BusinessMagazin

Blog

  • Macedonia, amendata la Paris

    Macedonia a fost condamnata de catre Curtea Internationala de Arbitraj de la Paris la plata unor despagubiri in valoare de 38,3 milioane de euro catre compania greceasca Hellenic Petroleum, pentru incalcarea clauzelor din contractul de privatizare a singurei rafinarii din tara, OKTA, incheiat in 1999.

     

    La acea vreme, tranzactia a fost contestata din cauza lipsei de transparenta. Guvernul din acea perioada a vandut rafinaria pentru 32 de milioane de dolari fara licitatie publica, iar legea privind privatizarea acesteia a fost prezentata in Parlament in forma incompleta, fara anexele-cheie. Conform contractului, Macedonia se obliga sa cumpere anual de la OKTA, in urmatorii 20 de ani, 500.000 de tone de petrol. In plus, Hellenic Petroleum a primit si dreptul de a importa derivate petroliere fara plata taxelor vamale. Purtatorul de cuvant al guvernului de la Skopje a declarat ca decizia Curtii de la Paris nu este finala si ca statul macedonean va face apel.

  • Asalt la Baltica

    Cele doua mari companii petroliere poloneze, PKN Orlen si Lotos, au planuri mari pentru statele baltice. Wojciech Heydel, director executiv adjunct al PKN, citat de agentia Reuters, a spus ca tinta companiei este de a avea cel putin 10 procente sau chiar 15 din pietele din Lituania si Letonia.

     

    Inca nu a fost luata o decizie in privinta Estoniei. Cel mai probabil, actualele statii Ventus – detinute de PKN Orlen – vor trece printr-un proces de rebranding, noua denumire fiind Orlen. In cele doua tari urmeaza sa fie construite aproape 100 de noi statii de benzina. PKN Orlen detine in Lituania rafinaria Mazeikiu Nafta, cumparata in decembrie 2006. In iulie 2007 si-a exprimat interesul pentru preluarea rafinariei Klaipedos Nafta, dar statul lituanian, proprietarul, a dorit sa pastreze controlul acestui obiectiv strategic. Pawel Olechnowicz, CEO al Lotos, a doua companie petroliera poloneza, a declarat ca in iunie 2008 va fi modificata strategia companiei in directia intaririi prezentei in regiunea Marii Baltice.

  • Bani din subteran

    In lupta pentru diminuarea deficitului bugetar, ultima incercare a guvernului de la Budapesta este de a scoate la suprafata un procent cat mai mare din economia subterana.

     

    Premierul Ferenc Gyurcsány a cerut autoritatilor fiscale si vamale sa elaboreze un plan de combatere a economiei subterane, al carei nivel actual este estimat la 18% din PIB. O reducere cu 1-3 procente ar insemna un plus la bugetul statului de aproape 400 de milioane de euro pe an. Unul dintre obiective este reducerea evaziunii la taxa pe valoarea adaugata in constructii, scop in care, conform premierului, autoritatile ar putea sa analizeze mai atent costurile implicate de achizitia materialelor necesare pentru ridicarea cladirilor.

  • Cu oferta mai mare, dar pe locul doi

    Grupul sarb Delta Holding a esuat si in a cincea incercare de a intra pe piata slovena. Oferta companiei pentru preluarea pachetului de actiuni detinut de holdingul sloven Istrabenz la Mercator, cea mai mare retea de magazine din aceasta tara, a esuat.

     

    Oferta inaintata, de 4 euro/actiune, a fost mai mare decat cea a castigatorului, compania slovena Infond Holding. Cu toate acestea, Istrabenz a preferat sa vanda un pachet de 12,56% din actiunile Mercator catre aceasta din urma pentru suma de 174,7 milioane de euro. Dupa aceasta achizitie, Infond detine acum 25% din actiunile retelei Mercator. Igor Bavcar, CEO al Istrabenz, a motivat decizia de a vinde prin dorinta holdingului, care are afaceri in numeroase domenii, de la energie la turism. Bavcar nu a precizat daca Istrabenz si-a vandut intreaga participatie detinuta la Mercator. Dupa anuntarea tranzactiei, actiunile Mercator au pierdut la bursa din Ljubljana aproape 6%.

  • GENERAL MOTORS

    • A cumparat in 2002 o parte dintre activele Daewoo Motor. Pe lista nu s-au aflat si cele doua fabrici din Europa de Est – FSO din Polonia si cea de la Craiova.
    • A declarat permanent ca ar putea cumpara si alte fabrici ale Daewoo, insa doar in masura in care cererea pentru modelele sale va creste sustinut.
    • A fost unul dintre principalii candidati la achizitia fabricii de la Craiova, cumparand chiar si caietul de sarcini, dar in cele din urma a decis sa renunte. Potrivit premierului Tariceanu, GM nu avea o strategie de dezvoltare, ci doar de supravietuire a uzinei.
    • Va cumpara in schimb 40% din actiunile fabricii FSO din Polonia pentru mai mult de
    • 180 de milioane de euro, unde va produce modelul Chevrolet Aveo.

  • Cu oferta mai mare, dar pe locul doi

    Grupul sarb Delta Holding a esuat si in a cincea incercare de a intra pe piata slovena. Oferta companiei pentru preluarea pachetului de actiuni detinut de holdingul sloven Istrabenz la Mercator, cea mai mare retea de magazine din aceasta tara, a esuat.

     

    Oferta inaintata, de 4 euro/actiune, a fost mai mare decat cea a castigatorului, compania slovena Infond Holding. Cu toate acestea, Istrabenz a preferat sa vanda un pachet de 12,56% din actiunile Mercator catre aceasta din urma pentru suma de 174,7 milioane de euro. Dupa aceasta achizitie, Infond detine acum 25% din actiunile retelei Mercator. Igor Bavcar, CEO al Istrabenz, a motivat decizia de a vinde prin dorinta holdingului, care are afaceri in numeroase domenii, de la energie la turism. Bavcar nu a precizat daca Istrabenz si-a vandut intreaga participatie detinuta la Mercator. Dupa anuntarea tranzactiei, actiunile Mercator au pierdut la bursa din Ljubljana aproape 6%.

  • Suprarealism matinal

    In urma cu un an si ceva am publicat in revista un text despre noptile din ce in ce mai albe ale oamenilor, nevoiti, din cauza sarcinilor de la slujba si din cauza presiunii vietii moderne, sa isi traiasca viata dupa ritmuri care strabunicilor le sunt complet straine. Si pentru bunici, si pentru cei de acum, o ora anume a noptii este speciala. Este vorba de 4 dimineata.

     

    Nu am niciun merit in textul care o sa urmeze, pentru ca greul l-a facut un tip pe nume Rives, poet, povestitor, creator pasionat de tehnologie, numit si „primul poet 2.0“, pentru ca foloseste, in reprezentatiile sale, imagini, filme sau texte culese de pe Internet. Intr-o lume a conspiratiilor, cea descoperita de Rives m-a facut sa zambesc si o sa incerc sa v-o propun.

     

    Patru dimineata este o ora suprarealista, mult prea tarziu si mult prea devreme. Doctorii se tem de urgentele de la 4 dimineata, iar mari artisti cum sunt Leonard Cohen, Bob Dylan sau Paul Simon au cantat-o, melancolici. Scenariul filmului „Nasul“, regizat de Francis Ford Coppola, vorbeste de o intalnire a mafiotilor extenuati, la patru dimineata, iar pentru scriitoarea chiliana Isabell Allende ora de care vorbim este de maxima tristete, in „Casa Spiritelor“.

     

    La 4 dimineata a inceput, in Portland, Maine, ultima zi din viata a lui Mohamed Atta, 11 septembrie 2001.


    Cel ce a intuit, primul, se pare, magia orei 4 a fost sculptorul elvetian Alberto Giacometti, care expune, in 1932, „The Palace at 4 A.M.“. Este cea mai veche referire la fatidica ora, ceea ce nu este decat o confirmare a faptului ca la ora respectiva traitorii veacurilor anterioare secolului XX aveau ceva mai bun de facut decat sa se intalneasca tristi, sa cheme medicul, sa isi inceapa ziua sau mai stiu eu ce alte activitati.

     

    Cu Giacometti si cu palatul sau dinaintea zorilor se intersecteaza, in moduri care justifica nu unul, ci un intreg ciclu de filme legate de conspiratia orei patru, existenta cantaretului country Faron Young (nascut in 1932), a actritei Judi Dench si a unei poete poloneze cu nume de nedescifrat; va las sa cautati filmul cu Rives si sa descoperiti, in numai opt minute, ceea ce poetul a denumit „Codul lui Giacometti“, alaturi de toate conexiunile orei patru.

     

    M-a incercat, normal, o curiozitate simpla si am vrut sa identific daca magia orei patru functionaza si in Romania.

     

    In primul rand trebuie spus ca straine ne sunt suparealismul si tristetea. Langa Leonard Cohen, Bob Dylan sau Paul Simon noi il avem pe maestrul Gica Petrescu, care indemna: „Zi una mai saltareata, Ca la patru dimineata, Ca la patru dimineata, Cand se duc olteni la piata“. Cumva insensibili la cantecul maestrului, o sumedenie de cheflii romani incearca, in bancuri, sa se intoarca acasa (exista cel putin patru variante), asta daca nu sunt pescari. Pentru pescari ora este de bun augur – la patru dimineata, pe 4 mai 2005, consilierul local Horea Florea din Cluj a prins un crap de patru kilograme, depasit de cel de 7,4 kilograme prins de Bodo, solistul formatiei Proconsul, pe 5 septembrie 2007 la (desigur) ora 4; ambii participau la concursuri de pescuit, iar captura lui Bodo i-a propulsat acestuia echipa  pe locul 5. Italianul Zenga a fost convins de cei de la Dinamo sa vina si sa antreneze echipa dupa discutii indelungate care s-au incheiat la 4 dimineata.

     

    Si in zona politicului ora sta bine: dam cezarului ce i se cuvine si remarcam ora nasterii presedintelui Traian Basescu – 4 noiembrie 1951, e adevarat ca „in jurul orei“ 4. Tot in jurul aceleiasi ore presedintele s-a ridicat si a plecat de la o petrecere vestita cu Gigi Becali si cu jucatorii echipei Steaua, iar premierul Tariceanu a plecat tot la 4 de la nunta fiului fostului ministru Hardau. Spre deosebire de tenta petrecareata pe care presedintele si premierul o dau orei noastre, un strateg de talia lui Viorel Hrebenciuc a stat treaz pana la 4 dimineata calculand sanse, posibilitati si aliante dupa anuntarea depunerii unei anume motiuni de cenzura de catre PSD.

     

    Si ziua de lucru a primarului Vanghelie se termina la 4, cum la aceeasi ora, pe 13 iunie 1990, politistii i-au atacat pe grevistii foamei din Piata Universitatii.


    Acest text ar fi putut fi despre cat de buni sau de rai sunt unii sau altii, in functie de etnie sau de cine stie ce alte criterii, despre vanzari de companii, despre alegeri de patriarh sau despre evolutii economice. Dar cititi-l si la 4 dimineata, alaturi de alte texte pe temele pomenite si o sa intelegeti de ce mi-a placul jocul propus de poetul american, pe care l-am prelungit. Nu este vorba de niciun cod, ci de exercitii de genul „distanta dintre degetul mijlociu si varful nasului inmultita cu 10 milioane egala cu distanta de la Zimnicea la Buzau“, exercitii numai bune pentru 4 dimineata.


    Este ora la care a inviat Isus.

  • Da, fara obiectii

    Desi exista un standard international privind formatele documentelor digitale destinate programelor de birotica, Microsoft a propus pentru standardizare o noua specificatie. Desi pare o chestiune tehnica, toata lumea stie ca este cu totul altceva.

     

    O stire importanta a trecut aproape neobservata in media din Romania: ISO a respins OOXML. In forma aceasta, este evident ca enuntul este de neinteles pentru majoritatea cititorilor, asa ca se impun cateva clarificari. ISO (International Organization for Standardization) este organismul care instituie cele mai importante standarde cu aplicabilitate internationala, iar OOXML (Office Open XML) este o specificatie care descrie formatul documentelor pe care le foloseste suita de programe de birotica Microsoft Office. Desi preponderent tehnic, procesul de standardizare a implicat si importante aspecte economice si chiar politice, astfel incat comunitatea IT l-a urmarit si comentat cu mult interes, starnind adesea controverse aprinse.

     

    Mai intai se cere schitat contextul. Dominatia programelor de birotica produse de Microsoft – in frunte cu Word, Excel si PowerPoint – este aproape totala, astfel incat formatele de fisiere folosite de acestea s-au impus ca standarde de facto. Problema este ca aceste formate sunt „proprietare“, deci doar Microsoft le cunoaste in toate detaliile, ceea ce aduce avantaje comerciale semnificative producatorului. Daca vrem sa trimitem cuiva un document text, o tabela de calcul sau o prezentare, vom recurge cel mai probabil la formate MS Office, pentru ca sansele ca destinatarul sa le poata vizualiza sau edita in continuare sunt maxime. Reversul este ca Microsoft poate oricand sa modifice aceste formate, ceea ce, pe de-o parte, scoate practic din cursa concurentii de pe piata software, iar pe de alta obliga utilizatorii la noi si noi actualizari. Se ajunge la o situatie ciudata: documentele (mai precis, informatia cuprinsa in ele) ne apartin, insa accesul la ele ne este conditionat de utilizarea programelor unei singure firme. Suntem „clienti captivi“. 

     

    In fata acestei situatii, mai multe tari – in special din Europa de Vest – au cerut dezvoltarea unor formate bazate pe un standard deschis, public si liber de alte conditionari (de exemplu brevete), astfel incat sa se incurajeze competitia pe piata software si sa se evite dependenta de un anumit producator. Mai mult, un format standardizat permite interoperabilitatea, adica posibilitatea programelor de la furnizori diferiti de a conlucra in procesarea acelorasi seturi de date. Organizatia OASIS a elaborat un draft pe baza formatelor utilizate de suita OpenOffice, deoarece acestea erau folosite in practica de mai multi ani, aveau specificatii publice si erau libere de patente. Procesul de standardizare a formatelor ODF (Open Document Format) a durat trei ani si specificatiile au fost adoptate ca standard ISO in 2006. Existenta unui standard a incurajat multe guverne sa impuna – sau macar sa recomande – utilizarea formatelor ODF in sistemele informatice ale administratiei, ceea ce a atras un interes deosebit asupra suitei OpenOffice, care nu doar ca utilizeaza aceste formate, dar este si open source (deci intregul cod este deschis). Dar mai este ceva: spre deosebire de programele Microsoft Office, a caror functionare se bazeaza pe anumite componente ale sistemului Windows, OpenOffice (ca si numeroase alte programe care utilizeaza ODF) este independent de platforma, ruland practic pe orice sistem de operare major (Linux fiind in fruntea listei). In plus, e gratis.

     

    Este foarte clar ca Microsoft pierdea astfel exclusivitatea pe o piata extrem de importanta. Raspunsul nu a fost insa adoptarea formatelor ODF (desi a sustinut proiecte vizand dezvoltarea unor module de import), ci elaborarea unui standard alternativ, numit Office Open XML (pe scurt OOXML). Motivatia oferita de Microsoft se bazeaza pe faptul ca numerosi clienti (inclusiv din domeniul guvernamental) pastreaza un volum important de documente in formate MS Office mai vechi, iar solutia nu este deschiderea vechilor formate binare, ci elaborarea unui standard care sa ofere „compatibilitate inapoi“. Insa specificatia oferita pentru standardizare a fost enorma (circa 6.000 de pagini, fata de 700 pentru ODF), iar expertii au semnalat faptul ca, de fapt, doar Microsoft o poate implementa in conditiile in care cuprinde indicatii de genul „se imita functionalitatea autoSpace din Word 95“. Desi Microsoft si-a folosit influenta pentru a scurta procedurile (varianta „fast track“), procesul de standardizare este laborios si, in cele din urma, raspunsul a fost negativ. De notat ca Romania a fost singura tara care a fost de acord cu specificatia fara sa formuleze niciun comentariu.

  • Chiar vreti pensie privata?

    Sunteti siguri ca aveti nevoie de o pensie privata facultativa? Chiar va doriti asa ceva? Stiti totusi ca de acesti bani, un efort suplimentar pe care trebuie sa il faceti luna de luna, va veti putea folosi abia de la 60 de ani incolo, nu? Si ca nimeni nu va poate spune de acum exact cati bani veti avea in acest cont la pensie?

     

    O sumedenie de intrebari pe care – culmea ironiei – chiar agentul de marketing al unei companii de pensii le-a revarsat, intr-o cascada imposibil de oprit, asupra mea, un posibil (probabil) contribuabil la sistemul de pensii facultative. Intamplarea chiar nu merita redata daca situatia de mai sus n-ar fi venit dupa alte doua, in care agenti de marketing – inabili vanzatori, pseudocunoscatori ai sistemului privat de pensii si platiti la un comision pe care incearca sa si-l maximizeze incheind contracte cat mai consistente – ajung sa distruga si bruma de dorinta pe care o manifesta oamenii fata de pensia facultativa.

     

    Este absolut adevarat ca, luate la bani marunti, pensiile facultative seamana (foarte) mult cu o asigurare de viata cu componenta de economisire/investitie. Principiul e simplu: ce pui de-o parte se strange intr-un cont personal, iar suma este investita de catre compania administrator, castigul urmand sa inmulteasca banii economisiti. La fel de adevarat, in alte tari (precum Bulgaria) asigurarile de viata cu componenta de investire sunt asimilate unei pensii facultative. In Romania insa nu. In Romania, sistemul pensiilor facultative a fost gandit cu totul distinct de orice alta forma de economisire/investire. Explicatia (una dintre ele, pentru ca intre asigurari si pensii sunt ceva diferente de esenta): intr-o mare de neincredere izvorata dintr-un trecut plin de experiente falimentare, sistemul pensiilor private – nou-nascut, supravegheat de o autoritate care doar asta face si reglementat de legii speciale – ar fi trebuit sa ofere prin el insusi o doza buna de incredere. Si, odata lansate primele vanzari de pensii facultative, in luna mai, ceva-ceva rezultate par a fi obtinut, chiar daca nu spectaculoase: cele cinci fonduri facultative au strans peste 8.000 de cotizanti si active de circa 280.000 de euro.

     

    Fara a excela prin entuziasm, romanii par totusi sa ia in calcul si aceasta forma de a economisi pentru varsta pensionarii. Insa in mod ridicol, chiar agentii de marketing ai companiilor sunt cei care risca sa darame increderea si sa taie pofta clientilor pentru aceste produse. Agenti care, in multe situatii (in cazul grupurilor de asigurari care si-au facut si companii de pensii), au fost pur si simplu stramutati de la activitatea pe care o fac de ani buni – cea de a vinde asigurari de viata – spre promovarea fondurilor de pensii. Pentru a putea face acest lucru, legea spune ca trebuie sa parcurga un training, sa dea examen si sa fie autorizati de catre Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP). Iar posibilitatea lor de a vinde mai multe produse – pensii si asigurari – ar trebui, in esenta, sa insemne pentru client o oferta mai vasta si nicidecum o oferta in care un produs sa canibalizeze un altul.

     

    Si, daca ceea ce se petrece in unele cazuri in vanzarea de pensii facultative nu este chiar un capat de tara (pana la urma, cel ce vrea sa-si faca o pensie are de unde alege astfel incat sa poata evita un agent nepriceput), imaginea care se prefigureaza pentru vanzarea pensiilor obligatorii e un pic mai neplacuta. Riscul vine, de aceasta data nu din nepriceperea agentilor, ci din excesul de zel de care ar putea da ei dovada (platiti fiind in functie de numarul de contracte incheiate). Startul se va da, din cate se vede pana acum, cu 13-14 companii si cel putin 150.000 de agenti de marketing. Piata, pe de alta parte, este de 2,5-3 milioane de contribuabili, iar perioada de subscriere este de patru luni. Altfel spus, fiecare agent ar trebui sa incheie cam 20 de contracte in patru luni. Dar cum 20 de contracte se pot incheia relativ rapid – poate o luna pentru cei mai activi si hotarati? -, reprezentantii industriei de pensii anticipeaza deja ca procentul contractelor dublate ar putea urca spre 40%. Si, cum legislatia actuala prevede ca acei contribuabili ce semneaza mai multe contracte sunt „aruncati“ in sistemul de redistribuire automata, atunci nepriceperea agentilor (pentru ca ei ar trebui sa nu vanda celor ce au deja un contract) tot asupra clientilor se va repercuta.

     

    In cazul agentilor de marketing pentru pilonul II, sistemul de autorizare difera putin de cel de la sistemul facultativ, in sensul ca avizul nu se mai emite individual de catre Comisie, ci pe liste intregi de oameni pregatiti si testati de catre administratori. Ramane doar de vazut daca experienta agentilor ce vand (sau nu?!) pensii facultative – alesi din timp, testati in parte si autorizati unul si unul – se va repeta intr-un pilon II pregatit si mai din scurt si in care foamea de piata a companiilor lasa usa deschisa cam oricui vrea sa intre in forta de vanzare.

     

    Balbele agentilor vin sa completeze un tablou in care oamenii sunt aproape totalmente neinformati asupra sistemelor private de pensii. Campania de informare a Comisiei de Pensii a fost atat de timida, incat a fost depasita cu mult de cele strecurate pe ici, pe colo de catre administratori (care nu au avut voie sa-si faca niciun fel de publicitate pana pe 17 septembrie, dar putini au tinut cont intru totul de aceasta interdictie). Cum, necum, totusi, de cateva zile exista si in Romania un sistem de pensii facultative complet – un sistem asteptat de mai bine de zece ani. Totul e acum ca asteptarea sa-si fi avut sensul.

  • Si partea mea unde e?

    In urma cu patru ani, exploatand curentul de opinie favorabil generat de iluzia unei reusite in Irak, administratia Bush a propus in Congres o reducere a taxelor pe castigurile de capital si pe dividende.

     

    Ei bine, ultimul raport statistic asupra situatiei locurilor de munca, aparut acum doua saptamani, a aratat ca boom-ul intrevazut de administratia Bush s-a epuizat, iar americanii de rand au dreptul sa intrebe: „Dar partea mea unde e?“.

     

    Este adevarat, asa cum sustinatorii lui Bush nu obosesc niciodata sa ne aduca aminte, ca economia Statelor Unite a castigat 8 milioane de noi locuri munca de la reducerea de impozite din 2003. Aceasta poate parea impresionant, daca nu se ia in considerare faptul ca o buna parte din castig a fost pur si simplu o redresare dupa perioada de crestere a somajului de la inceputul mandatului administratiei Bush – si ca sub administratia Clinton au aparut 21 de milioane de noi locuri de munca, dupa ce au fost majorate impozitele aplicate asupra marilor averi – o miscare care la vremea respectiva i-a facut pe comentatorii conservatori sa prezica un dezastru economic.

     

    …

     

    Paul R. Krugman este comentator la The New York Times si profesor de economie si relatii internationale la Universitatea Princeton. Urmatorul lui text va aparea in numarul din 3 octombrie al BUSINESS Magazin. 

    Traducerea si adaptarea de Anne Marie Fabian




    Cititi continuarea articolului in editia tiparita a revistei