BusinessMagazin

Blog

  • UE riscă să rămână în noiembrie fără fonduri pentru acţiunile în favoarea angajării tinerilor

     “Poziţia statelor este imposibil de susţinut, deoarece din noiembrie nu vom mai avea 2,5 miliarde de euro pentru a finanţa acţiunile Fondului Social European”, a afirmat eurodeputatul conservator francez, Alain Lamassoure, negociator al Parlamentului European.

    Bugetul european aprobat în februarie de liderii europeni pentru perioada 2014-2020 prevede 960 de miliarde de euro în credite de angajament şi 913 miliarde în credite de plată. O sumă de şase miliarde de euro ar trebui să finanţeze acţiuni în favoarea angajării tinerilor. Dar compromisul la care au ajuns liderii UE ar trebui să fie aprobat şi de Parlamentul European, care îl consideră insuficient.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Băsescu, fermierilor români: Bruxelles-ul nu e Înalta Poartă, ci un partener al României

     “Poate de la această întâlnire veţi pleca, dacă voi reuşi să vă conving, că Bruxelles-ul nu e Înalta Poartă. Vă pare Cioloş a fi unul de la Înalta Poartă? Mie nu-mi pare deloc. Eu cred că Bruxelles-ul e partenerul nostru, cu o singură condiţie: să respectăm regulile. Atunci când respecţi reguli şi ce ne-am angajat să facem, cu certitudine Bruxelles-ul ne va fi un partener. Când vedeţi sancţiuni, să vă întrebaţi de zece ori ce o fi făcut România de sunt poziţii care o admonestează”, a spus Băsescu.

    El a arătat că interesul celor de la Bruxelles este ca banii europeni să fie cheltuiţi bine şi la vreme în România şi i-a îndemnat pe fermieri să considere Bruxelles-ul un partener.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ponta speră ca vânzarea CFR Marfă să nu fie “până la capăt” un eşec: Firmele sunt serioase, nu fantomă

     “Nu este încă, sper să nu fie până la capăt un eşec. Aseară s-a anulat o procedură, s-a pornit alta. Anularea de aseară nu a fost din cauza ministerului, ci din cauza faptului că cele trei companii, fiecare dintre ele avea lipsă un document şi atunci aveam varianta s-o anulăm de tot şi s-o lăsăm baltă sau să reluăm procedura în aşa fel încât să dăm timpul necesar, cred că maxim o săptămână, în care practic să se completeze ofertele depuse. Toate cele trei companii sunt companii serioase, sunt companii puternice, nu sunt companii fantomă, însă probabil şi din cauza termenelor foarte scurte pe care le-am pus – avem acest dateline al board-ului FMI – probabil că n-au reuşit să aducă la timp absolut toate documentele”, a spus Ponta.

    Niciunul dintre cei trei investitori care au depus documentaţia de participare nu s-a precalificat pentru etapa următoare în cadrul procesului de privatizare a companiei CFR Marfă, în urma verificării şi analizării documentelor, procesul urmând să fie reluat.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Lybek, FMI: Căutăm împreună cu autorităţile române cea mai bună soluţie pentru CFR Marfă

     “Am notat faptul că investitorii potenţiali nu s-au precalificat pentru următoarea etapă a procesului de privatizare majoritară a CFR Marfă. În prezent, purtăm discuţii cu autorităţile în vederea identificării celei mai bune soluţii pentru a proceda mai departe”, a afirmat el.

    Niciunul dintre cei trei investitori care au depus documentaţia de participare (compania americană OmniTRAX, Grup Feroviar Român (GFR) şi asocierea dintre Transferoviar Grup şi Donau-Finanz GmbH & Co KG Austria) nu s-a precalificat pentru etapa următoare în cadrul procesului de privatizare a CFR Marfă, în urma verificării şi analizării documentelor, procesul urmând să fie reluat.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • 200 de milioane de euro din afacerea relaţii cu clienţii

    Zece apeluri pe oră, 7 ore şi jumătate de lucru într-o zi, 21 de zile lucrătoare pe lună. Totalul de 1.575 de convorbiri telefonice, o cifră aparent seacă, descrie viaţa de zi cu zi a unui singur angajat din orice departament sau centru de relaţii cu clienţii din România, cu zarva şi toate celelalte implicaţii pe care le are o astfel de profesie. Cam 25.000 de oameni răspund zilnic la telefon cu „Bună ziua. Aţi sunat la relaţii cu clienţii„, preluând, în ansamblu, câteva sute de milioane spre jumătate de miliard de apeluri telefonice pe parcursul unui an întreg. Dus chiar mai departe, calculul indică o afacere a serviciilor de relaţii cu clienţii de 200 de milioane de euro în România în 2012, în creştere cu 10-15% de la un an la altul.

    Matematica îi aparţine lui Vladimir Sterescu, şeful biroului local al companiei americane Computer Generated Solutions (CGS), pe vremuri angajat în call-center la Connex şi apoi antreprenor în domeniu, până la vânzarea din 2006 a afacerii sale către actualul acţionar. La şapte ani de la tranzacţia care a propulsat compania de la o cifră de afaceri de ordinul milioanelor de euro la una de câteva zeci de milioane de euro, omul de afaceri încă vorbeşte despre corporaţia pe care o conduce ca şi cum ar fi o companie antreprenorială, chiar dacă structura organizaţională, birocraţia şi procedurile care trebuie urmate îl contrazic.

    Sub umbrela CGS România sunt 2.500 de angajaţi în trei centre din ţară, la Bucureşti, Braşov şi Sibiu. La fiecare 15 agenţi care răspund la telefon există un şef de echipă, la patru şefi de echipă e nevoie de un manager, la patru manageri există un operations manager. Apoi, la fiecare 50 de angajaţi din companie există un trainer, la 100 de de oameni trebuie un om de IT şi unul în zona de resurse umane. „Dacă respecţi aceste raţii pe care noi le-am învăţat mai degrabă de la clienţii noştri, lucrurile merg ca pe roate şi n-ai cum să dai greş la nivel organizaţional„, spune Sterescu.

    IN BUCUREŞTI, ÎNTR-O CLĂDIRE DE BIROURI CU CINCI ETAJE DINTR-UN CENTRU DE AFACERI, lucrează pentru CGS aproximativ 900 de oameni. Sediul de la Braşov, inaugurat în 2008, pe vremea când nu se vorbea de nicio criză, şi gândit în prima fază pentru cel mult 800 de oameni, numără acum 1.300 dintre angajaţii companiei. Creşterea s-a datorat însă tocmai crizei. „Nimeni nu mai vorbea atunci de calitate, ci doar de reducere de costuri. De asta am vândut atunci aproape în totalitate numai soluţia din Braşov, în mod evident mai puţin costisitoare decât cea din Bucureşti„, explică şeful CGS România despre perioada 2009-2010.

    Costurile mai mici de acolo veneau, dincolo de cheltuielile operaţionale în sine, din salarii, diferenţa de remuneraţie faţă de Capitală fiind încă sesizabilă, iar pe de altă parte inclusiv accesul mai facil la vorbitori de limbă germană presupunea într-o oarecare măsură o reducere de costuri. „Angajaţii sunt foarte sensibili la componenta salarială şi rareori se uită dincolo de partea fixă, luând în calcul şi remuneraţia variabilă„, spune executivul.

    Nivelul salarial depinde însă, în mod evident, de limba străină vorbită. În centrul de relaţii cu clienţii CGS se vorbesc 17 limbi străine pe lângă română. Obligatorii pentru orice companie din domeniu sunt cel puţin cinci, anume engleză, franceză, germană, spaniolă şi italiană. Apoi vin limbile aşa-numite exotice, deşi nu este nimic exotic la limba maghiară, de pildă, printre care se numără portugheza, turca, olandeza, croata, sârba, poloneza, rusa sau o parte din limbile nordice. La CGS, 1.600 din cei 2.500 de angajaţi vorbesc cele cinci limbi străine obligatorii alături de maghiară (cu 200 de vorbitori), alţi 200 cunosc limbile exotice, iar restul sunt angajaţi pentru serviciile oferite în limba română.

  • Concertul Depeche Mode (GALERIE FOTO)

    CONCERTUL DEPECHE MODE – GALERIE FOTO

    În faţa unei Arene Naţionale arhipline, Dave Gahan şi colegii săi de trupă au apărut pe ritmurile melodiei “Welcome to My Wold”. La mai clasicul cântec “Angel”, solistul Depeche Mode şi-a etalat tatuajele de sub vesta-semnătură pe care o poartă.

     

  • CAPITALISTUL SĂPTĂMÂNII: Solomon Robert Guggenheim

    Parte din succes s-a datorat şi familiei numeroase: 11 fii, majoritatea implicaţi în afacerile familiei, dintre care unul, Benjamin, a murit în naufragiul Titanicului. Solomon a plecat în Elveţia pentru a studia limba germană şi afacerile la institutul Concordia din Zürich, după care, la 20 de ani, s-a întors în SUA pentru a lucra în afacerea cu minerit.

    A fondat în Alaska compania Yukon Gold, de la care a pornit ultima „goană după aur„ în perioada anilor 1896-1899. În 1890 începuse să colecţioneze şi obiecte de artă, iar după Primul Război Mondial a renunţat la afacere şi şi-a dedicat tot timpul acestei pasiuni. În 1926 o cunoaşte pe baroneasa Hilla von Rebay, pictor în acea perioadă, care l-a sfătuit să îşi expună colecţia într-un muzeu de artă modernă şi contemporantă.

    Marc Chagall, Rudolf Bauer, Fernand Léger se numărau printre artiştii ale căror opere le avea în colecţie, iar primul loc în care acestea aveau să fie expuse era chiar apartamentul lui din hotelul Plaza din New York. Guggenheim pune, în 1937,  bazele fundaţiei Solomon R. Guggenheim dedicată artei moderne.

    Doi ani mai târziu, deschide un loc în care să îşi expună colecţia, „Muzeul picturii non-obiective„. Până la începutul anilor ‘40, muzeul acumulase o colecţie mare de picturi avangardiste, iar nevoia pentru o clădire potrivită pentru găzduirea acestora devenise imperativă. În 1943, Guggenheim şi Rebay l-au însărcinat pe arhitectul Frank Lloyd Wright cu misiunea construirii noii clădiri. Filantropul a murit în 1949, iar noul muzeu a fost deschis zece ani mai târziu sub numele lui. Pe lângă acesta, fundaţia Guggenheim mai administrează în prezent muzee în Bilbao, Spania, Veneţia şi Berlin.

    Afacerea familiei a căpătat o nouă direcţie după Primul Război Mondial, când membrii acesteia au cumpărat exploataţiile de nitraţi în Chile. Au părăsit apoi afacerea pe rând. Totuşi, compania de investiţii Guggenheim Partners – fondată de Peter Lawson-Johnston Sr. în 2000 – administrează active în valoare de 120 de miliarde de dolari, potrivit New York Times. Alt instrument, Gugenheim Investment Advisors, controlează active de 50 de miliarde de dolari.

    Bogăţia, istoria şi ramificaţia  familiei au făcut ca, de-a lungul istoriei, să existe şi falşi Guggenheim. Spre exemplu, în 2011, trei persoane au fost arestate pentru că au pretins că sunt descendenţi ai faimoasei familii. Vladimir Zuravel, David Birnbaum şi Catarina Pietra Toumei s-au folosit de nume pentru a atrage investiţii în proiecte false în industria de petrol, garanţii bancare, diamante şi aur, potrivit bloomberg.com.

  • Familia care a mutat un deal ca să ridice o fabrică

    OANA SIMON N-A LUCRAT NICIO ZI CA ANGAJATĂ, ci a clădit, împreună cu soţul său, de la zero, o fabrică de recipiente pentru analize medicale lângă Bacău. În 2007, la trei ani de la primul pas în construcţia fabricii, a ieşit pe bandă primul produs, o cutie Petri pentru analizele de sânge. Nici drumul până acolo, nici cel ce a urmat nu a fost uşor, dar cifra de afaceri a fabricii Novei Medical a ajuns anul trecut la 1,7 milioane de euro, în creştere faţă de cele 1,5 milioane de euro din 2011. Antreprenorii lucrează acum cu zeci de spitale şi sute de clinici private, au 30 de angajaţi şi nu se desprind aproape deloc de afacerea pe care nici nu-şi imaginează că o pot vinde.

    NU ESTE PRIMUL LOR BUSINESS ŞI ANTREPRENOAREA DE 38 DE ANI POVESTEŞTE CĂ „NOUA IDEE NE-A VENIT DIN ÎNTÂMPLARE. Eram la un târg de mase plastice din Germania. Nu văzusem până atunci o maşinărie în care pe o parte se pune materia primă, iar pe cealaltă iese produsul finit„, povesteşte antreprenoarea acum.

    Dar la întoarcerea în ţară au văzut că „toată lumea făcea scaune, mese, castroane şi bidoane de plastic; ne-am dat seama că trebuie să alegem altceva„. Şi pentru că atunci când a mers la analize a aflat că nu există niciun producător român pentru recipientele de plastic, şi-au dat seama că aceasta este nişa pe care pot clădi afacerea lor. Utilajul, de mărimea unei camere de bloc, a costat 700.000 de euro, iar valoarea totală a investiţiei a depăşit 2 milioane de euro.

    Şi pentru că „nu aveam unde să punem utilajul„, au fost nevoiţi să ridice de la zero o fabrică pe un teren aflat în apropierea oraşului Bacău. Pentru asta au cumpărat 7.000 mp, iar cele patru construcţii ocupă acum o jumătate din suprafaţă, dar pentru asta a fost nevoie, spune Oana Simon, „să mutăm un deal„, la propriu.

    Şi pentru că banii proprii nu erau de ajuns, au accesat fonduri Phare. „Dacă ştiam cât va fi de greu, cred că mai aşteptam să facem toţi banii„, spune Oana Simon, care adaugă că în fiecare zi, luni în şir, trebuia să bată drumul către Piatra Neamţ să prezinte dosare. Dosare care cântăreau multe kg, de vreme ce documentele erau multiplicate în circa 15 exemplare, iar fiecare dosar avea peste 10-15 cm grosime, zâmbeşte, arătând cu mâinile. După ce proiectul a fost aprobat şi au luat banii pentru utilaj, au urmat cinci ani de verificări.

    Cea mai mare parte a banilor pentru investiţii au fost proprii, pentru că băcăuanii aveau deja o afacere pe care o crescuseră până în 2005. În 1995 aveau o mică tipografie, cu cinci angajaţi, în care făceau, la început, formulare tipizate pentru contabilitate. Au deschis şi un magazin, „ca să ne putem vinde produsele şi un centru de copiere, cu 10 copiatoare, în centrul Bacăului„. Despre nivelul afacerilor de la acel moment, Oana Simon spune că „era suficient cât să ne susţinem şi să trăim decent„.

    Cu toate acestea, bani de investiţii au avut, pentru că în 1999 au început să schimbe utilajele şi să scoată cărţi; „…prima carte a fost o culegere de română a profesorului Dănilă„; au urmat apoi alte volume, broşuri, culegeri şi manuale, iar afacerea, îşi aminteşte antreprenoarea „a fost profitabilă până în 2006-2007, când au început să scadă comenzile, odată cu apariţia manualelor alternative„. Dar, în acel punct, cei doi găsiseră deja un nou domeniu în care să dezvolte o afacere. Chiar dacă tipografia nu a fost închisă nici acum, ea funcţionează doar pentru a susţine magazinul, cifra de afaceri anuală fiind de 100.000 de euro.

  • Pierdere de 27 de milioane de lei pentru Alro

    Cifra de afaceri pentru primul trimestru a acestui an a fost de 526 milioane de lei (164 milioane de dolari), faţă de 544 milioane de lei (170 milioane de dolari), în T1 2012. Profitul net ajustat reprezinta profitul net al societăţii ajustat cu cheltuielile/veniturile din reversarea deprecierii activelor, câştigurile/pierderile din instrumente financiare derivate care nu se califică pentru contabilitatea de acoperire, impozitul pe profit amânat şi alte elemente de venituri şi cheltuieli care nu reflectă performanţa activităţii de bază a companiei.

     „Rezultatele financiare ale companiei, deja afectate de o piaţă în continuă scădere, sunt puternic influenţate de factori din afara industriei aluminiului”, a declarat Marian Năstase, Vice Preşedinte al Consiliului de Administraţie al Alro. „Pe de o parte, ne-am confruntat cu o reducere importantă a cotaţiei aluminiului la nivel internaţional, iar pe de altă parte, în rezultatul final se regăsesc taxele pe energie, derivativele şi alte cheltuieli care nu reflectă performanţa de bază a Companiei. Toate aceste elemente au anulat profitul provenit din activitatea de bază”.

    Profitul de 88,8 milioane de lei, înregistrat în primul trimestru al acestui an, a fost ajustat cu cheltuielile din reversarea deprecierii activelor, cu impactul din instrumente financiare derivate care nu se califica pentru contabilitatea de acoperire, şi cu alte elemente de venituri şi cheltuieli care nu reflectă performanţa activităţii de bază a companiei. Astfel, a rezultat o pierdere netă ajustata de 26,8 milioane de lei, în T1 2013, comparativ cu un profit net ajustat de 48 de milioane de lei, în primul trimestru al anului trecut.

    În T1 2013, Alro s-a concentrat pe livrarea de produse cu valoare adăugată mare, crescându-şi producţia de aluminiu procesat la 18.821 de tone, de la 16.549 de tone în T1 2012. Producţia totală de aluminiu primar a fost de 62.400 de tone, de la 59.675 de tone, în T1 2012.

    Vânzările totale de aluminiu au scăzut la 526 de milioane de lei, în primul trimestru al acestui an, deşi producţia vândută totală a fost cu 565 tone mai mare, în aceeaşi perioadă. Această reducere a fost determinată de cotaţia în scădere a aluminiului la Bursa Metalelor de la Londra (LME).

    În T1 2013, piaţa internaţională a aluminiului a continuat să se deprecieze, atingând noi minime ale anului. Preţul aluminiului a atins o medie de 2.002 USD/tonă, faţă de 2.117 USD/tonă, în primele trei luni ale lui 2012.

    În plus, costul de producţie a înregistrat o creştere semnificativă, de la 446 milioane de lei, în T1 2012, la 474 milioane de lei, în primul trimestru al acestui an. Această majorare a fost determinată, în principal, de creşterea cheltuielilor cu energia electrică, din cauza majorării cotei de certificate verzi prognozate pentru anul 2013 la 21,17%, faţă de 11,88%, în 2012.

    Alro este o subsidiară a Vimetco N.V., companie globală de aluminiu primar şi procesat, integrată pe verticală. ALRO este cel mai mare producător de aluminiu din Europa Centrală şi de Est, având o capacitate de producţie instalată de 265.000 tpa.

    Principalele pieţe de desfacere pentru produsele ALRO sunt Uniunea Europeană (Ungaria, Polonia, Grecia, Germania şi România). Compania are exporturi în Statele Unite şi Asia.

     

  • Poşta Română a câştigat un contract cu Ministerul Justiţiei estimat la 37,5 milioane de lei – surse

     Alături de Poşta Română, la licitaţie s-a mai înscris şi Postmaster SRL Bucureşti, companie controlată de operatorul naţional de servicii poştale din Austria, Austrian Post Group, potrivit datelor publicate pe www.e-licitatie.ro.

    Aceste servicii au fost asigurate şi până acum de Poşta Română.

    Potrivit caietului de sarcini, contractul va avea o durată de 12 luni.

    Autoritatea contractantă a estimat că numărul trimiterilor de acte de procedură va atinge 15 milioane pe întreaga perioadă de derulare a contractului.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro