Din perspectiva dimensiunilor si a cifrelor de vanzari, IT&C-ul romanesc nu este neaparat o piata spectaculoasa. Cu adevarat spectaculos e insa potentialul sau de crestere, confirmat si de tranzactiile de milioane de euro prin care companii autohtone de software, servicii IT sau Internet au fost achizitionate de investitori straini. Si e doar inceputul, atentioneaza analistii, anticipand pentru aceasta toamna un nou val de achizitii. Cine vinde? Cine cumpara? Cine mai asteapta?
Cand am vazut prima oara serialul «Dallas», m-am gandit sa ma fac businessman, spune franc Liviu Dumitrascu, cel care avea sa devina peste ani CEO al serviciului de recrutare online eJobs. Dar pana sa ajunga aici, avea sa renunte in anul IV la Facultatea de Cibernetica. Nu m-a mai interesat. Am invatat facand greseli. De-abia de 1-2 ani ne consideram oameni de afaceri, dar inca suntem «la scoala». Astazi, la 29 de ani, Liviu Dumitrascu a adus impreuna cu partenerul sau Daniel Tatar (28) business-ul eJobs la un nivel la care a inceput sa atraga una dupa alta oferte de cumparare.
Pana in februarie anul acesta primeam cam o oferta la trei luni de zile. Din februarie au inceput sa vina saptamanal, povesteste el pentru BUSINESS Magazin. Un interes deloc gratuit sau intamplator, mai ales dupa aparitia in primavara al unui studiu asupra pietei romanesti de recrutare online realizat de compania de consultanta Roland Berger, care evidentia faptul ca exista doua tinte clare de achizitie: noi si BestJobs, dupa cum spune Liviu Dumitrascu.
Business-ul eJobs a generat anul trecut venituri de 150.000 de euro, iar pentru anul acesta Dumitrascu estimeaza o crestere spectaculoasa, la peste 1 mil. euro. De altfel, bazandu-se pe indicatorii de pret de acum, el prognozeaza ca eJobs ar putea ajunge anul viitor la o cifra de afaceri de 2,5 – 3 mil. euro.
Pe fondul acestor prognoze si al faptului ca, pe domeniul recrutarilor online, intrarile de la zero sunt aproape imposibile, piata fiind deja formata, interesul pentru potentiale achizitii al marilor jucatori este un dat care se impune de la sine. eJobs si BestJobs sunt branduri nationale, de retail, de care oricine va avea nevoie daca vrea sa intre pe aceasta piata, este de parere Dumitrascu.
BestJobs, un serviciu al Neogen care a generat anul trecut venituri de 600.000 de euro, a detinut circa 60% din piata de recrutare online, fata de cele 20 de procente ale rivalilor de la eJobs, conform estimarilor lui Calin Fusu, director general al Neogen. Intre timp, insa, lucrurile s-au mai schimbat, considera Dumitrascu de la eJobs, care afirma pe un ton sigur: din iulie-august i-am depasit la nivel de venituri. Conform celor mai recente date de monitorizare a traficului pe Internetul romanesc, eJobs are 290.000 de vizitatori unici pe saptamana, in conditiile in care BestJobs are 190.000 de vizitatori.
Din cate spune Dumitrascu, in ultimele 12 luni veniturile eJobs au crescut de 10 ori, numarul de joburi aflate pe site – de 5 ori, iar numarul de utilizatori – de 2,5 ori. Practic, la aceasta ora, ambele companii au un numar comparabil de joburi disponibile zilnic (in jur de 5.000) si de CV-uri ale utilizatorilor (6-700.000). Pe acelasi segment al recrutarilor online mai activeaza si MyJob, detinut de Netbridge, cu 90.000 de vizitatori unici pe saptamana si 3.000 de job-uri disponibile.
O competitie stransa, cot la cot, din care va iesi invins cel care va vinde primul, este de parere Dumitrascu. Pe noi ne-ar avantaja cel mai mult sa fie BestJobs cumparati primii. De ce? Primul va obtine mai putin, estimeaza el, avand in vedere ca cel care va vinde mai tarziu va reprezenta singura optiune pentru un investitor care ar vrea sa intre ulterior pe aceasta piata.
De cealalta parte, Calin Fusu prefera un raspuns diplomatic: eJobs este pentru noi un concurent redutabil cu actualul actionariat (Liviu Dumitrascu si Daniel Tatar detin cate 50% – n.r.). Nu cred ca schimbarea de actionariat de acolo poate influenta prea mult raportul de forte din piata.
Cert este ca eJobs se afla in discutii foarte serioase cu un fond de investitii si cu un investitor strategic, spune CEO-ul Liviu Dumitrascu, adaugand ca negocierile au plecat de la premisa ca, in cazul unei eventuale tranzactii, nu va fi cedat pachetul majoritar. Mai mult, el spune ca business-ul va fi vandut in totalitate doar in conditiile in care acesta va ajunge sa valoreze 20 de milioane de euro, ceea ce s-ar putea intampla in cativa ani. Daca piata merge tot asa, in 9 luni valoarea companiei se poate dubla. O estimare care tine cont si de marja ridicata de profit din acest business. Anul trecut, eJobs a avut un nivel al EBITDA (profitul inainte de plata dobanzii, a taxelor si de scaderea deprecierii si a amortizarii) de peste 60%, iar pentru acest an se asteapta o valoare comparativa.
Cu toate acestea, fondatorii eJobs nu au fost entuziasmati in ultimul timp de lista de oferte de cumparare. Am refuzat multe intalniri chiar de la inceput, spune Dumitrascu. Motivul e simplu si il spune tot el: peste un an business-ul ar putea valora mult mai mult. Dupa integrare, recrutarea online va deveni mainstream, crede CEO-ul eJobs, care spune ca sunt deja targetate 40 de judete, cu job-uri pentru manageri si studenti. In aceste conditii, este hotarat sa nu vanda decat daca pretul va include valoarea de peste un an. Ce va face cu banii? Probabil tot un business pe Internet, dar dedicat pietelor externe. As avea bani destui pentru toata viata si n-as mai avea acelasi entuziasm. Poate pentru piata din SUA sa incerc ceva. Ori reusesc, ori nu reusesc!
Nici Calin Fusu nu exclude alternativa unui potential parteneriat, marturisind ca varianta cea mai potrivita i s-ar parea atragerea unui fond de investitii intr-o pozitie minoritara, chiar si in conditiile in care Neogen a ajuns la punctul in care isi poate finanta cresterea din surse proprii. Intrat in afaceri acum sase ani, pe cand avea 26 de ani, Fusu marturiseste ca a organizat Neogen dupa un model inspirat de gigantul Yahoo!, mizand pe cartea mai multor servicii online grupate sub un singur brand.
TINTA: ROMANIA. Dar Neogen si eJobs nu sunt singurele companii din zona IT-ului autohton care iau in calcul varianta atragerii unui investitor pentru a-si sustine dezvoltarea. Sunt unele companii de software si servicii informatice ai caror patroni cauta parteneri straini pentru a vinde tot sau o parte din actiuni, explica Eugen Schwab-Chesaru, director general al companiei de consultanta Pierre Audoin Consultants (PAC) Romania. Ce cauta ei? Sprijin, atat know-how, cat si de business, pentru ca multe companii isi dau seama ca au lucrat pana acum intr-un fel care nu va mai functiona. Unul dintre exemplele cele mai la-ndemana: ponderea business-ului cu echipamente hardware din multe proiecte va scadea de la 80-90%, cat erau obisnuiti unii patroni, la 50%, poate chiar 30%, spune oficialul PAC. Cumparatorii sunt acum mai avizati si cauta sa cumpere pe cat posibil de la prima sursa si astfel sa taie din verigi. Astfel, business-ul de hardware se erodeaza din punct de vedere al marjelor. Si cum pe partea de software si servicii multe companii fie nu stiu ce sa faca, fie nu pot, apare automat nevoia unui parteneriat strategic. Nu sunt multe companiile care sunt capabile sa inlocuiasca vanzari de hardware de 5 milioane cu vanzari de software de 5 milioane, mai spune Schwab-Chesaru, avertizand ca cine nu va veni cu valoare adaugata in plus fata de a vinde simple cutii va avea de pierdut.
Strict pe sectorul de software si servicii IT, oficialii PAC anticipeaza 1-2 achizitii pe finalul acestui an, care ar putea fi urmate de inca 1-2 la inceputul anului viitor, dupa ce se vor finaliza rapoartele financiare pe 2006. O previziune realista, avand in vedere ca nu sunt multe companii importante de vanzare in domeniul asta. Maxim 10-12, cu venituri de cel putin 1 milion de euro.
Dar exista si o categorie de companii mici, cu cifre de afaceri de 300 – 500.000 de euro pe an, care sunt dispuse sa vanda, insa nu sunt interesante pentru investitori. Motivul? O astfel de afacere s-ar putea face destul de usor si de la zero, explica Schwab-Chesaru.
Orlando Nicoara, director al diviziei MediaPRO Interactiv, spune ca lucrurile nu difera prea mult nici in cazul Internetului. Daca un investitor strain vrea sa cumpere ceva aici, nu prea are de unde alege. Iar cei care ar putea sa vanda inca nu vor sa vanda.
Vestea buna este insa – pentru ca exista si o veste buna – ca Romania se profileaza drept una dintre tintele preferate ale investitorilor pentru aceasta zona a Europei. Romania este cea mai interesanta piata din regiune, alaturi de Ucraina, spune Nicoara, cu observatia ca Ucraina are serioase probleme legate de imagine si de instabilitate politica. Atuul lor? Potentialul este imens. Cine baga bani acum poate scoate foarte mult in doi ani. Iar Romania mai are avantajul de a fi cu un pas inaintea Ucrainei.
Exista bani pe piata si resurse, suntem a doua piata ca marime dupa Polonia, completeaza Nicoara. Daca piata poloneza de publicitate online a reprezentat 30-35 de milioane de euro anul trecut, Romania are potentialul de a ajunge la jumatate din aceasta valoare in cativa ani, crede oficialul MediaPRO Interactiv. Si asta in conditiile in care cele mai optimiste estimari vorbesc despre o valoare anuala a pietei romanesti de publicitate online de 4-5 milioane de euro.
Iar argumente pentru ca investitorii sa-si indrepte atentia asupra pietei autohtone de IT&C – de data asta palpabile, nu doar de natura potentiala – exista destule si in trecutul apropiat. Piata IT&C romaneasca a crescut foarte repede intr-un timp relativ scurt si asa se justifica interesul fondurilor de investitii in a achizitiona diferite companii, spune Cristina Donoaica, director de investitii la fondul GED Capital Development (care recent a achizitionat un pachet de actiuni la distribuitorul GSM Dasimpex). La asta se mai adauga si faptul ca in domeniul IT Romania are o reputatie puternica, lucru care se regaseste poate mai putin la vecinii nostri, mai ales in domeniul serviciilor IT.
Luna trecuta, compania locala de software IP Devel a fost cumparata de liderul mondial pe resurse umane, grupul elvetian Adecco. Tranzactia se desfasoara pe mai multe etape si, dupa completarea achizitiei pana la 100% din IP Devel, va ajunge la o valoare de 6-7 milioane de euro, conform unor surse apropiate tranzactiei. Totusi, acest model de parteneriat strategic este destul de diferit fata de situatia in care o firma este achizitionata de un fond de investitii. Iar fiecare dintre cele doua alternative are plusurile si minusurile sale. In cazul unui investitor strategic, explica Schwab-Chesaru, acesta priveste atent la acuratetea business-ului, dar nu preseaza pe rezultate financiare imediate. Adica exact invers ca si in cazul fondurilor. Iti da un dolar, dar vrea sa-ti ia doi peste cativa ani. Dar avantaje exista si in acest caz: daca este un fond mare, poate sa ajute cu tot know-how-ul de care dispune – atat la nivel de manageriat, cat si de imagine.
Un astfel de fond este Enterprise Investors, care detine 22% din compania romaneasca Siveco. Lucian Perl, director de investitii, are incredere in potentialul catorva sectoare din IT&C, cu rezerva ca fondul la care lucreaza nu va investi intr-un business care sa concureze Siveco. Unul dintre sectoarele aduse in discutie de Perl este cel al transmisiunilor de date in banda larga. Avand in vedere ca, in Romania, conform datelor oficiale, broadband-ul reprezinta 40% din cele 1,8 milioane de conexiuni la Internet, iar autoritatile si-au propus sa ajunga in urmatorii patru ani la o rata de 90%, cifrele vorbesc de la sine. In opinia sa, inca mai exista domenii legate de Internet care se pot dezvolta, pot aparea servicii inovatoare cum a fost anitivirusul RAV. Poate chiar in clipa asta exista oameni destepti care isi framanta creierul ca sa produca lucruri interesante.
Gecad, bunaoara, compania care in urma cu trei ani vindea catre Microsoft drepturile de proprietate intelectuala asupra tehnologiei RAV, intr-o tranzactie estimata de analisti la 20 de milioane de dolari, este unul dintre numele cu cele mai mari sanse de a aparea pe o lista scurta de potentiale tinte de achizitii, chiar daca in prezent nu exista nici o discutie concreta in acest sens. Un grup cu activitatea structurata in patru companii (cu activitati precum software, comert electronic sau securitate), Gecad ar putea fi o investitie interesanta, cu toate ca presedintele Radu Georgescu spune ca, cel putin pe termen scurt, nu va aduce investitori in vreuna din companiile aflate sub umbrela grupului.
Avand in vedere ca Internetul este o piata mondiala, e interesant de urmarit care vor fi produsele si serviciile online catre care se vor indrepta investitorii interesati de Romania. Lucian Perl de la Enterprise Investors mizeaza pe cele adresate anume pietei romanesti, in ideea specularii pentru potentialului mare de dezvoltare pe o piata unde utilizatorii de Internet nu depasesc deocamdata o treime din populatie.
3, 2, 1, ADJUDECAT! Se poate insa creiona un portret robot al firmelor pregatite pentru o achizitie? Gata de vanzare pot fi firmele care au produse performante, dar care nu au un nume pe piata, care doresc sa-si promoveze mai bine aceste produse, explica Cristina Donoaica de la fondul spaniol de investitii GED Capital.
Un astfel de exemplu este Kondiment Software, o companie a carei valoare analistii din piata o estimeaza la 1-2 milioane de euro. Pana in primavara acestui an, firma a facut parte dintr-un grup condus de doi tineri antreprenori romani, Horia Nistor si Lucian Despoiu, ambii in varsta de 27 de ani. In paranteza spus, cei doi s-au implicat si in fondarea eJobs, alaturi de Liviu Dumitrascu, insa au optat pentru un proiect propriu in 2003, cand au infiintat Kondiment Grup.
In aprilie anul acesta, pentru ca vedeau diferit strategia de dezvoltare, ei au decis sa separe business-ul in doua companii: Kondiment – dezvoltare de aplicatii si solutii interactive pentru web, preluata integral de Lucian Despoiu – si Kondiment Software – dezvoltare si implementare de solutii software, controlata de Horia Nistor. Cele doua firme continua sa colaboreze la nivel de vanzari si de comunicare in piata.
Acum Lucian Despoiu marturiseste ca negociaza cu un om de afaceri roman cedarea unui pachet minoritar la Kondiment. Logica unei astfel de mutari ar fi aceea ca piata creste mai repede decat pot sustine din profit operational. Totusi, adauga el, nu intentionez sa cedez pachetul majoritar atat timp cat business-ul este intr-o crestere accelerata si piata la fel. Anul trecut cele doua companii au avut o cifra totala de afaceri de 800.000 de euro, ponderea fiind impartita in proportii egale intre cele doua afaceri, spune Nistor. Pentru 2006, el estimeaza numai pentru Kondiment Software vanzari de 800.000 de euro, cu o rata a profitului de circa 30%, adica o dublare a business-ului in decurs de doar un an. La o crestere asemanatoare se asteapta si Despoiu, care avanseaza o cifra de afaceri a Kondiment de 700-800.000 de euro. Chiar si asa, Nistor marturiseste ca, in urma divortului din aprilie, a realizat la randul lui ca are nevoie de un investitor pentru dezvoltarea viitoare. Discutii pentru o eventuala preluare au mai avut loc si inainte de momentul aprilie, cu o companie din Anglia, insa nu s-a ajuns la un acord. In prezent, Nistor negociaza vanzarea unui pachet de actiuni din Kondiment Software cu doua companii germane private care dezvolta si vand produse software, ambele de marime medie, si spune ca cel mai devreme ar putea ajunge la un acord cu una dintre ele in octombrie-noiembrie. Negocierile se poarta direct cu una dintre companii – Nistor a fost de mai multe ori in Germania pentru discutii -, iar cu cealalta prin intermediul unui consultant american, Chapman Associates.
Revenind la cele spuse de Cristina Donoaica de la GED Capital, ai produse performante, vrei sa le promovezi, dar nu ai un nume pe piata. Cum poti ajunge in atentia investitorilor? Nistor s-a intalnit cu primul petitor la editia de anul acesta a celui mai important targ de IT&C al lumii, CeBIT, iar al doilea i-a fost adus pe tava de consultantul american care avea clienti interesati sa intre in Romania si au prospectat piata, oprindu-se la Kondiment Software. Inainte de «split» eram o companie mai degraba de tip outsourcing, insa dupa aprilie mi-am dat seama ca ne-ar fi foarte usor sa devenim distribuitor si implementator pe Romania pentru clientii nostri, spune Nistor. Practic, folosindu-se de aceleasi competente din dezvoltarea de tip outsourcing, firma incearca sa devina un centru regional de distributie si implementare pentru parteneri. Unul dintre acesti parteneri este compania suedeza Northern ParkLife, care se ocupa de managementul capacitatilor de stocare hardware – cu alte cuvinte, de software-ul care administreaza serverele de mare capacitate din companii.
Un astfel de software ii indica administratorului de retea diversi parametri, de genul cat spatiu liber exista pe servere, cum sunt folosite resursele si in ce fel pot fi realocate. Compania suedeza are peste 28.000 de clienti la nivel mondial, iar 61 dintre companiile incluse in Top 100 Fortune folosesc acest software de administrare a resurselor hardware, spune Horia Nistor, care a semnat un parteneriat exclusiv de reprezentare a firmei Northern in Romania.
In prima zi cand a aparut sigla lor pe site-ul nostru am avut si prima comanda, povesteste el. Printre clientii din Romania se numara inclusiv unii operatori de telefonie mobila importanti, iar numai acest produs
i-ar putea aduce lui Nistor o cifra de afaceri de 300.000 de euro in urmatoarele 12 luni.
Un alt produs interesant, de la care Kondiment Software asteapta venituri de 200.000 de euro in urmatorul an, este un software care colecteaza automat datele de pe formularele tipizate, indiferent ca acestea sunt pe hartie sau in format digital. Softul apartine unei companii britanice – Formic Software, din Londra -, iar Kondiment Software il va distribui si implementa in Romania incepand din toamna. E un produs foarte interesant, la ce volum de munca este in institutiile financiar-bancare, in institutiile publice si la cele de sondare a opiniei publice, spune Nistor, acestea fiind de fapt si principalele verticale vizate pentru distributia in Romania.
Cu amendamentul ca, spre deosebire de produsul celor de la Northern, care se vinde singur, in acest din urma caz e nevoie de un efort suplimentar de marketing si de educare a pietei. Pentru viitor, Nistor nu exclude nici varianta unui fond de investitii. Vreau sa-mi pastrez toate optiunile, spune el cu privire la procentul pe care il va ceda din firma. Oricum, in situatia in care va ajunge la un acord cu un investitor cel tarziu in 2007, el vede compania peste 2-3 ani intr-o pozitie in care va vinde exclusiv pe piata romaneasca si va avea competente regionale. Vom fi o companie de marime medie, cu maxim 100 de angajati (acum sunt putin peste 20 – n.r.) si in mare cu aceleasi linii de business.
Astfel de perspective nu sunt deloc rele, mai ales pentru o companie infiintata in urma cu doar trei ani. O perioada de care Nistor isi aminteste acum cu un zambet larg. Primul contract mare a fost de 70.000 de dolari. Era ceva fabulos pentru noi, spune el, fara a uita sa mentioneze ca, pentru a intelege pe deplin valoarea contractului, calculase cate masini ar putea cumpara cu toti banii. N-am cumparat nici o masina pana la urma, i-am reinvestit pe toti.
Insa posibilele tinte de achizitie pentru urmatoarele luni nu se limiteaza la firme mici, care valoreaza doar cateva milioane de euro. Lucian Perl, director de investitii la Enterprise Investors, atentioneaza ca in Romania exista deja cateva companii cu suficienta experienta pentru a finaliza proiecte de milioane de euro, extinse pe durata catorva ani si cu zeci sau sute de oameni implicati. Cateva exemple de astfel de companii: Softwin, Gecad, Romsys, TotalSoft. Sunt firme cu venituri mari, de zeci de milioane, deci pot fi oricand tinte de achizitie.
Dar indiferent de marimea lor, spune Lucian Perl, dilema pare sa fie aceeasi: cat de pregatiti sunt actionarii sa se desparta de copilul lor? In fond, aceasta este intrebarea la care urmatoarele luni vor aduce un raspuns: cati dintre antreprenorii romani din IT vor decide ca viitorul copilului lor este mai bun in grija altor parinti, cu mai multi bani si mai multe conexiuni? Intamplator sau nu, bobocii IT&C-ului chiar se numara toamna.