unul dintre cei
care foloseste telefonul in mod frecvent pentru asa ceva). Iar daca
dupa doi ani de utilizare voi fi la fel de multumit ca de iPod si
iPhone (mai sunt si destule probleme cu telefonul, dar per ansamblu
sunt foarte multumit de el), atunci probabil ca nota mea de plata
din contul de pe iTunes va fi mult mai mare. Dar stiti ce? O sa ma
simt bine chiar si cu banii luati. Si asta e tot ce conteaza.