BusinessMagazin

Blog

  • Ce vor clientii cu bani

    “Definitia bogatiei se schimba”, este concluzia la care a ajuns Martin Raymond, Strategy and Insight Director al companiei de cercetare The Future Laboratory, care a prezentat saptamana trecuta, in cadrul unei conferinte organizate de MasterCard la Lisabona (Portugalia) si in fata a 140 de reprezentanti ai industriei bancare europene, un studiu inedit despre atitudinea de consum si comportamentul uneia dintre cele mai dorite categorii de clienti din portofoliul oricarei companii.

    Desi isi permit cu usurinta luxul, noii imbogatiti ai Europei (“nouveaux riches”, “new mass affluent” sau “noua clasa de mijloc”) sunt printre cei mai atenti, pretentiosi si atipici clienti atunci cand vine vorba despre modul in care aleg sa isi cheltuiasca banii, arata Martin Raymond, Sansele sunt aproape nule daca incerci sa-i vinzi o masina luxoasa, gen Lamborghini sau Ferrari, unui francez avut sau daca incerci sa il faci pe un britanic din clasa celor cu venituri peste medie sa isi petreaca vacanta intr-o destinatie extravaganta. “Pentru cei ce stiu sa o interpreteze corect, aceasta stare de fapt e o sursa imensa de oportunitati de castig”, spune Raymond. Care sunt preferintele de consum ale acestui tip de client, prin ce e el mai altfel decat clasicul bogatas cu milioane de euro in cont si cum trebuie el tratat pentru a deveni dintr-un client greu de multumit o sursa aparte de venituri?

    In medie, un client din categoria “new mass affluent” (o terminologie tot mai des intalnita si in discursul companiilor romanesti, intr-o traducere aproximativa desemnandu-i pe noii imbogatiti) castiga anual in jur de 50.000 de euro. In Rusia, ca exponenta a economiilor tinere inclusa in studiul realizat la solicitarea MasterCard, cu o clasa a oamenilor cu bani ce creste “cel mai puternic din intreaga regiune analizata”, potrivit lui Raymond, veniturile anuale ale acestui tip de client sunt ceva mai reduse decat in vestul Europei – intre 30.000 si 50.000 de euro. Ca profil social, acesti clienti au varste medii cuprinse intre 35 si 55 de ani, sunt in proportie de 80% absolventi de studii superioare si muncesc. Studiul a fost realizat pe un esantion de 3.500 de persoane din aceasta categorie, din Marea Britanie, Germania, Franta, Italia, Rusia si Irlanda.

    Mai aproape de Romania, si in regiunea central si est-europeana “exista fara doar si poate tot mai multi oameni care ajung sa se incadreze in aceasta categorie de venituri, chiar daca nu exista un istoric suficient de indelungat pentru a putea crea un profil”, comenteaza pentru BUSINESS Magazin Jorn Lambert, group head, commercial & consumer products al MasterCard Europe. “Pana nu de mult am privit economiile est-europene ca fiind formate doar din oameni foarte bogati sau foarte saraci, insa in ultimii doi ani lucrurile s-au schimbat mult”. Lucru sesizat, de altfel, si de numeroase companii romanesti, care incep sa includa in oferte produse special concepute pentru “noua clasa de mijloc”. Pentru a da doar cateva exemple, aici se incadreaza cardul de credit lansat de ABN Amro sau serviciile de private banking ale Raiffeisen (si nu doar) adresate clientilor cu peste 40.000 de euro in cont.

    La nivel mondial, o estimare aproximativa incadreaza in aceasta categorie de clienti cateva zeci de milioane de persoane, adauga Raymond, dand exemplu Marea Britanie, cu circa 4-5 milioane, si Franta, cu circa 2 milioane de persoane. Mai putin numerosi decat clientii de masa si nici pe departe la fel de puternici precum cei cu (zeci de) milioane de euro in conturi, aceasta categorie de clienti este extrem de importanta nu doar datorita puterii ridicate de cumparare, ci si pentru ca, arata studiul MasterCard, “sunt cei care provoaca schimbari esentiale in atitudinea fata de consum in toate tarile”.

    Prin ce isi pun ei amprenta? In primul rand, dat fiind ca si-au construit averile intr-o perioada de puternica crestere economica si fara crize majore, acesti clienti au un stil de viata aparte si – pe masura – cerinte foarte ridicate. Desi isi permit sa cheltuie cu usurinta sume peste medie, ei sunt si printre cei mai mari “vanatori” de afaceri bune. Majoritatea celor intervievati (46,5%) spun ca analizeaza cu mare atentie toate optiunile si preturile atunci cand isi propun sa faca o achizitie. Internetul, magazinele si recomandarile personale sunt toate cai la fel de bune pentru a gasi pretul cel mai mic, fara a face insa rabat la calitate. Doar 6,2% din total cumpara orice isi doresc, indiferent de pret. Pe lista celor mai atenti cumparatori se plaseaza pe primul loc britanicii (57% cauta cele mai bune oferte), urmati de germani (cu 49%). La polul opus, italienii (cu 35%) sunt cel mai putin atenti pe ce dau banii.

    Acest tip de client este, cel mai adesea, “sedus” de companiile care demonstreaza ca sunt cu adevarat specializate in ceea ce fac si, cel mai adesea, au o istorie indelungata in domeniul respectiv, arata acelasi studiu. Mult mai putin dispusi la cumparaturi din impuls, clientii din categoria “noii clase de mijloc” sunt, pe de alta parte, mai inclinati spre economisire si investitii. Printre cei mai deschisi la ideea de a cheltui, germanii au cele mai multe carduri de credit, iar 45,8% sunt gata sa plateasca peste 1.000 de euro pe o cina festiva. Pe locul secund, atunci cand vine vorba de a cheltui aceasta suma pentru o masa, sunt rusii, cu 22%.

    Pe de alta parte, noteaza studiul citat, o mare parte a celor ce se incadreaza in aceasta categorie sunt salariati si nu si-au acumulat bogatia din mosteniri fabuloase. Motiv pentru care, in actualele conditii economice mai tulburi decat in anii precedenti, multi dintre ei spun ca sunt extrem de atenti la schimbari si la riscurile pe care le implica ele, ingrijorati de posibilitatea de a-si pierde locurile de munca si statutul social. Statut pe care, arata acelasi studiu, multi prefera sa il ascunda (sau sa pastreze discretia asupra lui) – iar mare parte dintre ei sunt mai degraba de gasit scotocind internetul pentru a-si cheltui banii si mai putin in boutique-uri luxoase sau plecati in vacante de lux.

    Portret robot

  • Si totusi se lanseaza

    “Poate ca luna mai a fost cam ultima pana in septembrie pentru lansarea unui proiect care sa aiba succes, pentru ca vine Campionatul European de Fotbal, vine vara, cand interesul este mai scazut”, spune Romeo Cazanescu, directorul Conarg Real Estate, companie care a finalizat ansamblul Quadra Place din Bucuresti si care dezvolta in prezent ansamblul Rasarit de Soare.

    Acest cel mai recent proiect al Conarg a fost lansat in primavara, aproximativ jumatate din cele aproximativ 1.000 de apartamente ale ansamblului fiind vandute in prima luna de la lansare. Perioada inceputului de an, caracterizata de un “blocaj al tranzactiilor”, dupa cum o descria recent Ionut Bordei, directorul departamentului rezidential al companiei de consultanta imobiliara CBRE Eurisko, pare sa nu fi paralizat deci planurile dezvoltatorilor, care au continuat sa isi lanseze proiectele in ciuda “starii de asteptare a cumparatorilor”.

    Dezvoltatorii imobiliari spun ca nu au luat in calcul amanarea lansarilor pana la toamna sau pana la calmarea pietei afectate de criza financiara internationala. “Eu nu cred ca cineva care are creditul deja aprobat va alege sa astepte cateva luni si sa stea in continuare cu mama sau cu soacra doar fiindca spune Dinu Patriciu ca va pica piata”, sustine omul de afaceri George Padure, referindu-se la declaratiile de acum cateva luni ale oficialului Rompetrol, potrivit carora e de asteptat un recul al pietei imobiliare din cauza crizei internationale si a supraincalzirii in materie de preturi. Padure a lansat proiectul Sigma Residence & Gardens, un ansamblu rezidential cu 1.500 de apartamente in Capitala, si spune ca se bazeaza si pe experienta anterioara, adica pe ansamblul Metropolis, ale carui 273 de apartamente s-au vandut in perioada martie-octombrie 2007, “prima luna de vanzari ale Sigma Residence & Gardens decurgand bine”.

    Reprezentantii companiilor de consultanta imobiliara spun ca nu au recomandat amanarea lansarii unui proiect rezidential, in ciuda conditiilor neprielnice din primele luni ale anului. “Lansarea proiectelor sau inceperea vanzarilor sunt strict legate de obtinerea autorizatiilor si de viteza cu care partenerii dezvoltatorilor pot livra in timp util serviciile de care acestia au nevoie pentru a incepe promovarea proiectului”, sustine Simina Istrate, senior residential consultant in cadrul Colliers International. Dupa parerea ei, un proiect cu o amplasare buna si dezvoltat de o companie puternica nu va fi afectat de reducerea cererii in ultimele luni, amintind ca numai in acest an au fost lansate sase proiecte al caror agent exclusiv este Colliers, comparativ cu unul singur in perioada similara a anului trecut.

    Un studiu al companiei imobiliare arata ca pe intreg parcursul anului trecut au fost lansate 18 ansambluri rezidentiale in Bucuresti, cu mai mult de 200 de locuinte, comparativ cu 17 proiecte in urma cu doi ani. In primele luni ale acestui an, pe langa cele doua ansambluri mentionate mai sus au fost aduse pe piata alte cateva proiecte de dimensiuni mari, printre care Sunset Residences (peste 2.100 de apartamente) dezvoltat de catre grupul maghiar Ablon, Confort City (1.580 de apartamente) – proiectul fratilor Negoita, Lacul Morii (420 de apartamente) sau Global City Residential (381 de apartamente in prima faza).

    “Toamna se lanseaza foarte multe proiecte rezidentiale, motiv pentru care nu ne-am gandit la amanarea lansarii proiectului pentru aceasta perioada”, spune Belen Rodriguez, marketing manager al CP Grupo. Dezvoltatorul spaniol a lansat recent primul sau proiect de aici, Lakeland Residence din Bucuresti, care va presupune o investitie de 25 de milioane de euro pentru construirea a 144 de apartamente. Rodriguez considera ca vara reprezinta o perioada buna pentru lansarea unui ansamblu rezidential, potentialii clienti fiind mai relaxati si putand sa analizeze mai bine ofertele existente pe piata.

    Inceputul verii reprezinta si perioada aleasa de dezvoltatorul proiectului Green Lake (637 de locuinte), Quality Living Developers Romania, care va lansa in perioada urmatoare un nou proiect rezidential – Waterfront. Tot in urmatoarea perioada ar urma sa fie lansate cateva proiecte ale Adama, a caror constructie a si inceput, potrivit oficialilor, care adauga ca perioada lansarii nu a fost determinata de conditiile din piata, ci de “construirea unui nou brand care sa inglobeze toate proiectele companiei”.

    Organizatorii targului de apartamente Condominium spun insa ca ritmul de lansare a proiectelor rezidentiale a incetinit in acest an comparativ cu anul precedent, o explicatie fiind imputinarea terenurilor foarte bune pentru dezvoltari imobiliare. “Insa daca cineva obtine toate creditele si avizele, nu va sta cu terenul degeaba, va incepe investitia indiferent de perioada”, spune Felicia Iordache, unul din organizatorii targului, care se bazeaza, ca si consultantii imobiliari, pe cererea mare de locuinte din Bucuresti si din restul tarii.

    Ionut Bordei de la CBRE Eurisko insista, la randul lui, ca ramane calm fata de scaderea numarului de tranzactii pentru ca “este vorba de un blocaj artificial, atat timp cat clienti exista”. Dupa el, daca nu vor mai exista cumparatori o perioada lunga de timp, doi-trei ani – “sa nu se vanda nimic, nu sa se vanda mai putin” – abia in acel moment se va putea vorbi de o criza in adevaratul sens al cuvantului “si nu se va mai construi nimic”.

    In tot cazul, unii consultanti considera ca toamna care urmeaza va fi o perioada mult mai buna decat cea actuala pentru noile proiecte rezidentiale, sezonul de primavara fiind aproape incheiat. “Sunt sanse reduse sa avem noutati pentru perioada imediat urmatoare, desi urmeaza sa obtinem avizele. Vom lansa insa cu siguranta inca doua noi proiecte pana la finalul acestui an, probabil la toamna”, afirma directorul Conarg Real Estate.

  • Luna si brandul

    In ultimele trei luni, divizia de fashion a grupului RTC, Rafar, si-a completat oferta cu trei noi branduri. Extinderea este asteptata sa dubleze cifra de afaceri a Rafar pana la 12 milioane de euro in 2008.

    SACOOR. Primul Sacoor Brothers din Romania are 350 mp si a fost deschis in Baneasa Shopping City, in urma unei investitii de 1,5 milioane de euro. Afacerea Sacoor a fost inceputa la Lisabona, in urma cu 19 ani, de patru frati antreprenori. Cu vanzari anuale de aproape 50 de milione de euro, Sacoor Brothers detine o retea de 34 de magazine in Spania, Portugalia si Emiratele Arabe Unite.

    MANDARINA DUCK. Investitia in primul spatiu de vanzare Mandarina Duck (65 mp) a fost de 100.000 de euro. Detinut de grupul italian Finduck, care are vanzari anuale de peste 100 mil. euro, brandul a fost creat in 1977 de catre Paolo Trento si Pietro Mannato si comercializeaza in special posete, genti de calatorie si accesorii. Mandarina Duck opereaza peste 1.000 de magazine pe trei continente.

    OLSEN. Cu mai mult de 100 de ani pe piata de fashion, brandul german Olsen este prezent in 600 de magazine din peste 50 de tari. In Romania, primul magazin Olsen a fost deschis in Mall Vitan.

  • Raftul portughezilor

    “Au venit, au luat pulsul pietei, s-au intalnit cu mai multi potentiali parteneri si ne-au ales pe noi”, rezuma Ramona Stanciulescu, director executiv al Rafar, discutiile cu partenerii de la care firma pe care o conduce a inchiriat brandul. Interesul portughezilor pentru piata romaneasca dateaza din 2006, insa intre timp “planurile au devenit concrete inclusiv datorita exploziei de proiecte de centre comerciale. In plus, si bugetul consumatorilor romani pentru haine este din ce in ce mai mare”, afirma Stanciulescu.

    Intr-adevar, noile magazine si cresterea consumului genereaza o crestere anuala de 30% a pietei de retail de moda, estimata de Maria Grapini, presedintele Federatiei Patronatelor din Industria Usoara (FEPAIUS), la 2,3 miliarde de euro.

    Rafar, divizia de fashion a grupului RTC, controlat de omul de afaceri Octavian Radu, vede reteaua Sacoor Brothers de pe piata romaneasca ajungand la 10 magazine in cinci ani, adica perioada pentru care a fost semnat contractul de franciza. Planul de extindere are in vedere si provincia, respectiv marile orase. Primul magazin se deschide vineri in Baneasa Shopping City, in urma unei investitii de 1,5 mil. euro. “Venim cu un concept inca nou pentru Romania. Combinatia de clasic si modern nu se gaseste la prea multe branduri prezente pe piata. Aceasta este nisa noastra, pe asta mizam”, sustine directorul executiv al Rafar, justificand de ce estimarea de vanzari de 800.000 de euro pana la sfarsitul anului in curs i se pare realista.

    Noul brand intrat in portofoliu se va dezvolta in paralel cu celelalte trei marci operate de Rafar: Debenhams, Olsen si Mandarina Duck. Cu sase magazine in retea, dintre care trei Debenhams, planurile Rafar pentru 2008 vizeaza deschiderea a inca unui magazin Debenhams la Oradea, a unui Olsen la Timisoara si a inca unui Sacoor Brothers, “daca va aparea o oportunitate in unul din celelalte mall-uri deschise”, conform Ramonei Stanciulescu. Odata cu extinderea afacerii, compania asteapta si vanzari duble fata de anul trecut, pana la 11-12 milioane de euro.

    Daca printre competitorii afacerii Rafar in ansamblu se numara retele precum Marks & Spencer, Peek & Cloppenburg, Ikks sau Dada, reteaua Sacoor Brothers va concura cu magazine ca Massimo Dutti, Steilmann, Bigotti sau Cavaliere.

    Massimo Dutti, de exemplu, principalul competitor si la nivel international al Sacoor Brothers, a fost adus de grupul spaniol Inditex tot in premiera in Bucuresti si tot in Baneasa. Spaniolii, care de anul acesta au preluat integral managementul direct pentru Romania, opereaza peste 420 de magazine Massimo Dutti in peste 30 de tari. In Romania, Inditex a ajuns la o retea de 19 magazine, cate patru magazine Zara si Pull and Bear, cate trei magazine pentru brandurile Bershka, Stradivarius si Oysho si cate un magazin pentru Zara Home si Massimo Dutti. “Inca mai este loc pe toate segmentele pietei”, considera Flori Panescu, directorul de retail al Steilmann, care propune pietei acelasi mix de produse ca si cel al portughezilor. Steilmann Romania administreaza o retea de 54 de magazine Steilmann si sase magazine Feel Good in tara, plus inca un magazin in Bulgaria, unul in Republica Moldova si 10 in Cehia. Anul acesta, in tara sunt programate sa fie deschise inca noua Feel Good si 10 Steilmann. Valoarea investitiilor prevazute depaseste doua milioane de euro. Retailul si productia au adus, anul trecut, companiei Steilmann afaceri de peste 100 mil. euro.

    Concurenta brandurilor cu notorietate internationala va influenta pozitiv nivelul ofertei, apreciaza si Ramona Stanciulescu. Totodata, directorul diviziei de fashion a RTC afirma ca este atenta la tot ce se cere si ce ar putea fi rentabil, in acest context urmand sa aduca in tara alte doua marci, una pentru copii si una in segmentul preturilor mici, ambele din Germania – carora nu le dezvaluie insa numele, pentru ca “n-am incheiat negocierile”.

    Luna si brandul

  • Drumul de la afacere la corporatie

    Unii isi incep afacerea intr-o garsoniera, cu capital imprumutat de la prieteni, altii pleaca in afaceri pe cont propriu din pozitii de manageri. Si intr-un caz, si in altul, antreprenorii au insa rareori parte de la bun inceput si de banii, si de cunostintele de management necesare pentru ca business-ul lor sa poata trece de la stadiul de mica afacere la corporatie – sau, in alte cazuri, de la stadiul de companie de anvergura locala la cel de afacere care sa aiba relevanta si in afara granitelor.

    Pentru ca acest lucru sa se intample este nevoie de bani si de know-how. Bancile si bursa pot oferi finantarea, nu insa si expertiza de care are nevoie antreprenorul si pe care de obicei i-o pot oferi fondurile de private equity. Sunt insa antreprenorii romani pregatiti sa se deschida in fata fondurilor de private equity?

    “In Romania s-a schimbat foarte mult capitalul uman, managementul mai exact, de-a lungul ultimilor zece ani. Ceea ce incercam acum este sa identificam cand anume antreprenorii romani vor fi pregatiti sa devina CEO. In Polonia, trecerea de la family business spre corporate business a durat aproximativ zece ani”, explica Robert Conn, cofondatorul companiei de investitii Innova Capital, cu investitii de peste 35 de milioane de euro pe piata romaneasca. La randul sau, Horia Manda, managing partner la Balkan Accession Fund (BAF), afirma ca “numarul de tranzactii din ultimii cinci ani ne arata ca au loc schimbari in mentalitatea antreprenorilor”.

    Principalele tinte ale fondurilor de private equity sunt antreprenorii care detin fraiele afacerii, companii unde departamentele de middle si executive management sunt slab conturate sau chiar inexistente. Private equity-ul este o intreprindere riscanta tocmai pentru ca este conditionata de managementul companiei in care se face investitia – cu alte cuvinte, de cat de pregatita este conducerea, care de cel mai multe ori este aceeasi cu proprietarul afacerii, sa creasca profitul si cu peste 30% pe an, pe parcursul a trei sau cinci ani, cat dureaza prezenta fondului de private equity in companie. “Noi vrem sa impunem principiile de guvernare corporatista, si este destul de greu de gasit un management profesionist care sa adopte aceste lucruri. Uneori este nevoie sa aducem profesionisti din afara”, marturiseste Ion Florescu, director la Reconstruction Capital II (RCII) cu investitii pana in prezent de peste 75 de milioane de euro in companii romanesti.

    Francisc Bodo, fost director de investitii la compania spaniola de private equity GED, vorbeste despre faptul ca in mentalitatea antreprenorilor romani se simte influenta spiritului otoman. Inchiderea si lipsa de transparenta cu care acestia intampina investitorul de private equity isi gaseste explicatia si in faptul ca, dupa el, suntem inca la prima generatie de antreprenori. Ce au fondurile de private equity si antreprenorii nu? “Faptul ca punem presiune pe management, ca dam tinte ce trebuie atinse intr-un interval determinat de timp, si nu doar finantare, duce la o crestere a profitului si a eficientei”, afirma Bodo.

    Un fond de private equity nu cumpara niciodata fara sa stie cand anume va vinde; are intotdeauna in vedere daca peste patru sau cinci ani va exista cerere pe piata pentru compania pe care intentioneaza sa o cumpere. Dintr-o suta de companii analizate se concretizeaza doar cateva tranzactii, fiind aleasa doar cele care prezinta potentialul de multiplicare de cel putin patru sau cinci ori a banilor investiti. In general, perioada de investitii intr-o companie este cuprinsa intre trei si cinci ani, cu posibilitatea de extindere pana la sapte sau opt ani, in functie de evolutia pietei si performantele companiei. “In ultimii ani insa piata a devenit tot mai dinamica, companiile se dezvolta intr-o ritm mai alert, fapt care va determina probabil cicluri de investitii mai rapide”, spune Doina Popescu, directorul pentru Romania al AIG Capital Partners. Piata ofera insa putine companii de investit fondurilor de private equity. In Romania sunt putine sectoare “fierbinti”, care sa atraga atentia investitorilor de private equity. Se vorbeste tot mai des astazi despre imobiliare, serviciile financiare, materialele de constructii, pentru ca sunt piete care au cunoscut o crestere accelerata si implicit au devenit interesante. Astfel incat fondurile au ajuns sa se uite la aceleasi companii, ceea ce i-a determinat pe antreprenori sa ridice tot mai mult pretul de intrare in actionariatul firmelor lor.

    “Asteptarile antreprenorilor locali sunt destul de ridicate in ceea ce priveste valoarea companiei si pretul de vanzare”, spune Doina Popescu, in timp ce Conn de la Innova Capital estimeaza ca activele romanesti sunt cu pana la 15% mai scumpe decat cele din Polonia si Cehia. Dupa Francisc Bodo, asteptarile nerealiste ale antreprenorilor au facut ca 2006 si 2007 sa fie ani cu volume reduse de investitii de tip private equity. “Opinia mea este ca daca piata se stabilizeaza, Romania poate genera aproximativ 500 de milioane de euro pe an investitii de private equity”, estimeaza el. Prezenta fondurilor de private equity a urcat anul trecut pana la un volum de investitii de 250 de milioane de euro. In ceea ce priveste volumul pentru anul acesta, managerii din private equity spun ca va trece de 300 de milioane de euro cu usurinta. O parte dintre antreprenori au inceput sa sesizeze reducerea disponibilului de finantare, pe de o parte din cauza scaderii cotatiilor la bursa, pe de alta parte din cauza scumpirii creditelor bancare. Reactia fondurilor de private equity la cresterea pretului companiilor romanesti este de a investi in sectoare unde nu exista concurenta, in “mine de aur” neexplorate inca de investitori. “Ne orientam spre domenii si situatii care nu sunt concurentiale”, afirma Florescu de la RCII. In cazul RCII, exemplele sunt compania de factoring Top Factoring, achizitionata anul trecut, grupul de servicii medicale Romar, Antares Hotels, cumparat la inceputul acestui an, sau producatorul de lactate Albalact.

  • Lasati-l in pace pe Basescu!

    Printr-o ciudata aliniere a astrilor, aceste alegeri nu au fost pierdute de niciunul dintre cele trei mari partide, PD-L, PSD si PNL. Toate formatiunile au obtinut scoruri bune – sau cel putin asa arata hartiile de la Biroul Electoral Central, comparate cu punctele de referinta pe care si le-a stabilit fiecare conducere de partid. Avem doua partide, PD-L si PSD, care au trecut linia de final cap la cap si un urmaritor nu atat de saracacios pe cat se asteptau unii, PNL, care desi nu le sufla in ceafa inca, se vede destul de bine in oglinda retrovizoare. Insa daca ne uitam mai atent la ce e in spatele invingatorilor, vedem ca nici unul, nici celalalt nu au motive sa zambeasca si sa plece linistiti in concediu.

    Partidul traditional favorabil presedintelui, PD-L, nu a reusit sa obtina procentele insumate ale precursorilor sai PD si PLD de la alegerile europarlamentare, desi nu se poate spune ca au renuntat la reteta de atunci – asimilarea pana la confuzie a figurii presedintelui Traian Basescu, castigatorul prin excelenta al ultimelor teste populare, ci dimpotriva – si poate tocmai de aici vine si o parte din explicatie. PD-L a reusit sa-si dubleze insa procentele fata de localele din 2004. Dar democrat-liberalii sunt la o mare distanta de sondajele optimiste care le garantau numai cu cateva luni in urma cel putin 40% din sufragii si, dupa redistribuire, majoritatea mult visata pentru a putea forma viitorul guvern fara apelul la o noua “solutie imorala”. Respectati-l, dar, pe Emil Boc pentru rezultatele obtinute – asa cum ne-a indemnat Traian Basescu -, dar cautati si declaratiile vicepresedintelui Radu Berceanu, care a recunoscut cu dezinvoltura care-l face uneori simpatic ca in Aleea Modrogan nr. 1 se asteptau cel putin 35% la aceste alegeri locale.

    Partidul traditional potrivnic presedintelui, PSD, nu a reusit sa egaleze sau sa depaseasca rezultatele la alegerile locale din 2004 – asa cum optimistul Mircea Geoana a lasat sa-i scape porumbelul chiar pe ultimii metri ai campaniei. Si atunci, ca si acum, l-au ales gresit tot pe Traian Basescu drept principala tinta pe care sa-si exerseze tirul. Dar PSD n-a fost nici atat de departe de acele rezultate; mai mult, a reusit sa recupereze din procentele care i-au lipsit la europarlamentare si a cam facut de rusine galonate institute de sondaje care-l mentineau in jurul pragului de 20%, cu tot cu marja de eroare aferenta. Nici aici n-o sa-l auziti pe Mircea Geoana recunoscand ca s-a descurcat mai prost decat se angajase, dar daca sunteti putin atenti la parabolele horticole ale omologului lui Radu Berceanu intr-ale locvacitatii, Madalin Voicu, veti intelege ca nici la sediul din Kiseleff nr. 10 nu impleteste nimeni coroane de lauri – poate doar niste funii pentru o serie de convorbiri mai dure care se anunta pentru vara aceasta.

    Partidul fost favorabil, apoi fost virulent potrivnic presedintelui Basescu, PNL, a reusit cel mai bun scor din intreaga sa istorie contemporana, in conditiile in care multi isi dregeau vocea sa-i cante prohodul chiar in preziua alegerilor. Cum s-a intamplat? PNL a fost, se pare, singurul care si-a insusit – in al doisprezecelea ceas – lectia de la referendumul de suspendare a presedintelui si a rarit tot mai mult in ultima perioada atacurile la adresa lui Traian Basescu. Norica Nicolai, Puiu Hasotti si Crin Antonescu au inceput sa vorbeasca despre alte subiecte sau chiar sa taca mai des, iar Bogdan Olteanu si Calin Popescu-Tariceanu si-au redus discursul in ce-l priveste pe presedinte la o lozinca destul de simpla, dar necombativa: “presedintele continua pe linia conflictuala, dar noi nu intram in polemici cu el, pentru ca avem treaba”.

    Lasandu-l pe Basescu sa se certe singur cu restul lumii si folosindu-se de cresterea economica pentru a stimula bugetele locale, PNL a reusit sa-si castige dreptul de a spera la un viitor confortabil dupa alegerile generale. Pentru ca PD-L va primi cel mai probabil misiunea formarii guvernului din mana presedintelui Basescu (indiferent de rezultatele la parlamentare, presedintele are dreptul constitutional sa aleaga pe cine vrea pentru formarea guvernului), dar va fi constrans sa-si negocieze o majoritate. Si, dupa cum profetea sibilinic acelasi Berceanu, “dupa alegeri incepe un nou ciclu, se lasa in urma toate vrajbele, toate ranchiunele si e posibil orice”. Evident, acest “orice” are multe intelesuri.

  • Sedinta online la ora 10

    Cand au fost lansate telefoanele mobile cu capacitati 3G in Japonia, in 2001, toata lumea vorbea despre modul cum aceasta tehnologie revolutionara le va permite utilizatorilor sa vada imagini video in timp real cu interlocutorii lor pe ecranul celularului, pe parcursul discutiei telefonice. Dincolo de faptul ca aceasta idee a generat la acel moment nenumarate discutii legate de invadarea intimitatii celor ce poarta asemenea conversatii, tehnologia 3G, raspandita de-a lungul ultimilor ani in toata lumea, nu a insemnat atat o crestere de popularitate a apelurilor video, cat o posibilitate de promovare a serviciilor de date la viteze ridicate.

    Conferintele video si-au insa gasit insa locul pe internet, prin intermediul serviciilor de genul Skype sau chiar Yahoo! Messenger, care permit efectuarea de apeluri video online. Singura conditie ar fi existenta unei camere web care sa adauge componenta video conversatiilor telefonice prin internet. Spre deosebire de tehnologia 3G, videoconferintele realizate prin Skype sunt gratuite atat timp cat la capatul celalalt al firului se afla un utilizator al aceluiasi serviciu, fapt care i-a atras in primul rand pe cei interesati sa-si vada familia si cunostintele aflate la mare departare. Si a determinat totodata si alte companii decat cele de mesagerie instantanee sa ofere astfel de servicii. In lumea virtuala Second Life, de exemplu, avatarurile online ale utilizatorilor au acces la apeluri si video conferinte, jocul fiind adesea folosit inclusiv de companii pentru intalnirile intre angajati din diverse zone ale lumii.

    In ce priveste utilizatorii de business, companiile prefera totusi sisteme specifice, care sa le ofere o calitate superioara a imaginilor video, securitatea informatiilor discutate in cadrul conferintelor si diferite functionalitati utile, cum ar fi posibilitatea schimbului de documente intre participanti.

    Interesul companiilor pentru sistemele de videoconferinte a crescut vizibil in ultima perioada, mai ales in conditiile reducerii multor bugete alocate calatoriilor de afaceri, inclusiv ca efect al scumpirii combustibililor si al scumpirii biletelor de avion. “Exista deja multe companii care au recunoscut ca prefera sistemele de videoconferinta in defavoarea calatoriilor de afaceri”, afirma Erica Schroeder, directorul departamentului care se ocupa de TelePresence, cel mai avansat sistem de conferinte al Cisco Systems.

    Unul dintre exemple ar fi compania de resurse umane Manpower, care a inceput anul acesta sa foloseasca tot mai mult sistemele de videoconferinta pentru a reduce costurile cu calatoriile. “Inainte, mergeam pe ideea ca daca e posibil ca intalnirea sa fie inlocuita cu o videoconferinta, foarte bine, dar nu era obligatoriu. Acum conferinta este prima optiune”, spune Allan McKisson, vicepresedinte in cadrul Manpower si cel care aproba o parte dintre cererile angajatilor pentru calatorii de afaceri. Acelasi lucru se intampla si in cazul producatorului de mobila pentru birou Herman Miller. “Incurajam angajatii sa foloseasca videoconferintele si sa plece in calatorii numai daca este absolut necesar”, spune Susan Koole, purtatorul de cuvant al companiei.

    Furnizorii de sisteme de conferinta destinate companiilor, precum Cisco Systems, Polycom sau Hewlett-Packard (HP), au consemnat o crestere a interesului companiilor pentru videoconferinte, in conditiile strategiei de reducere a cheltuielilor cu calatoriile. “Este unul dintre subiectele principale de discutie ridicate de clientii nostri”, spune Michael Kourey, directorul financiar al Polycom, observand o schimbare a situatiei fata de anii trecuti, cand compania era cea care se straduia sa promoveze in randul potentialilor clienti optiunea videoconferintei.

    Potrivit furnizorilor de solutii de teleconferinta, reducerea cheltuielilor este considerabila, un bun exemplu fiind inclusiv experienta proprie. In cazul Cisco Systems, prin utilizarea la nivel intern a TelePresence s-au economisit aproximativ 150 de milioane de dolari (96 de milioane de euro), bani pe care firma i-ar fi cheltuit pentru calatoriile angajatilor in ultimul an si jumatate, dupa cum spune Erica Schroeder. De asemenea, unul dintre clientii Polycom, compania EasyNet, subsidiara a News Corp., si-a redus costurile cu calatoriile de afaceri cu 35% in doar trei luni, potrivit directorului Mike Ayres.

    Cu toate acestea, costurile de instalare a unui sistem de videoconferinta nu sunt deloc mici. Spre exemplu, pentru unul dintre sistemele avansate tehnologic ale Polycom, clientii aloca intre 300.000 si 700.000 de dolari (192.000-449.000 de euro), cam cat costa si un sistem furnizat de Cisco Systems. Este drept ca exista si alternative mai ieftine, al caror pret nu depaseste cateva zeci de mii de euro, dar companiile interesate sa achizitioneze un sistem complet de videoconferinta cauta performanta si calitate video ridicata, preferand sa investeasca mai mult. “Claritatea imaginilor high definition este impecabila, dand senzatia ca esti in aceeasi camera cu ceilalti participanti la conferinta”, spune Larry Quinlan, directorul de tehnologie al companiei de consultanta si audit Deloitte, care foloseste un sistem Polycom.

    Totusi, din cauza costurilor ridicate pentru un sistem dedicat salii de conferinte si intalniri, multe companii opteaza pentru conferintele web, care presupun un abonament lunar de cateva sute de dolari. Aceasta forma de conferinta, care include componentele audio si video, castiga rapid teren in randul companiilor. WebEx, spre exemplu, care sustine ca are o cota de 61% din piata conferintelor web, cu 100.000 de astfel de reuniuni online pe zi, permite conectarea la sistem a pana la sase utilizatori din birouri diferite, imaginea video a fiecaruia dintre ei fiind afisata pe ecran. Avantajul WebEx pentru clientii din segmentul corporatist este insa faptul ca pe parcursul conferintei pot fi afisate pe ecrane documente pe care participantii le pot modifica in timp real. Folosirea serviciului presupune plata lunara a unei taxe de 375 de dolari (240 de euro), ceea ce exclude de la bun inceput din lista clientilor pe consumatorii obisnuiti, care au la indemana si alternative gratuite, de genul DimDim.

    La o privire de ansamblu, industria videoconferintelor este departe de maturitate. In Europa, de exemplu, piata sistemelor dedicate conferintelor la distanta ar urma sa ajunga anul acesta la un miliard de dolari (640 de milioane de euro), potrivit unui studiu realizat de Wainhouse Research, insa potentialul este insa de patru ori mai mare.

  • Creativitatea publica

    Zilele trecute am participat la a doua editie a conferintei “eLiberatica”, dedicata tehnologiilor libere si deschise. De fapt, tematica evenimentului este in principal softul liber si open source, dar admite si alte subiecte legate de libertate si deschidere in tehnologiile IT. Asa se face ca printre invitati s-a aflat si Matthew “Chewy” Trewhella de la Google, care poarta o titulatura mai neobisnuita, Developer Advocate, rolul sau fiind sa faca chestiunile tehnice accesibile si relevante persoanelor non-tehnice. Fiind prima prezenta Google la o astfel de manifestare in Romania, se pare ca Chewy s-a asteptat la un alt gen de audienta si a fost surprins sa constate ca publicul era departe de a fi “non-tehnic”. In schimb, pentru mine Chewy era exact cum ma asteptam sa fie un om de la Google: tanar, degajat, usor excentric, dar stapan pe problemele domeniului sau. A vorbit frumos si repede despre “mashups”, OpenSocial si alte subiecte, cu diferenta ca in locul obisnuitelor slide-uri, prezentarea sa a fost ilustrata “pe viu” cu paginile internet relevante. Dintre subiectele abordate, singurul de care nu am vorbit inca in aceasta pagina se refera la noile unelte lingvistice.

    Probabil ca ati observat in ultima vreme ca alaturi de rezultatele furnizate de motorul de cautare Google apare un link pe care scrie “Tradu aceasta pagina”. Daca ati avut curiozitatea sa-l incercati, ati obtinut o traducere oribila in limba romana a continutului paginii originale. Daca in schimb veti incerca sa traduceti in engleza un text sau o pagina web romaneasca, veti avea surpriza sa obtineti un text cel putin acceptabil. De unde provine asimetria? Cu siguranta si din caracteristicile limbilor implicate, dar in principal din faptul ca tehnologia utilizata este de natura statistica. Spre deosebire de alte procedee de traducere automata, care se bazeaza pe vocabulare, sisteme de reguli si tehnici de inteligenta artificiala, Google s-a bazat pe volumele uriase de date pe care le indexeaza si si-a “antrenat” sistemul furnizandu-i mari cantitati de texte bilingve, deducand de aici un mare numar de sabloane, de tipare lingvistice. Functioneaza si din franceza in romana, dar textul tradus cuprinde unele cuvinte frantuzesti si englezesti, ceea ce inseamna ca traducerea se face mai intai in engleza si apoi din engleza in romana, de unde se poate deduce ca sistemul este mult mai bine antrenat sa se exprime in engleza decat in alte limbi mai putin prezente in web.

    Insa aspectul cel mai spectaculos este ca fiecare dintre noi putem sa contribuim la imbunatatirea sistemului. Pe de-o parte, daca dispunem de colectii de materiale bilingve, Google se va bucura sa le foloseasca. Pe de alta parte, pentru orice fraza tradusa, Google ne pune la dispozitie un procedeu simplu de a sugera o traducere mai buna, imbogatindu-si astfel “repertoriul”. Am incercat o traducere in engleza a articolului de saptamana trecuta si atractia de a corecta greselile flagrante ale versiunii engleze a fost irezistibila, asa ca am contribuit si eu cu ceva la succesul noii tehnologii Google. Apoi m-am intrebat de ce am facut-o. Daca vanzatorul dintr-un magazin mi-ar cere sa-mi impachetez singur camasa pe care tocmai am cumparat-o, cu siguranta as refuza. Dar aici e vorba de un soi de parteneriat: chiar as vrea ca un cititor de limba engleza sa aiba parte de o traducere mai buna a textelor romanesti (poate chiar si ale mele). Cred ca motivatii la fel de difuze, combinand altruism, o doza de egoism si ceva amuzament, sunt cele care determina milioane de oameni sa participe la proiecte open source, sa finiseze articole din Wikipedia sau sa recenzeze carti la Amazon.

    Iar companiile sunt la randul lor interesate de aceasta noua forma de outsourcing: in loc sa angajeze lucratori, incredinteaza sarcini publicului. Se cheama “crowdsourcing” si chiar functioneaza. Fascinant este ca nu doar in lumea virtuala. In 2000, un tanar pe nume Jake Nickell a avut ideea sa propuna un concurs membrilor unei retele sociale populara printre designeri: oricine poate sa publice un imprimeu pentru tricouri, comunitatea voteaza, Nickell il imprima iar castigatorul capata doua tricouri gratuite. Nickell a fondat apoi compania Threadless si produce tricouri create si votate de o comunitate de 700.000 de membri, carora le place enorm sa-si vada desenele apreciate si apoi imprimate. Anul trecut compania a facut profituri de circa 12 milioane de dolari si continua sa creasca.

  • Televiziunea, magnetul cel mare

    Chiar daca de obicei primul trimestru al anului este o perioada cu investitii mai reduse in publicitate, reprezentand doar 15-20% din cheltuielile anuale, potrivit Mariei Tudor, managing director al Zenith Media, intre ianuarie si martie sumele investite au crescut cu aproximativ 45% la rate card (sumele brute fara discount) si cu 30% la net. Daca anul trecut investitiile nete in publicitate au fost de aproximativ 430 de milioane de euro, iar primul trimestru a adus 86 de milioane de euro, Maria Tudor estimeaza ca in primele trei luni din 2008 s-au cheltuit in jur de 100 mil. euro.

    Printre factorii care au stat la baza acestei cresteri in primul trimestru al anului se numara aparitia unor advertiseri noi, cum sunt brandurile din categoria de lux, dar si majorarea investitiilor unor companii din domeniul bancar, al telecomunicatiilor, farmaceutic sau turistic. Potrivit estimarilor Zenith, cea mai mare agentie de media de pe piata, cei mai importanti investitori in publicitate au fost in 2007 cei din domeniul telecomunicatiilor (cu cresteri de 21% fata de 2006), al berii (23%), al cosmeticelor (57%), auto (60%) si al bauturilor racoritoare (40%).

    Si in acest an e de asteptat ca partea cea mai consistenta a bugetelor de publicitate sa fie cheltuite pentru televiziune, adica aproximativ 363,8 milioane de euro din cele 525,6 milioane de euro, la cat evalueaza Zenith Media piata in 2008. Investitiile in publicitatea la televiziune sunt urmate de cele in presa scrisa, cu circa 82,8 milioane de euro, apoi de sume sensibil mai mici estimate pentru panotajul stradal si cel interior, radio, internet si cinematograf.

    “In primul trimestru, impartirea bugetelor pe medii nu a variat foarte mult fata de 2007. Ziarele au pierdut putin, panotajul stradal a fost ceva mai putin folosit, dar ma astept ca o parte din pierderi sa fie compensata datorita campaniei electorale. Televiziunea continua sa atraga cele mai multe investitii si probabil va fi in jur de 65% din piata, cum a fost si anul trecut”, afirma Maria Tudor. In timp ce reprezentantii altor agentii de media estimeaza cresteri de aproximativ 35-40% pentru statiile mari de televiziune si intre 10% si 40% pentru cele mici, reprezentanta Zenith spune ca vom afla nivelul cresterii abia la sfarsitul anului.

    Ea remarca faptul ca investitiile concentrate spre televiziune fac ca piata de publicitate din Romania sa fie diferita de cele din Europa de Vest, unde televiziunea atrage doar in jur de 40% din bugetele de promovare, iar celelalte medii sunt mult mai puternice. Situatia nu este specifica insa doar Romaniei, ci tuturor tarilor din Europa Centrala si de Est. “Televiziunea este mediul principal peste tot in regiune in general, bugetele de promovare atrase fiind peste 50%. Numai ca noi suntem una dintre cele mai fragmentate piete, in alte tari televiziunea fiind mult mai previzibila si mai usor de controlat. De exemplu, in Ungaria sunt doi jucatori puternici, in Cehia aproximativ la fel, iar Polonia are trei statii de televiziune cheie, dintre care cea de stat este foarte puternica”, afirma Tudor.

    Despre evolutia canalelor de promovare, directorul Zenith Media afirma ca presa va creste, chiar daca se confrunta cu probleme de distributie, investitiile in panotajul stradal vor continua si ele sa evolueze, la fel si cele in mediul online, dar sumele atrase de internet sunt inca mici, mai ales din cauza penetrarii reduse a acestuia, de aproximativ 30%. Segmentul de reviste se va dezvolta in continuare: pe de o parte se lanseaza si se vor mai lansa reviste upscale (in ultimul an s-au lansat Harper’s Bazaar, Eve, Marie Claire si InStyle), pentru ca apar branduri din zona de lux, in timp ce o parte din titlurile locale “vor disparea pentru ca nu livreaza”. Ea considera ca in acest an vor fi mai putine cresteri de preturi in segmentul de presa, cu exceptia ziarelor de sport, despre care managerul Zenith Media spune ca vor avea tarife speciale pentru perioada Campionatului European de Fotbal si cea a Jocurilor Olimpice, tarife pe care le considera firesti, avand in vedere audienta pe care o vor atrage cele doua evenimente.

    “Pe de alta parte, radioul este, ca si anul trecut, <sold out> si a urmat majorarea preturilor, fireasca in contextul cererii mai mari decat oferta.” Directorul Zenith Media afirma ca radioul este insa un mediu care are propriile limitari, din punctul de vedere al publicitatii: “Radioul functioneaza foarte bine in mix cu alte medii, mai ales pentru campanii promotionale. In acest context, nu e nici o surpriza ca televiziunea continua sa aiba o pozitie dominanta si anul acesta, indiferent de cresterile de preturi. Televiziunea este media care ofera un foarte bun randament (return on investment) pentru advertiseri”. Cresterea la nivelul pietei de publicitate este vizibila si la nivelul agentiilor de profil. In ceea ce priveste Zenith Media, daca in 2006 agentia a avut o cifra de afaceri de 36 de milioane de euro, iar in 2007 de aproximativ 54 de milioane de euro, pentru acest an Maria Tudor estimeaza o crestere de minim 30% a cifrei de afaceri.

    In februarie, agentia si-a lansat divizia digitala, Zed Digital Romania, cu scopul de a se extinde in aria serviciilor interactive. “Zed Digital va fi probabil undeva in jurul a 5% din cifra de afaceri a Zenith Media. Nu am asteptari foarte mari din punctul de vedere al volumelor, am insa asteptari ca dinamica si ca solutii de comunicare pe care le poate aduce”, declara Maria Tudor.

    Chiar daca perioada de sfarsit si inceput de an a adus multe schimbari de conturi de media (Heineken, Raiffeisen Bank, Citroën, InBev, Petrom, Romtelecom, Cosmote, BCR – ultimele doua conturi lucreaza cu alte agentii de media datorita unor decizii internationale), reprezentanta agentiei spune ca a fost selectiva in ceea ce priveste participarea la licitatii, preferand sa se concentreze pe clientii din portofoliu. Printre cei mai importanti clienti ai Zenith Media se numara L’Oréal, Ursus Breweries, BRD-GSG, Nestlé, Carrefour, grupul ING si Toyota. “In 2007 am avut o crestere organica foarte buna, dar si un new business de calitate. Mai sunt cateva categorii de bunuri de larg consum si mai ales telecom care ne lipsesc si pe care mi le-as dori in portofoliu. Sper ca perioada urmatoare sa fie buna pentru noi din acest punct de vedere”, afirma Maria Tudor.

    Top zece agentii de media

  • Caut zbor low-cost

    Pentru a merge la Roma, in perioada 15-22 iunie, cel mai ieftin bilet de avion dus-intors cu plecare din Bucuresti costa aproape 135 de euro, dar in functie de preferintele legate de ora si de compania aeriana, pretul poate ajunge pana la 200 de euro. In aceeasi perioada, pentru un zbor catre Barcelona este nevoie de cel putin 283 de euro, dar exista alte cateva variante, cea mai scumpa fiind de putin peste 563 de euro. Pentru Londra, biletul de avion dus-intors costa aproape 305 euro.

    Acestea sunt cateva dintre rezultatele returnate la o cautare pe site-ul Flypod.ro, un soi de agregator de zboruri low-cost din toata lumea, lansat recent de Mihai Fanache, proprietarul agentiei de publicitate Media Cafe. Din Bucuresti, spre exemplu, exista zboruri catre 62 de destinatii, dar punctul de plecare nu trebuie neaparat sa fie unul dintre cele doua aeroporturi din Capitala, site-ul fiind capabil sa caute cursele operatorilor low-cost indiferent de orasul de plecare sau de destinatie. “Investitia in acest proiect s-a ridicat la 20.000 de euro, la care se vor mai adauga inca 80-100.000 de euro pentru promovare in urmatorul an”, spune Fanache. Una dintre principalele componente ale investitiei, dincolo de designul aerisit al site-ului, este platforma pe care este realizat, Flypod.ro avand la baza diferite elemente intuitive, cum ar fi sugestiile legate de orasele de plecare si de destinatie odata ce sunt tastate cateva litere. Evident, Flypod.ro nu este o agentie de turism. Biletele sunt emise de companiile aeriene, motiv pentru care au fost necesare o serie de parteneriate cu acestea, iar pentru fiecare bilet este perceputa o taxa de 7 euro, echivalentul comisioanelor percepute de parteneri si cele de procesare a platilor cu cardul. “Dintre cei 7 euro, cam 1-2 euro reprezinta castigul nostru”, explica Mihai Fanache.