BusinessMagazin

Blog

  • Uniunea Europeană începe operaţiunea Triton în Marea Mediterană

    “Triton va deveni operaţional de sâmbătă (1 noiembrie, n.red.), mulţumită unor mijloace puse la dispoziţie de statele membre”, a subliniat vineri Cecilia Malmström, în ultima sa intervenţie în calitate de comisar european pentru Afaceri Interne, relatează AFP.

    Triton va conta pe 21 de nave, patru avioane, un elicopter şi 65 de ofiţeri detaşaţi de statele membre în regim de rotaţie cu durată variabilă.

    Însă Triton nu are vocaţia de a înlocui operaţiunea militară italiană Mare Nostrum, care, potrivit ministrului italian de Interne Angelino Alfano, urmează să se încheie.

    “Italia este obligată să mobilizeze mijloace pentru a asigura supravegherea frontierelor externe ale UE, să intervină pentru a oferi asistenţă ambarcaţiunilor aflate în dificultate şi să lanseze operaţiuni de salvare”, au declarat vineri surse europene.

    Decizia de a pune capăt operaţiunii Mare Nostrum “aparţine autorităţilor italiene, întrucât este vorba de o operaţiune naţională, condusă cu mijloace naţionale şi începută după tragedia de la Lampedusa din octombrie 2013”, au subliniat aceste surse.

    “Triton este un mijloc util de susţinere şi nu se substituie obligaţiunilor Italiei”, au insistat sursele europene. “Imigranţii salvaţi vor fi debarcaţi în Italia, unde vor fi înregistraţi şi luaţi în grijă. Ei vor putea depune o cerere de azil şi Italia va trebui să o examineze”, au adăugat ele.

    Operaţiunea Triton, coordonată de Frontex, agenţia europeană pentru supravegherea frontierelor, are un buget lunar de 2,9 milioane de euro.

    Durata operaţiunii nu a fost stabilită, însă se ştie că va depinde de bugetul alocat pentru 2015 agenţiei Frontex. Abia atunci se va decide dacă operaţiunea va continua, în ce ritm şi cu ce mijloace, au subliniat sursele europene citate.

    Frontex nu are mijloace proprii şi depinde de statele membre UE, care precizează durata punerii la dispoziţie a mijloacelor şi resurselor umane, locul în care intervin şi termenii misiunilor lor, a explicat pentru AFP o sursă apropiată dosarului.

  • Băsescu: BOR s-a implicat în campania pentru prezidenţiale în sprijinul PSD, s-a mers prea departe

    “Biserica Ortodoxă este evident implicată în campanie. Eu nu o critic, este greu să critici Biserica Ortodoxă, la cât este de populară”, a spus Băsescu la Realitatea TV.

    Preşedintele a mai declarat că BOR este implicată în susţinerea PSD în campanie, menţionând că nu vede altă explicaţie dincolo de interesele financiare susţinute de Guvernul Ponta.

    El a mai spus, pe de altă parte, că nici Victor Ponta “nu a lăsat vreo icoană nepupată în România”.

    Potrivit şefului statului, s-a mers prea departe cu implicarea BOR în campanie. Băsescu a ţinut să precizeze că el a sprijinit Biserica Ortodoxă ca preşedinte, dând ca exemplu împăcarea cu Biserica de la Ierusalim.

    “Patriarhul nu mai era pomenit în slujbele de la Ierusalim”, a subliniat Băsescu, subliniind: “Împăcarea cu Biserica de la Ierusalim s-a întâmplat datorită mie”.

    Întrebat, la final, dacă crede în Dumnezeu, Băsescu a răspuns afirmativ, menţionând însă că, dat fiind specificul activităţii pe mare, relaţia sa cu Divinitatea este una directă, fără intermediul preoţilor.

    Bugetul Secretariatului General al Guvernului a fost suplimentat, recent, din Fondul de rezervă, cu încă 14 milioane lei, banii fiind distribuiţi pentru finanţarea a 13 mănăstiri, catedrale şi centre eparhiale. Alocarea banilor a fost decisă în şedinţă de Guvern.

    Astfel, prin hotărâre, Guvernul a decis să finanţeze mănăstirile Sfinţii Trei Ierarhi din municipiul Iaşi (500.000 lei), Miclăuşeni din comuna Butea, judeţul Iaşi (500.000 lei), Agapia şi Văratic din comuna Agapia, judeţul Neamţ (câte un milion lei), Buna Vestire din comuna Grădinari, judeţul Olt (două milioane lei), centrele eparhiale Sibiu (200.000 lei), Galaţi (un milion lei) şi Tulcea (1,6 milioane lei) şi centrele eparhiale Nicolae Ivan şi Adormirea Maicii Domnului din Cluj-Napoca (două milioane lei, respectiv un milion lei), Buna Vestire din Copşa Mică, judeţul Sibiu (450.000 lei) şi Sfântul Ioan Botezătorul Făgăraş din judeţul Braşov (2,35 milioane lei), precum şi Protoieria Tulcea (400.000 lei).

    În şedinţele anterioare, Guvernul a alocat de asemenea mai multe milioane de lei pentru biserici, tot din Fondul de rezervă.

    Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) a îndeamnat, miercuri, clerul şi credincioşii să voteze la prezidenţiale, “cu responsabilitate creştină şi civică pentru împlinirea binelui comun în societatea românească şi viitorul României”.

    “În perspectiva alegerilor prezidenţiale din România (2 noiembrie 2014), Sfântul Sinod îşi reafirmă îndemnul către slujitorii Sfintelor Altare şi credincioşii Bisericii Ortodoxe Române de a participa la vot în duhul credinţei şi al iubirii de Biserică şi Neam, cu responsabilitate creştină şi civică pentru împlinirea binelui comun în societatea românească şi viitorul României”, se menţionează într-un comunicat remis MEDIAFAX, miercuri, de Patriarhia Română.

    Patriarhul Teofil al III-lea al Ierusalimului şi al întregii Palestine a făcut, recent, o vizită în România, binecuvântând biserica română şi poporul român şi a declarat că popoarele ortodoxe nu cunosc graniţe.

    Preşedintele Traian Băsescu a semnat, cu acea ocazie, decretul de decorare, cu Ordinul Naţional “Steaua României” – în grad de Mare Cruce, a Preafericitului Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului şi al Întregii Palestine.

    Patriarhia Română şi cea a Ierusalimului s-au împăcat, în februarie, prin semnarea unui Acord patriarhal de restabilire a comuniunii bisericeşti depline, după aproape trei ani de când au încetat relaţiile, din cauza unor neînţelegeri privind Căminul românesc pentru pelerini de la Ierihon.

    O delegaţie a Patriarhiei Române s-a întâlnit la Ierusalim, cu binecuvântarea PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în 2-3 februarie, cu Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului, însoţit de Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Aristarh de Constantina şi Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Metodie de Tabor, pentru restabilirea comuniunii depline dintre cele două Patriarhii, a informat atunci Patriarhia Română.

    “În urma celor trei runde de convorbiri (Bucureşti, decembrie 2012; Ierusalim, februarie 2013; Ierusalim, iulie 2013), desfăşurate în spirit de frăţietate şi respect reciproc, s-a ajuns la semnarea de către Patriarhul Ierusalimului şi Patriarhul României a unui Acord patriarhal de restabilire a comuniunii bisericeşti depline”, a mai arătat sursa citată.

    Acest Acord a fost semnat, la Bucureşti, de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în 2 februarie 2014, şi la Ierusalim, de către Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, la 3 februarie 2014, a precizat Patriarhia.

    Patriarhia Ierusalimului anunţa, în 9 mai 2011, că a rupt relaţiile cu Biserica Ortodoxă Română, din cauza Aşezământul românesc de la Ierihon. PS Ciprian Câmpineanul, episcop vicar patriarhal, declara atunci că Patriarhia Ierusalimului a reproşat Patriarhiei Române nerespectarea canoanelor prin construirea bisericii la Aşezământul de la Ierihon destinat cazării pelerinilor. El a spus că Patriarhia Română a fost surprinsă şi totodată îngrijorată de decizia Sfântului Sinod al Ierusalimului privind ruperea legăturii canonice cu Patriarhia Română fără să fi avut loc o discuţie despre acest lucru.

    “Biserica română nu va răspunde cu aceeaşi măsură şi va solicita acceptarea unui dialog cu patriarhul Teofil al III-lea al Ierusalimului”, a subliniat PS Ciprian Câmpineanul. Aşezământul românesc de la Ierihon are 300 de locuri. Acesta cuprinde o biserică, o casă pentru pelerini şi Centrul de studii biblice “Sfântul Ioan Iacob Hozevitul”, construcţia începând în 1998. Aşezământul a fost construit pe un teren pe care Biserica Ortodoxă Română l-a primit prin donaţie, înainte de Revoluţie, de la un credincios român stabilit în zonă. La acesta s-au adăugat şi altele limitrofe, ajungând în prezent la o suprafaţă de 3.000 de metri pătraţi.

  • Două CUTREMURE s-au produs în Caraş-Severin. Cel mai mare a avut 4,8 grade pe Richter

    Sesimul de 4,8 grade a avut loc la ora 1.00, la o adîncime de 4 kilometri, oraşele cele mai apropiate de epicentru fiind Caransebeş (30 de kilometri), Reşiţa (34 de kilometri), Oţelu Roşu (41 de kilometri), Oraviţa (49 de kilometri) şi Orşova (50 de kilometri).

    Al doilea cutremur, cu epicentrul tot în Caraş-Severin, a avut magnitudinea de 2,5 grade pe Richter şi s-a produs la 1.41.

    Cutremurul cu cea mai mare magnitudine produs anul acesta în România a avut 5 grade şi s-a înregistrat la 29 martie, tot în zona seismică Vrancea.

    La 6 octombrie 2013, în Vrancea a avut loc un cutremur de 5,5 grade pe scara Richter, cel mai mare din ultimii patru ani. Seismul a fost simţit şi la Bucureşti, dar şi în nordul Bulgariei şi în Republica Moldova.

  • O antreprenoare din Bucureşti a investit 200.000 de euro într-o afacere prin care vrea să învingă boala secolului

    Stresul şi lipsa timpului cu care angajaţii companiilor autohtone se confruntă la birouri au inspirat-o în urmă cu opt ani pe Alina Grozescu să înceapă afacerea Max Relax: servicii de masaj on site (la biroul angajatului). „Stresul a devenit boala secolului nostru. Acesta este principala cauză a îmbolnăvirilor, alimentaţiei precare, cât şi a randamentului şi productivităţii scăzute. Angajaţii au multe task-uri, deadline uri şi nu se preocupă aşa cum ar trebui de sănătatea lor“, explică fondatoarea Max Relax, de profesie kinetoterapeut.

    Dacă investiţia iniţială nu a fost mare şi a fost direcţionată înspre construirea unui site, cumpărarea de scaune de masaj, echipamente şi maşină, până în prezent aceasta a ajuns la 200.000 euro, ca urmare a încercării de a satisface din ce în ce mai mult cererile din ce în ce mai complexe ale clienţilor. De la On-Site Chair Massage, businessul, clasat în zona well-being, a evoluat în direcţia construirii unui departament de wellness, programe de ergonomie şi nutriţie, degustări de alimente raw-vegan, metode de relaxare prin respiraţie, stress şi time management, workshop-uri de cultivare a hobby-urilor şi orice fel de „activităţi deconectante“. Organizează la birourile angajaţilor chiar şi ore de on-site gym: aerobic, pilates, rebound, streching, tae-bo.

     

  • Compania care a ajuns la afaceri de peste 8 milioane de euro datorită corporatiştilor obsedaţi de aspectul fizic

    Preocuparea pentru aspectul fizic reprezintă argumentul principal pentru care clienţii World Class România vin la sală, potrivit unui interviu anterior acordat Business Magazin de către Gabriel Vasilescu, COO al World Class România.

    Imediat ce soarele a răsărit, corporatiştii sunt pe bandă. Alexandru are 25 de ani, este angajat de cinci ani în procesele de îmbunătăţire a proceselor din cadrul unei multinaţionale din domeniul IT din Pipera şi merge la sală regulat, în zilele de miercuri şi joi, de aproximativ doi ani, în cadrul reţelei  World Class. Alexandru este unul din cei 20.000 de români care ajung în sălile de sport pe care World Class le-a deschis în România.

    Ei au adus companiei o cifră de afaceri de 8,34 milioane de euro în 2013 şi un profit de 486.000 de euro, potrivit datelor de pe site-ul Ministerului de Finanţe. Cei mai mulţi sunt corporatişti, au între 30 şi 44 de ani şi plătesc un abonament mediu de aproximativ 60-70 de euro pe lună  pentru mersul la sală. Circa 50% dintre clienţii World Class vin pe filiera corporate, iar restul sunt clienţi individuali. Angajaţii din multinaţionale – mai ales telecom şi banking, avocaţii sau consultanţii reprezintă câteva categorii cheie pentru cei de la World Class.

    „Sălile au început să fie pline dimineaţa între orele 6 şi 7, între 11 şi 13 şi jumătate şi seara“, a observat Gabriel Vasilescu, COO al World Class România. „Este un mediu care te deconectează, îţi creează energie pozitivă şi te face să uiţi de stresul cotidian“, explică argumentul angajaţilor companiilor din Bucureşti pentru a alege acest tip de activităţi.

    Cei mai mulţi dintre ei vin la cele nouă săli din Bucureşti, dar şi la sălile din Cluj şi Timişoara. Deşi în 2012 World Class viza deschideri în Constanţa, Braşov şi Sibiu, acestea nu s-au concretizat încă, semn că tot corporatiştii sunt motorul afacerii.

  • Românii consumă analgezice şi inflamatoare în valoare de 170 de milioane de lei

    Segmentul de analgezice şi antiinflamatoare, forme solide se ridică la un nivel de peste 170 milioane de RON (conform IMS MAT Iulie 2014). Sanofi deţine poziţia de lider, cu o cotă de piaţă de 26% în valoare şi 23% în volum, rezultate obţinute în special prin performanţa brandurilor Antinevralgic şi Ibalgin.

    Antinevralgic deţine, în prezent, o cotă de piaţă în valoare de 20%, conform IMS MAT Iulie 2014, şi 16% cotă de piaţă în volume (cutii), fiind în trend crescător faţă de anii anteriori. Produsul Antinevralgic Forte lansat în 2013 a avut o evoluţie pozitivă, ajungând ca în farmaciii să se vândă circa 60.000 de cutii pe lună din acest produs, iar cererea să fie în continuă creştere, potrivit unui comunicat remis de companie. 

     

     

  • Două antreprenoare fac 500.000 de euro din pardoseli: „Am pus parchet şi mochetă cât 16 terenuri de fotbal”

     „Am vrut să ne folosim ideile noastre despre design interior într-un business care să devină relevant în această branşă relativ îngustă” declară Daniela Mariş, partener al companiei axată pe vânzarea de pardoseli flotante Up-To-Date. Compania Up-To-Date a fost înfiinţată la sfârşitul anului 2004 de către Daniela Mariş şi Angelica Manolache, după ce antreprenoarele au ales să reprezinte în România grupul italienesc din industria pardoselilor flotante Uniflair Spa.

    Compania Up-To-Date s-a extins treptat către tot ce înseamnă finisarea pardoselilor: mochetă, linoleum, parchet sau ceramică lucrând în calitate de distribuitori ai mărcilor Tarkett, Cormar Carpets sau Atlas Concorde. Angelica Manolache şi Daniela Mariş au continuat planul dezvoltării companiei şi din 2007 s-au orientat spre a oferi clienţilor o serie de servicii ‚la cheie’ cu ajutorul propriei echipe de montaj. „Este clar că odată cu criza am fost nevoite să controlăm procesul de business aproape integral. Acum livrăm noi marfa, oferim servicii de instalare şi intreţinere a pardoselii flotante, a parchetului, a mochetei sau a covorului PVC” declară antreprenoara.

    Compania Up-To-Date a înregistrat în 2013 o cifră de afaceri de 210 mii euro. La 9 luni din 2014 compania a reuşit o cifră de afaceri de 263 mii euro, cu 25 de procente mai mare decât tot ce a realizat anul trecut. „Pentru anul viitor am putea miza de o dublare a cifrei de afaceri, asta dacă piaţa se dezmorţeşte, şi pare că aşa se va întâmpla” declară Daniela Mariş, care crede că anul viitor vor înregistra venituri de 500.000 de euro. 

    Printre proiectele în care a fost implicată compania Up-To-Date se numără nume precum săli de fitness „World Class”, clădiri de birouri precum „UTI-Vasile Lascăr”, „Sun Plaza”, cazinouri sau hiar institute de cercetări cu cerinţe speciale privind proprietăţile pardoselilor. „De la lansare şi până în prezent am derulat lucrări cu o suprafaţă totală de peste 80.000 mp, cam cât suprafaţa însumată a 16 terenuri de fotbal” declară Daniela Mariş.

  • Cum să faci profit pe seama unui mijloc de deplasare rapid, eco şi în trend

    “Totul a fost gradual la noi, de la încălţămintea sport vândută în cel mai mic magazin pe care îl puteţi imagina, unui grup de prieteni foarte activi care nu găseau în România «echipamentul de stradă» de care aveau nevoie“, spun reprezentanţii U-MAN, unul dintre brandurile care comercializează plăci de skateboard, snowboard, echipament sportiv şi placa pe care o întâlnim din ce în ce mai des în oraşe, longboardul.  Din 2003 şi pâna azi, U-MAN a evoluat de la un mic magazin din Timişoara, la nouă magazine răspândite în ţară (Timişoara Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Braşov). Firma are în prezent o cifră de afaceri de aproximativ 645.000 de euro şi realizează un profit de 127.000 de euro, potrivit datelor de pe site-ul Ministerului de Finanţe.

    „Deşi skateboardingul se păstrează în continuare ca un sport de parc, longboardingul este cel care a câştigat teren în rândul celor care aleg placa de lemn pentru deplasările în oraş. Longboardul (spre deosebire de skateboard) este o placă mai mare, mai sigură, mai rapidă, destinată vitezei în oraş, slalomului şi cruisingului“, spun reprezentanţii U-MAN.

    Odată cu acest comportament, a evoluat şi profilul clientului magazinelor: dacă acum un deceniu era un tânăr urban, student sau angajat cu venituri medii, acum ei se adresează tuturor vârstelor, atât copiilor, cât şi adulţilor cu vârste cuprinse între 25 şi 45 de ani care influenţează mediile din care provin, precum muzicienii sau artiştii urbani. „Celor care vor să treacă de la bicicletă, mijloace de transport în comun sau chiar maşină la o placă le recomandăm întotdeauna un longboard. Este mai versatil, mult mai uşor de manevrat şi mai fiabil. Skateboardingul este totuşi rezervat profesioniştilor, celor care pot stăpâni o placă mai mică ce fuge de sub picioare“, spun reprezentanţii U-MAN. Preţurile încep de la 600 de lei şi ajung până la 1.500 de lei, pentru modelele pro sau cu design special. „Pentru că tendinţa la nivel global este de alegere a mijloacelor de transport alternative, ne asteptăm ca şi urbanii din România să înceapă să fie interesaţi, să caute şi să folosească din ce în ce mai mult plăcile – fie ele de skateboarding sau de longboarding. Iar dacă snowboardingul sau surfingul rămân sporturi care pot fi practicate doar sezonier în medii propice, skateboardingul are potenţialul maxim de a deveni un mijloc de deplasare rapid, eco şi foarte în trend.“

  • În 2006 vi-l prezentam pe Vladimir Sterescu, fondatorul celei mai mari companii de call center din România

    Vezi aici secţiunea aniversară BM 10 ani

    Cover Story 2006

    Cateva convorbiri telefonice, prima chiar din greseala, o intalnire, o propunere, o afacere incheiata. O achizitie care sporeste numarul romanilor imbogatiti din noua tehnologie. Povestea cumpararii call-center-ului EasyCall de catre americanii de la Computer Generated Solutions este fascinanta chiar prin simplitatea ei: un om, o idee, finantare si perseverenta, happy end in stil hollywoodian.

    Cateva convorbiri telefonice, prima chiar din greseala, o intalnire, o propunere, o afacere incheiata. O achizitie care sporeste numarul romanilor imbogatiti din noua tehnologie. Povestea cumpararii call-center-ului EasyCall de catre americanii de la Computer Generated Solutions este fascinanta chiar prin simplitatea ei: un om, o idee, finantare si perseverenta, happy end in stil hollywoodian.

    Vladimir Sterescu, fondatorul EasyCall, este omul care a marcat un punct pretios pentru romani in meciul confuziilor dintre Budapesta si Bucuresti. Atunci cand l-a sunat pentru prima oara pe Sterescu, Phil Friedman, presedintele companiei americane Computer Generated Solutions (CGS), l-a anuntat ca vine la Budapesta si ca ar vrea sa viziteze si EasyCall. Era intr-unul din weekend-urile  lunii iunie, iar Sterescu nu stia nici cine este Computer Generated Solutions si nici cine este Friedman. Politicos, l-a informat pe american de pozitionarea geografica a companiei sale, dar a avut si un impuls, despre care acum spune ca nu-i este caracteristic, de a-i explica sefului CGS cine este si ce face EasyCall.

    Friedman a parut oarecum dezamagit ca a nimerit mai la est de Budapesta, dar i-a dat, totusi romanului adresa de mail, pentru a primi o prezentare completa a EasyCall. „Cred ca in acest caz Bucurestiul a batut Budapesta“, zambeste Sterescu sase luni mai tarziu. Aceasta pentru ca EasyCall, furnizor de servicii de tip call-center, a fost preluat in luna octombrie de catre CGS. Valoarea tranzactiei nu a fost facuta publica de oficialii celor doua companii, dar surse din piata estimeaza ca este vorba de o suma de ordinul milioanelor de euro, probabil undeva in jurul a 6 sau 7 milioane.

    Spre deosebire de multe alte companii care prefera discretia extrema, cei de la Computer Generated Solutions par chiar mandri de cumpararea EasyCall. Asa lasa sa se inteleaga banner-ul care troneaza chiar pe pagina de web a CGS si care face trimitere atat spre site-ul EasyCall, cat si spre comunicatul de presa ce anunta tranzactia. Aceasta spre deosebire de anuntul privind preluarea FolioDev, companie americana furnizoare de servicii IT pentru companii, tranzactie incheiata de CGS doar o zi dupa preluarea EasyCall si tratata cu discretia obisnuita.

    Chiar daca valoarea tranzactiei nu este publica, povestea infiintarii EasyCall si a modului in care, in numai trei ani, un tanar devine milionar bate cifrele seci si este mult mai interesanta.

    Sterescu si-a inceput cariera in adevaratul sens al cuvantului in 1997, an marcat de intrarea pe piata a celor mai mari operatori de servicii de telefonie mobila la ora actuala, Orange si Vodafone, pe atunci Dialog si Connex. „Aveam un prieten care s-a angajat la Connex pe vremea aceea si el m-a indemnat sa incerc si eu“, isi aminteste Sterescu. „Se faceau foarte multe angajari, mai ales in departamentul lor de relatii cu clientii, adica in call-center“, a spus Sterescu.

    Cu alte cuvinte, investitiile majore pe care le faceau operatorii in resurse umane l-au adus pe actualul director al call-center-ului EasyCall in aceasta industrie. Meseria a invatat-o din mers, trecand prin sapte posturi diferite in cadrul Connex. „Am inceput de la casca, am format departamentul de date, am lucrat in departamentul de retentie, unde trebuia sa incerc sa-i conving pe clientii care voiau sa rezilieze contractul sa se razgandeasca, dupa care am trecut in departamentul de major accounts, unde faceam acelasi lucru, numai ca era vorba de clienti mari. Am revenit apoi la relatii cu clientii in echipa de management si am sfarsit in departamentul de reglementari“, spune Vladimir Sterescu.

    Un job intr-un call-center presupune foarte multa rutina, motiv pentru care un angajat la casca se remarca destul de greu. Asta pentru ca, intr-un mediu in care lucreaza foarte multi angajati, dupa reguli bine stabilite, procedurile si informatiile oferite de acestia trebuie sa fie intotdeauna aceleasi. „Un standard de baza intr-un call-center ar fi acela ca, daca o persoana suna de 100 de ori cu aceeasi intrebare, teoretic ar trebui sa primeasca 100 de raspunsuri identice“, explica Sterescu. „In practica, aproximativ 90 de raspunsuri sunt identice, restul de zece fiind fie raspunsuri gresite, fie deviatii pe langa raspuns, pentru care trebuie asumata o anumita raspundere“, a continuat el. „Eu am fost unul dintre cei zece.“

    Lucra la Connex cand a inceput sa ia in considerare posibilitatea de a-si face propriul call-center. Insa, in viziunea lui, call-center-ul pe care ar fi vrut sa-l fondeze ar fi trebuit sa raspunda in numele mai multor companii care ar fi inchiriat aceste servicii. „Consideram ca piata de call-center din Romania nu era suficient de dezvoltata si deci ca era un business de viitor“, a spus Sterescu: „In ’98-’99, daca aveai o problema, nu aveai unde sa suni pentru informatii, suport tehnic sau reclamatii“.

    Piata de call-center din Statele Unite era la momentul respectiv cel mai bine pusa la punct. Mai mult, companiile mari preferau sa faca outsourcing pentru serviciile de relatii cu clientii, in primul rand din ratiuni financiare. Pe de o parte, un call-center presupune foarte multe costuri pentru o companie, plecand de la cheltuielile cu cladirea si pana la remuneratia personalului. Pe de alta parte, este nevoie de foarte multi angajati care, in cazul unei multinationale cotate la bursa si obligata sa raporteze anual indicatori precum cifra de afaceri per angajat sau profitul pe cap de angajat, reduc inevitabil valoarea acestor indicatori.

    „Ideea initiala a fost de a face un call-center, cu cativa oameni care sa poata raspunde in numele mai multor companii, cliente ale acestui call-center. Adica acelasi om sa fie scolarizat pe produsele si serviciile mai multor companii“, isi aminteste Sterescu. „Insa nu aveam banii necesari pentru a investi in ideea mea.“

    Aici au intervenit ceilalti doi fosti actionari ai EasyCall. Unul dintre ei este Gheorghe Rusu (64 de ani), fostul presedinte al Asociatiei Nationale a Internet Service Providerilor din Romania (ANISP). „Este un om cu un spirit antreprenorial foarte bun, pe care il cunosteam din diverse intalniri pe vremea cand reprezentam Connex si caruia i-am prezentat ideea mea de business“, evoca Sterescu. „A acceptat sa finanteze 100% ideea mea, in care eu as fi facut munca 100%, cu actionariat 50/50, dar numai daca as fi plecat de la Connex. Eu nu prea voiam asta, pentru ca aveam un post foarte bun si multe avantaje acolo“, a adaugat el.

    Situatia nu a ramas asa, pentru ca la scurt timp Rusu a decis ca este nevoie de inca un actionar – Sorin Cristescu (56 de ani), un businessman din zona de software pentru afaceri. Si astfel, actionariatul s-a impartit la trei, in conditiile in care Rusu si Cristescu s-au implicat in afacere doar financiar.

    EasyCall a fost fondat in 2003, in urma unei investitii initiale de aproape un milion de dolari, mai mult decat anticipasera cei trei actionari. „Inceputul a fost destul de greu. Am investit in prima faza in amplasament – o camera de 15 metri patrati, un birou si un calculator – si am inceput sa alergam dupa clienti“, povesteste Vladimir Sterescu.

    Pana in martie 2004, EasyCall a avut un singur client, o companie care vinde aparate electronice si electrocasnice, cu toate ca Sterescu a trimis aproximativ 600 de oferte si a avut peste 150 de intalniri in urma acestor oferte. „Seful companiei respective imi este prieten si, cu toate ca nu avea nevoie in mod special de servicii de call-center, a fost de acord sa-mi fie client“, spune directorul EasyCall. Au urmat si investitiile in prima centrala telefonica, in aplicatii software pentru call-center, in resurse umane – patru angajati – si in publicitate.

    Al doilea client al companiei a fost chiar Connex, care a solicitat serviciile EasyCall pentru un proiect de promovare a unui serviciu nou timp de o luna. Pentru proiect ar fi fost nevoie de aproximativ 100 de persoane. „In doua saptamani a trebuit sa angajam personalul necesar, noi fiind doar cinci. Cum am facut? Am dat anunt la mica publicitate si, pentru ca doamna de la ghiseu ne spusese ca anunturile sunt date in ordine alfabetica, l-am inceput cu litera A, pentru a fi cat mai sus pe pagina“, povesteste Sterescu. Iar faptul ca anuntul era si „bolduit“, adica scris cu litere ingrosate, l-a propulsat intre primele cinci. Rezultatul: peste 1.000 de solicitari, care au ajuns sa blocheze inbox-ul clientului de e-mail.

    Proiectul Connex s-a prelungit pe noua luni, timp in care compania a atras alti 14 clienti si un al doilea proiect Connex, pentru setari de telefoane. Printre clienti s-a numarat si o companie olandeza care a facut outsourcing pentru serviciile de call-center in cinci limbi straine – engleza, franceza, germana, spaniola si italiana.

    EasyCall ofera servicii de call-center pentru companii care activeaza in telecomunicatii, cablu, Internet, software si sectorul financiar-bancar. A inceput cu serviciile de baza, de primire de apeluri si furnizare de informatii catre clienti. Ulterior s-a trecut si in zona de suport tehnic si de recuperare de debite, EasyCall avand rolul de a le aminti telefonic clientilor ca au intarziat cu plata facturilor. „In momentul de fata facem «collections» (recuperare a debitelor) exclusiv pentru SUA si facem si incasari prin telefon. Clientul nostru ne-a furnizat o aplicatie software pentru procesarea cardurilor“, explica Vladimir Sterescu.

    Telemarketingul este un alt domeniu in care a activat si activeaza EasyCall – un segment cel putin interesant: cum altfel sa definesti vanzarea prin intermediul telefonului a laptelui-praf sau a tigarilor catre clienti din Italia? Si cat de bine se vinde lapte-praf prin telefon? „Se vinde excelent. De fapt, ei faceau comanda de lapte pe un site si noi trebuia sa-i convingem sa cumpere in cantitate mai mare“, isi aminteste Sterescu.

    Vanzarea companiei nu a fost o actiune programata, chiar daca cei trei actionari ai EasyCall au cochetat cu ideea si au primit ceva oferte, din care „una cel putin interesanta“, spune Sterescu.

    Chiar si oferta primita din partea americanilor de la CGS a venit un pic prea devreme, s-ar putea spune, pentru ca afacerea, chiar fara sprijin extern, avea sanse sa se dubleze intr-o perioada scurta de timp. Dar finantatorii si partenerii lui Sterescu au avut o abordare pragmatica, preferand sa-i „redea libertatea“ acestuia, respectiv puterea de decizie din punct de vedere executiv. Asa ca vanzarea EasyCall mai are o caracteristica aparte, anume faptul ca tranzactia s-a facut practic fara negocieri. Dupa telefonul din iunie de la presedintele CGS, Phil Friedman, Sterescu i-a trimis acestuia prin e-mail o prezentare a companiei. La finele lui iulie, Friedman i-a telefonat din nou lui Sterescu, spunandu-i ca a decis ca pe 1 septembrie sa vina la sediul EasyCall, impreuna cu o delegatie de congresmeni si reprezentanti ai unor mari firme americane. „Au pus multe intrebari, inclusiv despre mediul economic din Romania si apoi s-au dus la alte doua firme concurente, in acelasi scop“, spune Sterescu.

    In ziua urmatoare, Sterescu si Phil Friedman au mai discutat la micul dejun, luat la Intercontinental, unde directorul executiv al CGS a cerut mai multe date financiare legate de EasyCall.

    „Timp de trei saptamani nu am mai avut apoi nici o veste. Pe 20 septembrie insa am avut parte de un alt telefon surpriza, in care mi se spunea ca CGS este interesata sa cumpere EasyCall“, a spus Vladimir Sterescu. Americanii au trimis si scrisoarea de intentie, iar cei trei actionari romani au decis sa vanda. Definitivarea detaliilor tehnice ale tranzactiei a fost un prilej pentru Sterescu sa ia contact cu pragmatismul american: „Pentru audit a venit o ditamai echipa, care in trei zile, fara sa tina cont ca e weekend, si-au facut treaba, au decis ca suntem curati, ca totul este OK – si gata“.

    Contractul a fost semnat pe 18 octombrie, una dintre clauzele acestuia fiind ca Sterescu sa ramana in functia de director timp de inca cinci ani. „Achizitia EasyCall face parte din expansiunea noastra mondiala si venirea in Romania este foarte importanta pentru noi“, a declarat Phil Friedman pentru Ziarul Financiar la momentul achizitiei. „O componenta foarte importanta a extinderii noastre in Romania este deschiderea in Bucuresti a unui centru de dezvoltare software, unde estimez ca in urmatorii doi ani vom angaja aproximativ 300 de oameni“, a precizat americanul. „Fiind un pas major in strategia noastra de crestere, miscarea ne va extinde prezenta in Europa. De asemenea, ne va deschide noi oportunitati in zona BPO (Business Process Outsourcing – n. red.)“, a adaugat Friedman.

    Strategia pe termen scurt si mediu a EasyCall este sa se extinda la nivel teritorial. „Vrem sa deschidem cel putin un sediu in afara Capitalei, variantele de extindere fiind Brasov, Sibiu sau Galati“, spune Sterescu.

    Compania a avut anul trecut o cifra de afaceri de 1,8 milioane de euro si un profit de 50.000 de euro. Pentru anul acesta, cifra de afaceri estimata este de 3,4 milioane de euro, in conditiile in care, in prima jumatate a anului, EasyCall a raportat venituri de 1,7 milioane de euro. „Aceste cifre reprezinta mai exact veniturile din servicii, cifra de afaceri fiind crescuta artificial la 6-7 milioane de euro datorita unuia dintre clientii nostri, care ne factureaza si traficul de telefonie pe care il fac ei cu clientii lor“, a spus Sterescu.

    Marja de profit a EasyCall pe anul trecut a fost de sub 5%, iar anul acesta va fi probabil undeva la 8%, conform estimarilor directorului. Motivul pentru care marja de profit este atat de scazuta este faptul ca EasyCall a investit in permanenta in dezvoltare. O arata evolutia numarului de angajati. In 2004, compania a avut 180 de angajati, anul acesta va avea aproape 700, iar in 2007 Vladimir Sterescu estimeaza ca vor fi aproximativ 1.200 de angajati, avand in vedere proiectele care urmeaza sa intre in Romania.

    Piata locala de call-centere este inca o piata tanara, sustinuta de cei patru operatori de telefonie mobila (care au in jur de 2.000 sau 3.000 de angajati in call-centere), de furnizorii alternativi (care totalizeaza inca 3.000 de angajati) si de centrele dezvoltate de mari companii prin outsourcing (cu inca 1.000 de angajati).

    „Furnizorii alternativi care au exclusiv activitate de call-center vor reprezenta anul viitor o piata de 30 de milioane de euro, in crestere cu aproximativ 200% fata de anul trecut“, este de parere Vladimir Sterescu.

    Call-center-ul reprezinta un business de viitor, in opinia directorului EasyCall. Este nevoie de o investitie initiala de aproximativ 100.000 de euro pentru a pune pe picioare o astfel de afacere, mai spune Sterescu, adaugand ca actionarii EasyCall au investit bani si pe perioada cand compania a cautat clienti si a mers in pierdere.

    „Romania este pe locul al treilea in lume ca destinatie de centre de relatii cu clientii, dupa India care, desi este in scadere, nu va fi detronata, pentru ca are foarte multe call-centere, si Statele Unite, tara de unde a plecat acest business“, considera Vladimir Sterescu. „Am detronat insa tari precum Filipine, Caraibe sau Africa de Sud, dar apar din urma altele, cum este Egiptul, spre exemplu.“

  • În 2008 scriam despre iminenta venire a crizei şi în România. La scurt timp economia a intrat în recesiune

    Din categoria “semnale pe care nu le-a văzut nimeni”, în 2008 scriam despre iminenta venire a crizei şi în România. La scurt timp economia a intrat în recesiune.

    Vezi aici secţiunea aniversară BM 10 ani

    Cover Story 2008

    V-ati speriat de scaderile din ultima perioada ale bursei? Brokerii va sfatuiesc sa priviti problema altfel: preturile de acum reprezinta o buna oportunitate de a investi in achizitia de actiuni. Care sunt actiunile care pot rezista crizei si ce randamente ar putea aduce acestea cand piata isi va reveni?

    Cand am vazut ca piata nu se mai opreste din scaderi, m-am dus sa vorbesc cu brokerul. Dupa o jumatate de ora de discutii, am inteles ca nu ar fi bine nici sa vand, nici sa cumpar si nici sa nu fac nimic. Am plecat de la el mai nauc decat eram inainte“, a declarat Mircea M., un investitor, la o saptamana de la deschiderea bursei in 2008. Pana la urma, impotriva recomandarii brokerului, si-a vandut actiunile, iar acum, daca ar vrea sa cumpere, poate gasi aceleasi actiuni cu 10% mai ieftine. Sau alte actiuni. Ce sanse are sa castige insa de pe urma lor si spre ce actiuni anume ar trebui sa se indrepte – el si altii care incearca totusi sa mizeze pe bursa anul acesta?

    Am incercat si noi, la fel ca investitorul, sa aflam care sunt actiunile cu posibilitati de crestere in 2008 de la oamenii care ar trebui sa stie cel mai bine, actorii pietei de capital. Adica brokerii, analistii societatilor de intermediere, directorii de investitii ai fondurilor mutuale sau de pensii private. Am obtinut, daca mai era nevoie, o noua confirmare a crizei prin care trece bursa de la Bucuresti. Majoritatea brokerilor, persoanele care intra in contact direct cu investitorii si care sunt obligati sa faca recomandari, se feresc de estimari. „In contextul actual ma indoiesc ca e cineva care poate oferi estimari exacte pentru anumite titluri. Noi sigur nu. Deocamdata, previziunile referitoare la posibilitatile de apreciere a indicilor si a sectoarelor economice raman valabile, dar preturi-tinta pentru 2008 nu putem da“, sustine Razvan Pasol, director general al Intercapital Invest.
    Pentru directorii de investitii ai fondurilor mutuale si de pensii private este si mai greu sa dea nume de companii din cauza concurentei. „Nu putem spune in ce vom investi, ar insemna sa le aratam competitorilor cum intentionam sa obtinem randamente anul acesta“, a declarat Dorin Boboc, director de investitii la Allianz-Tiriac Fond de Pensii. Boboc sustine totusi ca firma sa e pregatita sa beneficieze de ambele tipuri de evolutie a bursei: „pe perioadele de declin vom acumula active la preturi atractive, iar pe perioadele de crestere vom marca profituri atunci cand potentialul de crestere a unui titlu se reduce“.
    Pana la mijlocul saptamanii trecute, dupa zece zile de tranzactionare, indicele blue-chips-urilor, BET, si cel compozit, BET-C, inregistrau pierderi de 16,5% fata de ultima cotatie a anului trecut, iar BET-FI, indice care urmareste evolutia societatilor de investitii financiare (SIF), consemna un minus de 19%. Directia descendenta a bursei nu este insa o surpriza. Chiar daca amploarea coborarii nu a fost anticipata de nimeni, declinul a inceput in urma cu sase luni, pornind de la maximele inregistrate anul trecut. „Piata romaneasca de capital traverseaza o bucla corectiva in toata regula, cu punct de plecare in vara anului 2007 – criza creditelor ipotecare subprime din SUA. Pe masura ce economiile statelor dezvoltate au inceput sa bata in retragere, sectorul pietelor emergente are parte de valuri de scadere pe masura aprecierilor din ultimii ani“, afirma Alexandru Gavrila, analist la SSIF Romintrade Brasov.
    Adancirea crizei a dus actiunile la preturi apropiate de cele din 2006, cotatii greu de anticipat pentru companii cu rezultate financiare pozitive si in crestere; asa se explica relativul optimism al celor ce considera ca perioada de acum va fi depasita si pe parcursul anului piata va urca din nou. In acelasi timp insa, preturile de acum sunt extrem de atractive, posibilitatile de urcare fiind mult mai vizibile de la acest nivel. „Cei care cumpara acum pot castiga circa 60% intr-o perioada de un an. Preturile sunt considerate avantajoase pentru cumparari, chiar daca piata ar mai putea scadea“, spune Adrian Simionescu, director general al Vienna Investment Trust.

    Cert e ca, din cauza scaderii accentuate in care a intrat bursa de la inceputul anului, exista sanse ca speculatorii, cei ce tranzactioneaza pe termen scurt si foarte scurt, sa se transforme in investitori pe termen lung. Practic, orice investitor care a achizitionat titlurile anul trecut a ajuns la o diminuare serioasa a valorii portofoliului, diminuare ce se transforma in pierdere marcata in momentul vanzarii.

    Pentru a evita acest lucru, investitorii care isi pastreaza sangele rece si nu vand din cauza panicii aleg sa pastreze actiunile pana cand piata in ansamblu isi va reveni. Cei mai noi investitori pe termen lung si foarte lung sunt fondurile de pensii private, care au o plaja de timp de pana la 30 de ani. „Orice investitor pe termen lung, cum sunt fondurile de pensii private, trebuie sa fie interesat in primul rand de analizele fundamentale. Ne intereseaza mai putin evolutia unei actiuni pe parcursul unui singur an“, arata Dorin Boboc de la Allianz-Tiriac Fond de Pensii. Practic, o companie cu rezultate in crestere poate recupera relativ usor pierderile din cotatie atunci cand piata isi revine.