BusinessMagazin

Blog

  • Povestea lui Fred Smith, CEO-ul care a jucat viitorul companiei la blackjack

    În 1962 Smith a început cursurile la Universitatea Yale, însă pasiunea sa pentru activităţile sociale din campus a dus la slabe performanţe academice. Frederick Smith a devenit membru şi ulterior preşedinte al frăţiei Delta Kappa Epsilon, pentru ca în 1966 să obţină diploma de absolvent. După facultate, Frederick Smith s-a înrolat în armată şi a fost trimis pe frontul din Vietnam. După mai bine de trei ani, s-a întors în Statele Unite cu mai multe medalii şi onoruri militare.

    În 1970, Smith a cumpărat pachetul majoritar de acţiuni în cadrul unei companii ce asigura service pentru avioane, Ark Aviation Sales. Un an mai târziu, a decis să folosească averea personală de 4 milioane de dolari pentru a pune bazele unei companii de curierat, Federal Express. A reuşit să strângă alte 90 de milioane de la diverşi investitori, folosindu-se de ideea că avea să fie prima companie din istorie care poate livra un pachet, peste noapte, oriunde în lume. Nicio altă companie nu mai încercase aşa ceva, iar investitorii s-au grăbit să gireze planul de afaceri.

    La doar trei ani de la începerea activităţii, Federal Express era pe punctul de a intra în faliment, cauza principală fiind creşterea rapidă a preţului la combustibil. Într-o bună zi, Smith a realizat că banii rămaşi în cont, 5.000 de dolari, nu ajungeau nici măcar pentru a alimenta avioanele. Printr-un gest aproape nebunesc, el s-a decis să ia banii şi să plece la Las Vegas; antreprenorul s-a aşezat la o masă de blackjack şi şi-a încercat norocul.

    După două zile, le-a povestit colegilor ce a făcut, anunţându-i că a făcut rost de bani pentru încă o săptămână. Stupefiaţi, aceştia l-au întrebat la ce s-a gândit atunci când a luat ultimele fonduri ale companiei. ”Ce mai conta? Oricum banii n-ar mai fi ajuns pentru încă o săptămână„, le-a răspuns Smith. În zilele care au urmat, Frederick Smith a reuşit să strângă încă 11 milioane de dolari, bani ce s-au dovedit suficienţi pentru a pune compania pe picioare. În 1976, Federal Express a înregistrat primul an fără pierderi, terminând cu 3,6 milioane de dolari profit. Astăzi, compania FedEx are o valoare de piaţă de peste 45 de miliarde de dolari.

    Frederick W. Smith este căsătorit pentru a doua oară şi are zece copii (doi din prima căsnicie). Salariul său în funcţia de CEO al FedEx a fost, în 2013, de 15 milioane de dolari. Averea sa este estimată la 3,5 miliarde de dolari.

  • Opinie Iuliana Stan, Human Synergistics: În general

    IULIANA STAN (managing partner Human Synergistics România)

    De câte ori afirm că procesul de învăţare este unul dintre cele mai grele procese prin care trec oamenii, prima reacţie este că învăţarea este ceva foarte firesc naturii umane şi că, în general, oamenii învaţă uşor. Teoretic, oamenii spun că învaţă continuu, că însăşi viaţa este învăţare, dar dacă îi întrebăm ce au învăţat ultima oară sau ce îşi planifică să înveţe în viitor vor răspunde mai degrabă generalităţi.

    Toţi adulţii spun că ei sunt deschişi să se dezvolte, cer să fie învăţaţi cum să îşi mai dezvolte abilităţi, dar de pus în practică prea curând nici nu poate fi vorba. Copiii au o aparentă pornire către învăţare, dar acestei porniri i se dizolvă încet – încet firescul pe măsură ce apar responsabilităţile. În general foarte puţini oameni au sau îşi găsesc motivaţia interioară pentru învăţare. Nu spun că este bine sau rău astfel, ci observ tendinţele şi preferinţele, în generalul la care am acces. Învaţă uşor, cu o puternică motivaţie interioară şi cu dorinţă de descoperire şi de autodescoperire, mai puţin de un om din 20, chiar mai puţin, iar cazuistica la care mă refer este una foarte elitistă, poate prea elitistă.

    Da, învăţarea este un firesc al naturii umane, dar în sensul de necesitate, de nevoie, nu de preferinţă implicită, de pulsiune. Primul impuls al unui adult este mai degrabă cum să se descurce cu ce are, decât să înveţe, din propria voinţă, o abordare nouă, o abilitate nouă. Adulţii acceptă conţinut nou cu mirare şi cu interes aparent, dar nu îl pun imediat în practică, poate mai degrabă se scotocesc după excepţii cu care să contrazică beneficiile învăţării sau folosirii acelui conţinut. Sau caută explicaţii ca să argumenteze de ce acel conţinut nu se poate aplica în cazul lor particular. Tinerii se storc de energie căutând în jur învăţăminte, dar foarte greu se vor aduna de curaj ca să îşi construiască propriile experienţe de învăţare.

    Copiii vrăjesc iniţial prin capacitatea şi dorinţa lor de a învăţa, dar în momentul în care apar responsabilităţile în viaţa lor, sau învăţarea înaintează către performanţă, prea puţini continuă procesul de învăţare în acelaşi ritm pentru că acesta devine greu. Mai există şi categoria de adulţi care aşteaptă contemplativ să primească învăţare, să fie învăţaţi de alţii ce şi cum să facă. Singurii care învaţă din propria motivaţie interioară sunt cei responsabili faţă de ei înşişi, sunt oamenii (copii, tineri sau adulţi) cu capacitatea de anticipare a propriului traseu în viaţă. Cei care se întreabă cine pot şi cine vreau să fiu, dar şi ce am de făcut pentru asta sunt pe calea învăţării cu siguranţă.

    Învăţarea este o caracteristică a autodezvoltării, cea mai firească pulsiune a naturii umane, dar şi cea mai uşor de abandonat. Lipsa de interes pentru învăţare este de fapt lipsa de interes pentru sine, iar oamenii uită cu mare uşurinţă de ei înşişi şi de nevoile lor reale, căutând mai degrabă resurse ca să îşi facă viaţa suportabilă, nu ca să şi-o îmbogăţească.

    Greutatea de a găsi motivaţia interioară pentru învăţare este greutatea de a-şi accepta cu seninătate condiţia şi de a face efortul de a ieşi din zona de confort. A învăţa este extrem de greu, dar extrem de răsplătitor. De fapt, a găsi motivaţia pentru învăţare este cheia procesului, dar prea puţini oameni ştiu să facă asta.

    A învăţa este un proces a cărui execuţie presupune disciplină şi responsabilitate, nu este o calitate sau o deprindere pe care o avem cu toţii. A învăţa orice este despre procesul de învăţare întotdeauna şi de prea puţine ori este despre conţinutul învăţării. A trece prin procesul de învăţare aduce cu sine smerenie, curaj, determinare, rezistenţă, bucuria succesului mărunt, dar autentic. Resursa interioară pentru învăţare vine aproape întotdeauna din două ingrediente, musai prezente împreună: capacitatea de autoreflecţie dublată de acţiune.

    Poate singurul lucru pe care îl putem face pentru cei care fug din faţa învăţării este să le spunem şi lor că acesta este într-adevăr un proces greu, dar la finalul căruia ei vor fi mult mai puternici şi mai aproape de ceea ce îşi doresc să fie sau simt că pot să fie. În general învăţarea este la îndemâna tuturor, dar ea devine un privilegiu doar pentru cei care o şi accesează şi se bucură de valoarea ei.

  • Opinie Iuliana Stan, Human Synergistics: În general

    IULIANA STAN (managing partner Human Synergistics România)

    De câte ori afirm că procesul de învăţare este unul dintre cele mai grele procese prin care trec oamenii, prima reacţie este că învăţarea este ceva foarte firesc naturii umane şi că, în general, oamenii învaţă uşor. Teoretic, oamenii spun că învaţă continuu, că însăşi viaţa este învăţare, dar dacă îi întrebăm ce au învăţat ultima oară sau ce îşi planifică să înveţe în viitor vor răspunde mai degrabă generalităţi.

    Toţi adulţii spun că ei sunt deschişi să se dezvolte, cer să fie învăţaţi cum să îşi mai dezvolte abilităţi, dar de pus în practică prea curând nici nu poate fi vorba. Copiii au o aparentă pornire către învăţare, dar acestei porniri i se dizolvă încet – încet firescul pe măsură ce apar responsabilităţile. În general foarte puţini oameni au sau îşi găsesc motivaţia interioară pentru învăţare. Nu spun că este bine sau rău astfel, ci observ tendinţele şi preferinţele, în generalul la care am acces. Învaţă uşor, cu o puternică motivaţie interioară şi cu dorinţă de descoperire şi de autodescoperire, mai puţin de un om din 20, chiar mai puţin, iar cazuistica la care mă refer este una foarte elitistă, poate prea elitistă.

    Da, învăţarea este un firesc al naturii umane, dar în sensul de necesitate, de nevoie, nu de preferinţă implicită, de pulsiune. Primul impuls al unui adult este mai degrabă cum să se descurce cu ce are, decât să înveţe, din propria voinţă, o abordare nouă, o abilitate nouă. Adulţii acceptă conţinut nou cu mirare şi cu interes aparent, dar nu îl pun imediat în practică, poate mai degrabă se scotocesc după excepţii cu care să contrazică beneficiile învăţării sau folosirii acelui conţinut. Sau caută explicaţii ca să argumenteze de ce acel conţinut nu se poate aplica în cazul lor particular. Tinerii se storc de energie căutând în jur învăţăminte, dar foarte greu se vor aduna de curaj ca să îşi construiască propriile experienţe de învăţare.

    Copiii vrăjesc iniţial prin capacitatea şi dorinţa lor de a învăţa, dar în momentul în care apar responsabilităţile în viaţa lor, sau învăţarea înaintează către performanţă, prea puţini continuă procesul de învăţare în acelaşi ritm pentru că acesta devine greu. Mai există şi categoria de adulţi care aşteaptă contemplativ să primească învăţare, să fie învăţaţi de alţii ce şi cum să facă. Singurii care învaţă din propria motivaţie interioară sunt cei responsabili faţă de ei înşişi, sunt oamenii (copii, tineri sau adulţi) cu capacitatea de anticipare a propriului traseu în viaţă. Cei care se întreabă cine pot şi cine vreau să fiu, dar şi ce am de făcut pentru asta sunt pe calea învăţării cu siguranţă.

    Învăţarea este o caracteristică a autodezvoltării, cea mai firească pulsiune a naturii umane, dar şi cea mai uşor de abandonat. Lipsa de interes pentru învăţare este de fapt lipsa de interes pentru sine, iar oamenii uită cu mare uşurinţă de ei înşişi şi de nevoile lor reale, căutând mai degrabă resurse ca să îşi facă viaţa suportabilă, nu ca să şi-o îmbogăţească.

    Greutatea de a găsi motivaţia interioară pentru învăţare este greutatea de a-şi accepta cu seninătate condiţia şi de a face efortul de a ieşi din zona de confort. A învăţa este extrem de greu, dar extrem de răsplătitor. De fapt, a găsi motivaţia pentru învăţare este cheia procesului, dar prea puţini oameni ştiu să facă asta.

    A învăţa este un proces a cărui execuţie presupune disciplină şi responsabilitate, nu este o calitate sau o deprindere pe care o avem cu toţii. A învăţa orice este despre procesul de învăţare întotdeauna şi de prea puţine ori este despre conţinutul învăţării. A trece prin procesul de învăţare aduce cu sine smerenie, curaj, determinare, rezistenţă, bucuria succesului mărunt, dar autentic. Resursa interioară pentru învăţare vine aproape întotdeauna din două ingrediente, musai prezente împreună: capacitatea de autoreflecţie dublată de acţiune.

    Poate singurul lucru pe care îl putem face pentru cei care fug din faţa învăţării este să le spunem şi lor că acesta este într-adevăr un proces greu, dar la finalul căruia ei vor fi mult mai puternici şi mai aproape de ceea ce îşi doresc să fie sau simt că pot să fie. În general învăţarea este la îndemâna tuturor, dar ea devine un privilegiu doar pentru cei care o şi accesează şi se bucură de valoarea ei.

  • Raport: Maşinile, reclamele şi stâlpii de pe trotuare – bariere în accesibilizarea spaţiului public

    Raportul de audit al accesibilităţii spaţiului public urban, prezentat joi de Active Watch şi Motivation România, a fost realizat în baza unor focus grupuri cu autorităţi publice, persoane cu dizabilităţi şi public general, precum şi prin analiza spaţiilor publice de către un urbanist, expert în mobilitate urbană. Auditul a fost realizat în Bucureşti, Râmnicu Vâlcea şi Arad.

    Auditul urban realizat în Bucureşti indică numeroase anomalii în dezvoltarea oraşului, a arătat coordonatorul proiectului, Ana Drăguţescu.

    “În momentul de faţă, Capitala se confruntă cu grave probleme de accesibilizare a spaţiului public: pavajul trotuarelor este în condiţii avansate de deteriorare, bordurile sunt sporadic coborâte la nivel, dar sunt deteriorate, nu există pavaj tactil în numeroase staţii de transport public, reclamele situate pe trotuar reprezintă un obstacol periculos, platformele pentru fotoliul rulant aferente intrărilor/ieşirilor din pasaje sunt adeseori deteriorate şi nefuncţionale, pornirea lor depinzând de diverse persoane de foarte multe ori dificil de localizat”, a spus Drăguţescu.

    Ea a mai precizat că, adesea, trotuarele nu au lăţimea corespunzătoare şi sunt obstrucţionate de stâlpi de electricitate, dar o problemă frecventă o reprezintă şi autoturismele parcate pe trotuar, care nu mai permit trecerea pietonilor, indiferent de categorie, precum şi şantierele de pe trotuar, care nu sunt corect şi vizibil marcate, iar spaţiul alternativ pentru pietoni lipseşte.

    “După cum vedeţi, ne confruntăm cu o problemă foarte gravă – spaţiul public din Bucureşti este inaccesibil persoanelor cu dizabilităţi şi îi condamnă pe mulţi dintre concitadinii noştri la sărăcie şi izolare”, a afirmat Ana Drăguţescu.

    Iniţiatorii raportului de audit au precizat că accesibilizarea oraşelor nu este o politică redusă strict la nivelul persoanelor cu dizabilităţi, pentru că şi persoanele vârstnice, copiii sau persoanele cu copii în cărucioare au nevoie de spaţii sigure şi accesibile pentru desfăşurarea activităţilor sociale şi economice în spaţiile urbane.

    “Paradoxurile actuale, în care aglomeraţiile urbane îi obligă pe pietoni să meargă pe partea carosabilă, din cauza maşinilor parcate pe trotuare, afectează calitatea vieţii oamenilor şi pun pietonii în pericol”, au spus iniţiatorii, care în luna iulie au organizat şi primul marş al pietonilor din Bucureşti, solicitând autorităţilor publice să ia măsuri urgente cu privire la proiectarea oraşului în beneficiul oamenilor.

    Cercetarea vine în întâmpinarea demersurilor autorităţilor publice din România care în 2015 trebuie să elaboreze Planurile de Mobilitate Urbană Durabilă.

    “La mai bine de şapte ani de la elaborarea Legii 448/ 2006, care prevede obligativitatea autorităţilor publice de a lua măsuri cu privire accesibilizarea spaţiilor şi clădirilor publice, accesul persoanelor cu dizabilităţi la oraş este serios afectat de lipsa acestora. «Normativul privind adaptarea clădirilor civile şi spaţiului urban la nevoile individuale ale persoanelor cu handicap» prevede toate detaliile tehnice cu privire la minimele criterii de accesibilizare. Cu toate acestea, conform analizei realizate, lipsa accesibilizării oraşelor este unul dintre principalii factori de segregare a persoanelor cu dizabilităţi”, se arată în raport.

    În cadrul discuţiilor de joi, iniţiatorii raportului au propus modificarea legislaţiei astfel încât parcarea maşinilor pe trotuar să fie interzisă, în prezent aceasta fiind acceptată, cu condiţia ca pietonilor să le rămână la dispoziţie cel puţin un metru.

    Ana Drăguţescu a explicat că acest spaţiu nu este suficient pentru persoanele care se deplasează cu ajutorul unui scaun rulant, dar nici pentru pietoni, explicând că două persoane care vin direcţii opuse au nevoie de doi metri pentru a putea trece una pe lângă alta.

  • Raport: Maşinile, reclamele şi stâlpii de pe trotuare – bariere în accesibilizarea spaţiului public

    Raportul de audit al accesibilităţii spaţiului public urban, prezentat joi de Active Watch şi Motivation România, a fost realizat în baza unor focus grupuri cu autorităţi publice, persoane cu dizabilităţi şi public general, precum şi prin analiza spaţiilor publice de către un urbanist, expert în mobilitate urbană. Auditul a fost realizat în Bucureşti, Râmnicu Vâlcea şi Arad.

    Auditul urban realizat în Bucureşti indică numeroase anomalii în dezvoltarea oraşului, a arătat coordonatorul proiectului, Ana Drăguţescu.

    “În momentul de faţă, Capitala se confruntă cu grave probleme de accesibilizare a spaţiului public: pavajul trotuarelor este în condiţii avansate de deteriorare, bordurile sunt sporadic coborâte la nivel, dar sunt deteriorate, nu există pavaj tactil în numeroase staţii de transport public, reclamele situate pe trotuar reprezintă un obstacol periculos, platformele pentru fotoliul rulant aferente intrărilor/ieşirilor din pasaje sunt adeseori deteriorate şi nefuncţionale, pornirea lor depinzând de diverse persoane de foarte multe ori dificil de localizat”, a spus Drăguţescu.

    Ea a mai precizat că, adesea, trotuarele nu au lăţimea corespunzătoare şi sunt obstrucţionate de stâlpi de electricitate, dar o problemă frecventă o reprezintă şi autoturismele parcate pe trotuar, care nu mai permit trecerea pietonilor, indiferent de categorie, precum şi şantierele de pe trotuar, care nu sunt corect şi vizibil marcate, iar spaţiul alternativ pentru pietoni lipseşte.

    “După cum vedeţi, ne confruntăm cu o problemă foarte gravă – spaţiul public din Bucureşti este inaccesibil persoanelor cu dizabilităţi şi îi condamnă pe mulţi dintre concitadinii noştri la sărăcie şi izolare”, a afirmat Ana Drăguţescu.

    Iniţiatorii raportului de audit au precizat că accesibilizarea oraşelor nu este o politică redusă strict la nivelul persoanelor cu dizabilităţi, pentru că şi persoanele vârstnice, copiii sau persoanele cu copii în cărucioare au nevoie de spaţii sigure şi accesibile pentru desfăşurarea activităţilor sociale şi economice în spaţiile urbane.

    “Paradoxurile actuale, în care aglomeraţiile urbane îi obligă pe pietoni să meargă pe partea carosabilă, din cauza maşinilor parcate pe trotuare, afectează calitatea vieţii oamenilor şi pun pietonii în pericol”, au spus iniţiatorii, care în luna iulie au organizat şi primul marş al pietonilor din Bucureşti, solicitând autorităţilor publice să ia măsuri urgente cu privire la proiectarea oraşului în beneficiul oamenilor.

    Cercetarea vine în întâmpinarea demersurilor autorităţilor publice din România care în 2015 trebuie să elaboreze Planurile de Mobilitate Urbană Durabilă.

    “La mai bine de şapte ani de la elaborarea Legii 448/ 2006, care prevede obligativitatea autorităţilor publice de a lua măsuri cu privire accesibilizarea spaţiilor şi clădirilor publice, accesul persoanelor cu dizabilităţi la oraş este serios afectat de lipsa acestora. «Normativul privind adaptarea clădirilor civile şi spaţiului urban la nevoile individuale ale persoanelor cu handicap» prevede toate detaliile tehnice cu privire la minimele criterii de accesibilizare. Cu toate acestea, conform analizei realizate, lipsa accesibilizării oraşelor este unul dintre principalii factori de segregare a persoanelor cu dizabilităţi”, se arată în raport.

    În cadrul discuţiilor de joi, iniţiatorii raportului au propus modificarea legislaţiei astfel încât parcarea maşinilor pe trotuar să fie interzisă, în prezent aceasta fiind acceptată, cu condiţia ca pietonilor să le rămână la dispoziţie cel puţin un metru.

    Ana Drăguţescu a explicat că acest spaţiu nu este suficient pentru persoanele care se deplasează cu ajutorul unui scaun rulant, dar nici pentru pietoni, explicând că două persoane care vin direcţii opuse au nevoie de doi metri pentru a putea trece una pe lângă alta.

  • MAI: Inundaţiile afectează în acest moment 150 de localităţi din 18 judeţe

    “Efecte ale inundaţiilor se manifestă la acest moment în 150 localităţi din 18 judeţe, tendinţa fiind în scădere faţă de situaţia din această dimineaţă. Au fost inundate 168 de locuinţe, cele mai multe, adică 105, în localităţile Beuca, Orbeasca, Peretu şi Plosca, din judeţul Teleorman”, a spus Monica Dajbog.

    Oficialul MAI a precizat că, în total, au fost inundate 168 de locuinţe, 1.966 de anexe gospodăreşti şi 77 de beciuri şi subsoluri.

    În acelaşi timp, cinci drumuri judeţene sunt inundate iar pe alte 15 drumuri judeţene circulaţia este restricţionată. Pe toate drumurile naţionale şi autostrăzi traficul rutier se desfăşoară normal, a mai precizat Dajbog.

    În localitatea Beuca, din judeţul Teleorman, sunt 45 de persoane izolate, accesul la acestea realizându-se cu ajutorul bărcilor de salvare. Pompierii militari asigură transportul de apă şi alimente şi monitorizează permanent zona.

    În continuare 46 de persoane sunt cazate în spaţiile puse la dispoziţie de autorităţi, care le-au asigurat acestora alimente, apă şi obiecte de strictă necesitate. În cursul acestei dimineţi erau evacuate 76 de persoane, dar între timp 30 din acestea s-au putut întoarce la casele lor, a mai spus Dajbog.

    Pentru înlăturarea efectelor inundaţiilor, angajaţii MAI intervin cu peste 300 de autocamioane, buldozere şi motopompe. Peste 1.000 de pompieri, poliţişti şi jandarmi se află în localităţile inundate şi acţionează, în special, pentru scoaterea apei din gospodăriile oamenilor.

     

  • MAI: Inundaţiile afectează în acest moment 150 de localităţi din 18 judeţe

    “Efecte ale inundaţiilor se manifestă la acest moment în 150 localităţi din 18 judeţe, tendinţa fiind în scădere faţă de situaţia din această dimineaţă. Au fost inundate 168 de locuinţe, cele mai multe, adică 105, în localităţile Beuca, Orbeasca, Peretu şi Plosca, din judeţul Teleorman”, a spus Monica Dajbog.

    Oficialul MAI a precizat că, în total, au fost inundate 168 de locuinţe, 1.966 de anexe gospodăreşti şi 77 de beciuri şi subsoluri.

    În acelaşi timp, cinci drumuri judeţene sunt inundate iar pe alte 15 drumuri judeţene circulaţia este restricţionată. Pe toate drumurile naţionale şi autostrăzi traficul rutier se desfăşoară normal, a mai precizat Dajbog.

    În localitatea Beuca, din judeţul Teleorman, sunt 45 de persoane izolate, accesul la acestea realizându-se cu ajutorul bărcilor de salvare. Pompierii militari asigură transportul de apă şi alimente şi monitorizează permanent zona.

    În continuare 46 de persoane sunt cazate în spaţiile puse la dispoziţie de autorităţi, care le-au asigurat acestora alimente, apă şi obiecte de strictă necesitate. În cursul acestei dimineţi erau evacuate 76 de persoane, dar între timp 30 din acestea s-au putut întoarce la casele lor, a mai spus Dajbog.

    Pentru înlăturarea efectelor inundaţiilor, angajaţii MAI intervin cu peste 300 de autocamioane, buldozere şi motopompe. Peste 1.000 de pompieri, poliţişti şi jandarmi se află în localităţile inundate şi acţionează, în special, pentru scoaterea apei din gospodăriile oamenilor.

     

  • Punctele fierbinţi ale negocierilor pentru Guvernul Ponta 4: Ministerul Finanţelor şi numărul de vicepremieri

    Liderul PLR Călin Popescu Tăriceanu ar fi ridicat, în cadrul negocierilor pentru formarea viitorul Cabinet, solicitări privind ministere cu profil economic. Tăriceanu i-ar fi transmis lui Ponta că PLR vrea ministerele Economiei şi Finanţelor, care au profil economic, dar şi SGG, pentru care s-ar pregăti Radu Stroe. Totodată, Tăriceanu s-ar fi arătat interesat chiar şi de Ministerul Culturii, vacantat de UDMR, dar şi de cel al Educaţiei, în condiţiile în care actualul ministru Remus Pricopie nu s-ar mai regăsi în viitorul Guvern.

    Pe de altă parte, Tăriceanu ar fi negociat doar portofolii, nu şi funcţii de vicepremier, care, în opinia sa, nu au decât un rol de reprezentare.

    Unul dintre punctele fierbinţi de negociere între Ponta şi Tăriceanu îl reprezintă Ministerul de Finanţe, în condiţiile în care Ponta ar vrea comasarea Finanţelor cu Bugetul şi numirea social-democratului Darius Vâlcov (actualmente ministru delegat pentru Buget, n.r.) la acest minister.

    În schimb, Tăriceanu ar vrea ca PLR să asume portofoliul, în cărţi fiind Andrei Gerea, mai susţin sursele citate.

    Dacă Ponta şi Tăriceanu nu se înţeleg în această privinţă, atunci ministerele de Finanţe şi pentru Buget nu se vor mai comasa, Finanţele urmând să revină PLR, iar Bugetul menţinându-şi titularul de portofoliu, respectiv pe Vâlcov, în condiţiile în care Ponta nu este dispus să renunţe la Vâlcov.

    Un alt punct fierbinte al negocierilor îl reprezintă numărul de vicepremieri pe care viitorul Executiv îl va avea.

    Până în prezent, este aproape cert faptul că Gabriel Oprea va fi vicepremier şi în viitorul Guvern, el păstrându-şi şi un portofoliu, respectiv Administraţia şi Internele.

    Şi social-democratul Liviu Dragnea ar dori să îşi menţină postul de vicepremier, el precizând public că ar fi indicat ca viitorul Cabinet să aibă doi vicepremieri.

    Dacă Daniel Constantin nu revendică şi el postul de vicepremier, pe care îl deţine acum, viitorul Guvern va avea doar doi vicepremieri.

    Dacă, însă, îl va cere, viitorul Cabinet va avea trei vicepremieri, în condiţile în care Tăriceanu nu doreşte pentru PLR o astfel de funcţie, el fiind interesat de portofolii pline sau de SGG.

    UNPR, PC şi PLR vor deţine în viitorul Cabinet câte două portofolii, UNPR şi PC păstrându-şi, în linii mari, atât ministerele actuale, cât şi pe cei care ocupă funcţiile de miniştri.

    Pe de altă parte, este posibil ca UNPR şi PC să le revină ministerele Mediului sau Culturii, vacantate de UDMR.

    Din viitorul Cabinet vor dispărea, însă, miniştrii delegaţi.

    Miniştrii PSD actuali îşi vor păstra, în mare parte, şi în viitorul Cabinet portofoliile.

    Astfel, se vor menţine Mircea Duşa la Apărare, Rovana Plumb la Muncă, minister care ar urma să preia şi Dialogul Social, Nicolae Bănicioiu la Sănătate, Robert Cazanciuc la Justiţie, Eugen Teodorovici la Fonduri Europene şi, probabil, Ioan Rus la Transporturi.

    Din viitorul Cabinet ar putea să nu mai facă parte însă Gabriela Szabo, având în vedere faptul că Ministerul Sportului ar putea să nu se mai regăsească în componenţa viitorului Guvern.

    Totodată, în discuţie se află şi Ministerul Economiei, deţinut acum de Constantin Niţă, care ar face lobby pentru a-şi menţine portofoliul şi în viitorul Executiv, în condiţiile în care portofoliul este dorit de Tăriceanu, pentru PLR.

    Structura viitorului Guvern va fi stabilită şi titularii de portofolii vor fi nominalizaţi până la sfârşitul săptămânii în curs.

  • Punctele fierbinţi ale negocierilor pentru Guvernul Ponta 4: Ministerul Finanţelor şi numărul de vicepremieri

    Liderul PLR Călin Popescu Tăriceanu ar fi ridicat, în cadrul negocierilor pentru formarea viitorul Cabinet, solicitări privind ministere cu profil economic. Tăriceanu i-ar fi transmis lui Ponta că PLR vrea ministerele Economiei şi Finanţelor, care au profil economic, dar şi SGG, pentru care s-ar pregăti Radu Stroe. Totodată, Tăriceanu s-ar fi arătat interesat chiar şi de Ministerul Culturii, vacantat de UDMR, dar şi de cel al Educaţiei, în condiţiile în care actualul ministru Remus Pricopie nu s-ar mai regăsi în viitorul Guvern.

    Pe de altă parte, Tăriceanu ar fi negociat doar portofolii, nu şi funcţii de vicepremier, care, în opinia sa, nu au decât un rol de reprezentare.

    Unul dintre punctele fierbinţi de negociere între Ponta şi Tăriceanu îl reprezintă Ministerul de Finanţe, în condiţiile în care Ponta ar vrea comasarea Finanţelor cu Bugetul şi numirea social-democratului Darius Vâlcov (actualmente ministru delegat pentru Buget, n.r.) la acest minister.

    În schimb, Tăriceanu ar vrea ca PLR să asume portofoliul, în cărţi fiind Andrei Gerea, mai susţin sursele citate.

    Dacă Ponta şi Tăriceanu nu se înţeleg în această privinţă, atunci ministerele de Finanţe şi pentru Buget nu se vor mai comasa, Finanţele urmând să revină PLR, iar Bugetul menţinându-şi titularul de portofoliu, respectiv pe Vâlcov, în condiţiile în care Ponta nu este dispus să renunţe la Vâlcov.

    Un alt punct fierbinte al negocierilor îl reprezintă numărul de vicepremieri pe care viitorul Executiv îl va avea.

    Până în prezent, este aproape cert faptul că Gabriel Oprea va fi vicepremier şi în viitorul Guvern, el păstrându-şi şi un portofoliu, respectiv Administraţia şi Internele.

    Şi social-democratul Liviu Dragnea ar dori să îşi menţină postul de vicepremier, el precizând public că ar fi indicat ca viitorul Cabinet să aibă doi vicepremieri.

    Dacă Daniel Constantin nu revendică şi el postul de vicepremier, pe care îl deţine acum, viitorul Guvern va avea doar doi vicepremieri.

    Dacă, însă, îl va cere, viitorul Cabinet va avea trei vicepremieri, în condiţile în care Tăriceanu nu doreşte pentru PLR o astfel de funcţie, el fiind interesat de portofolii pline sau de SGG.

    UNPR, PC şi PLR vor deţine în viitorul Cabinet câte două portofolii, UNPR şi PC păstrându-şi, în linii mari, atât ministerele actuale, cât şi pe cei care ocupă funcţiile de miniştri.

    Pe de altă parte, este posibil ca UNPR şi PC să le revină ministerele Mediului sau Culturii, vacantate de UDMR.

    Din viitorul Cabinet vor dispărea, însă, miniştrii delegaţi.

    Miniştrii PSD actuali îşi vor păstra, în mare parte, şi în viitorul Cabinet portofoliile.

    Astfel, se vor menţine Mircea Duşa la Apărare, Rovana Plumb la Muncă, minister care ar urma să preia şi Dialogul Social, Nicolae Bănicioiu la Sănătate, Robert Cazanciuc la Justiţie, Eugen Teodorovici la Fonduri Europene şi, probabil, Ioan Rus la Transporturi.

    Din viitorul Cabinet ar putea să nu mai facă parte însă Gabriela Szabo, având în vedere faptul că Ministerul Sportului ar putea să nu se mai regăsească în componenţa viitorului Guvern.

    Totodată, în discuţie se află şi Ministerul Economiei, deţinut acum de Constantin Niţă, care ar face lobby pentru a-şi menţine portofoliul şi în viitorul Executiv, în condiţiile în care portofoliul este dorit de Tăriceanu, pentru PLR.

    Structura viitorului Guvern va fi stabilită şi titularii de portofolii vor fi nominalizaţi până la sfârşitul săptămânii în curs.

  • Oraşul Detroit a ieşit în mod oficial din faliment

    Justiţia americană a aprobat la începutul lunii noiembrie planul Primăriei de ieşire din faliment, cel mai grav din istoria oraşelor americane, prin care au fost renegociate datorii de peste 18 miliarde de dolari.

    “A fost un proces foarte dificil şi complicat. Este important să deschidem un nou capitol în istoria oraşului, prin care să revină la creştere după decenii de scădere“, a declarat Rick Snyder, guvernatorul statului Michigan.

    Detroit, oraş fondat de francezul Antoine de la Mothe Cadillac în 1701, a intrat în faliment în iulie 2013.

    Oraşul s-a confruntat în ultimii ani cu un declin economic puternic, în urma căruia cartiere întregi au fost abandonate, iar criminalitatea a crescut puternic, Detroitul devenind un simbol al crizei financiare din 2008.

    O parte din fondurile eliberate în urma restructurării datoriilor vor fi folosite pentru refacerea infrastructurii urbane. Oraşul a fost afectat la începutul acestei luni de o uriaşă pană de curent care a afectat şcolile, spitalele şi închisorile.

    Pentru a evita alte derapaje financiare, finanţele oraşului au fost plasate sub controlul unei comisii formate din reprezentanţi ai statului Michigan.