BusinessMagazin

Blog

  • Retelele sociale, acum si pe mobil

    Laura Kern din New York are 28 de ani si multi prieteni cu care vrea sa tina legatura. De cand a descoperit retelele sociale accesibile prin telefonul mobil, poate sa stie mereu unde se afla ei, poate face schimb de impresii asupra ultimei petreceri la care au participat sau le poate trimite fotografiile facute in excursia din weekend de pe telefonul ei mobil.

    “Uite-l pe Jack; probabil se duce cu baietii la barul nostru, pentru ca langa el ii mai vad pe trei dintre colegii lui de birou. Ma gandesc sa le fac o surpriza si sa apar acolo inaintea lor”, spune ea, aratand un punct mic rosu pe o harta de pe ecranul telefonului. Laura Kern este doar unul dintre milioanele de membri de retele sociale online care incearca acum sa-si transpuna experienta de comunicare pe internet pe telefonul mobil.

    Nu mai este pentru nimeni o noutate ca retelele sociale precum Facebook sau MySpace au castigat in ultimii ani zeci de milioane de membri. Iar dintre primele zece site-uri din lume, patru sunt retele sociale, conform revistei Time. Noutatea o reprezinta insa numarul mare de companii care se ofera sa transforme telefoanele mobile in adevarate portaluri de acces catre astfel de retele. Avand in vedere ca numarul abonatilor la servicii de telefonie mobila din intreaga lume a depasit 3,3 miliarde, cu mult mai multi decat utilizatorii de internet, o astfel de afacere suna promitator.

    In ultima perioada a crescut numarul micilor companii care ofera servicii de “mobile social networking”. Cu alte cuvinte, ofera posesorilor de telefoane mobile posibilitatea de a se conecta la retele sociale si de a-si localiza amicii sau colegii prin intermediul celularului. “Elementul de baza al acestor servicii este localizarea in timp real a prietenilor care sunt conectati la aceeasi retea”, a declarat Dan Harple, fondatorul si directorul executiv al GyPSii, o retea sociala din Amsterdam pentru telefoane mobile.

    In urma unei cautari pe GyPSii, utilizatorii pot vedea pe o harta numele prietenilor lor aflati in retea si locurile in care acestia se afla, totul in timp real. De asemenea, membrii acestui tip de retea sociala au la dispozitie liste cu restaurante si alte asemenea locuri recomandate de prietenii lor.

    O alta retea sociala din spatiul mobil le permite utilizatorilor sa-si actualizeze datele privind pozitia pe harta si alte informatii la fiecare 15 secunde, ceea ce ofera o mare acuratete, conform companiei furnizoare, Bliin Your Live din Olanda. “Posesorii de telefoane mobile folosesc software-ul distribuit de noi pentru a arata celorlalti unde se afla, ce fac in acel moment, dar si pentru a gasi prieteni, a posta fotografii sau clipuri video”, explica Stef Kolman, cofondatorul companiei.

    Avand in vedere ca mari zone de pe glob nu beneficiaza de acces la internet, dar multi dintre locuitorii de acolo detin telefoane mobile, companiile de gen se orienteaza cu precadere spre aceasta nisa. Spre exemplu, reteaua MyGamma, administrata de firma BuzzCity din Singapore, are deja peste 2,5 milioane de abonati, in conditiile in care locuitorii din zona respectiva, dar si din alte regiuni ale Asiei si Africii folosesc telefonul mobil ca principala cale de a accesa internetul. “Principalul lor mod de conectare la restul lumii nu este computerul, ci telefonul mobil”, precizeaza Lai Kok Fung, directorul executiv de la BuzzCity.

    Un studiu efectuat de compania din Singapore a ajuns la concluzia ca 62% din utilizatorii MyGamma petrec in medie circa 30 de minute pe internet prin intermediul mobilului. Extinzand perspectiva, circa 50 de milioane de utilizatori de telefonie mobila din intreaga lume sunt deja membri ai unei retele sociale mobile, conform unui raport recent realizat de Informa Telecoms. Firma de cercetare de piata estimeaza in acelasi raport ca rata de crestere a numarului de membri ai unor astfel de retele va creste in urmatorii cinci ani de la 2,3% pana la 12,5%.

    Nu doar companii mici sunt interesate de potentialul retelelor sociale mobile. AOL, Yahoo!, Nokia si chiar Coca-Cola au initiat o serie de proiecte menite sa creeze comunitati prin intermediul serviciilor de telefonie mobila. Cu toate acestea, directorii firmelor care au adus pe piata conceptul de “mobile networking” sunt sceptici cu privire la succesul marilor companii. “Nu vor inregistra succese rasunatoare. Marile companii privesc segmentul mobil ca pe o extensie a site-urilor lor de internet, in timp ce pentru noi, telefoanele sunt principala preocupare”, a declarat directorul de la BuzzCity.

    Desi aceste retele sociale mobile sunt primite foarte bine de impatimitii retelelor clasice, multi se simt amenintati de privarea de intimitate si expunerea la care sunt supusi de astfel de servicii. “Numai o mica parte dintre clienti vor fi incantati de ideea de a imparti cu restul lumii astfel de informatii”, afirma Dan Winterbottom, analist Informa Telecoms.

    Lumea din telefonul mobil

  • Scoala de antreprenori Rompetrol

    La cea mai recenta sedinta cu echipa de management din Rompetrol, Dinu Patriciu le-a desenat colaboratorilor sai o caracatita zambitoare si care facea cu ochiul. Imaginea sugereaza, in opinia omului de afaceri, unul din tipurile reprezentative de dezvoltare a unei corporatii. Pentru Rompetrol, modelul de dezvoltare a companiei petroliere a generat nu numai extinderea in 14 tari si o cifra de afaceri de peste sapte miliarde de dolari, ci si un numar de tineri antreprenori, care au acum propriile lor afaceri in cele mai diverse domenii, de la IT la avocatura.

    “Oamenii nu sunt batuti in cuie si nu raman pe veci intr-o echipa”, recunoaste presedintele grupului Rompetrol, adaugand ca le-a oferit de-a lungul timpului managerilor sai toate motivele sa ramana in companie, dar si ca i-a lasat liberi cand au vrut sa plece, fara resentimente. Cu unii dintre cei care au plecat, Patriciu este acum partener de afaceri, deoarece multi dintre managerii care au lucrat la Rompetrol s-au lansat in propriile afaceri. Sa fie ceva in “gena” Rompetrol care i-a impins spre propriul business?

    “Unii pleaca pentru ca le cresc aripile si vor sa faca ceva pe cont propriu folosind tot ce au invatat, altii pleaca pentru ca nu se pot integra sau nu sunt destul de buni. Eu am invatat acolo sa gandesc in patru dimensiuni, asa cum fac arhitectii buni (Dinu Patriciu este de profesie arhitect – n.red.), dar am mai invatat si sa gandesc in stil mare”, explica Dorin Gherman, fost director general al Rompetrol SA si fost presedinte al Consiliului de Administratie al Rompetrol, care a plecat din companie de un an si jumatate.

    “Nu pot sa spun ca anume ceva din Rompetrol m-a impins spre propria afacere, dar pot spune ca cine a lucrat in Rompetrol si a avut ceva spirit antreprenorial l-a activat acolo”, afirma la randul sau Paul Pop, unul dintre managerii care au plecat in ultimii doi ani din companie pentru a incepe propria afacere. Paul Pop a ales consultanta si a infiintat o firma de profil, Rottco Consult, care acorda consultanta companiilor petroliere.

    De ce spun Paul Pop, Dorin Gherman, Felix Enescu sau Emilia Ciucan – o parte dintre managerii Rompetrol care au parasit compania – ca spiritul antreprenorial li s-a activat in Rompetrol? “Compania asta e un fel de armata in razboi, iar pe front se cern usor lasii de curajosi”, explica Dorin Gherman, care, cand a plecat din Rompetrol, a anuntat ca se retrage de tot din management. S-a retras intr-adevar, dar a inceput impreuna cu un grup de prieteni o serie de afaceri, dintre care una a ajuns deja la o cifra de afaceri de peste 10 milioane de euro, iar altele sunt in curs de dezvoltare, asa cum sunt cele mai multe dintre afacerile celor care au parasit in ultimii ani compania fondata de Patriciu.

    Felix Enescu, fost chief information officer la Rompetrol, acum consultant principal si partener al Gartner in Romania, cea mai mare companie de consultanta si analiza IT, face o paralela intre compania petroliera si General Electric – ambele sunt formate dintr-un nucleu in jurul caruia graviteaza mai multe companii specializate si isi produc managerii de care au nevoie. Deosebirea este ca la compania americana managerii sunt creati “pe banda”, produsi de mediul corporatist riguros, in timp ce in Rompetrol mediul dinamic si extrem de concurential genereaza fie succesul, fie intrarea in rutina sau pe o panta descendenta.

    Dorin Gherman isi aminteste ca, atunci cand a venit la Rompetrol, si-a dat 50% sanse ca va rezista. “Dupa o luna, credeam ca mai am sub 20% sanse sa rezist si abia dupa jumatate de an m-am integrat si am inceput sa ma dezvolt”, isi aminteste Dorin Gherman, care adauga ca primele sase luni sunt cruciale in echipa condusa de Dinu Patriciu, iar cel mai greu este sa demonstrezi colegilor ce ai facut: “Colegii te trag la raspundere, deoarece in Rompetrol mai toata lumea vrea sa fie lider si castiga cine aduce vanatul cel mai mare”.

    Sintagma “armata in razboi” folosita de Dorin Gherman descrie in principal diferentele dintre ceea ce ar putea fi numita o “scoala de manageri” (cum ar fi companiile multinationale gen Heineken sau Procter & Gamble) si o companie care dezvolta oameni de afaceri: “Intr-o multinationala, unde exista raspuns la orice intrebare si un precedent pentru fiecare procedura, un manager invata cum sa fie manager; in Rompetrol insa, unde ti se cere doar rezultatul, trebuie sa gasesti singur rezolvarea problemei si sa atingi acel rezultat in cel mai scurt timp, ca si cum ti-ai construi propria afacere in fiecare zi”, spune Gherman.

    Raspunsul dat de Dorin Gherman la intrebarea de ce este Rompetrol o scoala de afaceri a fost cam acelasi pe care l-au spus toti fostii manageri de acolo care au stat de vorba cu BUSINESS Magazin: in Rompetrol a trebuit pur si simplu sa se descurce sau, dupa cum spune Emilia Ciucan, “am fost aruncati in apa si am invatat sa inotam”. “Iar apa a fost mare”, adauga zambind Emilia Ciucan, referin¬du-se la faptul ca Rompetrol le-a oferit anvergura, sansa de a face afaceri la scara mare, ceea ce i-a facut mai curajosi cand a venit vorba sa intre in propriile afaceri.

  • Ofensiva japoneza in industria auto

    Intrarea pe piata in mod direct cu o reprezentanta a adus pentru Mazda sau Honda vanzari cel putin duble in primul trimestru al acestui an, marcile japoneze inregistrand o crestere cumulata a vanzarilor de aproape peste 70%, pana la 6.300 de masini, potrivit statisticilor APIA. Si aceasta in conditiile in care piata de import a inregistrat o crestere de peste 25% in aceasi interval, iar marcile frantuzesti, spre exemplu, au scazut cu mai mult de 4%, Renault, liderul pietei in ultimii zece ani, pierzand chiar locul intai intre marcile de import.

    “Modelul Laguna III abia a fost lansat pe piata, in timp ce Megane si Clio, “locomotivele” marcii Renault au ajuns la maturitate si, implicit, spre final de cariera”, a spus Constantin Stroe, vicepresedintele Automobile Dacia.

    Cu toate acestea, situatia din Romania este inca departe de cea inregistrata la nivel mondial unde Toyota a urcat constant in clasament si se lupta cu General Motors pentru pozitia de lider. Astfel, in primele trei luni ale anului, Renault, Peugeot si Citroën au vandut impreuna cu 50% mai mult decat cele sapte marci japoneze la un loc. Anul trecut, vanzarile de marci frantuzesti erau de peste doua ori mai mari decat ale celor japoneze. De ce au crescut marcile japoneze atat de mult?

    “Preferintele clientelei romanesti pentru Toyota sunt inclusiv determinate de faptul ca aceasta este, potrivit studiilor internationale, una dintre cele mai fiabile marci. In plus, repozitionarea preturilor automobilelor Toyota le-a facut mai accesibile”, a subliniat Stroe.

    Cele mai bine vandute modele ale marcii pe piata locala in primele trei luni au fost Avensis (modelul din clasa medie), urmat de Yaris (clasa mica) si Corolla (segmentul compact).

    “In 2008 vanzarile Toyota pe piata locala vor creste cu 30% datorita dezvoltarii retelei. Incetinirea ritmului de crestere de la peste 70% la 30% se va datora factorilor externi, precum taxa de prima inmatriculare (devenita taxa de mediu – n.red.). Un alt factor care va influenta vanzarile va fi evolutia leului in comparatie cu moneda europeana”, a spus Mihai Bordeanu, directorul comercial al Toyota Romania.

    Cea mai importanta crestere intre toate marcile japoneze a fost inregistrata de Mazda (vanzari mai mari de sase ori), in conditiile in care in primul trimestru al anului trecut vanzarile au fost de mai putin de 100 de masini, iar martie 2008 a fost luna cu cele mai ridicate vanzari de la intrarea marcii pe piata romaneasca.

    Potrivit oficialilor, principalul motiv care a dus la aceasta crestere a fost innoirea portofoliului de modele in primele trei luni ale acestui an (Mazda 2, CX-7 si Mazda 6). In plus, numarul distribuitorilor Mazda va creste in acest an la 20, prin deschiderea a 11 noi showroom-uri.

    Planuri mari are si Honda, marca nipona avand stabilit pentru acest an un obiectiv de vanzari de 3.500 de masini, fata de aproximativ 2.000 anul trecut, potrivit declaratiilor lui Florin Tudor, country manager in cadrul Honda Trading Romania. Mai este insa cale lunga pentru ca soricare dintre marcile japoneze sa ajunga la un volum anual de 20.000-30.000 de unitati, precum Renault, Volkswagen, Skoda sau Ford.

    Bilantul primului trimestru
    Vanzarile de masini japoneze au inceput de anul trecut sa inregistreze un ritm accelerat de crestere, pe masura ce tot mai multi producatori au decis sa intre pe piata locala prin intermediul unei reprezentante sau al unui importator propriu.

  • Criza din SUA a ajuns in Romania

    “Lipsa increderii in investitiile de pe piata imobiliara, cauzata de zvonurile transmise de persoane care nu sunt specialiste in piata imobiliara, va afecta pe termen scurt evolutia pietei rezidentiale, unde vom asista la o stagnare si chiar o scadere. Desi deficitul de locuinte in Bucuresti este estimat la 100.000 de unitati, cererea va ingheta pe termen scurt”, a declarat Bogdan Georgescu, managing director al companiei de consultanta imobiliara Colliers International, in cadrul seminarului “Piata imobiliara in 2008: fierbere, stagnare sau declin?”, organizat de Ziarul Financiar in parteneriat cu Cosmopolis, Schoenherr si asociatii si PricewaterhouseCoopers.

    Georgescu considera insa ca efectul asupra segmentului rezidential va fi simtit doar pe termen scurt, acesta fiind, in opinia sa, segmentul cu cea mai mica pondere in totalul pietei imobiliare, aproximativ 8-10%. “Lucrurile se vor aseza pe termen lung. Nu se poate spune ca sectorul imobiliar este in criza pentru ca piata este incerta, iar din cauza lipsei de informatii este greu de estimat ce se va intampla pe termen lung”, a mai spus Georgescu. Efectele asupra segmentului rezidential vor fi dublate si de cele asupra retailului, unde numarul ridicat de proiecte, dar si prudenta bancilor sunt cele mai vizibile efecte in acest moment.

    Parerea lui Georgescu este sustinuta si de Michael Lloyd, managing partner al Baneasa Investments, care anticipeaza o reducere a profiturilor pentru dezvoltatori si pentru vanzatorii de terenuri. “Bancile sunt mai prudente, pretul la terenuri va stagna in curand deoarece este deja prea mare, constructiile sunt mai scumpe si daca le adunam pe toate reiese ca dezvoltatorul nu mai are loc pentru aceleasi margini de profit”, explica Lloyd.

    Sectoarele care vor resimti cele mai reduse efecte negative vor fi birourile si spatiile logistice, unde cererea foarte mare nu este compensata de proiectele anuntate. Spre exemplu, stocul total al spatiilor de birouri din Bucuresti a ajuns la finalul anului trecut la putin peste 600.000 de metri patrati, fata de o cerere de 2 milioane de metri patrati pana in 2010, potrivit estimarilor lui Bogdan Georgescu.

    Nici segmentul investitiilor nu ar urma sa resimta efecte puternice ale crizei din Vest, directorul PricewaterhouseCoopers Romania, Speranta Munteanu, declarand ca piata locala inca asteapta intrarea marilor investitori, precum fondurile de pensii. “Ca sa intelegem ce se intampla pe piata locala am sa fac o comparatie. Warren Buffett, cel mai bogat om din lume, isi conduce afacerile pe o cercetare riguroasa a pietei, pe strategie si reguli. Daca ne luam dupa cifre, pe termen lung nu avem motive de ingrijorare, este vorba mai mult de o oportunitate decat de o ingrijorare”, conchide Georgescu.

  • Angajati casatoriti cu compania

    Jack Welch, fostul CEO al General Electric, este exemplul cel mai cunoscut de manager longeviv. De-a lungul celor 22 de ani cat a condus General Electric, a reinventat compania de cateva ori, iar valoarea afacerii a crescut de 200 de ori. “Intimitatea cu o organizatie, mai ales cu una mare, se obtine greu si este cu atat mai valoroasa”, comenteaza Adrian Stanciu, partener al companiei de consultanta Ascendis.

    Jack Welch este dovada ca eficacitatea pe termen lung a unei persoane in acelasi post dintr-o organizatie este posibila, cu conditia ca managerul insusi sa fie capabil sa se adapteze si sa se reinventeze mai intai pe sine. “Este drept ca aceasta capacitate nu e foarte raspandita si, oricum ar fi, exercitiul e provocator, de aici parerea raspandita ca e mai simplu, pur si simplu, sa schimbi des compania sau persoana care o conduce”, spune Stanciu.

    Multi manageri se simt mult mai in siguranta daca nu isi schimba des locul de munca si daca investesc in loialitate si in numarul de ani pe care il petrec intr-o companie. Toate acestea sunt rasplatite de companie prin promovarea la un anumit interval pe scara ierarhica si prin beneficii materiale. Reversul medaliei este ca, de-a lungul timpului, productivitatea unei persoane aflate pe acelasi post intr-o companie poate sa scada. Panos Manolopoulos, managing partner al companiei de executive search Stanton Chase, considera ca in general perioada cea mai buna din punctul de vedere al productivitatii pentru un CEO incepe din anul al doilea, dupa ce trece perioada de acomodare, si tine pana in al patrulea an, dupa care incepe sa scada.

    De regula, companiiile care au un business stabil si care prefera sa creasca foarte putin pentru ca totul sa presupuna un risc minim prefera o conducere orientata mai mult pe administrare. “Vor fi preferati managerii cu vechime foarte mare in firma, ce stiu tot ce se intampla acolo. Un manager care a facut lucrul acesta cativa ani are aici toate sansele sa ramana in functie foarte multa vreme”, spune head-hunterul George Butunoiu.

    In cazul companiilor axate pe crestere rapida si intensa, conducerea este, de regula, orientata pe dezvoltarea afacerii si sunt cautati oameni in primul rand indrazneti, care pot sa-si asume riscuri. “Sansa ca ei sa plece din firma repede e cu atat mai mare cu cat riscurile asumate sunt mai evidente: fie nu ies lucrurile cum trebuie si atunci e dat afara sau pleaca el singur, fie are rezultate spectaculoase si atunci e vanat de altii sau pleaca sa-si faca afacerea lui. Oricum, sansele sa plece sunt mult mai mari”, crede Butunoiu.

    Indiferent daca lucrurile merg bine, George Butunoiu considera ca intr-o firma foarte orientata spre schimbare e bine sa se schimbe managerii o data la trei-cinci ani, pentru a asigura un flux de idei noi in companie, in timp ce in firmele mai conservatoare, aceasta schimbare ar fi benefica dupa zece ani sau chiar mai mult. Evident, cat anume sta un manager intr-o companie depinde si de alti factori. Intr-o companie multinationala care ofera angajatilor de la inceput planuri de cariera bine puse la punct, angajatii au tendinta de a ramane mai mult timp. “In momentul in care modul de a urca pe scara ierarhica este foarte transparent si stii de la inceput care poate fi parcursul tau profesional, stai in compania respectiva mai mult timp. Sunt insa si companii care au nivelul de top inchis angajatilor si atunci trebuie sa ai noroc si rabdare si alte calitati pe langa cele manageriale pentru a ajunge acolo”, spune Panos Manolopoulos.

    In fine, in opinia lui Adrian Stanciu, sunt persoane care raman mult timp intr-o companie pentru ca si-au atins limitele de crestere si nu pentru ca sunt fidele companiei respective. “Pot fi, de pilda, directori generali sau de departamente mari intr-o firma din Romania care nu vor sa fie intr-un post mai sus, ce ar presupune expatrierea sau un volum mai mare de munca. Sau pot fi antreprenori care nu mai au chef sa creasca, nu mai au motivatie”, spune Stanciu.

    Statisticile arata ca aceia care urca pe scara ierarhica mai repede sunt cei ce schimba foarte des companiile in cariera lor. In cazul pietei romanesti, dorinta si nerabdarea de a avansa joaca un rol important in schimbarile frecvente ale locului de munca. “Problema cu managerii romani este ca ei cred ca toti pot deveni directori generali. Dar daca ar fi asa, nu ar mai exista alte functii. In plus, Romania este o piata orientata pe titlu, chiar daca nu conduc nimic, toti vor sa fie numiti manageri”, e de parere Manolopoulos.

    Direct legata de predispozitia pentru schimbare a directorilor romani este problema neincrederii in compania unde lucreaza si in stabilitatea mediului economic in general, considera Butunoiu. “Rata de mutare a managerilor urmeaza fidel acest nivel al increderii dintr-o societate: cu cat increderea e mai mare, cu atat mutarile sunt mai rare. E logic sa fie asa: cand neincrederea e mare, sansele sa apara conflicte si surprize neplacute sunt si ele mari”, spune George Butunoiu.

  • Fericirea angajatului creste profitul

    “In Romania, in momentul de fata exista afaceri care merg oricum, afaceri care nu merg nicicum si afaceri al caror succes este dictat de factorul uman. Realitatea este ca firmele se concentreaza mai mult pe probleme cum ar fi achizitionarea de marfa la cel mai bun pret, gasirea unei retele de distribuitori, productie cu costuri mici, iar grija pentru oameni vine abia apoi”, spune Octavian Pantis, managing director al TMI Romania. Cu toate acestea, in ultimii ani, programele de training pentru perfectionarea atitudinii angajatilor si a relatiei cu clientii, precum si solicitarile pentru sesiuni de teambuilding, menite sa creeze un mediu propice de munca, au crescut substantial, iar aceasta se resimte in valoarea pe care a atins-o piata de training: 30-40 de milioane de euro. La fel de mult a crescut si cererea pentru programele de retentie de personal, in conditiile in care tot mai multi angajatori au inceput sa constientizeze importanta mentinerii unor angajati fideli si experimentati.

    Iar aceasta inseamna ca strategiile si modelele de afaceri care aduc in prim-plan factorul uman si care in tari precum Statele Unite ale Americii sunt la mare cautare incep sa isi faca loc si in mediul romanesc de afaceri. Totusi, asimilarea lor se face greoi, iar momentul in care cultura organizationala a companiilor autohtone va fi centrata pe angajati inca se lasa asteptat. “Este si normal sa fie asa. Pana in ‘90, mediul economic din Romania nu avea planuri de business, cultura, iar toate acestea se invata in timp”, spune Mark Matheis, trainer in cadrul Institutului Disney. Cu alte cuvinte, nu putem avea deocamdata pretentia ca putem prelua practicile americane in ceea ce priveste formarea angajatilor si relatia acestora cu clientii, pentru simplul motiv ca nu avem expertiza acestor practici. In acest caz, ar fi importul de specialisti o solutie? “Nu cred. Trebuie sa lasam lucrurile sa-si urmeze propriul curs, pentru ca daca am veni noi din SUA sa impunem modelul nostru in tari care acum se dezvolta, rezultatul ar fi dezastruos: nu am face decat sa sufocam ceea ce au reusit sa construiasca pana acum. Am incercat sa facem asta la Disneyland-ul de la Paris si nu ne-a iesit”, completeaza Matheis.

    Prezenti in Romania cu ocazia conferintei The Disney Keys to Excellence, un eveniment BUSINESS Magazin organizat de Qualians in parteneriat cu Flanco, Mark Matheis si Dennis Frare au tinut sa sublinieze ca succesul si renumele de care se bucura astazi imperiul de companii media fondat de Walt Disney este in cea mai mare parte rezultatul programelor eficiente de training pentru angajati. De altfel, Institutul Disney este recunoscut in toata lumea pentru programele de training pentru manageri si oameni de afaceri pe care le organizeaza in toata lumea. Institutul Disney foloseste un stil interactiv de training, iar programele sale pun accentul pe leadership, capacitatea de selectie a angajatilor potriviti, motivarea acestora, dezvoltarea unei filozofii de excelenta in afaceri.

    Cat de important este pentru o companie sa aiba angajati fideli si satisfacuti de locul de munca? “Este foarte important, pentru ca produsele pot fi copiate, pot fi facute in serie daca stii reteta; cand vine vorba insa de doua companii care se bat pe aceeasi zona, diferenta dintre cea de pe primul loc si cea de pe al doilea sta in angajatii pe care ii are fiecare”, considera Dennis Frare. Trainerul de la Institutul Disney subliniaza ca orice companie care vrea sa-si impuna pe piata un produs sau serviciu trebuie sa isi educe angajatii sa invete cum sa atraga clientii, iar aceasta se face prin investitii permanente in resursele umane.

    In ceea ce priveste piata romaneasca, specialistii Disney spun ca schimbarea va surveni abia peste cativa ani buni, cand puterea exemplului si aplicarea lui isi vor face loc in tot mai multe companii, pornind de la departamentele de resurse umane si pana la nivelul de top management, in conditiile in care exista o legatura demonstrabila intre un leadership eficient si rezultatele financiare bune.

  • La preturi de 2006

    In realitate, nu mai este vorba de o directie clara de scadere. Este clar ca tendinta descendenta pe termen mediu nu s-a incheiat, dar deprecierile nu mai au forta de la inceputul anului. Cea mai mare parte a pierderilor indicilor a fost inregistrata in luna ianuarie, iar de atunci cotatiile se misca intr-un tunel de variatie, ramanand in jurul valorii de la sfarsitul primei luni a anului. Chiar si scaderile de atunci, de pana la 7% intr-o singura zi, au fost recuperate .

    De la inceputul anului si pana saptamana trecuta, principalul indice al Bursei de Valori Bucuresti, BET, a pierdut aproape 30%. Pana la data de 1 februarie, indicele se depreciase cu circa 24%, ceea ce inseamna ca de doua luni si jumatate cotatia medie a celor mai mari companii listate la BVB a ramas relativ neschimbata, cu o usoara depreciere. Toti indicii sunt in aceeasi situatie, ca de altfel majoritatea actiunilor. Volatilitatea a fost totusi mare, cu cresteri si scaderi de peste cinci procente inclusiv intr-o singura sedinta, profitabila pentru speculatori. Investitorii s-au separat din aceasta cauza in cei pe termen scurt, care cumpara si vand actiunile in doar cateva zile sau chiar in aceeasi zi, si in cei pe termen lung, care pastreaza actiunile cu randament negativ pana la revenirea pe profit (miscare sustinuta si de avantajul achitarii unui impozit de numai 1% pe profit, posibil pentru titlurile pastrate un an).

    Evolutia bursei in 2008 a mai avut un rezultat: atingerea unui plafon minim al scaderii la inceputul lunii februarie si continuarea la cotatii apropiate da posibilitatea deschiderii unor pozitii noi la preturi foarte bune pentru o perioada lunga de timp. Bineinteles, chiar si in aceste doua luni si jumatate trebuia gasite cele mai atractive preturi, insa o diferenta de cateva procente nu este semnificativa.

    Atractivitatea actualelor cotatii poate fi observata cel mai usor prin activitatea persoanelor initiate, a celor care au acces la informatii privilegiate din interiorul companiilor. Aproape ca nu a existat sedinta fara cateva stiri referitoare la cumpararea unor titluri de catre “insideri”. Cumpararea actiunilor unei societati de catre persoanele din interior este un semnal de incredere in posibilitatea de crestere din viitor a cotatiei.

    Problema cu cele mai multe discutii in acest an este daca BVB are capacitatea de a se sustine cu banii proprii, adica din fonduri ale investitorilor rezidenti. Statisticile privind cresterea economica si lichiditatea pietei monetare sunt argumente puternice ale celor care sprijina ideea unei burse de valori ce poate creste prin forte proprii. Chiar si presedintele BVB, Stere Farmache, a afirmat ca deprecierea masiva a actiunilor de la Bucuresti in aceasta perioada a fost posibila si din cauza absentei unor investitori institutionali puternici, cum vor fi fondurile de pensii private. Seful BVB a dat exemplul Poloniei, unde aceste fonduri sunt foarte puternice, ceea ce a contribuit la faptul ca bursa din Varsovia a inregistrat scaderi mai reduse. Se poate spune ca exista persoane care mentin intentionat cotatiile la niveluri scazute, asa cum se speculeaza la ora actuala? Nu exista argumente certe care sa sustina aceasta idee, insa ea nici nu este de exclus, in conditiile in care fondurile de pensii private abia de-acum incolo incep sa isi investeasca incasarile in piata de capital. Si vor avea nevoie de randamente cat mai bune in primii ani de functionare, pentru a-si putea atrage cat mai multi clienti.

    Insa motivele evolutiei “in tunel” a cotatiilor bursiere ar putea fi mult mai simple, fara a implica nici o teorie a conspiratiei. Sentimentul de nein¬credere ce domina in continuare pietele internationale se propaga in continuare si la Bucuresti, iar evaluarile negative pronuntate de agentii de rating despre situatia economica iau in considerare cu precadere date ca deficitul de cont curent sau inflatia si nu perspectiva buna de crestere economica, evocata de investitorul citat la inceputul acestui articol. Si chiar daca exista bani de la investitorii romani, disponibili pentru plasamente in piata de capital, ei sunt pastrati pentru momentul in care revenirea pe crestere va fi mult mai sigura. Probabil atunci vor intra si fondurile strainilor, care asteapta in acelasi fel vehicule mai putin riscante de investitie. Cert ramane un singur lucru: actiunile de la BVB au in acest moment preturile din 2006. Criza BVB s-a incheiat, in mare, la inceputul lunii februarie, iar de atunci nu facem decat sa asteptam revenirea – care intarzie, dar in acelasi timp pare tot mai aproape.

  • Pearl Harbour si becul

    Dar ati da bani cuiva, unor straini, daca acestia v-ar promite ca ii dau inapoi numai dupa ce muriti? Numai daca esti in urechea cealalta, vor raspunde oamenii.

    La data de 14 aprilie, autoritatile braziliene anuntau descoperirea unui zacamant de petrol, al treilea ca marime, in largul coastei brazilene. Agenta braziliana a petrolului estima la 33 de miliarde de barili rezervele descoperite, ceea ce ar fi plasat zacamantul Carioca dupa terenurile Gawar din Arabia Saudita si Burgan din Kuweit. Pe 16 aprilie un analist al grupului Credit Suisse estima, in cadrul unei conferinte cu clientii, ca o valoare rezonabila pentru zacamant este cu 98 de procente mai mica, adica 600 de milioane de barili fata de cele 33 de miliarde anuntate initial. Haroldo Lima, directorul Agentiei Nationale a Petrolului din Brazilia, care a facut anuntul initial, a precizat doua zile mai tarziu ca estimarea valorii zacamantului a luat-o dintr-o publicatie, iar compania Petrobras a anuntat ca are nevoie de cel putin trei luni pentru a determina cantitatea disponibila. Carioca a devenit o “afacere” in numai doua zile, cu preturi de actiuni care cresc si se prabusesc, cu procurori care ancheteaza declaratii, cu avocati care apara si cu analisti care analizeaza. Indiferente la declaratiile oficialilor, ale procurorilor si ale analistilor, pietele o tin una si buna, declarandu-se emotionate de scaderea dolarului si de un “neasteptat” declin al rezervelor de benzina si de titei din Statele Unite. Rezultatul: la 17 aprilie, petrolul ajungea si la New York si la Londra la peste 115 dolari/baril, un “all time high” care, desigur, va fi depasit de mai multe ori in perioada scursa intre momentul scrierii textului meu si data la care il veti citi.

    Cred ca a venit momentul sa va explic ce e cu intrebarile de mai sus. Aceasta pentru ca situatia aceea cu o ureche sau alta se schimba radical daca inlocuim zecile de mii de kilometri de mai sus cu distanta de la pamant la luna si terenul de fotbal cu suprafata explorata de Neil Armstrong si Buzz Aldrin la prima aselenizare, in 1969.

    Si datele problemei cu bani sunt altele daca precizez ca este vorba de o asigurare de viata. Diferenta o fac identitatile si identificarile, o face contextul, este generata de gradul de interes al individului/grupului si modul in care ii este/le este afectata viata.

    Si chestiunea este valabila si in Brazilia, unde, daca apreciem ca toata lumea a fost de buna credinta si ca procurorii se agita de pomana, putem intelege si exaltarea lui Haroldo Lima si prudenta celor de la Petrobras, si lipsa de reactie a pietei.

    Sa ma ierte Haroldo Lima, dar ii spun ca are un mod rudimentar de gandire, caracteristic de altfel lumii grabite, nervoase, nerabdatoare si idioate in care traim. Problema lui Lima nu era sa se bata cu arabii in valori de zacaminte, ci sa anunte, sa se bucure cu masura, sa administreze, intr-un cuvant, situatia. Problema pe care am regasit-o la recenta “ora a Pamantului”, adica momentul acela cand ar fi trebuit sa stingem becurile in casa. Unii grabiti, nervosi, nerabdatori sau idioti au contestat actiunea, invocand faptul ca nu cred in in¬calzirea globala sau in cei ce propovaduesc ecologismul, si ca atare aprinsul becurilor ar fi de fapt miscarea potrivita. Le zic ca stinsul sau aprinsul becului la ora fixa nu are nici o importanta si nici fronda aiurea; aici este vorba de relatia individului cu planeta intreaga si mai este vorba de privitul propriului copil in ochi, peste ceva timp. Petrolul lui Haroldo Lima este, oricat ar fi el, un depozit descoperit prea tarziu. Asa cum prea tarzie mi s-a parut, la vremea ei, descoperirea titeiului caspic.

    Piata va decide pretul petrolului, iar mana aceea invizibila a lui Adam Smith va actiona (chiar daca Stiglitz o tine de maneca, zic cu un zambet). Adevarata problema nu este daca pretul este prea mare sau prea mic, daca brazilienii au sau nu al treilea zacamant al lumii sau daca o conducta va strabate Baraganul, ci relatia individului cu petrolul. Cu restul lumii.

    Cum certitudinile vin de regula prea tarziu, inutil de tarziu, democratie reala este cand alegi sa stingi becul cate un pic in fiecare zi pentru ca este posibil ca planeta sa se incalzeasca, fara sa-i bagi pe gat asta cuiva. Altfel ar fi o amestecatura la care se pricep prea multi, dar din care putini ar intelege ceva. Cam ca in istorioara urmatoare: Doi insi intr-un bar, unul tocmai fusese martor la atentatele din 11 septembrie. “A fost ca la Pearl Harbour”, zice acesta. “Ce-i asta, Pearl Harbour?”, intreaba celalat. “A fost cand vietnamezii au bombardat un port si asa a inceput razboiul din Vietnam”, replica celalalt, doct.

  • Ghid TV online

    Alianta Nord-Atlantica a anuntat recent ca lanseaza o televiziune online, pentru a imbunatati imaginea aliantei militare occidentale. “O mare parte din continut se va axa pe misiunea celor 47.000 de trupe din Afganistan si ne dorim sa avem cinci echipe de televiziune care sa transmita din aceasta tara”, spunea comunicatul dat publicitatii de catre NATO cu o saptamana inaintea lansarii televiziunii online la summit-ul de la Bucuresti.

    Pentru piata romaneasca, principiul de functionare al unei televiziuni online nu e strain, insa exemplele de astfel de initiative se pot numara pe degete si, in ciuda declaratiilor optimiste cu care fiecare din ele a pornit la drum, pana acum nici una n-a reusit sa se impuna in dauna celorlalte, nemaivorbind de intrarea in concurenta cu televiziunile clasice. Prima televiziune online din Romania a fost Evo TV, infiintata in luna mai a anului trecut de catre Sergiu Mihalcea, fostul realizator al posturilor Antena 1, Realitatea TV si Prima TV impreuna cu inca trei actionari: “Lucram de zece ani in televiziunea traditionala si am fost oarecum dezamagit de niste limite pe care managerii nu voiau sa le depaseasca. M-am gandit ca asa cum in strainatate televiziunile online s-au impus, si in Romania trebuie sa existe un moment de inceput in acest domeniu”.

    La inceput, televiziunea s-a adresat tinerilor intre 16-25 de ani, insa ulterior conducerea si-a dat seama ca agentiile de publicitate sunt de fapt interesate de publicul intre 25 si 40 de ani, cu putere de cumparare mai mare, ceea ce a dus la o repozitionare a televiziunii in luna septembrie. “Tot atunci am inteles ca e mai bine sa transformam Evo TV intr-o televiziune cu canale proprii: lifestyle, business, monden etc”. Daca in primele luni de la lansare, pentru Evo lucrau aproximativ 30 de oameni, acum numarul acestora a scazut la 10. “La inceput erau mai multi, dar ne-am dat seama ca nu are rost, pentru ca mediul online nu are aceeasi structura ca televiziunea traditionala. Nu este nevoie sa supervizezi mereu, doar postezi si apoi vezi daca totul este in regula”, spune Sergiu Mihalcea.

    O alta decizie importanta luata dupa lansarea site-ului de televiziune a fost de retragere din clasamentul Trafic.ro, reprezentantul Evo spunand ca alegerea sa se bazeaza pe stagnarea site-ului dupa o crestere semnificativa la inceput. “La noi, in momentul de fata traficul creeaza valoarea unei televiziuni, si nu invers”, spune Mihalcea, care adauga ca momentan site-ul Evo TV are in jur de 7.000-8.000 de vizitatori pe zi, iar numarul afisarilor este aproximativ triplu fata de numarul vizitatorilor. Investitia initiala in Evo a fost de aproximativ 100.000 de euro, iar in momentul de fata televiziunea isi acopera cheltuielile lunare de aproximativ 8.000 de euro din publicitate. Anul trecut, veniturile din publicitate ale Evo TV au fost de aproximativ 200.000 de euro; Sergiu Mihalcea estimeaza insa ca televiziunea ar putea avea castiguri de aproximativ 50.000 de euro pe luna, fie in urma unei schimbari a continutului site-ului, fie in urma vanzarii catre o alta institutie media.

    “Conform datelor de audienta din momentul de fata, a crescut foarte mult targetul feminin. Ni se cer din ce in mai multe emisiuni pentru femei, iar trendul pentru Evo este sa se indrepte catre acest public”, sustine directorul general al Evo, care precizeaza ca dupa emisiunea “Romania”, care are cea mai mare audienta (2.500-3.000 de vizitatori unici zilnic), in topul programelor celor mai accesate sunt cele dedicate femeilor.

    In ceea ce priveste vanzarea catre o alta institutie media, Sergiu Mihalcea afirma ca pana acum a primit oferte din partea a doua trusturi din strainatate si una de pe piata romaneasca. Daca pana in urma cu cateva luni ofertele au fost refuzate intrucat cei trei actionari nu au considerat businessul destul de matur pentru a fi vandut, reprezentantul Evo considera acum ca vanzarea catre o alta companie mai mare este solutia cea mai buna. “Trebuie sa acceptam ca aceasta televiziune sa fie sub umbrela unui brand media care sa o impuna ca o televiziune online”, spune Mihalcea, care vede posibila achizitionarea Evo de catre un trust media, un ziar important sau un furnizor de internet.

    O alta televiziune online este Brain TV, care s-a lansat in vara anului trecut sub sloganul “Televiziunea pentru oameni inteligenti”. Emil Gal, directorul general al postului, explica atunci ca n-a fost niciodata multumit de continutul promovat de emisiunile clasice si a vrut sa imbine cunostintele pe care le avea in domeniul televiziunii, cat si in mediul online. Cea mai dificila parte in realizarea proiectului a fost conceperea grilei de programe, grila care se va schimba in curand, odata cu relansarea site-ului. “In momentul cand ne-am lansat, am gandit grila in functie de ce ne-ar fi placut noua sa urmarim. Acum insa nu se va mai numi , vom avea o grafica noua si posibilitati mai mari de interactiune cu utilizatorii.” Emil Gal precizeaza ca se vor adauga rubrici noi sau rubrici care au legatura vor fi puse sub un singur nume.

    Investitia initiala pentru Brain TV a fost de 100.000 de euro, dar pana la sfarsitul anului, directorul postului spune ca se vor mai investi 150.000 de euro in echipa, grafica, programe si promovare. In momentul de fata, personalul Brain TV este format din opt oameni cu o medie de varsta de 22-23 de ani si patru colaboratori. In ceea ce priveste audienta Brain TV, in prima luna de la lansare site-ul televiziunii a fost accesat de aproximativ 150.000 de vizitatori unici, pentru ca acum sa ajunga in jur de 200.000. Cea mai vizionata emisiune a avut in trei zile in jur de 20.000 de afisari, in timp ce in medie o emisiune are in acelasi interval de timp aproximativ 1.000 de vizionari. Deocamdata, televiziunea nu are venituri din publicitate, ci doar din proiecte speciale (sponsorizarea unor emisiuni de catre anumite persoane), insa Emil Gal spune ca spre sfarsitul anului ar putea sa aiba si castiguri din publicitate, nivelul tintit fiind de aproximativ 10.000 de euro pe luna, indeajuns incat sa acopere costurile lunare de 7.000-8.000 de euro.

  • Vacante dupa buget

    O alternativa mai comoda pentru cei aflati in cautare de oferte turistice pentru vacanta ar fi sa poata gasi ofertele mai multor agentii de turism in acelasi loc. De la aceasta idee a plecat Razvan Tirboaca, proprietarul companiei Zoom Studios, atunci cand s-a decis sa lanseze site-ul UndePlec.ro, cu o investitie foarte redusa, de aproximativ 75 de euro.

    Conceput in noiembrie anul trecut si lansat in martie 2008, site-ul este un serviciu online gratuit de listare a ofertelor turistice existente pe piata in portofoliul agentiilor de turism. Insa scopul sau este de fapt sa functioneze ca un motor de cautare in segmentul turistic. “Deocamdata, UndePlec.ro este in versiune beta, ceea ce inseamna ca inca nu au fost adaugate toate functionalitatile, dar in iunie va fi gata”, sustine Tirboaca. Planurile sale imediate sunt sa adauge site-ului un motor de cautare care sa claseze ofertele in functie de bugetul pe care-l au la dispozitie vizitatorii pentru vacantele lor. Ulterior, Tirboaca se gandeste sa adauge si un planificator de drum pentru cei care vor sa plece in vacanta cu masina, informatii turistice si un ghid de calatorie online, dar nu mai devreme de vara aceasta. Pe site exista deocamdata 12 oferte cu destinatii variate, atat din Romania, cat si din Europa si din restul lumii, preturile fiind cuprinse intre 22 euro pe zi in Brasov si 3.390 de euro pentru 22 de zile in America de Sud. “Ofertele sunt introduse in prezent de un administrator care efectueaza cautarea pe site-urile agentiilor turistice, insa dupa ce voi incheia parteneriate cu acestea, fiecare isi va introduce propriile oferte”, spune Tirboaca.

    Odata ce numarul vizitatorilor va creste, antreprenorul vede doua oportunitati de a genera venituri: publicitatea (pe site exista acum doar cateva reclame prin Google Adwords) si introducerea unei taxe modice, de cativa euro pentru fiecare anunt introdus pe site.