BusinessMagazin

Blog

  • Transgaz şi Romgaz vor fi conduse de actualii directori ai Ţiriac Holdings şi E.ON Gaz Distribuţie

     Niţă a precizat că luni vor avea loc adunările generale ale acţionarilor la cele două companii, unde, cel mai probabil, vor fi numiţi cei doi manageri.

    El a adăugat că la conducerea Nuclearelectrica va fi numit unul dintre membrii CA care a fost selectat săptămâna trecută.

    La începutul lunii aprilie, CEO-ul Ţiriac Holdings, Petru Văduva, avocatul Radu Cernov şi un director din OPSPI, Mihaela Preda au fost aleşi în Consiliul de Administraţie a; companiei, de către Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI).

    Virgil MEtea este director general al E.ON Gay Distribuţie din anul 2009, iar din 2007 până în 2009 a fost director general E.ON România.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Franţa vrea să reducă taxa pe câştiguri de capital pentru a încuraja antreprenorii

     Liderii din sectorul de business sunt nemulţumiţi de decizia guvernului de la Paris de a impune majorări de taxe cu impact fiscal de 20 de miliarde de euro pentru bugetul din acest an, precum şi de insistenţa lui Hollande de a introduce o taxă temporară de 75% pentru veniturile mai mari de 1 milion de euro, potrivit Financial Times.

    Planul de reducere a taxelor este parte a eforturilor Franţei de a convinge investitorii şi partenerii europeni că guvernul socialist al ţării este decis să repornească econonmia.

    “Încearcă (măsura – n.r.) să transmită un semnal că Franţa este un loc bun pentru investiţii, prietenos pentru afaceri”, a declarat ministrul responsabil pentru afaceri mici şi economia digitală, Fleur Pellerin.

    Guvernul francez neagă că ar fi avut loc un exod al bogaţilor din cauza taxelor şi afirmă că decizia actorului Gerard Depardieu de a renunţa la cetăţenia ţării nu este tipică. Oficialii francezi au admis, însă, că o creşterea prea mare a taxei pe câştigurile de capital a fost o greşeală.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Băsescu, despre impozitarea salariilor mari ale bugetarilor: Dacă Ponta poate, eu îl susţin

     “Dacă Ponta poate, eu îl susţin”, a afirmat preşedintele Băsescu, vineri seară, într-o intervenţie telefonică la RTV, întrebat despre intenţia premierului Victor Ponta de a impozita salariile mari din sectorul public.

    “Ce ştim că se întâmplă în regiile statului, în instituţii care ţin de autoritatea statului, care au înţeles că, dacă sunt autofinanţate sau regii autonome, îşi pot permite orice legat de banul public, pentru că banii regiilor şi ai companiilor de stat sunt bani publici… Voi susţine, numai să-şi rezolve ei problema în inetoriorul alianţei, că, dacă şi-o rezolvă, eu nu voi fi omul care să spună «Nu-i corect». Mai ales în perioade dificile, dacă discutăm de echitate, echitatea o propovăduiesc şi popularii, şi socialiştii în Uniunea Europeană”, a mai spus şeful statului.

    El a apreciat că o asemenea măsură “ar fi o semnificaţie că în timpul crizei nu poate avea unul salariu de 40.000 de euro pe lună şi altul 700 de lei”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Bucureştiul va avea prima staţie de alimentare pentru automobilele electrice

     Consiliul General al Municipiului Bucureşti a adoptat, în şedinţa de sâmbătă, proiectul de hotărâre vizând realizarea primei staţii de alimentare pentru automobile electrice în Capitală.

    Potrivit expunerii de motive din proiectul de hotărâre, municipalitatea doreşte amenajarea a 24 de locuri de parcare pentru implementarea a şase module de staţii de alimentare a automobilelor electrice în cadrul unui proiect pilot de încurajare a dezvoltării automobilului electric.

    “Având în vedere că printre marii producători auto prezenţi în România sunt şi pionierii automobilului electric, se evidenţiază, astfel, oportunitatea încurajării dezvoltării şi susţinerii automobilelor electrice”, se arată în document.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Participarea Capitalei la proiectul realizării unei linii de telecabine, aprobată de Consiliul General

     Proiectul de hotărâre privind participarea Bucureştiului la acest proiect european, aflat pe ordinea de zi a şedinţei CGMB de sâmbătă, a fost aprobat cu 30 de voturi “pentru” şi 15 abţineri.

    Bucureştiul a fost invitat, în februarie, de către compania Overland Transport Systems (OTS) din Anglia, urmare a unei recomandări a Comitetului Regiunilor de la Bruxelles, invitaţia de a participa la proiectul “Overland Transport Systems – Sisteme de Transport Suspendate”.

    Astfel, Bucureştiul poate aplica pentru fonduri europene în vederea realizării unui sistem de transport suspendat, ce are capacitatea să transfere un mare număr de călători în interiorul şi împrejurul oraşului, potrivit hotărârii adoptate sâmbătă de CGMB.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Greva generală de la Uzinele Sodice Govora s-a terminat. Lider sindical: “Au câştigat economia vâlceană şi cea românească”

     Potrivit preşedintelui Sindicatului Sodistul, Adrian Gheorghe Mugioiu, contractul colectiv de muncă pe anul 2013 a fost semnat, după aproape cinci luni de negocieri cu patronatul, liderul sindical precizând că prin păstrarea celor 770 de locuri de muncă “au câştigat economia vâlceană şi cea românească”.

    “Am semnat contractul colectiv de muncă pe anul 2013, suntem bucuroşi că am finalizat în sfârşit aceste negocieri, iar greva generală s-a încheiat după două zile şi oamenii au reluat activitatea”, a declarat liderul sindical, care nu a dat alte detalii în legătură cu modul în care au fost soluţionate revendicările salariaţilor, şi nici alte date privind conţinutul contractului colectiv de muncă.

    Liderul sindical a spus că singura sa nemulţumire este la adresa justiţiei, care în cursul zilei de vineri, prin Tribunalul Vâlcea, a declarat ilegală greva salariaţilor de la Uzinele Sodice Govora, deşi el susţine că au fost urmaţi toţi paşii necesari declanşării unui conflict de muncă, iar conducerea a fost sancţionată de către Inspecţia Muncii cu suma de 20.000 de lei pentru nerespectarea legislaţiei muncii.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Administraţia Fondului pentru Mediu va putea amenda operatorii economici care nu-şi depun declaraţiile la termen

     Proiectul de Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului (OUG) pentru modificarea şi completarea OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu a fost lansat, vineri, în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Mediului.

    Nedepunerea la termen a declaraţiilor privind obligaţiile la Fondul pentru mediu constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 500 la 1.000 de lei, pentru persoane fizice, şi cu amendă de la 1.000 la 5.000 de lei, pentru persoanele juridice, se arată în proiect.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Douăzeci de ani cu Wired

    Cred că era prin 1988 când am văzut prima oară o revistă de tehnologie IT. Întâmplarea a fost că revista care mi-a căzut în mâini să fie tocmai BYTE, etalonul suprem în domeniu (cum aveam să aflu câţiva ani mai târziu). Am fost totodată uimit şi speriat: nu înţelegeam nimic. Eu lucram pe un calculator care împreună cu perifericele cântărea cel puţin o tonă, în vreme ce în revistă nu se vorbea decât de computere care stăteau lejer pe un birou. Eram complet deconectaţi de restul lumii.

    Sigur că după revoluţie a apărut o imensă “foame” de informaţie din domeniul noilor tehnologii informatice. Şi folosesc la modul propriu cuvântul “tehnologie”: oamenii voiau să ştie cum funcţionează procesoarele şi sistemele de operare, să afle despre tendinţele din lumea limbajelor de programare, despre programele cele mai performante din diverse domenii şi, foarte curând, despre internet. Eram cu ani buni în urmă şi sunt mândru că am contribuit după puterile mele la reducerea decalajului prin revistele la care am lucrat începând din 1992. Ceea ce era de neimaginat în 1988 s-a întâmplat în 1995: a apărut ediţia românească a revistei BYTE. Iar eu eram redactorul-şef.

    Am avut în aceşti ani şansa să simt pe viu evoluţia interesului publicului: pe măsură ce PC-urile deveneau mai accesibile, interesul s-a mutat de la tehnologie la bricolaj: de la overclocking până la asamblarea unui întreg computer din componente. Apoi, când PC-urile au devenit un produs de larg consum, interesul s-a mutat spre partea de achiziţie, cu teste de performanţe, comparaţii etc. În cele din urmă, interesul a dispărut cu totul: computerul a devenit egalul frigiderului sau al maşinii de spălat. Nici măcar BYTE n-a făcut faţă acestei evoluţii şi în 1998 a dispărut, urmată de cea mai mare parte a revistelor de specialitate. Nu e trist, pentru că e firesc: exact la fel s-a întâmplat cu electronica în urmă cu câteva decenii.

    Chiar şi interesul meu a evoluat. Sunt, desigur, interesat de tehnologiile tangente cu meseria mea, însă mă interesează mai mult implicaţiile noilor tehnologii în societate, cultură şi, în cele din urmă, în viaţa de zi cu zi. Mă lovisem de referinţe la revista Wired, dar n-am avut ocazia să pun mâna pe ea. Am găsit-o întâmplător la un stand de presă în Amsterdam şi a fost dragoste la prima vedere. Vorbesc aici de obiectul fizic, pentru că este poate cea mai extravagantă tipăritură pe care am văzut-o – exact cum şi-o imaginau fondatorii: “O revistă care pare că ţi-a fost trimisă din viitor”. În interior nu apare nicio poză înfăţişând computere, telefoane sau alte produse. Pagini luxuriant ilustrate alternează cu zeci de pagini conţinând doar text.

    De fapt, nu este o revistă de sau despre tehnologie. Ideea de la care s-a pornit a fost în aparenţă simplă: cum ar fi văzut oare Marshall McLuhan evoluţia unui nou mediu de comunicare. Şi iată că, într-o vreme când presa scrisă piere, Wired împlineşte 20 de ani şi o duce tot mai bine.
    Totul a început la Amsterdam, unde un american pe nume Louis Rossetto şi prietena sa Jane Metcalfe lucrau la o firmă de traduceri şi colaborau la o revistă de specialitate. Rossetto a intuit că urmează o revoluţie tehnologică de amploare, aşa că a plănuit împreună cu Jane o revistă care să documenteze “cultura digitală” pe care o va genera.

    Au plecat înapoi în SUA să o pună în practică şi au creat împreună cu graficianul John Plunkett şi alţi prieteni un prototip. Dar n-au reuşit să convingă niciun investitor până când, în cele din urmă, s-au întâlnit cu Nicholas Negroponte, care a studiat proiectul şi le-a pus o întrebare scurtă: câţi bani vă trebuie? De aici lucrurile au început să se precipite şi în jurul proiectului au început să se adune nume grele, printre care John Perry Barlow, Kevin Kelly, Stewart Brand, Bruce Sterling, William Gibson.

    Primul număr a apărut în ianuarie 1993 şi a fost distribuit clandestin la MacWorld. A devenit celebră aproape instantaneu în rândul aşa-zişilor “digerati” din Vale şi apoi în lumea întreagă. Am adunat aproape un raft de Wired şi de fiecare dată când scot la întâmplare un număr găsesc un subiect care mai apoi s-a dovedit important. Este istoria vie a vremurilor noastre.

  • Ba să generalizăm!

    Veţi fi citit, sau veţi citi în acest număr al revistei, mărturia unui om de afaceri exasperat de situaţia în care se află: a pierdut în jur de şase milioane de euro pentru că mulţi dintre partenerii săi de afaceri au ales calea insolvabilităţii pentru a ieşi dintr-o afacere, ba, mai mult, cu destul de mulţi bani în buzunar. „Cheltuiesc bani, câştig procesele, ei au primit marfa, au încasat banii şi eu nu i-am mai văzut. Peste 90% dintre insolvenţe sunt planificate”, spune Ovidiu Buluc.

    Pe vremea lui Ceauşescu circula un banc despre muncitorul de la fabrica de biciclete care tot fura piese de la fabrică, în speranţa că îşi va putea construi o bicicletă gratis acasă, dar, ce să vezi, oricum ar fi montat piesele, îi ieşea o mitralieră. Parafrazând bancul, de o bună bucată de vreme tot repet, şi am martori, cu mult înainte de a citi păţaniile domnului Buluc, că putem încerca, noi, românii, de nenumărate ori să pornim o afacere de care să fim mândri şi pe care eventul să o lăsăm moştenire nepoţilor, de ieşit iese o mică, sau mai mare, găinărie. Este aceasta o generalizare care nedreptăţeşte, ştiu, o sumedenie de oameni care au pornit afaceri corecte şi ingenioase, care au luptat cu taxe, mediu neprielnic, presiuni politice sau cu sărăcia generalizată (altă generalizare?!). Dar, şi nu pot evita asta, mă uit la cronica insolvenţelor, la jocurile de culise, la declaraţii, anunţuri, efecte şi reacţii şi nu pot să nu generalizez.

    Voi continua, dar înainte de asta trebuie să vorbesc despre pictor: mărturisesc că nu ştiam de Ambrogio Lorenzetti şi că l-am descoperit întâmplător. Dar, după ce l-am descoperit, Lorenzetti a pus oraşul italian Siena pe lista de „must„; intenţia exista oricum, pentru că este acolo o vestită cursă de cai, dar fresca pictorului despre buna şi proasta guvernare a sporit dorinţa. Pentru că Lorenzetti a împodobit, pe la 1300, pereţii Palazzo Pubblico cu „Allegoria ed Effetti del Buono e del Cattivo Governo„ – alegoria bunei şi relei guvernări, adică o suită de fresce despre efectele bunei şi proastei guvernări asupra oraşului, orăşenilor, câmpului şi ţăranilor, asupra vieţii oamenilor. Nişte generalizări adică, prin care, cumva naiv, dar de bună-credinţă, pictorul le aduce aminte potentaţilor republicii locale de rostul lor pe pământ şi de efectele pe care deciziile lor le au asupra cetăţenilor. Este poate una dintre primele încer-cări de a politiza arta, în sensul bun al cuvântului şi un lucru care merită admirat.

    Fac legătura între potentaţi şi starea de fapt a lucrurilor – sărăcie, hoţie, indiferenţă – pentru că fac parte din acelaşi angrenaj social şi sunt legate strict şi direct proporţional. Pe de altă parte, şi societatea în sine are doza ei de implicare şi vinovăţie, iar aici „a generaliza” are un rost.

    Să generalizăm dară! Şi dacă ne vom enerva când vom constata că un oarecare generalizează nedreptăţind, să ne gândin că acolo se ascunde un sâmbure de adevăr. Am făcut un test: mai ţineţi minte campania aceea de influenţare a percepţiei Google despre români? Am probat acum pe mai multe calculatoare şi IP-uri şi la „romanians are„ mi-au apărut, la loc de frunte, o sumedenie de generalizări: ugly, crazy, stupid, mean, scum, rude. Enervant, nu?

  • Mitul banilor. Este adevărat că în fiecare an, în Statele Unite se tipăresc mai mulţi bani pentru jocul Monopoly decât pentru Trezoreria americană?

    Unul din miturile legate de economie este că, în fiecare an, în Statele Unite se tipăresc mai mulţi bani pentru jocul Monopoly decât pentru trezoneria americană.

    Conform rapoartelor Trezoneriei S.U.A, în anul fiscal 2012, divizia care se ocupă cu tipărirea banilor a eliberat aproximativ 35 de milioane de bancnote pe zi, cu o valoare de 1,5 miliarde de dolari, ceea ce înseamnă că pe parcursul anului au fost tipărite  8,4 miliarde de bancnote. Aproape 90% din notele pe care divizia le eliberează, sunt folosite pentru a înlocui valuta aflată deja în circulaţie.  

    Tabelul prezintă numărul de note tipărite pentru fiecare tip de bancotă (din punctul de vedere al valorii monetare), în Statele Unite, pentru anul fiscal 2012.

    Deşi nu există o cifră exactă a notelor tipărite anual, din rapoartele oferite de Parker Brothers, subsidiară a Hasbro, care deţine drepturile pentru jocul Monopoly, se poate calcula o cifră aproximativă.

    Jocul Monopoly a început să fie produs în 1935. Hasbro susţine că peste 250 de milioane de copiii ale jocului au fost vândute până în prezent, în medie 3,3 milioane de copii pe an. În fiecare joc Monopoly sunt incluse 240 de bancote de diferite valori, ceea ce ridică numărul notelor tipărite pentru jocurile Monopoly la 792 de milioane pe an, o cifră mult sub cea a trezoneriei americane.

    Valoarea curentă a banilor incluşi în jocul Monopoly este de 20.580 de dolari, ceea ce înseamnă că bancotele Monopoly au o valoare totală de 67.7 miliarde de dolari pe an, şi această cifră fiind mai mică decât valoarea banilor reali tipăriţi de Statele Unite, lăsând mitul economic nefondat.

    Toate stirile sunt pe zf.ro