BusinessMagazin

Blog

  • Ce inseamna viitorul bancilor mici?

    O spun statisticile: jumatate din cele aproape 40 de banci prezente pe piata romaneasca au o cota de sub 1%. Dar dimensiunea intr-adevar nu conteaza, mai ales din perspectiva celor care sunt potentiale tinte de achizitii. Cine vinde? Care sunt cumparatorii? Si mai ales cum vor supravietui cei care vor sa ramana independenti?

     

    Decizia bancii MKB (fosta banca de comert exterior a Ungariei) de a cumpara pachetul majoritar din Romexterra Bank a transformat 100.000 de mici actionari in oameni de afaceri. Banca maghiara, detinuta de nemtii de la Bayerische Landesbank, a anuntat saptamana trecuta ca acestia urmeaza sa primeasca prin posta oferte de cumparare pentru actiunile detinute. Romexterra (a 19-a banca din sistem dupa valoarea activelor in martie 2006) a fost evaluata in piata la 70-100 de milioane de euro. Cei 100.000 de actionari sunt in special angajati din industria de petrol si gaze, printre ei aflandu-se si sindicalistii de la FSLI Petrom; in total, persoanele fizice detin putin peste 77% din banca.

     

    Chiar daca am pleca de la premisa ca intre proprietari se gasesc si persoane fizice cu influenta care pot cataliza procesul de vanzare, dispersia actionariatului nu este deloc o problema usoara pentru cumparator. Acesta este insa cel mai mic „rau“ posibil care ti se poate intampla atunci cand iei in calcul varianta achizitionarii unei banci a carei cota de piata este infima.

     

    In prima jumatate a acestui an, pe piata am asistat la preluarea unor banci a caror activitate a fost inghetata (supravietuind doar din dobanzile la creditele acordate deja) sau care au intrat in regim special de decontare, pe fondul lichiditatii scazute. Este cazul Nova Bank, cumparata in mai 2006 de compania canadiana Mass Financial – parte a unui grup din industria de utilaj minier – de la cativa oameni de afaceri rusi.

     

    Sa facem apel la logica: de ce sa cumperi o banca ale carei dimensiuni sunt mai degraba liliputane? O posibila explicatie: asigurarea intrarii in sistemul bancar romanesc inainte de  aderarea tarii noastre la Uniunea Europeana. Surse din piata aduc in discutie in acest sens cazul celor de la Blom Bank (Liban) si Bank Leumi (una din primele doua banci din Israel), care au cumparat MISR, respectiv Eurom Bank. Rationamentul e simplu. Dupa aderare, investitorilor din afara UE le va fi greu sa obtina o licenta de operare pe piata romaneasca.

     

    Cu alte cuvinte, nici libanezii, nici israelienii nu au cumparat cote de piata de 0,2-0,3%, ci mai degraba o licenta si perspectiva unei dezvoltari sau vanzari ulterioare catre un nume cu greutate. „Mediul bancar romanesc va fi atractiv din perspectiva profiturilor si anul acesta“, explica Doru Lionachescu, partener principal la Capital Partners, apetitul investitorilor straini pentru bancile mici. Capital Partners (cu activitate in investment banking) a asistat recent Banca Agricola a Greciei (ATE) in achizitia a circa 57% din Mindbank (a 32-a banca din sistem) pentru 35,8 milioane de euro.

     

    „Domeniul bancar continua sa inregistreze profituri bunicele, pentru ca dobanda de refinantare este buna, iar nivelul salariilor si al costurilor cu real estate-ul sunt inca rezonabile“, adauga Lionachescu. Acestea ar putea fi si o explicatie a mirajului pe care l-a reprezentat pana acum mediul bancar romanesc. Avantajele au insa o importanta componenta conjuncturala.

     

    Cresterea competitiei prin intrarea pe piata a unor nume importante din Vest (80% din activele bancare sunt detinute de multinationale) a facut – si continua sa faca – viata grea micilor jucatori. Cum vor putea ei sa-si asigure pe viitor un trai linistit? Prin specializare sectoriala sau regionala, crede Doru Lionachescu. O parere impartasita si de Ionut Patrahau, directorul general ajunct la Banca Transilvania, conform caruia sansa de supravietuire a bancilor cu o cota de piata de sub 1% ar putea fi „specializarea intr-un sector, ramura sau chiar industrie anume“.

     

    Pe de alta parte, directorul adjunct al BT considera ca o „ajustare strategica in sensul specializarii este dificil de realizat in conditiile in care majoritatea bancilor mici au pretentii de banci universale“. De altfel, inclusiv Banca Transilvania (a noua banca din sistem) are in perspectiva vanzarea catre un jucator strategic. Banca, detinuta de un grup de oameni de afaceri din Cluj si cateva institutii financiare (BERD este cea mai importanta dintre ele), este listata la Bursa de Valori Bucuresti, avand o valoare de peste un miliard de euro. Luna trecuta, o parte a presei locale clujene a vehiculat ideea unei posibile preluari a Bancii Transilvania de catre grupul austriac Bank Austria Creditanstalt (BA-CA), dar informatia a fost infirmata de oficialii BT.

     

    Cert este ca Banca Transilvania nu se afla in situatia de a cauta solutii pentru supravietuire. Aceasta este mai degraba problema bancilor mici, al caror viitor Ionut Patrahau il pune sub semnul intrebarii. „Nu cred in viitorul pe termen lung al bancilor mici independente“, spune el transant.

     

    Privita cu scepticism de analisti, independenta reprezinta insa un motiv de mandrie pentru unii dintre jucatori autohtoni ai pietei bancare. Este cazul bancii Carpatica, controlata de cel mai bogat om din zona Sibiului, Ilie Carabulea. „Banca Carpatica trebuie sa reprezinte o imagine importanta in capitalul romanesc“, a declarat pentru BUSINESS Magazin Nicolae Hoanta, presedintele bancii, explicand ca varianta unei posibile vanzari este exclusa din start, mizandu-se pe cartea extinderii.

     

    O idee intarita si de actionarul majoritar al bancii, Ilie Carabulea, conform caruia Carpatica isi va largi pana la sfarsitul anului reteaua de retail la peste de 200 de unitati. In acest sens, banca pregateste o majorare de capital in valoare de 10 milioane de euro pana in lunile noiembrie-decembrie.

     

    Achizitiile din ultimul timp nu reprezinta o surpriza pentru Daniel Weissman, country manager al TASC, o companie de consultanta strategica din Israel care si-a deschis recent birou in Romania. „Acest proces nu ar trebui sa fie o surpriza. Piata romaneasca este formata dintr-un numar limitat de banci mari universale si o multitudine de banci mici sau foarte mici“, explica Weissman. „Aceasta structura este specifica pietelor cu cresteri rapide, in care exista multe oportunitati, iar competitia este inca nedezvoltata.“

     

    Pe de alta parte, antreprenorii, fondurile de investitii sau investitorii strategici care au profitat de oportunitatile pietei si au creat o banca cu gandul ca o vor vinde unor jucatori mai mari nu se pot culca pe lauri in asteptarea unui exit profitabil. Pana la urma este vorba de un pariu. E adevarat ca o banca sanatoasa se poate vinde oricand, insa oricand poate aparea un factor „perturbator“, dupa cum spune acelasi Weissman.

     

    Totusi, posibilitatea vanzarii pachetului majoritar al unor banci cu cota de piata redusa catre un investitor strain, asa cum au facut-o anul acesta Daewoo Bank, Mindbank sau Romexterra (tranzactia este in curs de derulare) nu este insa singura cale de supravietuire atunci cand te afli sub pragul de 1% si trebuie sa faci fata mediului concurential.

     

    Doru Lionachescu de la Capital Partners aduce in discutie si scenariul unor fuziuni intre sucursalele unor banci straine, iar Egnatia (Grecia), Emporiki (Grecia), Garanti Bank (Turcia), Veneto Banca (Italia) sunt doar cateva exemple.

     

    Dar Romania nu este singura piata din regiune interesanta pentru investitorii strategici. Institutii bancare importante precum National Bank of Greece, EFG Eurobank, Raiffeisen International sau OTP au facut recent achizitii pe pietele din Ucraina, Turcia si Rusia. Atentie: toti cei patru jucatori si-au exprimat interesul si pentru CEC. Insa semnalul pe care il transmit prin achizitiile recente este ca nu mai au timp sa astepte.

  • Ce inseamna viitorul bancilor mici?

    O spun statisticile: jumatate din cele aproape 40 de banci prezente pe piata romaneasca au o cota de sub 1%. Dar dimensiunea intr-adevar nu conteaza, mai ales din perspectiva celor care sunt potentiale tinte de achizitii. Cine vinde? Care sunt cumparatorii? Si mai ales cum vor supravietui cei care vor sa ramana independenti?

     

    Decizia bancii MKB (fosta banca de comert exterior a Ungariei) de a cumpara pachetul majoritar din Romexterra Bank a transformat 100.000 de mici actionari in oameni de afaceri. Banca maghiara, detinuta de nemtii de la Bayerische Landesbank, a anuntat saptamana trecuta ca acestia urmeaza sa primeasca prin posta oferte de cumparare pentru actiunile detinute. Romexterra (a 19-a banca din sistem dupa valoarea activelor in martie 2006) a fost evaluata in piata la 70-100 de milioane de euro. Cei 100.000 de actionari sunt in special angajati din industria de petrol si gaze, printre ei aflandu-se si sindicalistii de la FSLI Petrom; in total, persoanele fizice detin putin peste 77% din banca.

     

    Chiar daca am pleca de la premisa ca intre proprietari se gasesc si persoane fizice cu influenta care pot cataliza procesul de vanzare, dispersia actionariatului nu este deloc o problema usoara pentru cumparator. Acesta este insa cel mai mic „rau“ posibil care ti se poate intampla atunci cand iei in calcul varianta achizitionarii unei banci a carei cota de piata este infima.

     

    In prima jumatate a acestui an, pe piata am asistat la preluarea unor banci a caror activitate a fost inghetata (supravietuind doar din dobanzile la creditele acordate deja) sau care au intrat in regim special de decontare, pe fondul lichiditatii scazute. Este cazul Nova Bank, cumparata in mai 2006 de compania canadiana Mass Financial – parte a unui grup din industria de utilaj minier – de la cativa oameni de afaceri rusi.

     

    Sa facem apel la logica: de ce sa cumperi o banca ale carei dimensiuni sunt mai degraba liliputane? O posibila explicatie: asigurarea intrarii in sistemul bancar romanesc inainte de  aderarea tarii noastre la Uniunea Europeana. Surse din piata aduc in discutie in acest sens cazul celor de la Blom Bank (Liban) si Bank Leumi (una din primele doua banci din Israel), care au cumparat MISR, respectiv Eurom Bank. Rationamentul e simplu. Dupa aderare, investitorilor din afara UE le va fi greu sa obtina o licenta de operare pe piata romaneasca.

     

    Cu alte cuvinte, nici libanezii, nici israelienii nu au cumparat cote de piata de 0,2-0,3%, ci mai degraba o licenta si perspectiva unei dezvoltari sau vanzari ulterioare catre un nume cu greutate. „Mediul bancar romanesc va fi atractiv din perspectiva profiturilor si anul acesta“, explica Doru Lionachescu, partener principal la Capital Partners, apetitul investitorilor straini pentru bancile mici. Capital Partners (cu activitate in investment banking) a asistat recent Banca Agricola a Greciei (ATE) in achizitia a circa 57% din Mindbank (a 32-a banca din sistem) pentru 35,8 milioane de euro.

     

    „Domeniul bancar continua sa inregistreze profituri bunicele, pentru ca dobanda de refinantare este buna, iar nivelul salariilor si al costurilor cu real estate-ul sunt inca rezonabile“, adauga Lionachescu. Acestea ar putea fi si o explicatie a mirajului pe care l-a reprezentat pana acum mediul bancar romanesc. Avantajele au insa o importanta componenta conjuncturala.

     

    Cresterea competitiei prin intrarea pe piata a unor nume importante din Vest (80% din activele bancare sunt detinute de multinationale) a facut – si continua sa faca – viata grea micilor jucatori. Cum vor putea ei sa-si asigure pe viitor un trai linistit? Prin specializare sectoriala sau regionala, crede Doru Lionachescu. O parere impartasita si de Ionut Patrahau, directorul general ajunct la Banca Transilvania, conform caruia sansa de supravietuire a bancilor cu o cota de piata de sub 1% ar putea fi „specializarea intr-un sector, ramura sau chiar industrie anume“.

     

    Pe de alta parte, directorul adjunct al BT considera ca o „ajustare strategica in sensul specializarii este dificil de realizat in conditiile in care majoritatea bancilor mici au pretentii de banci universale“. De altfel, inclusiv Banca Transilvania (a noua banca din sistem) are in perspectiva vanzarea catre un jucator strategic. Banca, detinuta de un grup de oameni de afaceri din Cluj si cateva institutii financiare (BERD este cea mai importanta dintre ele), este listata la Bursa de Valori Bucuresti, avand o valoare de peste un miliard de euro. Luna trecuta, o parte a presei locale clujene a vehiculat ideea unei posibile preluari a Bancii Transilvania de catre grupul austriac Bank Austria Creditanstalt (BA-CA), dar informatia a fost infirmata de oficialii BT.

     

    Cert este ca Banca Transilvania nu se afla in situatia de a cauta solutii pentru supravietuire. Aceasta este mai degraba problema bancilor mici, al caror viitor Ionut Patrahau il pune sub semnul intrebarii. „Nu cred in viitorul pe termen lung al bancilor mici independente“, spune el transant.

     

    Privita cu scepticism de analisti, independenta reprezinta insa un motiv de mandrie pentru unii dintre jucatori autohtoni ai pietei bancare. Este cazul bancii Carpatica, controlata de cel mai bogat om din zona Sibiului, Ilie Carabulea. „Banca Carpatica trebuie sa reprezinte o imagine importanta in capitalul romanesc“, a declarat pentru BUSINESS Magazin Nicolae Hoanta, presedintele bancii, explicand ca varianta unei posibile vanzari este exclusa din start, mizandu-se pe cartea extinderii.

     

    O idee intarita si de actionarul majoritar al bancii, Ilie Carabulea, conform caruia Carpatica isi va largi pana la sfarsitul anului reteaua de retail la peste de 200 de unitati. In acest sens, banca pregateste o majorare de capital in valoare de 10 milioane de euro pana in lunile noiembrie-decembrie.

     

    Achizitiile din ultimul timp nu reprezinta o surpriza pentru Daniel Weissman, country manager al TASC, o companie de consultanta strategica din Israel care si-a deschis recent birou in Romania. „Acest proces nu ar trebui sa fie o surpriza. Piata romaneasca este formata dintr-un numar limitat de banci mari universale si o multitudine de banci mici sau foarte mici“, explica Weissman. „Aceasta structura este specifica pietelor cu cresteri rapide, in care exista multe oportunitati, iar competitia este inca nedezvoltata.“

     

    Pe de alta parte, antreprenorii, fondurile de investitii sau investitorii strategici care au profitat de oportunitatile pietei si au creat o banca cu gandul ca o vor vinde unor jucatori mai mari nu se pot culca pe lauri in asteptarea unui exit profitabil. Pana la urma este vorba de un pariu. E adevarat ca o banca sanatoasa se poate vinde oricand, insa oricand poate aparea un factor „perturbator“, dupa cum spune acelasi Weissman.

     

    Totusi, posibilitatea vanzarii pachetului majoritar al unor banci cu cota de piata redusa catre un investitor strain, asa cum au facut-o anul acesta Daewoo Bank, Mindbank sau Romexterra (tranzactia este in curs de derulare) nu este insa singura cale de supravietuire atunci cand te afli sub pragul de 1% si trebuie sa faci fata mediului concurential.

     

    Doru Lionachescu de la Capital Partners aduce in discutie si scenariul unor fuziuni intre sucursalele unor banci straine, iar Egnatia (Grecia), Emporiki (Grecia), Garanti Bank (Turcia), Veneto Banca (Italia) sunt doar cateva exemple.

     

    Dar Romania nu este singura piata din regiune interesanta pentru investitorii strategici. Institutii bancare importante precum National Bank of Greece, EFG Eurobank, Raiffeisen International sau OTP au facut recent achizitii pe pietele din Ucraina, Turcia si Rusia. Atentie: toti cei patru jucatori si-au exprimat interesul si pentru CEC. Insa semnalul pe care il transmit prin achizitiile recente este ca nu mai au timp sa astepte.

  • Primele vanzari

    Romexterra Bank este in curs de vanzare catre banca maghiara MKB, avand o valoare estimata de 70-100 de milioane de euro.

     

    BANCA

    Cota de piata*

    Tranzactie
    (procent vandut)

    Cumparator

    Daewoo Bank

    0,2%

    30,5 mil. € (56,23%)

    CR Firenze Bank

    Mindbank

    0,2%

    35,8 mil. € (57,13%)

    ATE Bank

    MISR

    0,2%

    97,8 mil. $ (96,77%)

    Blom Bank**

     

    *dupa valoarea activelor bilantiere, martie 2006;

    **activitatea principala a bancii este In Egipt

  • Primele vanzari

    Romexterra Bank este in curs de vanzare catre banca maghiara MKB, avand o valoare estimata de 70-100 de milioane de euro.

     

    BANCA

    Cota de piata*

    Tranzactie
    (procent vandut)

    Cumparator

    Daewoo Bank

    0,2%

    30,5 mil. € (56,23%)

    CR Firenze Bank

    Mindbank

    0,2%

    35,8 mil. € (57,13%)

    ATE Bank

    MISR

    0,2%

    97,8 mil. $ (96,77%)

    Blom Bank**

     

    *dupa valoarea activelor bilantiere, martie 2006;

    **activitatea principala a bancii este In Egipt

  • Managerul strain sfinteste locul

    Dezvoltarea pietei de electronice si electrocasnice forteaza maturizarea interna a celor mai importante companii din domeniu. Dupa ce au crescut pe principii antreprenoriale, la conducerea Altex, Domo si Flanco vine o noua categorie de manageri.

     

    Acum un an, Flamingo isi facea intrarea la Bursa de Valori Bucuresti, dupa o oferta publica initiala despre care nu s-ar putea spune ca a trecut tocmai neobservata. Dimpotriva. Numai ca putini dintre cei care au suprasubscris atunci oferta Flamingo isi imaginau cum va evolua compania in doar 12 luni. La bursa, cotatia actiunilor a scazut, dar pe piata Flamingo s-a transformat dintr-un mare vanzator de IT&C, intr-un important retailer de electronice si electrocasnice, odata cu preluarea Flanco.

     

    Dar dezvoltarea afacerii a implicat si o schimbare de management. Incepand de luna viitoare, de partea de retail a grupului Flamingo se va ocupa cehul Jiri Rizek, fostul general manager al lantului Dixons/Electroworld din Cehia. Astfel se indeplineste un vis mai vechi al lui Cornel Marian, actualul director general al Flanco si reprezentant al companiei de investitii Oresa Ventures, cel mai important actionar al retelei de electrocasnice inainte de fuziunea cu Flamingo.

     

    „Tot retailul, nu numai cel de electronice si electrocasnice, se profesionalizeaza“, comenteaza Cornel Marian. Sunt noi directii, noi promotii, noi provocari si este nevoie de oameni cu experienta in retail, isi justifica el cautarea unui manager pentru compania pe care inca o mai conduce. De ce unul strain? E simplu. „Nu gasesti oamenii potriviti aici. Nu a facut nimeni dezvoltari comerciale de mare anvergura“, spune Marian.

     

    Decizia de a aduce un manager strain la Flanco a fost luata inca de anul trecut, inainte de a avea loc fuziunea cu Flamingo. In octombrie 2005, Marius Ghenea, cel care a condus compania mai bine de trei ani, pleca de la Flanco. La acea vreme, Cornel Marian prelua fraiele afacerii, insa doar pentru a asigura un interimat pana la gasirea unui nou manager.

     

    „Planul este sa recrutam un CEO pentru 3-5 ani“, spunea pe atunci Marian, intr-o discutie cu BUSINESS Magazin, detaliind ca „suntem in cautarea unui manager de top din industria asta din Europa sau a unui manager de top din Romania“. Cea de a doua varianta a picat intre timp. De fapt, dupa discutia amintita a mai avut loc un eveniment important – fuziunea afacerii Flanco cu Flamingo, anuntata la finele anului trecut, valoarea tranzactiei fiind evaluata la 30-40 de milioane de euro.

     

    Din acest punct, insa, lucrurile s-au complicat. Din cei doi retaileri specializati a rezultat un grup cu mai multe directii de business, a caror unica administrare a devenit tot mai dificila. De aici si pana la cautarea unui manager cu experienta nu a mai fost decat un pas. Chiar daca la prima vedere Jiri Rizek este omul potrivit la locul potrivit – printre altele a mai lucrat 12 ani la Philips si JVC, iar Dixons este unul dintre cei mai mari jucatori din retailul european de electrocasnice -, misiunea sa nu este dintre cele mai usoare.

     

    Rizek – care va ocupa pozitia de managing director retail in cadrul grupului Flamingo – va avea de recuperat un important handicap. Pana in 2003, Flanco a fost numarul unu pe piata de electrocasnice. Din 2004, insa, strategia adoptata, prea prudenta dupa unii analisti, l-a facut sa piarda teren in fata principalilor concurenti, Altex si Domo, care l-au si depasit. Acum, dupa fuziune, si Flanco mizeaza pe deschiderea de magazine de mari suprafete, o strategie adoptata de rivalul Altex inca de acum doi ani, prin lansarea conceptului Media Galaxy.

     

    Potrivit obiectivelor Flamingo, anuntate saptamana trecuta, in urmatorii trei ani suprafata totala de vanzare a grupului va trece de  60.000 de metri patrati, de la 36.000 mp cat are in prezent, cresterea venind in special din implementarea noului concept de magazin. Care ar fi in acest context atuurile lui Rizek? „Isi va folosi experienta pe care o aduce din Dixons“, este de parere Cornel Marian. Teoretic, restructurarea grupului si numirea noului manager par sa se fi intamplat la locul si momentul cel mai potrivit.

     

    2006 este un an dificil pentru piata de electrocasnice, iar cresterile spectaculoase din anii anteriori ar putea deveni istorie. Daca anul trecut piata de electronice si electrocasnice a fost de 800-850 de milioane de euro, nu este exclus ca anul acesta sa nu treaca de pragul de 800 de milioane, dupa cum estima recent Dan Ostahie, presedintele actualului numar unu, Altex. „Competitia este din ce in ce mai dura si marginile de profit nu ne mai permit sa facem greseli. Trebuie ca totul sa fie perfect“, spune si Lorand Szarvadi, CEO al Domo.

     

    In aceste conditii, este de asteptat sa apara schimbari si in conducerea concurentilor? Cornel Marian spune ca nu: „Pentru un antreprenor este mai greu sa lase fraiele afacerii“. Asa sa fie? Lorand Szarvadi, care este si unul dintre principalii actionari ai companiei, a dezvaluit pentru BUSINESS Magazin ca Domo se afla in plin proces de recrutare a unui manager de operatiuni, „posibil strain, cu experienta intr-un domeniu similar, adica retail specializat. Nu neaparat de electrocasnice“.

     

    Un alt semn ca specializarea din cea in ce mai pronuntata a comertului creeaza nevoia de manageri specialisti. „Trebuie restructurata putin toata organigrama companiei“, explica Lorand Szarvadi. Si directorul Domo este de parere ca gasirea unui executiv roman cu experienta este aproape imposibila. „Nu cautam neaparat un manager strain“, spune Szarvadi, „dar pot sa va spun dupa 20 de interviuri, ca este foarte greu sa gasesti un om potrivit, inclusiv intre straini“.

     

    In schimb, Dan Ostahie se declara partizan al ideii identificarii unor manageri romani in pozitiile cheie din retail si isi exprima convingerea ca in Romania exista asemenea specialisti. De altfel, Altex a numit in acest an un director de operatiuni (COO) in persoana lui Adrian Urda. „Numirea unor specialisti in pozitii de conducere la principalele companii de electronice si electrocasnice se explica prin necesitatea de a introduce reguli corporatiste si in acest domeniu“, explica Ostahie, in opinia caruia 2006 reprezinta „un moment de maturizare interna a companiilor, de consolidare a procedurilor interne“.

     

    Consolidarea companiilor are loc atat in contextul conditiilor dificile de pe piata, cat si in perspectiva unei viitoare vanzari. Chiar daca nu o declara raspicat, ipoteza nu este exclusa insa de nici unul dintre jucatori. „Pe un orizont de timp de cinci ani, o companie din retail are doar doua optiuni: sa intre in parteneriat cu un alt grup mai mare sau sa devina ea insasi un jucator regional“, spune Dragos Cinca, fondator si principal actionar al Flamingo.

     

    De altfel, compania – dupa integrarea Flanco – are printre actionari fonduri de investitii, care vor dori la un moment dat sa iasa din afacere. Cum compania este cotata la bursa, exit-ul va fi relativ usor de facut. „Strategia este sa construim o firma puternica“, spune Cornel Marian, „daca la un moment dat vor aparea investitori dornici sa o cumpere, pot incerca la bursa“.

     

    Si Domo are printre actionari un fond de investitii – RAEF, cu 20%. „Poate vom lista sau poate vom vinde compania, nu excludem nici o varianta“, spune Szarvadi, explicand, totusi, ca anul acesta nu se va intampla nimic din toate astea.

    In schimb, Dan Ostahie spunea luna trecuta ca, din cauza scaderii pietei, a amanat intentia de vanzare a unei parti din companie, pentru ca interesul potentialilor investitori a scazut. „Asteptam rezultatele de la finalul acestui an, dupa care o sa hotaram daca vrem sa ne listam la bursa, vindem catre un fond de investitii sau catre un investitor strategic.“ Dar pana la venirea investitorilor strategici, proprietarii lasa loc unor „manageri strategici“.

  • Managerul strain sfinteste locul

    Dezvoltarea pietei de electronice si electrocasnice forteaza maturizarea interna a celor mai importante companii din domeniu. Dupa ce au crescut pe principii antreprenoriale, la conducerea Altex, Domo si Flanco vine o noua categorie de manageri.

     

    Acum un an, Flamingo isi facea intrarea la Bursa de Valori Bucuresti, dupa o oferta publica initiala despre care nu s-ar putea spune ca a trecut tocmai neobservata. Dimpotriva. Numai ca putini dintre cei care au suprasubscris atunci oferta Flamingo isi imaginau cum va evolua compania in doar 12 luni. La bursa, cotatia actiunilor a scazut, dar pe piata Flamingo s-a transformat dintr-un mare vanzator de IT&C, intr-un important retailer de electronice si electrocasnice, odata cu preluarea Flanco.

     

    Dar dezvoltarea afacerii a implicat si o schimbare de management. Incepand de luna viitoare, de partea de retail a grupului Flamingo se va ocupa cehul Jiri Rizek, fostul general manager al lantului Dixons/Electroworld din Cehia. Astfel se indeplineste un vis mai vechi al lui Cornel Marian, actualul director general al Flanco si reprezentant al companiei de investitii Oresa Ventures, cel mai important actionar al retelei de electrocasnice inainte de fuziunea cu Flamingo.

     

    „Tot retailul, nu numai cel de electronice si electrocasnice, se profesionalizeaza“, comenteaza Cornel Marian. Sunt noi directii, noi promotii, noi provocari si este nevoie de oameni cu experienta in retail, isi justifica el cautarea unui manager pentru compania pe care inca o mai conduce. De ce unul strain? E simplu. „Nu gasesti oamenii potriviti aici. Nu a facut nimeni dezvoltari comerciale de mare anvergura“, spune Marian.

     

    Decizia de a aduce un manager strain la Flanco a fost luata inca de anul trecut, inainte de a avea loc fuziunea cu Flamingo. In octombrie 2005, Marius Ghenea, cel care a condus compania mai bine de trei ani, pleca de la Flanco. La acea vreme, Cornel Marian prelua fraiele afacerii, insa doar pentru a asigura un interimat pana la gasirea unui nou manager.

     

    „Planul este sa recrutam un CEO pentru 3-5 ani“, spunea pe atunci Marian, intr-o discutie cu BUSINESS Magazin, detaliind ca „suntem in cautarea unui manager de top din industria asta din Europa sau a unui manager de top din Romania“. Cea de a doua varianta a picat intre timp. De fapt, dupa discutia amintita a mai avut loc un eveniment important – fuziunea afacerii Flanco cu Flamingo, anuntata la finele anului trecut, valoarea tranzactiei fiind evaluata la 30-40 de milioane de euro.

     

    Din acest punct, insa, lucrurile s-au complicat. Din cei doi retaileri specializati a rezultat un grup cu mai multe directii de business, a caror unica administrare a devenit tot mai dificila. De aici si pana la cautarea unui manager cu experienta nu a mai fost decat un pas. Chiar daca la prima vedere Jiri Rizek este omul potrivit la locul potrivit – printre altele a mai lucrat 12 ani la Philips si JVC, iar Dixons este unul dintre cei mai mari jucatori din retailul european de electrocasnice -, misiunea sa nu este dintre cele mai usoare.

     

    Rizek – care va ocupa pozitia de managing director retail in cadrul grupului Flamingo – va avea de recuperat un important handicap. Pana in 2003, Flanco a fost numarul unu pe piata de electrocasnice. Din 2004, insa, strategia adoptata, prea prudenta dupa unii analisti, l-a facut sa piarda teren in fata principalilor concurenti, Altex si Domo, care l-au si depasit. Acum, dupa fuziune, si Flanco mizeaza pe deschiderea de magazine de mari suprafete, o strategie adoptata de rivalul Altex inca de acum doi ani, prin lansarea conceptului Media Galaxy.

     

    Potrivit obiectivelor Flamingo, anuntate saptamana trecuta, in urmatorii trei ani suprafata totala de vanzare a grupului va trece de  60.000 de metri patrati, de la 36.000 mp cat are in prezent, cresterea venind in special din implementarea noului concept de magazin. Care ar fi in acest context atuurile lui Rizek? „Isi va folosi experienta pe care o aduce din Dixons“, este de parere Cornel Marian. Teoretic, restructurarea grupului si numirea noului manager par sa se fi intamplat la locul si momentul cel mai potrivit.

     

    2006 este un an dificil pentru piata de electrocasnice, iar cresterile spectaculoase din anii anteriori ar putea deveni istorie. Daca anul trecut piata de electronice si electrocasnice a fost de 800-850 de milioane de euro, nu este exclus ca anul acesta sa nu treaca de pragul de 800 de milioane, dupa cum estima recent Dan Ostahie, presedintele actualului numar unu, Altex. „Competitia este din ce in ce mai dura si marginile de profit nu ne mai permit sa facem greseli. Trebuie ca totul sa fie perfect“, spune si Lorand Szarvadi, CEO al Domo.

     

    In aceste conditii, este de asteptat sa apara schimbari si in conducerea concurentilor? Cornel Marian spune ca nu: „Pentru un antreprenor este mai greu sa lase fraiele afacerii“. Asa sa fie? Lorand Szarvadi, care este si unul dintre principalii actionari ai companiei, a dezvaluit pentru BUSINESS Magazin ca Domo se afla in plin proces de recrutare a unui manager de operatiuni, „posibil strain, cu experienta intr-un domeniu similar, adica retail specializat. Nu neaparat de electrocasnice“.

     

    Un alt semn ca specializarea din cea in ce mai pronuntata a comertului creeaza nevoia de manageri specialisti. „Trebuie restructurata putin toata organigrama companiei“, explica Lorand Szarvadi. Si directorul Domo este de parere ca gasirea unui executiv roman cu experienta este aproape imposibila. „Nu cautam neaparat un manager strain“, spune Szarvadi, „dar pot sa va spun dupa 20 de interviuri, ca este foarte greu sa gasesti un om potrivit, inclusiv intre straini“.

     

    In schimb, Dan Ostahie se declara partizan al ideii identificarii unor manageri romani in pozitiile cheie din retail si isi exprima convingerea ca in Romania exista asemenea specialisti. De altfel, Altex a numit in acest an un director de operatiuni (COO) in persoana lui Adrian Urda. „Numirea unor specialisti in pozitii de conducere la principalele companii de electronice si electrocasnice se explica prin necesitatea de a introduce reguli corporatiste si in acest domeniu“, explica Ostahie, in opinia caruia 2006 reprezinta „un moment de maturizare interna a companiilor, de consolidare a procedurilor interne“.

     

    Consolidarea companiilor are loc atat in contextul conditiilor dificile de pe piata, cat si in perspectiva unei viitoare vanzari. Chiar daca nu o declara raspicat, ipoteza nu este exclusa insa de nici unul dintre jucatori. „Pe un orizont de timp de cinci ani, o companie din retail are doar doua optiuni: sa intre in parteneriat cu un alt grup mai mare sau sa devina ea insasi un jucator regional“, spune Dragos Cinca, fondator si principal actionar al Flamingo.

     

    De altfel, compania – dupa integrarea Flanco – are printre actionari fonduri de investitii, care vor dori la un moment dat sa iasa din afacere. Cum compania este cotata la bursa, exit-ul va fi relativ usor de facut. „Strategia este sa construim o firma puternica“, spune Cornel Marian, „daca la un moment dat vor aparea investitori dornici sa o cumpere, pot incerca la bursa“.

     

    Si Domo are printre actionari un fond de investitii – RAEF, cu 20%. „Poate vom lista sau poate vom vinde compania, nu excludem nici o varianta“, spune Szarvadi, explicand, totusi, ca anul acesta nu se va intampla nimic din toate astea.

    In schimb, Dan Ostahie spunea luna trecuta ca, din cauza scaderii pietei, a amanat intentia de vanzare a unei parti din companie, pentru ca interesul potentialilor investitori a scazut. „Asteptam rezultatele de la finalul acestui an, dupa care o sa hotaram daca vrem sa ne listam la bursa, vindem catre un fond de investitii sau catre un investitor strategic.“ Dar pana la venirea investitorilor strategici, proprietarii lasa loc unor „manageri strategici“.

  • De ce se teme BNR de nordul Capitalei

    Serialul „asset bubble pe piata imobiliara“ pare a fi noul hit al verii. Episodul-pilot a rulat la inceputul lunii mai, cand guvernatorul BNR Mugur Isarescu atentiona ca valoarea terenurilor si imobilelor este exagerata. Care este insa miza declaratiilor bancii centrale?

     

    Startul odata dat, a fost randul economistului-sef al bancii centrale Valentin Lazea sa traga de acelasi semnal de alarma al guvernatorului BNR. Doua luni mai tarziu, discutia despre pretul exagerat al imobilelor revenea in prim-plan. De data aceasta, avea sa iasa la rampa cu o declaratie despre asa-numitul „asset bubble“ de pe piata imobiliara Adrian Vasilescu, consilierul aceluiasi Mugur Isarescu.

     

    „Nu spun nici ca piata se prabuseste, nici ca nu se prabuseste. Trag doar un semnal de alarma asupra unui balon cu lichid fierbinte care s-ar putea sparge“, avea sa spuna Vasilescu pe un ton evaziv, fara a se mai pierde insa in alte subtilitati oratorice. In definitiv, de ce ar fi ingrijorati inaltii oficiali ai BNR de cresterea continua a preturilor de pe piata imobiliara? Reprezentanti ai bancii centrale, surse din bancile comerciale sau analisti ai pietei identifica cel putin trei cauze.

     

    Pe de-o parte, BNR ar urmari sa evite posibilele probleme in care ar intra bancile in cazul in care mai multi clienti ai acestora nu-si vor mai putea rambursa creditele. Imobilele sau terenurile cumparate pe credit constituie, de regula, garantii bancare, iar o scadere drastica a preturilor pe piata imobiliara ar antrena automat o scadere a valorilor pe care bancile le-ar putea obtine in momentul executarii garantiilor.

     

    Pe de alta, banca centrala nu poate ignora dezechilibrele de la nivel macroeconomic intre o crestere a PIB de 5%, fata de o majorare mult mai mare a preturilor pe piata imobiliara. Mai mult, aceasta crestere a preturilor nu are acoperire nici in statisticile privind evolutia veniturilor. Ceea ce inseamna, spun observatorii pietei, ca o parte din sumele care intra in real estate provin din zona neagra sau gri a economiei. Nu in ultimul rand, BNR ar incerca prin „semnalele“ sale sa scoata la lumina o parte din aceste sume.

     

    Totusi, nu putine sunt vocile din domeniul bancar si al investitiilor care sustin ca ingrijorarea Bancii Nationale nu este justificata. „BNR a luat in calcul un scenariu pesimist si vrea sa reduca probabilitatea ca acesta sa devina realitate“, a declarat un specialist dintr-o importanta banca comerciala din Romania, adaugand, insa, ca „nu sunt motive de ingrijorare“.

     

    Semnalul de alarma tras de guvernator la sfarsitul lunii mai se referea in special la preturile activelor imobiliare din zona de nord a Bucurestiului, unde un metru patrat construit pentru un proiect rezidential costa cel putin 900 de euro, dar poate ajunge lejer pana la 2.000 de euro.

    Si chiar daca Bogdan Georgescu, directorul general al companiei imobiliare Colliers International, este de parere ca aceste case scumpe din nord se cumpara cu banii jos, nu trebuie exclusa varianta ca, la un moment dat, ar putea constitui garantii bancare. Mai ales ca o parte din terenurile pe care se dezvolta proiecte rezidentiale sau cladiri de birouri sunt deja in aceasta situatie. Cam astfel stau lucrurile in zona de lux a pietei imobiliare.

     

    In ceea ce priveste preturile apartamentelor din blocurile vechi, acestea nu s-au stabilizat inca si ar mai putea urma cresteri, potrivit agentilor imobiliari. De exemplu, un studiu realizat recent de Ziarul Financiar despre pretul apartamentelor de bloc arata ca valorile acestora s-au dublat in ultimii doi ani. Pentru acest an este estimata o crestere de maximum 10-15%.

    Florian Libocor, economist in cadrul BRD Groupe Société Générale, este si el de parere ca pericolele la care se gandeste BNR nu se justifica. „Expunerea bancilor comerciale pe credite pentru achizitia sau constructia de locuinte este mica (circa 15% din total), ceea ce inseamna ca si riscurile creditarii pe sectorul imobiliar sunt reduse“, comenteaza Libocor.

     

    Adrian Crivii, managing partner al companiei de evaluare Darian, considera insa ca banca centrala actioneaza prudent pentru a evita potentialele presiuni asupra bancilor comerciale, chiar impotriva dorintei acestora. Daca mai multi clienti ai bancilor vor intra in incapacitate de plata, institutiile vor fi fortate sa execute garantiile, adica sa vanda locuintele ipotecate.

    Acest lucru ar putea provoca o supra-oferta pe piata, ce ar putea duce la diminuarea preturilor. Insa o mica scadere nu ar trebui sa puna probleme majore. „Banca acorda doar 70% din cat spune evaluatorul ca valoreaza acea proprietate“, explica Adrian Crivii. Astfel ca problemele mari ar putea aparea doar la o scadere a preturilor cu peste 30%.

     

    Insa BNR se teme mai mult de explozia preturilor pe piata imobiliara fara o sustinere economica. Economia a crescut in medie cu 5% anual in ultima perioada, in timp ce preturile apartamentelor din Bucuresti s-au dublat in doar doi ani. Si nici veniturile – oficiale – nu au crescut atat de mult in aceasta perioada. Ca urmare, boom-ul preturilor ar putea deveni nesustenabil la un moment dat, apreciaza analistii.

     

    „Cei care isi iau credite mizeaza pe venituri din ce in ce mai mari“, spune Adrian Crivii, care completeaza insa ca, odata cu aderarea la UE, s-ar putea schimba multe. „Este posibil ca multe companii sa nu faca fata aderarii, iar unii oameni isi vor pierde slujbele, si vor intra in incapacitate de plata“.

    Totusi, Florian Libocor de la BRD nu este atat de pesimist. „Riscul de nerambursare este mic, pentru ca veniturile disponibile ale populatiei vor urma o tendinta crescatoare“, spune el, amintind si de trendul descrescator al dobanzilor.

     

    Mai mult decat atat, unii analisti care au preferat sa nu fie citati apreciaza ca o parte din banii utilizati pentru a cumpara proprietati imobiliare provin din zone mai putin vizibile. Ei spun ca statisticile referitoare la venituri nu explica pe de-a intregul exploziile inregistrate pe piata imobiliara, dar si in alte domenii, precum bunurile de larg consum, industria auto sau piata de electrocasnice.

    Analistii citati cred ca BNR incearca sa controleze fluxurile de bani negri sau gri pentru a evita perturbatiile la nivel macro. Dat fiind ca valoarea acestor fluxuri financiare nu este controlata, este posibil ca ele sa induca dezechilibre ale inflatiei sau deficitului de cont curent, de exemplu.

     

    Insa parghiile pe care le are BNR la indemana sunt destul de limitate. Banca centrala nu poate decat sa creasca nivelul rezervei minime obligatorii sau sa majoreze dobanda. Dar aceste decizii pot antrena si alte efecte, nu intotdeauna de dorit. Indiferent de motivatii, semnalul BNR porneste de la realitati economice. Multi uita ca evolutia pietei este sinusoidala, nu creste la nesfarsit, considera reprezentantul Darian. Iar prin ultimele declaratii, banca centrala arata si ca nu vrea sa uite de ciclurile economice, dar nici de falimentele bancare anterioare anului 2000.

  • De ce se teme BNR de nordul Capitalei

    Serialul „asset bubble pe piata imobiliara“ pare a fi noul hit al verii. Episodul-pilot a rulat la inceputul lunii mai, cand guvernatorul BNR Mugur Isarescu atentiona ca valoarea terenurilor si imobilelor este exagerata. Care este insa miza declaratiilor bancii centrale?

     

    Startul odata dat, a fost randul economistului-sef al bancii centrale Valentin Lazea sa traga de acelasi semnal de alarma al guvernatorului BNR. Doua luni mai tarziu, discutia despre pretul exagerat al imobilelor revenea in prim-plan. De data aceasta, avea sa iasa la rampa cu o declaratie despre asa-numitul „asset bubble“ de pe piata imobiliara Adrian Vasilescu, consilierul aceluiasi Mugur Isarescu.

     

    „Nu spun nici ca piata se prabuseste, nici ca nu se prabuseste. Trag doar un semnal de alarma asupra unui balon cu lichid fierbinte care s-ar putea sparge“, avea sa spuna Vasilescu pe un ton evaziv, fara a se mai pierde insa in alte subtilitati oratorice. In definitiv, de ce ar fi ingrijorati inaltii oficiali ai BNR de cresterea continua a preturilor de pe piata imobiliara? Reprezentanti ai bancii centrale, surse din bancile comerciale sau analisti ai pietei identifica cel putin trei cauze.

     

    Pe de-o parte, BNR ar urmari sa evite posibilele probleme in care ar intra bancile in cazul in care mai multi clienti ai acestora nu-si vor mai putea rambursa creditele. Imobilele sau terenurile cumparate pe credit constituie, de regula, garantii bancare, iar o scadere drastica a preturilor pe piata imobiliara ar antrena automat o scadere a valorilor pe care bancile le-ar putea obtine in momentul executarii garantiilor.

     

    Pe de alta, banca centrala nu poate ignora dezechilibrele de la nivel macroeconomic intre o crestere a PIB de 5%, fata de o majorare mult mai mare a preturilor pe piata imobiliara. Mai mult, aceasta crestere a preturilor nu are acoperire nici in statisticile privind evolutia veniturilor. Ceea ce inseamna, spun observatorii pietei, ca o parte din sumele care intra in real estate provin din zona neagra sau gri a economiei. Nu in ultimul rand, BNR ar incerca prin „semnalele“ sale sa scoata la lumina o parte din aceste sume.

     

    Totusi, nu putine sunt vocile din domeniul bancar si al investitiilor care sustin ca ingrijorarea Bancii Nationale nu este justificata. „BNR a luat in calcul un scenariu pesimist si vrea sa reduca probabilitatea ca acesta sa devina realitate“, a declarat un specialist dintr-o importanta banca comerciala din Romania, adaugand, insa, ca „nu sunt motive de ingrijorare“.

     

    Semnalul de alarma tras de guvernator la sfarsitul lunii mai se referea in special la preturile activelor imobiliare din zona de nord a Bucurestiului, unde un metru patrat construit pentru un proiect rezidential costa cel putin 900 de euro, dar poate ajunge lejer pana la 2.000 de euro.

    Si chiar daca Bogdan Georgescu, directorul general al companiei imobiliare Colliers International, este de parere ca aceste case scumpe din nord se cumpara cu banii jos, nu trebuie exclusa varianta ca, la un moment dat, ar putea constitui garantii bancare. Mai ales ca o parte din terenurile pe care se dezvolta proiecte rezidentiale sau cladiri de birouri sunt deja in aceasta situatie. Cam astfel stau lucrurile in zona de lux a pietei imobiliare.

     

    In ceea ce priveste preturile apartamentelor din blocurile vechi, acestea nu s-au stabilizat inca si ar mai putea urma cresteri, potrivit agentilor imobiliari. De exemplu, un studiu realizat recent de Ziarul Financiar despre pretul apartamentelor de bloc arata ca valorile acestora s-au dublat in ultimii doi ani. Pentru acest an este estimata o crestere de maximum 10-15%.

    Florian Libocor, economist in cadrul BRD Groupe Société Générale, este si el de parere ca pericolele la care se gandeste BNR nu se justifica. „Expunerea bancilor comerciale pe credite pentru achizitia sau constructia de locuinte este mica (circa 15% din total), ceea ce inseamna ca si riscurile creditarii pe sectorul imobiliar sunt reduse“, comenteaza Libocor.

     

    Adrian Crivii, managing partner al companiei de evaluare Darian, considera insa ca banca centrala actioneaza prudent pentru a evita potentialele presiuni asupra bancilor comerciale, chiar impotriva dorintei acestora. Daca mai multi clienti ai bancilor vor intra in incapacitate de plata, institutiile vor fi fortate sa execute garantiile, adica sa vanda locuintele ipotecate.

    Acest lucru ar putea provoca o supra-oferta pe piata, ce ar putea duce la diminuarea preturilor. Insa o mica scadere nu ar trebui sa puna probleme majore. „Banca acorda doar 70% din cat spune evaluatorul ca valoreaza acea proprietate“, explica Adrian Crivii. Astfel ca problemele mari ar putea aparea doar la o scadere a preturilor cu peste 30%.

     

    Insa BNR se teme mai mult de explozia preturilor pe piata imobiliara fara o sustinere economica. Economia a crescut in medie cu 5% anual in ultima perioada, in timp ce preturile apartamentelor din Bucuresti s-au dublat in doar doi ani. Si nici veniturile – oficiale – nu au crescut atat de mult in aceasta perioada. Ca urmare, boom-ul preturilor ar putea deveni nesustenabil la un moment dat, apreciaza analistii.

     

    „Cei care isi iau credite mizeaza pe venituri din ce in ce mai mari“, spune Adrian Crivii, care completeaza insa ca, odata cu aderarea la UE, s-ar putea schimba multe. „Este posibil ca multe companii sa nu faca fata aderarii, iar unii oameni isi vor pierde slujbele, si vor intra in incapacitate de plata“.

    Totusi, Florian Libocor de la BRD nu este atat de pesimist. „Riscul de nerambursare este mic, pentru ca veniturile disponibile ale populatiei vor urma o tendinta crescatoare“, spune el, amintind si de trendul descrescator al dobanzilor.

     

    Mai mult decat atat, unii analisti care au preferat sa nu fie citati apreciaza ca o parte din banii utilizati pentru a cumpara proprietati imobiliare provin din zone mai putin vizibile. Ei spun ca statisticile referitoare la venituri nu explica pe de-a intregul exploziile inregistrate pe piata imobiliara, dar si in alte domenii, precum bunurile de larg consum, industria auto sau piata de electrocasnice.

    Analistii citati cred ca BNR incearca sa controleze fluxurile de bani negri sau gri pentru a evita perturbatiile la nivel macro. Dat fiind ca valoarea acestor fluxuri financiare nu este controlata, este posibil ca ele sa induca dezechilibre ale inflatiei sau deficitului de cont curent, de exemplu.

     

    Insa parghiile pe care le are BNR la indemana sunt destul de limitate. Banca centrala nu poate decat sa creasca nivelul rezervei minime obligatorii sau sa majoreze dobanda. Dar aceste decizii pot antrena si alte efecte, nu intotdeauna de dorit. Indiferent de motivatii, semnalul BNR porneste de la realitati economice. Multi uita ca evolutia pietei este sinusoidala, nu creste la nesfarsit, considera reprezentantul Darian. Iar prin ultimele declaratii, banca centrala arata si ca nu vrea sa uite de ciclurile economice, dar nici de falimentele bancare anterioare anului 2000.

  • Fara putere

    Desi piata imobiliara este luata mai nou la ochi de oficialii bancii centrale, creditele pentru cumpararea de locuinte nu au avut o evolutie prea spectaculoasa.

     

    IN URMA CONSUMULUI: Cifrele BNR arata ca finantarile pentru locuinte sunt mult in urma creditului de consum.

     

    CRESTERI INEGALE: Totodata, ritmul de crestere al creditului ipotecar este in continuare scazut. Daca creditul de consum a crescut in primele cinci luni cu 30%, valoarea finantarilor pentru achizitia de locuinte a crescut cu doar 12%.

     

    SOLDURI: Mai mult decat atat, soldul creditelor ipotecare acordate a ajuns la sfarsitul lunii mai la 1,6 miliarde de euro, in vreme ce creditul de consum totalizeaza sase miliarde de euro.

  • Fara putere

    Desi piata imobiliara este luata mai nou la ochi de oficialii bancii centrale, creditele pentru cumpararea de locuinte nu au avut o evolutie prea spectaculoasa.

     

    IN URMA CONSUMULUI: Cifrele BNR arata ca finantarile pentru locuinte sunt mult in urma creditului de consum.

     

    CRESTERI INEGALE: Totodata, ritmul de crestere al creditului ipotecar este in continuare scazut. Daca creditul de consum a crescut in primele cinci luni cu 30%, valoarea finantarilor pentru achizitia de locuinte a crescut cu doar 12%.

     

    SOLDURI: Mai mult decat atat, soldul creditelor ipotecare acordate a ajuns la sfarsitul lunii mai la 1,6 miliarde de euro, in vreme ce creditul de consum totalizeaza sase miliarde de euro.