Discutia despre asigurarea obligatorie a locuintelor, lansata in aprilie si impotmolita atunci in opozitia asiguratorilor, a fost relansata acum, cu exact aceleasi urmari: companiile de asigurari, unii politicieni, ba chiar si constructorii au reinceput sa conteste ideea.
Proiectul de lege, conceput de Ministerul Administratiei si Internelor si prevazut sa fie aprobat de Guvern pana la 15 august, instituie o prima de 20 de euro pe an, corespunzatoare unei sume asigurate de 20.000 de euro (pentru locuintele din beton, caramida sau alte materiale tratate termic), respectiv o prima de 10 euro, la o suma asigurata de 10.000 de euro (pentru locuintele din lut, lemn, piatra sau alte materiale netratate termic).
Primele urmeaza sa se modifice insa periodic, in functie de preturile de pe piata imobiliara, de eventualitatea unui dezastru natural sau daca o cer societatile de reasigurare – clauze care sugereaza cu destula claritate ca pragul de 20 de euro e fixat mai mult teoretic. Proiectul ar instrui o supersocietate care va gestiona asigurarile obligatorii – Compania de Reasigurare Impotriva Dezastrelor (CRID), unde actionari vor fi societatile de asigurare incluse in program (70%) si Fondul de Garantare a Asiguratilor (30%), a carui destinatie prin lege sa acopere pagubele in caz de faliment al unei firme de asigurare.
Schimbarea destinatiei Fondului si modul circular de constituire a CRID, cu asiguratorii actionari la firma de reasigurare, au determinat protestele asiguratorilor, soldate cu promisiunea Guvernului ca in schimb sa fie constituit un fond comun de asigurare (pool), care sa se ocupe de reasigurarea riscurilor pe piata externa. Mai exact, banii incasati de societati din polite vor fi pusi in comun si folositi pentru cumpararea reasigurarii, statul urmand sa contribuie si el cu o suma care urmeaza sa fie procurata printr-un imprumut extern (in aprilie se vorbea de un imprumut de 200 de milioane de euro; acum, suma a crescut la 300 de milioane).
Raman in discutie criteriile financiare pentru admiterea in program a societatilor de asigurare, tinand cont atat de formularea imprecisa a textului de lege (o situatie financiara pozitiva a indicatorilor prezentati la Comisia de Supraveghere a Asigurarilor”), cat si de solicitarea asiguratorilor ca nivelul de capital minim obligatoriu sa fie mai redus. Chiar si asa insa, partile vizate vor ramane nemultumite, din motive diametral opuse: societatile de asigurari considera ca nivelul fixat al primei e prea mic – proprietarii, dimpotriva, ca e prea mare. In fine, exista si obiectia (ridicata de un politician jurist ca Antonie Iorgovan) ca proiectul de lege este neconstitutional, intrucat cetateanul nu poate fi obligat de stat sa incheie polita de asigurare.