BusinessMagazin

Blog

  • Ponta: Băsescu nu poate vorbi de Udrea în general, trebuie să indice Serviciul care a încălcat legea

    “Spre deosebire de Elena Udrea care poate să pună ce vrea şi să meargă unde vrea – e o femeie liberă… încă – Băsescu este încă oficial preşedinte în funcţie chiar dacă nelegitim şi nu poate să vorbească ca Udrea, să zică în general, trebuie să spună: Serviciul X a încălcat legea, că urmărirea unei persoane care nu a încălcat în vreun fel legea este ilegal. Nu poţi să spui în general”, a afirmat Ponta.

    Întrebat dacă ar fi reacţionat în cazul în care el ar fi apărut alături de procurorul general al României, Tiberiu Niţu, la cumpărături, Ponta a răspuns râzând: “Dacă aş fi apărut alături de Niţu cumpărându-ne poşete scumpe, cred că era o problemă gravă”.

    Legat de faptul că Elena Udrea acuză serviciile de informaţii că manipulează campania electorală şi o sabotează, Ponta a răspuns: “Na, cred că de la 4 va lua 3 (la sută din voturi-n.r.)”

    Fotografii cu Elena Udrea, şefa DIICOT, Alina Bica şi cu fosta şefă a Companiei Naţionale de Investiţii, Anamaria Topoliceanu au fost difuzate joi, pe un blog intitulat “Joscenzura2014”, aceasta fiind, de altfel, unica postare de pe acest blog. De asemenea, pe blog au fost publicat şi facturi din timpul şederii la Paris. După ce presa a preluat imaginile, contul de pe wordpress.com a fost şters.

    Consiliul Superior al Magistraturii analizează dacă se impune sesizarea Inspecţiei Judiciare, pentru verificări legate de fotografiile făcute publice joi în care apar Elena Udrea şi şefa DIICOT, Alina Bica, au declarat, pentru MEDIAFAX, oficiali ai instituţiei.

    Şefa DIICOT, Alina Bica, a cerut Consiliului să facă, prin Inspecţia Judiciară, verificări privind imaginile apărute pe internet în care apare alături de Elena Udrea, precizând că nu comentează aspecte ce ţin de viaţa privată, din timpul unui concediu de odihnă.

    Elena Udrea a declarat, joi, după publicarea unor fotografii cu ea, cu Alina Bica şi cu fosta şefă a Companiei Naţionale de Investiţii, Anamaria Topoliceanu, la cumpărături la Paris, că este vorba despre un filaj al serviciilor secrete, precizând că va da în judecată hotelul care a furnizat notele de plată.

    Udrea a spus că fotografiile apărute sunt făcute profesionist şi că este vorba despre o acţiune de filaj. Ea a precizat că vizita ei la Paris a fost în week endul de Valentine’s Day, în 2014, iar Alina Bica urma să participe la o acţiune la Haga, unde a şi plecat ulterior cu trenul.

    Ea a mai acuzat faptul că facturile referitoare la cazarea şi masa ei la Paris au fost furnizate pe 29 septembrie, după intrarea ei în cursa prezidenţială.

    De asemenea, Udrea a anunţat că va da în judecată hotelul.

    Preşedintele Traian Băsescu a declarat, tot joi, referitor la fotografiile cu Elena Udrea la Paris, că este o ”operaţiune pe care serviciile, un serviciu românesc şi unul francez, şi l-au făcut între ele” şi a arătat că acest lucru nu trebuie să rămână aşa.

    El a precizat, la postul B1 TV, că va avea o discuţie cu şefii serviciilor secrete, luni, după primul tur de scrutin şi a precizat că “sunt câţiva oameni, din conducerea serviciilor, care neprivind la interesul de neutralitate al serviciului, la prestigiul Serviciului, au sărit calul”.

  • REPORTAJ: Separatiştii din estul Ucrainei îşi aleg duminică Parlamentul şi preşedintele

    “Alegerile vor permite constituirea unui Guvern legitim”, a declarat “premierul” “Republicii Populare Doneţk”, Aleksandr Zaharcenko, a cărui victorie este aproape sigură. La Lugansk, o altă regiune separatistă, sediu al “Republicii Populare Lugansk”, “preşedintele” Igor Plotniţki ar urma să fie reconfirmat în funcţie.

    Cele două regiuni rebele din Donbas, bazin minier din estul Ucrainei, şi-au proclamat independenţa unilateral în aprilie, ceea ce a provocat un conflict sângeros cu forţele ucrainene care acuză Rusia că trimite armament şi militari pentru a ajuta separatiştii.

    “Aceste alegeri sunt indispensabile pentru a oferi mai multă legimitate regimurilor politice” din Doneţk şi Lugansk, apreciază analistul Konstantin Kalacev, din cadrul Grupului de expertiză politică.

    Pentru cele două republici separatiste, “este un nou punct de plecare (…), o cale către recunoaşterea lor, chiar dacă nu se ştie prea bine cine le va recunoaşte”, adaugă el.

    Campania electorală este redusă la minim la Doneţk – câteva afişe ale candidatului Zaharcenko pe străzi – şi pare total absentă în celelalte oraşe. Toţi candidaţii apără aceeaşi linie: independenţa faţă de Ucraina şi apropierea de Rusia.

    Numărul votanţilor este nesigur: din cele cinci milioane de alegători înscrişi pe listele electorale ucrainene înaintea conflictului, mulţi au părăsit regiunea din cauza luptelor.

    Autorităţile separatiste din Doneţk au anunţat posibilitatea de a vota prin Internet, dreptul de vot începând de la 16 ani şi posibilitatea de a participa la scrutin pentru voluntarii străini – numeroşi ruşi şi câţiva europeni – veniţi să lupte alături de rebeli. Niciun observator al vreunei organizaţii internaţionale nu este aşteptat. Doar câţiva deputaţi ruşi au anunţat că vor veni să observe desfăşurarea alegerilor.

    “Voi merge să votez dacă nu vor fi bombardamente în cartierul meu. Altfel, voi rămâne acasă”, a declarat pentru AFP Oksana Vasilievna, în vârstă de 62 de ani, care locuieşte în nordul oraşului Doneţk, afectat în mod periodic de tirurile de artilerie ale forţelor ucrainene.

    Cele şase luni de lupte între rebeli şi forţele ucrainene s-au soldat cu peste 3.700 de morţi şi au provocat distrugeri importante. Confruntările continuă sporadic în mai multe zone dar intensitatea lor s-a redus net după armistiţiul semnat la 5 septembrie la Minsk, sub auspiciile OSCE, în cadrul unui acord destinat deschiderii unui proces de pace.

    În timp ce procesul pare să fi ajuns în prezent într-un punct mort, organizarea alegerilor în teritoriile separatiste a devenit un punct de fricţiune major între Kiev şi occidentali, pe de o parte, şi Moscova şi rebeli, pe de altă parte.

    Preşedintele ucrainean Petro Poroşenko a denunţat “pseudoalegerile pe care teroriştii şi bandiţii vor să le organizeze în teritoriile ocupate”. Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon a apreciat că scrutinul va “afecta grav acordurile de la Minsk”, iar secretarul de Stat american John Kerry s-a declarat “îngrijorat” şi a adăugat că Washingtonul nu va recunoaşte rezultatele.

    Ca răspuns la declaraţiile occidentalilor, ministrul rus de Externe Serghei Lavrov a avertizat că Moscova va recunoaşte rezultatele alegerilor. “Sperăm că aceste alegeri vor avea loc aşa cum s-a prevăzut şi noi vom recunoaşte, bineînţeles, rezultatele”, a declarat el.

    “Aceste declaraţii ruse urmăresc să se joace cu nervii Kievului, deoarece Rusia nu a obţinut de la Ucraina ce voia: nici loialitate politică, nici capitularea publică a lui Poroşenko”, apreciază Kalacev.

    Conflictul din Ucraina, precedat de anexarea Crimeei de către Moscova, a provocat cea mai gravă criză dintre Rusia şi Occident de la sfârşitul Războiului Rece.

    Pe front, nu departe de Telmanove, la câţiva kilometri de liniile ucrainene, comandantul rebel “Starşina” (sergent) se vrea optimist: “Alegerile ne vor permite să demonstrăm că încet-încet ne construim propriul stat. Lent şi dificil, dar aceasta este de acum calea noastră, în afara Ucrainei”.

    “Nu avem electricitate, nu avem apă. Nu avem cum să vedem la televizor şi nicio modalitate de a urmări ştirile. Ce vreţi să vă spun despre aceste alegeri şi despre candidaţi, nu ştiu nimic”, declară Nikolai, în vârstă de 68 de ani, mult mai puţin optimist. Sprijinindu-se într-un baston, el îşi hrăneşte câinele pe strada Vzletnaia, în faţa aeroportului din Doneţk, o zonă devastată de cele patru luni de conflict.

  • Povestea lui Fritz Hoffmann, fondatorul gigantului elveţian Roche

    Fritz Hoffmann s-a născut în 1868, în oraşul Basel, într-o familie de manufacturieri şi comercianţi importanţi din industria textilă. În 1885 a început un stagiu de ucenicie la o bancă din Yverdon-les-Bains, iar patru ani mai târziu, un altul la farmacia Bohny, Hollinger & Cie. din Basel.

    În 1891 s-a mutat la Londra, iar în 1892, la Hamburg, unde a lucrat pentru compania G. Lipman & Geffcken, perioadă în care a trăit şi marea epidemie de holeră. Pentru a se proteja împotriva infecţiei, tinerii angajaţi ai companiei germane beau mari cantităţi de coniac, folosind coajă de portocală pentru a îmbunătăţi gustul acestuia.

    Această experienţă l-a inspirat ulterior pe Fritz Hoffmann să adauge aromă de portocală siropului de tuse amar Thiocol, realizând astfel produsul de succes Sirolin. În 1893 s-a întors în Basel, unde tatăl său cumpărase cu echivalentul a 200.000 de euro o parte din compania producătoare de medicamente din plante Bohny, Hollinger & Cie. Superiorii lui Fritz Hoffmann, nemulţumiţi de stilul dinamic al tânărului de a face afaceri, au propus ca el să preia conducerea micii fabrici aflate pe Grenzacherstrasse, Basel, pe propria răspundere.

    Avea 26 de ani când a preluat conducerea fabricii alături de chimistul companiei, Max Carl Traub. Astfel, la începutul anului 1884, s-a născut Hoffmann, Traub & Co., noua firmă care denumea mica fabrica dintre Rin şi Grenzacherstrasse şi care avea ca obiect de activitate producţia de extracte din plante, tincturi, alifii, pastile, firnis din ulei de in şi  ceară pentru podele.

    În 1895, Fritz Hoffmann s-a căsătorit cu Adele La Roche, iar la scurt timp s-au născut şi fiii lor, Emanuel şi Alfred. În 1896, Max Carl Traub a părăsit compania. Hoffmann a avut ideea de a face marketingul internaţional al produselor, astfel că, încă din 1897, când niciunul dintre produse nu avea succes, a stabilit subsidiare ale companiei în Italia şi Germania, pentru a-şi atinge scopul. În 1898 afacerea a fost recapitalizată, iar în acelaşi an compania a lansat pe piaţă primul produs de succes.

    Siropul a devenit rapid un bestseller datorită talentului de marketing al lui Hoffmann. În 1904, compania a lansat şi produsul pentru inimă Digalen, iar în 1909, calmantul Pantopon, acestea fiind două dintre cele mai importante inovaţii medicale ale perioadei respective.

    În 1912, grupul se extinsese deja în nouă ţări. Creşterea companiei s-a oprit însă în perioada Primului Război Mondial, ca efect al faptului că Roche se afla pe ”lista neagră„, atât în Franţa, cât şi în Germania, din cauza conexiunilor internaţionale ale companiei. Izbucnirea Revoluţiei Ruse din 1917 a lovit însă mai tare în afacerile lui Hoffmann, ţinând cont că Rusia era cea mai importantă piaţă pentru companie. După pierderea acesteia, compania a avut nevoie de o infuzie mare de capital.

    Ajutorul a venit din partea băncii Basler Handelsbank, condusă de cumnatul lui Hoffmann. Compania a fost restructurată şi transformată într-o companie cu răspundere limitată în 1919. Toate aceste evenimente au afectat sănătatea lui Hoffmann, a cărui stare s-a înrăutăţit dramatic din 1919; el a murit în 1920, la 52 de ani. Managementul companiei a fost preluat de dr. Emil Christoph Barrell, care fusese angajat pe postul de chimist în companie în 1896 şi care devenise în 1899 şeful Roche Germania.

    Barrell a schimbat strategia companiei, astfel că în 1920 au cumpărat primul produs sintetic, somniferul Allonal, iar în 1933 a cumpărat procesul de sintetizare a vitaminei C descoperit de Tadeusz Reichstein şi a început să realizeze producţia în masă a produsului, eveniment care a marcat începutul dedicării totale a companiei pe metodele de sinteză chimică. Anul trecut, F. Hoffmann-La Roche, care realizează operaţiuni la nivel global prin două divizii, de farmacecutice şi diagnostice, a ajuns la venituri de 46,7 miliarde de euro, profit operaţional de 17,9 miliarde de euro şi 85.000 de angajaţi.

  • Reinventarea produselor de lux

    “Dacă aş putea să aleg câte ceasuri îmi doresc, aş cumpăra cel puţin 20 de ceasuri din magazin, dar preferatul meu în acest moment este acest Vacheron din aur“, povesteşte Max Igor Müller, administratorul reţelei româno-elveţiene de bijuterii şi ceasuri de lux Helvetansa, în timp ce înlocuieşte modelul Vacheron Constantin de pe mâna sa cu ceasul său mai simplu, cu spate transparent ce permite vizualizarea mecanismului, marca Baume & Mercier.

    Max Igor Müller este de trei ani responsabil de activităţile companiei Helvetansa, care operează prin două magazine în Bucureşti şi o reprezentanţă în Mamaia şi care a avut venituri de 2,2 milioane de euro anul trecut. Müller şi-a asumat misiunea de a reorganiza activitatea firmei după ce anterior a lucrat timp de patru ani ca manager pentru o companie din industria modei din Hong Kong şi încă şase ani în calitate de consultant pentru compania-mamă a Helvetansa, La Boutique Suisse, fiind responsabil de managementul punctelor de distribuţie ale companiilor din Polonia, Cehia, România şi Rusia, perioadă în care a fost şi brand manager pentru mărci precum Vulcain, Pilgrim, Carl F. Bucherer, Davidoff şi Viceroy pentru Europa de Est, Orientul Mijlociu şi Rusia.

    Micile îmbinări sub forma semnului maltez ale brăţării, mişcarea fină a mecanismului şi mai ales faptul că este alcătuit în totalitate din aur roşu fac din ceasul preferat al lui Müller şi cea mai scumpă piesă din magazin, cu un preţ care se ridică la 60.000 de euro. „Mi-ar plăcea să cumpăr şi alte ceasuri, dar problema cu un astfel de hobby este că e foarte scump.“

    La fel au considerat probabil şi românii pasionaţi de ceasuri şi cu dare de mână, care, înainte de 2008, nu puneau prea multe întrebări legate de bani şi cumpărau cele mai speciale piese din magazine. Acum, chiar şi aceştia au întors foaia. „Segmentul de lux a fost extrem de afectat. Dacă în trecut am vândut piese foarte scumpe, precum ceasuri cu mecanism tourbillon ale căror preţuri ajungeau la 250.000 de euro, iar media preţurilor era de 20-25.000 de euro, după 2008 preţul pentru cele mai scumpe ceasuri a scăzut la 50-60.000 de euro, iar preţul mediu al ceasurilor vândute este de 10.000 de euro“, explică Müller schimbarea uriaşă a industriei în care activează.

    Până la izbucnirea crizei, Helvetansa vindea anual şase-opt ceasuri cu mecanism tourbillon cu un preţ mediu de 150.000 de euro anual. După 2008, nu a mai vândut niciunul. Vânzările slabe s-au reflectat în afacerile magazinelor din Bucureşti, din apropierea Pieţei Revoluţiei şi de pe Calea Victoriei, dar şi în cadrul reprezentanţei Helvetansa deschise în cadrul hotelului Vega din Mamaia. În 2009, veniturile companiei ajunseseră la 19,1 milioane de lei (aproximativ
    4,2 milioane de euro), iar în 2010 s-au înjumătăţit, pierderile companiei ajungând la 2,1 milioane de lei (cca 500.000 de euro).

    Dezechilibrul a fost principalul motiv pentru care Max Igor Müller a preluat rolul de administrator al companiei româno-elveţiene. A continuat astfel demersul început de tatăl său în urmă cu două decenii, când compania La Boutique Suisse a acceptat să livreze lui Adrian Stoican, fondatorul afacerii Helvetansa, primul lot de ceasuri elveţiene de pe piaţa autohtonă, format din mărcile Doxa şi Candino. Cumpărătorii români au fost receptivi la lux, iar Helvetansa a ajuns să importe treptat Tissot, Longines, Ebel, Hermès, IWC, Vacheron Constantin, Piaget, Cartier, Daniel Roth, ajungând să aibă un portofoliu format din 25 de branduri, la care se alătură alte câteva mărci de bijuterii: Piaget, Chaumet, Frieden, Leo Wittwer, Pilgrim sau Ti Sento.

    Ca urmare a declinului economic, fondatorul a ieşit din afacere, iar Helvetansa a fost integrată total în afacerea societăţii elveţiene La Boutique Suisse. „Greşeala noastră a fost că nu am acumulat rezerve în perioada de boom, însă am căutat soluţii pentru a ne păstra deschise uşile“, explica Müller. Cea mai dificilă decizie pe care a luat-o a fost închiderea primului magazin Helvetansa, deschis în 1996, care implica şi concedierea angajaţilor de acolo. „Nu a fost deloc uşor, dar am reuşit să echilibrăm astfel situaţia, iar perspectivele sunt mai pozitive decât în urmă cu câţiva ani“.

    Optimismul lui Müller reiese din vânzările din prezent: Helvetansa vinde între 500 şi 1.000 de ceasuri de peste 5.000 de euro anual, un rezultat încă departe de cele de dinaintea crizei, dar satisfăcător comparativ cu ce s-a întâmplat în timpul acesteia.

  • Consulatul General al Ucrainei la Suceava se închide din 15 noiembrie, din lipsă de finanţare

    Boiechko a spus că a fost informat de Ministerul ucrainean de Externe că activitatea mai multor misiuni consulare din lume va fi închisă din cauza lipsei de fonduri necesare funcţionării, în această situaţie fiind şi Consulatul General al Ucrainei la Suceava.

    ”Din cauza lipsei de fonduri închidem Consulatul (…) Dacă vom avea bani, îl vom redeschide. Acum, închidem Consulatul, iar mai departe vom vedea”, a afirmat consulul general al Ucrainei la Suceava.

    El a menţionat că acest consulat ar putea fi redeschis doar dacă va exista finanţare şi dacă va exista o nevoie în zonă.

    Activitatea consulară va fi asigurată în continuare la Ambasada Ucrainei de la Bucureşti.

    Consulatul General al Ucrainei la Suceava a fost deschis la sfârşitul anului 2001, în baza Convenţiei Consulare semnate între România şi Ucraina şi după ce România a deschis consulate în Odesa şi Cernăuţi, în 1995, respectiv 1997.

  • Business Magazin a premiat cei mai admiraţi manageri şi antreprenori din România în cadrul galei CEO Awards

    Gazdele evenimentului au fost Ioana Matei şi Răzvan Mureşan, redactori Business Magazin, şi Cristian Hostiuc, director editorial Ziarul Financiar şi Business Magazin, care au prezentat poveştile de succes ale celor care transformă vizibil România prin energia şi creativitatea lor. Aflat la cea de-a cincea ediţie, catalogul a adunat, încă din momentul lansării, un număr impresionant de nume-cheie ale mediului de afaceri local, cuprinzând mai mult decât simple ierarhii legate de valoarea cifrei de afaceri sau profitul obţinut.

    GALERIE FOTO de la eveniment

    Premiile Business Magazin – Evoluţie şi Revoluţie – pentru cei care au confirmat:

    Liviu Dan Drăgan – TotalSoft

    Sergiu Biriş – LiveRail

    Călin Drăgan – Coca-Cola Japonia

    Dragoş Dinu – Ţiriac Holding

    Dragoş Pavăl – cofondator Dedeman

    Premiile Pariul Business Magazin pentru viitor:

    Tatian Diaconu – Immochan România

    Andrei Botescu – Atelierele Pegas

    Marius Dosinescu – Flori de lux

    Lucian Peticilă – Allview

    Ana Maria Coman – Etic Lady’s Fashion

    Premiile speciale Business Magazin pentru admiraţie:

    Mihai Marcu – MedLife

    Sergiu Oprescu – Alpha Bank

    Marius Meleşteu – Strauss România

    Alexandru Vlad – Selgros

    Iulian Stanciu – eMAG

    Cei cinci premianţi fac parte din catalogul din 2014 intitulat “100 cei mai admirati CEO din Romania”, editat de revista Business Magazin. Catalogul 100 CEI MAI ADMIRAŢI CEO se distribuie gratuit abonaţilor Business Magazin.

    Sponsorii evenimentului CEO Awards au fost CITR Group, Vodafone, Telekom, Class Living, Volksbank, Enel, Siveco, Opel, Schoenherr şi Asociaţii, City College şi Complexul Rezindenţial Stejarii. Vestimentaţia prezentatorilor a fost asigurată de Molecule-F şi Trends by Adina Buzatu.

  • SUA cred că 20-30 de foşti deţinuţi de la Guantanamo s-au alăturat SI sau altor grupări în Siria

    Oficiali de rang înalt din sectoarele apărării şi serviciilor de informaţii susţin că majoritatea deţinuţilor eliberaţi de la Guantanamo nu se întorc în luptă, iar dintre cei care fac acest lucru doar câţiva luptă în Siria, susţine Fox News, în pagina electronică.

    Dintre cei 630 de deţinuţi eliberaţi de la Guantanamo, 180 au revenit sau sunt suspectaţi că au revenit pe câmpul de luptă. Dintre aceştia, sursele citate susţin că 20-30 s-au alăturat fie Statului Islamic, fie altor grupări militante din Siria sau colaborează cu acestea de pe teritoriul altor ţări. Oficialii susţin că majoritatea operează în interiorul Siriei.

    “Ştim că unii dintre deţinuţii de la Guantanamo s-au întors pe câmpul de luptă. Suntem conştienţi de acest lucru dar credem că în general politica de închidere a Guantanamo este clar în interesul Statelor Unite, aşa cum a precizat preşedintele”, a declarat secretarul Apărării, Chuck Hagel.

    Majoritatea islamiştilor eliberaţi în ţările de origine tind să rămână acolo şi să lupte la nivel local. Afganii care s-au întors pe câmpul de luptă, de exemplu, tind să rămână în Afganistan. Dar aceşti oficiali susţin că foştii deţinuţi care s-au alăturat Statului Islamic în Siria au migrat din ţările europene şi africane care au acceptat să îi primească. Printre acestea se numără Egiptul şi Tunisia, precum şi şase ţări europene.

    Potrivit unei surse, la Guantanamo mai sunt 149 de deţinuţi, dintre care aproximativ 90 sunt originari din Yemen. Optzeci de deţinuţi sunt în prezent eligibili pentru transfer.

  • REPORTAJ: Câinii, cei mai cuminţi “spectatori”, la gala de închidere a Les Film de Cannes à Bucarest

    Ora 19.50. În faţa cinematografului Patria din Capitală, printre oamenii veniţi să vizioneze “Oraşul câinilor/ White God”, de Kornél Mundruczó, se mai zărea câte un câine, îmbrăcat sau nu pentru o ceremonie de gală. Ideea de a fi vedete pentru o seară nu i-a speriat, astfel că, la intrarea în cinematograf, patrupedele au păşit încrezătoare pe covorul roşu şi nu au ratat nici sesiunea de fotografii. Imediat şi-au făcut alţi prieteni şi apoi, de la mic la mare, au mers cuminţi către sala de cinema.

    Stăpânii s-au arătat încântaţi de posibilitatea de a vedea un film în cinematograf alături de patrupedele lor. “Sunt curioasă dacă o să reziste la un film cu atâţia câini”, a declarat, pentru MEDIAFAX, unul dintre spectatorii veniţi la gala de închidere a festivalului Les Film de Cannes à Bucarest. O altă posesoare a precizat că are un câine cuminte, dar, “acasă, când la televizor latră căţei, latră şi ea”. “Sper să fie cuminte având în vedere că este ora ei de somn”, a spus un alt cinefil, adăugând că “un pic de zgomot s-ar putea să facă”.

    În lungmetrajul lui Mundruczó apar peste 250 de câini dresaţi cu şase luni înainte de începerea filmărilor, iar cei doi din rolul principal (Body şi Luke, care au jucat acelaşi personaj) au primit trofeul Palm Dog, echivalentul Palme d’Or-ului pentru protagonişti canini. Principalul lor rival la acest trofeu a fost Roxy, câinele lui Jean-Luc Godard din filmul “Adieu au langage”.

    “O fabulă despre o specie superioară şi inferiorii ei căzuţi în dizgraţie”, se precizează în sinopsisul filmului, o alegorie impresionantă despre rasism şi inegalitate socială, în care câinii fără stăpân se coalizează ca să se răzbune pe oameni. Filmul este inspirat de o ştire reală din Ungaria: extrema dreaptă a încercat – fără succes – să voteze o lege prin care stăpânii de câini ar fi fost impozitaţi diferit: taxe mari pentru metişi, taxe mai mici pentru câinii cu pedigree şi scutire de plată pentru rasele maghiare. În film, o fetiţă de 13 ani îşi caută cu disperare câinele lăsat pe stradă de tatăl ei, după impunerea acestei legi.

    Joi seară, în sala de cinema, fiecare şi-a luat căţelul lângă el şi au aşteptat cuminţi începerea filmului. Unii stăpâni au adus cu ei şi jucăria preferată a câinelui, iar, la fiecare lătrat, publicul din sală se arăta amuzat.

    “Este un film care îţi vorbeşte despre raportul dintre om şi câine, despre sentimentele complexe care se nasc între un om şi un câine, despre faptul că nu este un animal fără suflet şi că trebuie să te gândeşti la el atunci când ai o relaţie cu el, aşa cum te gândeşti la cineva foarte apropiat. M-am gândit că este un mod de a atrage atenţia, un mod de a solicita ajutorul celor care iubesc animalele, niciodată un ajutor nu este nepreţuit pentru această cauză, pentru că sunt foarte mulţi câini amărâţi şi cred că sunt încă destui oameni care ar putea să-i ajute”, a declarat pentru MEDIAFAX Cristian Mungiu.

    De asemenea, regizorul a precizat că banii strânşi din biletele vândute la gala de închidere a Les Films de Cannes à Bucarest vor fi redirecţionaţi către un program de adopţie a câinilor la distanţă. “Cei care îşi pot permite să întreţină un câine, dar nu au posibilităţi pentru că au alţi câini, să încerce să sponsorizeze un câine ţinut de altcineva”, a mai spus Mungiu.

    Întrebat, înainte de începerea galei de închidere a festivalului, dacă nu i-a fost “teamă” de atmosfera din sală, având în vedere că sunt peste 250 de câini prezentaţi în film, Mungiu a precizat că este foarte curios. “Asta înseamnă cinematograf văzut în sală, să creezi o experienţă, cum puteam să ratez aşa ceva? Sunt foarte curios să văd ce se întâmplă atunci când vor lătra câinii din film, îmi doresc să văd o reacţie”, a mai spus Mungiu.

    Despre cea de-a cincea ediţie a Les Films de Cannes à Bucarest, Cristian Mungiu a precizat că a fost prima în care biletele s-au vândut înainte de a începe festivalul. “Am fost nevoiţi să organizăm proiecţii suplimentare şi sentimentul meu, în acest moment, este că a venit mai multă lume decât anul trecut. Şi lumea a venit nu doar la filmele populare, ci şi la filmele mai tranşante, cu un cinema un pic mai dificil, ceea ce înseamnă că, încetul cu încetul, după cinci ani de educaţie şi obişnuinţă, oamenii redescoperă gustul pentru vizionarea filmului în sală”, a mai precizat iniţiatorul Les Film de Cannes à Bucarest.

    Deschiderea celei de-a cincea ediţii a festivalului Les Films de Cannes à Bucarest a avut loc pe 24 octombrie, la cinema Studio, unde cineastul francez Michel Hazanavicius şi-a prezentat cel mai recent lungmetraj regizat de el, drama de război “The Search”, lansată în competiţie la Cannes 2014.

    Pe lângă Michel Hazanavicius şi actriţa Bérénice Bejo, invitat special al festivalului bucureştean a fost şi regizorul Sergei Loznitsa, un martor direct al evenimentelor din Piaţa Independenţei din Kiev, care şi-a prezentat documentarul “Maidan”, despre protestele din Ucraina.

    Despre cenzură şi artă în zone de conflict a vorbit şi regizorul şi producătorul Radu Mihăileanu. Acesta a prezentat documentarul pe care l-a produs, “Caricaturistes – Fantassins de la démocratie”, regizat de Stéphanie Valloatto, despre 12 caricaturişti care încearcă să schimbe lumea desenând.

    De asemenea, o retrospectivă i-a fost dedicată regizorului Bertrand Tavernier, care s-a întors în România la aproape 20 de ani după ce a filmat aici una dintre primele producţii străine cu buget mare de după Revoluţie, “Căpitanul Conan”, în care joacă mai mulţi actori români.

    Les Films de Cannes à Bucarest a fost iniţiat în 2010, de Cristian Mungiu, cu sprijinul delegatului general al Festivalului de la Cannes Thierry Frémaux, care a deschis prima ediţie şi a revenit constant la Bucureşti în anii următori. În fiecare an, festivalul aduce filmele câştigătoare ale celor mai importante trofee la Cannes, în premieră în România.

    Ediţia a cincea a Les Films de Cannes à Bucarest a fost organizată de Asociaţia Cinemascop, în parteneriat cu Institutul Francez din Bucureşti şi cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC), al Ministerului Culturii, Primăriei Sectorului 1 şi al Institutului Cultural Român (ICR). Festivalul beneficiază de sprijinul distribuitorilor Independenţa Film, Asociaţia Macondo, Transilvania Film, Parada Film, Digital Cube, InterCom Film, Clorofilm şi Voodoo Films, Filminute, iar NexT prezintă selecţia de scurtmetraje Semaine de la Critique.

  • Agenţiile de informaţii americane au cheltuit 68 de miliarde de dolari în 2014

    Cheltuielile celor 17 agenţii de informaţii din Statele Unite au ajuns la cea mai mare valoare în 2011, aproximativ 80 de miliarde de dolari şi apoi a scăzut progresiv, potrivit datelor publicate joi de Biroul directorului naţional de informaţii (ODNI) şi Departamentul Apărării.

    Aceste cifre corespund bugetelor aprobate de Congres pentru anul fiscal care se încheie la sfârşitul lui septembrie.

    Programul naţional de informaţii, inclusiv CIA, a costat 50,5 miliarde de dolari, iar programul militar de informaţii 17,4 miliarde.

    În cursul anului fiscal 2013, cheltuielile au atins aproximativ 68 de miliarde de dolari dintr-un buget care iniţial era mai mare dar care a fost redus în urma tăierilor bugetare automate impuse de Congres.

     

  • Israelul nu va mai achiziţiona aeronave americane de transport de tip V-22

    Decizia ministrului israelian al Apărării Moshe Yaalon contravine aşteptărilor armatei israeliene, notează cotidianul gratuit, cunoscut pentru abordarea unor poziţii apropiate premierului Benjamin Netanyahu.

    Potrivit publicaţiei, această decizie este legată de constrângeri bugetare, de lecţiile trase din cele 50 de zile de război din această vară în Fâşia Gaza şi de acordul încheiat recent cu Washingtonul pentru o nouă comandă costisitoare de avioane de luptă americane F-35.

    Israelul intenţiona să achiziţioneze şase V-22, potrivit Israel Hayom, fapt ce ar fi făcut din această ţară singura, în afară de Statele Unite, care să poată mobiliza astfel de aparate.

    Însă, după războiul din Fâşia Gaza, soldat cu aproape 2.200 de morţi de partea palestiniană şi peste 70 de cea israeliană, Yaalon a decis să pună accentul pe construcţia de blindate şi sporirea stocului de muniţii de precizie, potrivit cotidianului.

    “Unii se tem că, într-un moment în care relaţiile israeliano-americane sunt deja tensionate, decizia (lui Yaalon) ar putea să scoată din fire administraţia americană”, afirmă Israel Hayom pe site-ul său de Internet.

    “Yaalon va trebui să convingă Statele Unite că decizia a fost luată în mod obiectiv şi doar în baza intereselor naţionale”, continuă publicaţia.

    Relaţiile dintre Statele Unite şi Israel, aflate în dificultate de mai multe luni, au devenit şi mai tensionate în cursul acestei săptămâni din cauza unor afirmaţii ale unui oficial din cadrul administraţiei americane făcute într-un articol al publicaţiei The Atlantic axat pe relaţiile dificile dintre Barack Obama şi Benjamin Netanyahu.

    În articol, oficialul american afirma, sub acoperirea anonimatului, că, “în ceea ce îl priveşte pe Bibi, este un laş”, adăugând că “singurul lucru de care este el interesat este să îşi asigure supravieţuirea politică”.

    Casa Albă a luat distanţă de aceste declaraţii, “scandaloase şi inacceptabile”, potrivit secretarului de Stat John Kerry.