BusinessMagazin

Blog

  • FOCUS: “4,3,2”: incasari de 5.000.000 dolari si 15 premii

    In asteptarea premiilor Globurile de Aur (13 ianuarie), unde "4,3,2" este nominalizat la categoria "cel mai bun film strain", echipa lungmetrajului isi numara premiile obtinute, dar si banii, intrucat filmul a avut deja incasari insumate de 5.092.423 dolari (circa 12,5 milioane de lei, respectiv 3,46 milioane de euro, potrivit cursului BNR).

     

    Primul regizor roman care a obtinut prestigiosul Palme d’Or cu un film romanesc, Cristian Mungiu si-a adagat in palmares, dupa Cannes 2007, premiu dupa premiu. Povestea a doua studente caministe, desfasurata intr-o singura zi din anul 1987, cand Gabita (Laura Vasiliu), cu ajutorul Otiliei (Anamaria Marinca), cauta sa faca un avort – ilegal la acea vreme, a devenit cunoscuta in toata lumea.

    Citeste continuarea pe www.mediafax.ro  

  • Seful BRD: Vad mai multe intrebari decat certitudini

    Anul 2008 va fi dominat de incertitudini, o sursa majora de semne de intrebare fiind mediul extern, care poate antrena socuri pe o piata interna deja vulnerabila, asa ca oamenii de afaceri vor fi mai prudenti, anticipeaza Patrick Gelin, presedintele BRD-SocGen.

    "Vad mai multe semne de intrebare decat certitudini pentru 2008. In constructia bugetului noi ne situam pe ipoteza optimista a evolutiei Romaniei, insa programul de investitii va depinde de schimbarile de conjunctura: daca vedem inrautatiri semnificative, suntem gata sa-l incetinim", a declarat Gelin pentru ZF.

     

    El spune ca oricum BRD nu va duce o politica de cota de piata, obiectivul celei de-a doua mari banci de pe piata dupa active fiind sa avanseze "in conditiile unui risc corect evaluat". Comportamentul pietelor internationale ridica primul mare semn de intrebare pentru Gelin

    Click aici pentru a citi continuarea articolului.

  • Pasul doi

    Cele patru luni pe care le-au avut la dispozitie angajatii cu varsta de pana la 35 de ani pentru a-si alege un administrator pentru pensia privata obligatorie se incheie saptamana viitoare, pe 17 ianuarie. Ultima raportare a adeziunilor semnate va fi facuta de companii pe 25 ianuarie, cand va avea loc si cea din urma validare a participantilor atrasi. Dupa primele trei luni ale campaniei initiale de aderare, peste 2,9 milioane de angajati cu varsta de pana la 45 de ani intrasera deja in sistem, fiind validati de catre Casa Nationala de Pensii si Asigurari Sociale (CNPAS). Practic, intrarea in sistem este obligatorie (si limitata ca perioada de aderare pana pe 17 ianuarie) pentru toti angajatii de maxim 35 de ani, salariatii cu varsta cuprinsa intre 35 si 45 de ani avand si ei optiunea (dar nu si obligatia) de a participa la sistemul de pensii private obligatorii. In acest sistem, un procent din contributia de pensii (CAS) va merge catre un administrator privat care investeste acesti bani in diferite tipuri de plasamente (conform regulilor stabilite prin prospectul fiecarui fond). In 2008, contributia transferata spre fondurile private de pensii va fi de 2% din salariul brut, procent ce va creste progresiv cu 0,5% in fiecare an.

    Dupa validarea din 25 ianuarie urmeaza o noua etapa, asa numita „loterie“, in care toti cei care ar fi avut obligatia de a-si alege un administrator, dar nu au facut-o vor fi automat redistribuiti. Loteria, bazata pe un program informatic, are la baza un principiu destul de simplu: repartizarea este aleatorie si se face in functie de cota de piata obtinuta de administratori pana la momentul respectiv. Astfel, companiile ce au reusit sa atraga cei mai multi contributori in cele patru luni de campanie vor fi si cele care primesc cele mai mari cote de indecisi. Loteria se desfasoara dupa un algoritm predefinit, stabilit in detaliu prin legislatie (Norma nr. 31/2007 adoptata de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private). Astfel, CNPAS va realiza o prima clasificare a persoanelor ce trebuie repartizate in functie de varsta, in doua intervale: 16 – 25 de ani si 26 – 35 ani. Fiecare dintre cele doua categorii va fi apoi organizata in functie de gen (femei si barbati) – astfel organizandu-se, in final, patru urne din care se face repartizarea aleatorie. La finalizarea acestui proces, CNPAS valideaza persoanele repartizate pentru fiecare fond in parte si transmite companiilor lista de persoane ce le-a fost alocata, acestea fiind obligate sa instiinteze contributorii in maxim 15 zile. Dupa finalizarea loteriei are loc o ultima validare, definitiva, a tuturor participantilor la sistemul pensiilor private. Estimarile actuale de piata arata ca, dupa repartizarea aleatorie, numarul total de clienti ce vor fi atrasi ar putea ajunge spre 3,5 milioane de angajati.

    Odata intreg procesul de aderare finalizat, urmeaza etapa in care vor incepe platile dinspre sistemul public spre cel privat, cel mai probabil in primavara acestui an. Baza de calcul a contributiei de 2% este reprezentata de venitul brut al angajatilor, care include, pe langa salariul brut, si prime, stimulente si alte venituri realizate. Angajatul care participa la sistem nu resimte insa aceasta contributie ca pe o cheltuiala in plus, dat fiind ca ea este redistribuita din contributiile pe care angajatorii le vireaza si in prezent catre bugetul de asigurari sociale. Pentru participantii din sistem pentru care angajatorul nu a facut plata contributiilor, CNPAS va vira oricum cei 2%, urmand ca ANAF sa recupereze ulterior aceasta contributie de la angajatorul respectiv. In eventualitatea neachitarii la termen a contributiei datorate fondului de pensii, persoana raspunzatoare pentru aceasta intarziere este obligata la plata unor dobanzi si penalitati egale cu cele stabilite pentru neplata obligatiilor bugetare. Aceste dobanzi si penalitati merg tot spre contul individual al participantului care a fost prejudiciat – iar pentru aceste sume nu se percep comisioane de administrare. Banii nu ajung insa direct la administrator, ci in conturile bancilor depozitare, care au in pastrare toate activele unui fond de pensii administrat privat, in baza unui contract. Un administrator poate desemna un singur depozitar, care nu poate face parte din acelasi grup financiar cu administratorul (acolo unde este cazul). Banca este cea care, executand ordinele de investitii ale administratorului, plaseaza activele in diferite instrumente financiare.

    Investitiile vor fi realizate de catre administratori in conformitate cu strategia deja definita de ei prin prospectele schemelor de pensii. Politica de investitii, descrisa in mod obligatoriu in prospect, este declaratia in forma scrisa a administratorului privind strategia de investire a activelor fondului pe care il administreaza. Ea descrie si alte elemente caracteristice investitiilor financiare, cum ar fi metodele de evaluare a riscurilor investitionale, procedurile de management al riscului, precum si persoanele responsabile de luarea deciziilor si realizarea investitiilor.

    2008 va fi, cel mai probabil, si anul primelor miscari de concentrare in industria pensiilor private obligatorii, in conditiile in care multi dintre cei 18 administratori au strans un numar (foarte) mic de participanti. Potrivit legii, administratorii au la dispozitie trei ani de la momentul primei colectari pentru a atinge un minim de 50.000 de participanti pentru a nu le fi retrasa autorizatia de functionare. Greu totusi de crezut ca cei ce nu au reusit sa atraga in patru luni de campanie acerba masa critica de adeziuni vor dori sa mai investeasa in plus pentru a continua lupta – o lupta care, pentru companii, implica costuri imediate semnificative si castiguri doar pe termen lung.

    Puncte cheie 

  • Cel mai scump EMBA

    Marian Dinu, 33 de ani, a decis sa urmeze un program EMBA pe vremea cand conducea directia de afaceri juridice a Petrom si dorea sa incerce un domeniu complementar dreptului, ca sa aiba o baza mai „stiintifica“ care sa-l ajute in cariera. „Pregatirea de tip EMBA te ajuta sa intelegi care fapte sunt relevante pentru luarea deciziilor. Este ca atunci cand unui om ratacit intr-o padure i se da o busola si o harta“, spune Dinu. In urma stagiului de practica, desfasurat in companii americane, Dinu a ramas impresionat de policalificarea managerilor intalniti, de faptul ca toti se preocupasera sa aiba abilitatea de a se adapta la cerintele unei noi functii. „Ei trecusera deja prin mai multe posturi in cadrul aceleiasi organizatii. Se pare ca specializarea nu mai e la moda in America sau, cel putin, nu in management“, spune Dinu, care acum este director al departamentului de corporate din cadrul firmei de avocatura Linklaters.

    Dinu face parte din prima promotie de cursanti ai programului Executive MBA organizat de Universitatea de Stiinte Economice si Administrative din Viena (WU). In iulie, cursantii au fost in Statele Unite, unde au lucrat in companii precum Bear Stearns, Nasdaq, Medtronic, Caterpillar, biroul local al Reuters. „E interesant sa vezi cum diferite organizatii isi stabilesc obiective si cum se organizeaza pentru a le realiza. Relatia dintre strategia si cultura unei firme a fost, de asemenea, un lucru pe care l-am urmarit cu atentie. Am fost impresionat de acuta constientizare a nevoii de a se mentine in continua schimbare pentru a tine pasul cu piata, cu concurenta“, spune Marian Dinu.

    Recent, organizatorii programului au anuntat inceperea inscrierilor pentru a doua serie de cursanti. Programul costa 35.000 de euro, in conditiile in care celelalte de pe piata costa mai putin de jumatate din suma. Printre cele mai cunoscute programe de Master of Business Administration de pe piata se numara programul MBA Romano-Canadian oferit de Bucharest School of Management, programul MBA Open University Business School organizat in Romania prin intermediul fundatiei CODECS, programul Executive MBA al Institutului de Administratie Publica si a Afacerilor din Bucuresti ASEBUSS, programul Weekend MBA al Central European University Business School de la Budapesta, programul de EMBA al Universitatii Sheffield. Preturile acestora variaza intre 5.000 si 15.000 de euro.

    Programul Executive Academy al WU este sponsorizat de Erste Bank si Petrom. Cele doua companii sponsorizeaza 20 de locuri, iar participantii selectati trebuie sa contribuie cu 3.000 de euro din taxa totala. Anul acesta, celor care intrunesc criteriile de selectie li se ofera alte zece locuri, taxa putand fi acoperita de un sponsor privat sau de persoane individuale. Programul se adreseaza absolventilor de facultate cu minimum cinci ani de experienta profesionala si care cunosc foarte bine limba engleza. Cursurile se desfasoara la Bucuresti in regim part-time (o data pe luna predare si restul lucru individual pe diverse teme sau studii de caz), pe parcursul a 14 luni, si se concentreaza pe management general si financiar si strategii de globalizare.

    Programul, care cuprinde si doua calatorii de studiu in Austria si SUA, a fost initiat anul trecut intr-un moment cand universitatea austriaca dorea sa-si extinda programele in Romania, iar OMV si Erste Bank isi extinsesera activitatile pe piata romaneasca si erau interesate sa contribuie la dezvoltarea mediului de afaceri, dupa cum spune decanul WU Executive Academy. „Cresterea sustinuta a economiei romanesti inseamna o crestere a nevoii de top manageri educati, cu o gandire internationala, ceea ce creeaza un potential puternic pentru universitatile straine de a investi in piata romaneasca de training postuniversitar“, spune Bodo B. Schlegelmilch, decanul WU Executive Academy.

    Companiile austriece sunt puternic reprezentate in Romania, OMV si Erste Bank fiind printre cei mai mari investitori straini din tara. In decembrie 2005, Erste Bank a castigat licitatia pentru Banca Comerciala Romana, cea mai mare banca autohtona, in timp ce OMV este prezenta in Romania incepand cu 2004, in urma achizitionarii pachetului majoritar al Petrom. „Prin acest program sustinem dezvoltarea personalului la un nivel inalt al competentelor de management global, ceea ce va contribui la impulsionarea economiei pe termen lung“, spune Rupert Dollinger, manager de resurse umane al Erste Bank.

  • Profituri de Craciun

    Cresterea afacerilor asteptate de agentiile de turism si hotelierii in perioada sarbatorilor de iarna a depasit cresterea medie a pietei serviciilor turistice din 2007, de 15%. Este concluzia la care au ajuns mai multe agentii de turism ce vandusera la mijlocul lunii decembrie un numar de bilete egal cu totalul biletelor vandute pentru sarbatorile din 2006. „A fost cu certitudine un an mai bun, iar cresterea medie a numarului de bilete care s-au cumparat a fost undeva la 20% fata de anul trecut“, estimeaza Dragos Raducan, secretarul general al Federatiei Patronale a Hotelierilor din Romania si directorul general al agentiei de turism Magest Travel.

    In 2006, agentiile de turism au inregistrat, in perioada sarbatorilor de iarna, incasari totale de circa 50 de milioane de euro, iar pachetele turistice de Craciun si de Revelion s-au vandut in proportie de aproape 100%, arata datele Asociatiei Nationale a Agentiilor de Turism (ANAT). „A fost primul an cand, la o crestere cu 30% a numarului de pachete puse la vanzare, s-a vandut aproape tot, in conditiile in care in 2005 oferta a crescut cu 10% si s-a vandut putin peste 60% din total“, spune Traian Badulescu, oficial al ANAT.

    Pentru sfarsitul lui 2007 insa, numarul pachetelor puse in vanzare a fost cu aproximativ 20% mai mare, iar agentiile estimeaza din nou ca vanzarile s-au apropiat de 100%. Aceasta inseamna ca cifra de afaceri pe care o vor raporta agentiile de turism cu ocazia sarbatorilor de iarna va fi in jur de 60 de milioane de euro.

    Dimensiunea afacerilor inregistrate de agentii nu va mai reflecta insa corect numarul persoanelor care si-au petrecut sarbatorile in afara tarii. Si aceasta din mai multe cauze: achizitionarea sejurului de pe internet si transportul cu masina pana la destinatie (scenariu cel mai des intalnit pentru Bulgaria vara si Austria iarna), achizitionarea unui sejur al unei agentii straine si transferul cu o cursa aeriana pana la destinatie, dar mai ales ultima tendinta – cumpararea cazarii de pe internet si transportul cu o cursa aeriana low-cost. „Pentru perioada de la sfarsitul anului este deja un grad de ocupare de 95%, iar cursele 100% ocupate sunt cele pe rutele Paris, Milano, Roma, Barcelona si Venetia“, spunea Florentina Ivan, director de comunicare al companiei romanesti low-cost Blue Air.

    Gradul de incarcare a curselor pentru aceasta perioada este ridicat si pentru ca numarul biletelor cumparate dus-intors, pentru un interval de aproximativ o saptamana si cu sarbatorile la mijloc, reprezinta mai mult de jumatate din cele vandute, dupa cum spun oficialii companiilor low-cost. Iar potentialul acestui mod de a merge in vacanta este imens, spun tot ei: „Practic, noi estimam ca orice persoana cu venituri medii de peste 300 de euro pe luna poate sa isi permita minimum o vacanta cu un zbor low-cost in strainatate pe an“, spune Mihaela Badic, country manager al Sky Europe, compania slovaca de low-cost prezenta in Romania de la sfarsitul anului 2006. Deocamdata, o parte destul de mica din acest segment a prins deja gustul unor astfel de calatorii – e vorba de cei ce au incaput pe locurile scoase la vanzare de companiile aeriene low-cost. In acest moment, pe piata exista opt operatori low-cost (Blue Air, My Air, Click Air, Sky Europe, Wizz Air, GermanWings si easyJet), fiecare avand minimum trei zboruri pe saptamana catre orase europene.

    Florentina Ivan, oficial al Blue Air, considera ca numarul turistilor care calatoresc acum in vacanta cu avioane low-cost este mai mare decat cel al turistilor ce pleaca la sfarsitul lui decembrie in strainatate cu avioane charter. Pentru perioada sarbatorilor, urma sa plece din Romania aproximativ 30 de curse charter, ceea ce inseamna aproximativ 3.500-4.000 de turisti. Principalele destinatii de charter in 2007, ca si cele din 2006, au fost Austria (doua zboruri organizate de J’Info Tours) si Finlanda (cate un zbor organizat de Perfect Tour si Interra Travel), dar si Egipt (cinci zboruri) sau Cipru. Cum majoritatea pachetelor turistice au avut data de intoarcere la mijlocul saptamanii trecute, inchiderea aeroporturilor bucurestene pe data de 3 ianuarie a dat peste cap atat planurile turistilor, cat si profiturile agentiilor, care au fost nevoite sa plateasca nopti de cazae in plus pentru turisti.

  • Castiguri in vreme de criza

    Cam asa ar putea suna filozofia burselor pe care se pot tranzactiona produse derivate. Principala piata de la noi din acest sector este Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu (BMFMS), locul unde se pot incheia contracte futures sau optiuni pe produse derivate din actiuni listate la Bucuresti, din cursul de schimb valutar sau din metale pretioase. „Pe piata de la Sibiu speculatorii pot castiga din orice variatie a cotatiilor, indiferent daca este vorba de crestere sau de scadere. Acesta este unul dintre marile avantaje ale bursei la termen, unic in Romania, faptul ca tranzactionarea poate fi inceputa direct prin vanzare“, explica Teodor Ancuta, presedintele BMFMS.

    Procedeul de start al tranzactionarii direct prin vanzare (nu prin cumparare, asa cum se intampla pe piata spot) se nu-meste „vanzare in lipsa“. Practic, se incheie un contract prin care vinzi un pachet de actiuni, pe care nu le detii, la un anumit pret, si te angajezi sa le rascumperi la o data si la un pret prestabilite. Prin con-tractele incheiate la bursa sibiana se realizeaza tranzactii in marja, adica sunt cumparate sau vandute actiuni cu bani imprumutati de la broker, garantia ceruta fiind de minimum 15-20% din valoarea contractului. Acest tip de tranzactii maresc substantial profitul posibil, insa si pierderea poate fi la fel de mare.

    Contractele futures reprezinta un angajament standardizat intre doi parteneri, prin care unul se obliga sa vanda un anumit activ, iar celalalt sa cumpere. Pretul este stabilit la incheierea contractului, la fel si data de executie. In functie de pretul activului din piata reglementata (BVB cu piata principala, in cazul activelor ce au ca suport actiuni listate pe aceasta piata), unul dintre cei doi parteneri va castiga, iar celalalt va pierde. Tranzactionarea derivatelor este „un joc cu suma nula“, cum spune Ancuta, in care finantarea profitului unei parti vine din pierderea celeilalte.

    Pentru a deschide o pozitie pe futures, investitorul trebuie sa fie foarte sigur ca evolutia intuita de el este cea corecta, nu cea pe care o doreste partenerul de contract. La inceputurile pietei la termen, in urma cu cateva sute de ani, cand producatorii si comerciantii au decis sa isi acopere riscurile de fluctuatie a preturilor marfurilor, nu existau perdanti. Astfel de contracte se realizeaza in continuare pentru multe tipuri de marfuri, fara a exista un perdant intre cele doua parti: este cazul produselor derivate folosite ca instrumente de acoperire a riscului (hedging), foarte utilizate de pilda pentru eliminarea riscului valutar. La ora actuala, de produse derivate uzeaza deopotriva speculatorii (cei care deschid pozitii pentru a profita de pe urma variatiei cotatiilor, fara a detine in portofoliu activul suport – marfa, actiunea sau valuta pe care se construieste produsul derivat) si hedgerii (persoanele expuse riscului de fluctuatie a unui pret si care incearca acoperirea respectivului risc, detinand deopotriva in portofoliu activul suport si contracte futures construite pe acelasi activ suport – de pilda, daca are actiuni SIF si anticipeaza ca ele vor scadea, investitorul poate vinde contracte futures cu activ suport SIF, mizand pe aceasta scadere).

    „In momentul de fata, speculatorii sunt categoria de investitori activi la Bursa de la Sibiu, reprezentand circa 80-85% din totalul contractelor incheiate, restul de 15-20% fiind pozitiile care apartin hedgerilor“, spune Teodor Ancuta. Prezenta slaba a hedgerilor este pusa pe seama lichiditatii scazute a pietei. „Pentru un exportator, acoperirea riscului valutar este foarte dificila la Sibiu atunci cand este vorba de sume mari. Chiar si la sume mici, cum ar fi 50.000 de euro, un exportator are nevoie de mai multe zile pentru acoperirea riscului cu contracte futures la Sibiu. La sume mari nici macar nu se poate“, explica Mihai Ionescu, presedintele Asociatiei Nationale a Exportatorilor si Importatorilor din Romania.

    La bursa de la Sibiu, doar investitorii mici si medii pot acoperi riscul rezultat din variatia unor pozitii deschise pe piata spot de la Bucuresti, spune Adrian Simionescu, director general al societatii de brokeraj Vienna Investment Trust. „Pentru un investitor mare este imposibil. La cateva milioane de titluri SIF ar trebui sa deschida mii de pozitii la Sibiu, mult peste posibilitatile pietei din acest moment.“ In primele trei trimestre ale anului trecut, media zilnica a contractelor incheiate se ridica la 15.000.

  • Publicitate locala, deci pe internet

    Publicitatea de provincie, facuta pentru a ajunge la consumatori care nu locuiesc in New York sau Los Angeles, este o piata de 8,5 miliarde de dolari (aproape 6 miliarde de euro). Acest buget se imparte intre publicatiile si televiziunile locale, site-uri si cartile de telefoane Yellow Pages intr-un raport nu tocmai obisnuit. 43,7% revine domeniului online, conform companiei de analiza a pietei Borrell Associates. Aceasta in vreme ce doar acum trei ani ziarele si revistele locale atrageau aproape jumatate din bugete, restul fiind impartit aproximativ egal intre celelalte media purtatoare de publicitate. „Presa scrisa locala s-a concentrat prea puternic pe apararea vanzarilor sale clasice, pentru produsele tiparite, in loc sa vada internetul ca pe un mediu nou si competitiv“, a declarat in Wall Street Journal Gordon Borrell, directorul agentiei care a realizat acest studiu.

    Vestea buna pentru publicatiile scrise e ca se afla pe o piata care oricum creste, cea a publicitatii de provincie. Anul acesta, piata totala este asteptata sa creasca pana la 12,6 miliarde de dolari (8,75 miliarde de euro), cu 48% mai mult decat in 2007. Vestea proasta e ca publicatiile traditionale fac destul de greu trecerea la online, audientele captate prin variantele online ale publicatiilor punctand doar cu 7,1% la incasarile proprii.

    In aceasta transformare, cateva trusturi au abordat strategii distincte. McClatchy, un trust de 31 de cotidiene americane locale, si-a regandit tarifele de publicitate si structura pachetelor de vanzare pentru a fi asemanatoare celor online. Trustul de presa Gannett administreaza acum 50 de retele sociale pe internet adresate mamelor si familiilor, parte a unei strategii mai largi care urmareste cresterea vanzarilor online prin asa-numitele site-uri hiperlocalizate.

    S-ar putea sa fie insa prea tarziu. Audienta locala incepe sa devina un obiectiv important si pentru gigantii online Google si Yahoo!. Din ce in ce mai mult, media traditionale care nu au puterea unei acoperiri nationale se aliaza cu acestia doi pentru a face fata schimbarii.

    Acum mai bine de un an, Yahoo! a semnat acorduri cu aproximativ 6 trusturi de presa pentru a crea o retea publicitara ce include atat spatii online, cat si offline. De atunci numarul lor a crescut permanent, iar titlurile reprezentate acum au ajuns la aproape 300 in Statele Unite.   

  • Tot tu

    Intre mai multe alte topuri, Time a publicat in ultimul numar din 2007 un clasament al celor mai bune 10 site-uri, urmand propriile considerente. Lemonade.com nu este cel mai cunoscut sau folosit dintre site-uri (e lansat recent), dar ar putea schimba comertul pe internet, pentru ca foloseste o abordare noua: ii plateste pe cei care recomanda un produs. Pe traseul vanzator-cumparator – mai exact intre mari magazine online si cumparatori pe internet – cel care recomanda un produs dintr-un magazin primeste 80% din comisionul de vanzare. Restul de 20% revin Lemonade, pentru ca pune la dispozitie locul de intalnire, site-ul, si pentru ca el e cel care stabileste acorduri cu magazinele online care sunt dispuse sa plateasca extra intre 5% si 20% din pretul produselor celui ce-i aduce cumparatori. Acordurile difera cu fiecare retailer in parte, unele fiind dispuse chiar sa ofere 10 dolari pentru un client nou sau sa puncteze si vizitele pe site care nu se transforma in cumparaturi.

    Numele magazinului e inspirat de micile afaceri ale copiilor americani care vand sucuri in fata casei trecatorilor din standuri colorate injghebate ad-hoc, pentru bani de buzunar. Nici Lemonade.com nu va aduce altceva decat bani de buzunar majoritatii celor care isi fac stand pe site. Veniturile obtinute ajung la utilizatori in conturile de PayPal, cel mai cunoscut serviciu de microplati pe internet. „Daca vorbesti cu persoane de 13-25 de ani si le spui ca pot face 15-30 de dolari pe luna recomandand altora ce sa cumpere, vei vedea ca e o veste foarte buna pentru ei“, spune Thomas Zawacki, unul din cei doi fondatori, intr-un interviu acordat New York Times. Tot el spune ca cele mai recomandate produse de pana acum au fost telefoanele mobile si iPod-urile.

    Utilizatorii romani cu cont PayPal pot folosi serviciul amenajand propriul chiosc de limonada, restrictia fiind faptul ca e musai ca aceia care cumpara produsele recomandate sa fie din Statele Unite.

    Alegerea Time s-ar putea dovedi inspirata. Pana la urma, blogul a devenit foarte utilizat si pentru ca permite oricui, fara cunostinte tehnice, sa-si realizeze propriul site din cateva clicuri. Lemonade.com merge mai departe. Oricine isi poate face acum un magazin online.           

  • Meciul titanilor

    La Sun Microsystems, unde a fost director pentru tehnologie (chief technology officer – CTO), Schmidt a asistat la modul cum presedintele companiei, Scott G. McNealy, s-a ridicat impotriva Microsoft si cum i-a catalogat pe conducatorii acestui grup, Steven A. Ballmer si Bill Gates, drept „Ballmer si Butthead“. Ulterior, in timpul celor patru ani petrecuti ca director executiv la Novell, Schmidt spunea adesea ca ar fi o prostie din partea oricarui rival sa incerce sa concureze „cu gigantul“, pentru ca n-ar face decat sa zgandare mania Microsoft.

    Apoi, cu sase ani in urma, Schmidt a prins postul de director executiv la Google si astazi se afla la conducerea unuia dintre cei mai inventivi si spectaculosi jucatori din industria computerelor, liderul de necontestat in cautarile pe internet si in publicitatea online. Cu resursele sale extinse si ochiul atent la noile piete, Google a inceput sa ofere produse online care lovesc chiar in inima puterii financiare a Microsoft: aplicatii de editare de text si de grafice.   

    Infruntarea in plina desfasurare dintre Google si Microsoft promite sa fie o inclestare de poveste in lumea afacerilor. Are sanse sa contureze viitorul ambelor companii si sa dea seama de modul cum consumatorii si corporatiile lucreaza, achizitioneaza, comunica si cum isi organizeaza viata in mediul digital. Google vede toate acestea intamplandu-se pe serverele sale la distanta din centre de date indepartate, accesibile de pe internet prin intermediul unui manunchi de dispozitive cu si fara fir – o structura cunoscuta sub numele de „cloud computing“. Microsoft vede si el un viitor al internetului, dar unul al carui centru de greutate ramane strans legat de software-ul pentru calculatoare personale dezvoltat de companie. Si de aici conflictul intre cele doua abordari.

    Dar intr-un interviu prelungit, acordat la campusul Google din Mountain View, California, Schmidt urmeaza obiceiurile din trecut. Isi ascunde strategiile. Cand vorbeste cu modestie despre o miscare pe care majoritatea industriei o vede ca pe un asalt al Google impotriva Microsoft, Schmidt face tot posibilul sa spuna ca de fapt e cu totul altceva.    

    Nu, spune el, nu s-a gandit nimeni la inlaturarea Microsoft anul trecut, atunci cand Google a introdus un pachet de aplicatii software online numit Google Apps, care include servicii de e-mail, mesagerie instant, calendare, procesare de cuvinte si tabele. Toate sunt versiuni mai simple ale programelor costisitoare care alcatuiesc profitabilul pachet Office al celor de la Microsoft, iar Google le ofera gratuit consumatorilor. Cu toate acestea, spune Schmidt, Google Apps nu sunt altceva decat un pas natural in efortul Google de a oferi mai multe capacitati de procesare utilizatorilor de internet. „Pentru majoritatea oamenilor“, spune el, „computerele sunt complicate si imprevizibile“, datorita defectiunilor si asaltului virusurilor. Daca Google poate oferi pe internet servicii proprii unui calculator, atunci „aceasta va fi o imbunatatire vizibila in vietile oamenilor“, spune el.  

    Ca sa explice, Schmidt se duce catre o plansa. Deseneaza un dreptunghi si insira o lista cu lucrurile care se pot face in „cloud“-ul („norul“ de legaturi) cu centrul pe internet. Apoi, Schmidt adauga ca lista se extinde pe masura ce conexiunile la internet devin tot mai rapide si software-ul de internet se imbunatateste. Intr-o sectiune a dreptunghiului, cam 10%, el hasureaza ce nu se poate face cu ajutorul Google Apps, precum procesarea de grafice elaborate. Asadar, in filozofia Google, 90% din lucrul cu calculatorul se va face in cele din urma cu ajutorul acelui „nor“? „Din punctul nostru de vedere, da“, spune Schmidt. „E un raport 90 la 10“. Inauntrul norului se afla „aproape tot ce ai de facut intr-o companie, aproape tot ceea ce face un angajat calificat“.

    Schmidt crede, evident, ca auspiciile istoriei si ale tehnologiei sunt in favoarea Google. Microsoft insa, bineinteles, nu are de gand sa stea degeaba si sa se uite. Compania a cheltuit miliarde de dolari incercand sa ajunga din urma Google in serviciile de cautare si de publicitate online, pana acum fara succes. Si companiile se lupta in promisiuni, in noi si noi terenuri – hartile online, fisierele video online sau software-ul pentru telefoane mobile. „Principiul de baza al Google este sa incerce sa schimbe toate regulile din lumea software-ului“, spune David B. Yoffie, profesor la Harvard Business School. Daca Google va reusi, spune Yoffie, „o mare parte din valoarea pe care Microsoft o furnizeaza astazi poate deveni caduca“.

    La Microsoft, remarcele lui Schmidt sunt percepute ca strigate de lupta. Microsoft traieste din software-ul traditional instalat pe calculatoarele personale, iar directorii companiei considera o fantezie perspectiva ca 90% din utilizarea calculatorului sa se faca prin intermediul internetului. „Este, bineinteles, total fals, luand in calcul unde se afla piata astazi si incotro se indreapta“, spune Jeff Raikes, presedinte al diviziei de business a Microsoft, care include produsele Office. Pentru Raikes, provocarea Google este un atac la Microsoft care este si prost coordonat, si arogant. „Accentul este pus pe propriul interes competitiv, pe incercarea de a submina Microsoft, in loc sa fie pus pe ce-si doresc clientii sa poata face“, spune el.

  • Prea multa ciocolata

    Elvetienii consuma anual peste 11 kilograme de ciocolata pe cap de locuitor, situandu-se pe locul al doilea in lume, dupa britanici, in materie de apetit pentru acest produs. Ciocolatierii incearca sa-i atraga cu noi sortimente, dar au ceva de lucru daca vor sa-si convinga consumatorii, deoarece majoritatea prefera inca traditionala ciocolata cu lapte.

    Producatorii de ciocolata din Zürich, paradisul iubitorilor acestui desert, unde magazinele de specialitate umplu locul printre sediile unor mari banci ca UBS sau Credit Suisse ori alaturi de magazinele Chanel sau Cartier, incearca sa inoveze retetele, introducand ingrediente ca ardeiul iute sau sofranul. Se organizeaza si degustari, ca la vinuri, sau propuneri sofisticate – acum mai mult ca niciodata se cauta ciocolata cu origine simpla, adica aceea preparata din cacao provenita dintr-o singura regiune, iar fabricantii incearca sa indrepte consumatorii spre varietatile de ciocolata amaruie, considerata mai pura si mai sanatoasa. Strategia pe care se pedaleaza cel mai mult se bazeaza pe insistenta asupra rolului benefic al ciocolatei asupra sanatatii, dupa ce o multime de descoperiri recente in acest sens au aratat ca ea este la fel de benefica pentru inima ca vinul rosu.

    O alta problema de rezolvat pentru comercianti este de a asigura disponibilitatea ciocolatei in cat mai multe locuri, de la magazine la automate, ca aliment solid sau ca bautura, pentru a „pacali“ astfel saturatia pietei. „Poti chiar si sa oferi ciocolata, nu pe gratis, dar mult mai ieftin, numai ca nici asta nu va putea creste cantitatea pe care o consuma elvetienii“, spune Franz Urs Schmid, seful Chocosuisse, asociatia producatorilor de ciocolata din tara cantoanelor. Numai ca si scaderea de pret e improbabila: in lunile urmatoare, spune Schmid, sunt de asteptat scumpiri, pentru ca pretul laptelui praf, unul din ingredientele de baza, s-a dublat in ultimul an.