BusinessMagazin

Blog

  • Eni cumpara in Rusia

    Compania italiana Eni intentioneaza sa achizitioneze in Rusia doua active in domeniul productiei de petrol si gaze. Suma disponibila este de aproximativ 10 miliarde de dolari, a anuntat CEO al Eni, Paolo Scaroni, fara a indica insa despre ce active este vorba.

     

    Potrivit analistilor, tintele posibile ar putea fi Tomskneft si Arktikgaz, subsidiare ale Iukos. In luna noiembrie, Deutsche UFG a evaluat Tomskneft si Arktikgaz la aproximativ 8,15 miliarde de dolari. In cazul in care va rata preluarea acestora, Scaroni a precizat ca Eni va incerca sa cumpere active din portofoliul Gazprom. O sursa apropiata de Gazprom a declarat cotidianului Kommersant ca discutiile dintre cele doua parti au inceput deja, fiind parcursa lista cu posibilele active ce ar putea face obiectul achizitiei.

  • UPGRADE DE VIATA

    De la franzela la painea feliata sau de la automobilul neechipat la unul caruia nu-i lipsesc aerul conditionat si airbag-ul e un pas. Pe care, incurajati de veniturile mai mari si de accesul la credite, multi romani l-au facut aproape fara sa simta. De simtit simt insa companiile.

     

    Dupa ce s-au pacalit cu hainele turcesti si mai apoi au incercat sa insele aparentele purtand falsuri cu titlu de haine de marca, romanii au ajuns sa invete pe propria piele dictonul „suntem prea saraci sa cumparam ieftin“, explica sociologul Mircea Kivu tendinta pe care, uitandu-se in studii de piata costisitoare sau doar pe rafturile magazinelor pe care isi expun marfa, o vad si oamenii de afaceri.

     

    Indiferent de domeniul de activitate, reprezentantii marilor companii semnaleaza cu totii o schimbare de atitudine, din ce in ce mai evidenta de la o simpla privire aruncata in cosul de cumparaturi din supermarketul de la colt. Locul produselor ieftine si nu prea pretentioase e luat incet, dar sigur de altele mai sofisticate, pentru care tot mai multi accepta sa plateasca in plus. Clasica franzela e inlocuita de mai pretentioasa (si usor de uns cu unt dimineata) paine feliata, iar locul tacamurilor de pui e luat de semipreparatele gata de pus pe masa dupa doar 10 minute de gatit. Combinele frigorifice care se dezgheata singure iau locul celor ce solicitau fiecarei gospodine cateva ore bune pentru curatare, televizorul cu tub este inlocuit in tot mai multe sufragerii de prezentabila plasma. Un pas mai departe, in parcarea din fata casei, automobilului personal nu-i mai lipsesc aparatul de aer conditionat sau sistemul de franare asistata.

     

    La fel de adevarat, pana la „luxul de masa“ mai e mult, spun comerciantii, care isi schimba acum planurile de afaceri pentru a tine pasul cu un consumator roman inca foarte atent la pret, dar pentru care si calitatea atarna tot mai greu in balanta deciziei de cumparare. Un consumator care, cu mai multi bani in buzunar decat acum unul-doi ani si cu posibilitatea de a intra oricand in banca (si nu doar) pentru a lua ceva bani cu imprumut, isi rafineaza consumul si cerintele. „Migratia catre segmente superioare calitativ s-a petrecut mai intai in cazul produselor de folosinta indelungata“, este de parere Mircea Kivu, dand ca exemplu produsele electronice si electrocasnice, „si apoi pentru produse din viata de zi cu zi“. De acum, conchide sociologul, romanii s-au asezat, chiar fara a constientiza neaparat acest lucru, pe treapta de consum care corespunde cu veniturile lor. Venituri care, arata si statisticile oficiale, cresc incet, dar sigur. Astfel ca, daca in urma cu trei ani, castigul salarial mediu net pe economie era, conform informatiilor publicate de Comisia Nationala de Prognoza (CNP), de circa 480 de lei, in 2006 a ajuns la aproape 850 de lei (aproximativ 240 de euro). Pe de alta parte, oficial, doar 16.500 de oameni castiga peste 1.200 de euro pe luna, conform unei analize a Institutului National de Statistica (realizat pe baza unor informatii aferente anului 2005).

     

    Cifrele oficiale sunt insa rupte intr-o buna masura de realitatea unei economii in care mii de romani isi incaseaza salariile prin microintreprinderi si alte metode asemanatoare. In opinia avocatului Gabriel Biris, specializat in fiscalitate, numarul acestor microintreprinderi folosite pentru optimizare fiscala urca „spre 200.000“. Ceea ce, tragand linie si adunand, inseamna de fapt mai multi romani care isi permit sa traiasca pe o treapta de venituri cu mult peste ceea ce lasa statisticile oficiale sa se intrevada. Veniturilor in crestere li se adauga, pe de alta parte, finantarile masive acordate de banci, de institutiile financiare nebancare sau de companiile de leasing. Doar statisticile bancherilor aratau, dupa primele zece luni ale anului, imprumuturi acordate de aproape 90 de miliarde de lei (25,3 miliarde de euro), cu 47,8% peste nivelul din aceeasi perioada a lui 2005.

     

    Cresterea veniturilor este, fara doar si poate, principalul motor ce sta la baza schimbarii pretentiilor clientilor, considera directorul de marketing de la Carrefour Romania, Andreea Mihai. Alaturi de veniturile mai consistente, reprezentanta celui mai mare lant de hipermarketuri din Romania pune pe lista motivelor ce au determinat migrarea dinspre produse low sau no name spre cele medium sau high si dezvoltarea comertului modern sau identificarea clientilor cu valorile promovate de anumite branduri.

     

    Pentru ca daca in urma cu zece ani romanii nu cunosteau nici una din formele moderne de comert – cash & carry, super si hipermarket, discount sau bricolaj – in 2007 acestea vor ajunge sa vanda nu mai putin de 40% din bunurile de larg consum, conform unui studiu realizat de compania de cercetare de piata MEMRB.

     

    Aducand ca argument studiile retailerului francez pe diferite categorii de produse, Mihai adauga ca, fata de acum 2-4 ani, se observa cresterea interesului „catre produsele de calitate si catre branduri“ atat pe segmentul medium, cat si pe segmentul high. Si totusi, daca migrarea unui numar important de clienti dinspre produsele low catre cele medium „este evidenta pentru aproape toate produsele“, adauga ea, „pe segmentul high cresterea nu este la fel de evidenta“. Frana in acest caz sunt veniturile inca mici pentru cumparaturi costisitoare. Ce apare acum mai des decat in urma cu un an-doi in cosul cumparatorilor din magazinele Carrefour? Paleta este larga: ca este vorba despre paine feliata sau cu seminte, de branza feta sau alte specialitati, de cascavaluri fine, lapte la cutie sau hartie igienica din categoria premium, „inregistram cresteri pentru toate“, constata Andreea Mihai.

     

    Pe plus, si inca unul consistent, se afla insa si o alta categorie de produse, mai degraba de nisa pana acum o vreme: produsele dietetice isi fac tot mai mult loc „in cosul celor ce se gandesc la principiile sanatoase de viata“. Ca multi dintre consumatorii romani au in vedere o viata mai sanatoasa (si sunt dispusi sa plateasca in plus pentru ea) o arata pe de o parte studiile companiilor de cercetare de piata, dar si experienta oamenilor de afaceri din alte domenii.

     

    Conform unui studiu de piata realizat de Mercury Research la inceputul anului, majoritatea persoanelor cu varste cuprinse intre 18 si 55 de ani din mediul urban declarau ca vor sa cumpere produse alimentare cat mai naturale. Printre factorii cei mai importanti ce atarna in balanta atunci cand cumpara un produs alimentar, 86% dintre cei intervievati in cadrul studiului au declarat ca este foarte important ca acesta sa fie natural, sa nu contina coloranti artificiali (69%), conservanti (64%), indulcitori artificiali (59%) sau aditivi (59%).

     

    Tot ca efect al atentiei mai mari pe care o acorda stilului de viata, Andreea Ionescu, marketing manager al lantului de farmacii Sensiblu, semnaleaza „explozia de centre de fitness“, care vine sa se adauge unei cresteri importante a vanzarilor de suplimente nutritive sau de  alimente dietetice. Tot ea apreciaza insa ca acest „upgrade“ al stilului de viata vine mai degraba „pe un fond de stres“, in conditiile in care, crede Ionescu, „romanii muncesc foarte mult, conform ultimelor evaluari ale institutiilor de cercetare“. Pe de alta parte, statisticile Sensiblu arata si ca au inceput sa fie recunoscute (si cumparate) produse ce dau rezultate mai bune in diferite tratamente. Chiar daca pretul lor este „destul de ridicat“, dupa cum admite reprezentanta companiei, produsele dermatocosmetice au inregistrat cresteri in farmaciile Sensiblu pe parcursul ultimului an, in aceeasi categorie intrand insa si suplimentele nutritive.

     

    Fara doar si poate, unul dintre factorii ce au atras atentia catre nevoia (lasata multi ani pe ultimul loc in topul necesitatilor) de a lua vitamine sau a apela la diverse suplimente nutritive tine de aparitia pe piata romaneasca a marcilor de profil. Publicitatea agresiva, dar si aparitia acestor produse pe rafturile tot mai multor farmacii (dar nu numai ale farmaciilor) au crescut interesul pentru astfel de produse, considerate mai degraba un moft nu cu multi ani in urma. Asa se face ca, dupa cum semnaleaza Horia Vilcu, directorul general al Walmark Romania, „in ultimii ani intreaga piata de suplimente nutritive a evoluat“. Consumatorii romani, sustine el, incep sa aprecieze tot mai mult aceste produse, devenind din ce in ce mai interesati de alternativele naturale in prevenirea bolilor si asigurarea unui echilibru al organismului. Chiar si asa insa, consumul de suplimente nutritive ramane redus prin comparatie cu cel de pe plan international si, datorita nivelului scazut al veniturilor pe ansamblul societatii, produsele ieftine se afla inca pe primul loc in vanzari. Cu toate acestea, Vilcu e de parere ca „romanii incep sa aprecieze tot mai mult produsele pozitionate pe segmentele medium & high“.

     

    Cu o pondere in cifra totala de afaceri a comertului cu amanuntul de aproape 46% in 2005 si de peste 46% estimata de CNP pentru anul in curs, comertul cu produse alimentare, bauturi si tutun se bucura din plin de schimbarea comportamentului de consum. Si aici, ca de altfel pe toate palierele de consum, exista „o translatare clara a cererii dinspre produsele simple catre cele mai sofisticate, cu valoare adaugata“, sustine presedintele Agricola International, cel mai mare producator de carne de pui din Romania, Gheorghe Antochi. In cazul companiei pe care o conduce, gama de produse preparate Sav’Or este varful de lance, insa vanzarile cresc pentru toate produsele mai bune calitativ, in dauna celor din segmentul low.

     

    La polul opus, Antochi da exemplul tacamurilor de pui – un produs low ce cuprinde resturile ramase la transare. „In urma cu cativa ani era bataie pe ele; acum acest produs a ramas de nisa si se mai vinde foarte putin.“ In locul lor, tot mai multi romani pun in cosul de cumparaturi pachete cu piept de pui, pentru care vanzarile „cresc simtitor“. In opinia presedintelui de la Agricola, trei sunt motivele (in plus fata de timpul liber tot mai restrans) ce schimba preferintele de cumparaturi. In primul rand, informarea tot mai buna a consumatorilor in raport cu ceea ce cumpara creste interesul pentru calitate. In al doilea rand, un rol important l-a jucat extinderea comertului prin magazinele mari si, nu in ultimul rand, cresterea castigurilor si simultan a pretentiilor. „Pentru ca saracia este cea mai importanta cauza pentru existenta produselor ieftine“, puncteaza Antochi evidenta.

     

    O masa mai rafinata merge bine cu un pahar de vin sau de bere alaturi, iar vanzarile companiilor din aceste domenii au crescut si ele de la an la an. Piata vinului a ajuns in 2005 la o valoare de circa 350 de milioane de euro si are un ritm de crestere estimat pentru anul in curs de 10%. Mai mult insa decat cresterea in volum, ultimii ani au adus si aici o „migratie a clientilor intre segmente“, sustine Catalin Paduraru, partener si proprietar Vinexpert, adaugand ca sesizeaza o trecere „masiva“ a clientilor din segmentul low spre cel medium. La fel de semnificativa este insa si trecerea de la medium spre high. Paduraru adauga pe lista motivelor ce au determinat rafinarea clientilor, in afara acumularii financiare si a schimbarii de statut social, si cresterea discernamantului in alegere (mai multa informatie disponibila). Cat de mult conteaza pretul in alegerea unui vin? Mult, crede el, produsele „la oferta“ fiind atractive mai ales in segmentul inferior. Pe piata berii, pe de alta parte, se manifesta deja doua tendinte, ce vor ramane de actualitate si pentru anii viitori. Este vorba, in primul rand, de preferinta tot mai mare manifestata de consumatori pentru segmentele premium si super premium – „o consecinta a cresterii puterii de cumparare“, confirma Catalin Ignat, vicepresedintele de marketing al URBB, compania ce fabrica berea Tuborg. Pe de alta parte, este la fel de vizibila si migrarea unor consumatori spre segmentul mainstream, pe fondul cresterii consumului de bere la PET. Consumatorul roman de bere este inca un consumator sensibil la pret, in viziunea lui Ignat. In ultimii ani insa, preferinta tot mai mare pentru segmentul berilor premium „ne demonstreaza ca un criteriu tot mai important in alegerea produsului este calitatea acestuia, caracteristicile lui“. Pe viitor, odata cu pretentiile va creste insa si consumul, astfel ca – dupa cum estimeaza reprezentantul URBB – acesta va urca in anii urmatori de la 70 l/cap de locuitor, cat este in prezent, pana la 80 l/cap de locuitor, cat reprezinta media la nivel european.

     

    Cresterea consumului este insa, in continuare, o carte pe care mizeaza mai toate domeniile. Pentru ca, asa cum spune si Ruxandra Roman, marketing & communications manager la Alka, „este cert ca segmentul mid-up creste, dar acest lucru nu se intampla in mod necesar afectand categoria medie sau cea de baza“. In cazul Alka, companie producatoare de napolitane, biscuiti, cafea, seminte si prajituri, cresteri s-au remarcat pe aproape toate segmentele, insa alaturi de migratia de la o categorie inferioara la una superioara, un rol important au jucat si alti factori. Intre acestia se numara, dupa Roman, varietatea ofertelor de la producatorii interni sau externi a aromelor, gramajelor sau a ambalajelor.

     

    Tot oferta extinsa a dat ghes romanilor sa apeleze la solutii variate pentru a cumpara lucrurile dorite, creditul fiind cea mai la indemana. Daca se poate spune fara nici o teama de a gresi despre o piata ca a crescut pe credit – atat din punctul de vedere al volumului, cat si din cel al calitatii -, e vorba despre piata produselor electronice si electrocasnice. Creditul doar cu buletinul sau alte forme de credit de consum direct la locul vanzarii au permis clientilor ca, in multe cazuri, sa se intinda mai mult decat i-ar fi tinut doar plapuma salariilor. Pretentiile au crescut si ele in consecinta. Astfel ca, pe o piata a carei caracteristica principala ramane sensibilitatea la pret, „remarcam tendinta consumatorilor de a se orienta catre produse multifunctionale“, spune Han Khyu, presedinte al LG Electronics Romania. In opinia sa, atribute precum designul, spre exemplu, au ajuns sa cantareasca tot mai mult in luarea deciziilor finale de achizitie a unui produs din aceasta categorie. Cu titlu de exemplu pentru o piata pe care se simte, la nivel general, tendinta de migrare catre produsele mai performante, Khyu se refera la vanzarile de televizoare. In 2005, cotele detinute de cele trei categorii de produse – LCD TV, plasma si flat TV – in volumul vanzarilor LG Electronics erau de 10% pentru LCD, 25% pentru plasme TV si 65% pentru flat TV. Pentru 2006, reprezentantul companiei estimeaza o crestere in volumul de vanzari pentru primele doua categorii si o scadere pentru gama flat TV.

     

    Migratia consumatorilor romani catre produse high-end se poate observa insa si in gama de electrocasnice. In cazul frigiderelor, exemplifica Han Khyu, interesul pentru cumpararea aparatelor frigorifice de clasa A, care dispun de tehnologie „no frost“, si a combinelor frigorifice este din ce in ce mai mare.

     

    In aceasta piata mai este semnalat insa si un alt fenomen pe seama caruia poate fi pusa rafinarea cerintelor de consum. Este vorba despre saturarea pe anumite segmente, cum ar fi cel al frigiderelor sau al masinilor de gatit clasice, insotita de tendinta de inlocuire a aparaturii electrocasnice independente cu cea incorporata.

     

    De aici, explica Rodica Stere, marketing manager la Indesit Company, a aparut o crestere a nivelului achizitiilor pe aceste segmente, de la produse low la cele medium. „Putem vorbi, mai curand, despre o evolutie fireasca decat despre o migratie“, spune ea, anticipand pentru viitor si dezvoltarea apetitului pentru produse mai sofisticate, considerate pana acum de lux, asa cum sunt, spre exemplu, masinile de spalat vase si uscatoarele de rufe.

     

    Pretul este inca principalul argument de vanzare pentru multe dintre gamele de produse electrocasnice, crede Stere, atata vreme cat consumatorul constientizeaza aici importanta calitatii mai lent decat in cazul produselor de IT&C. Sorin Stoica, CEO al Grup Dasimpex, crede ca pe aceasta piata este vizibila, de la an la an, o crestere a exigentei cumparatorilor, indiferent daca acest lucru inseamna o cheltuiala mai mare. Pentru Dasimpex, peste 50% din cifra de afaceri se datoreaza vanzarii de telefoane cu pretul peste medie, in conditiile in care „romanii cumpara ca sa fie la moda“. Astfel, argumenteaza Stoica, peste 60% din cumparatori isi doresc telefoane cu anumite optiuni (acces la Internet, camera video, aparat foto, MP3 player etc.), „criteriul nemaifiind cel al pretului“, sustine Stoica.

     

    La polul opus se afla insa cumpararea unei locuinte, pentru ca pasul intre un produs pentru care bugetul e bine batut in cuie de la bun inceput si unul mai mare pentru un bun ceva mai sofisticat nu se face chiar cu usurinta. Pe piata imobiliara, deciziile se iau intre doua mari repere: pe de o parte, oferta insuficienta, pe de alta parte pretul caselor, ce practic a explodat in ultimii ani, alimentat si de creditele acordate cu larghete de bancheri si institutiile specializate. Astfel, venitul lunar necesar cuiva care doreste sa ia credit pentru achizitia unui apartament de 50 mp in Bucuresti echivaleaza cu sase salarii medii, fata de 4,8 salarii in 2003, declara Sergiu Oprescu, vicepresedintele Alpha Bank.

     

    Chiar si asa insa, mai ales de cand a aparut creditul ipotecar, „exista o crestere a numarului de clienti care doresc proprietati in proiecte imobiliare noi“, sustine Pompiliu Simion, real estate broker in departamentul de vanzari rezidentiale de la Regatta. Pe lista prioritatilor se plaseaza din ce in ce mai mult in primul rand calitatea si abia apoi pretul, sustine Ilinca Paun, residential operations manager la Colliers International. La fel de adevarat, exista inca o diferenta mare intre clientii de talie medie si cei ce isi pot permite o locuinta intr-un ansamblu rezidential nou. Insa, completeaza Paun, ultimii doi ani au fost martorii unui boom in ceea ce priveste constructia de ansambluri de apartamente adresate clasei medii (prin prisma amplasarii si a densitatii de locuinte), dar cu finisaje si facilitati de la medium pana la high.

     

    Un pas mai jos in logica achizitiilor, in domeniul materialelor de constructie, lucrurile stau ceva mai echilibrat, sustine  Adrian Mircioiu, director general al producatorului si distribuitorului de materiale de constructii Andami. Daca pana de curand consumatorul inca mai cumpara diverse materiale contrafacute ori facute de firme mai mult sau mai putin cunoscute sau acreditate, in ultimii doi ani a inceput sa prefere produse de calitate, chiar daca dau pe ele ceva mai multi bani decat inainte. „Se pare ca am inceput si noi, romanii, sa punem pret pe calitate si sa nu ne mai zgarcim“, spune Mircioiu.

     

    Disponibilitatea de a cheltui s-a largit foarte mult si in ce priveste produsele cosmetice. „Acest fenomen este foarte clar“, declara Andreea Cremenescu, director de marketing la Elmi Prodfarm, producatorul Elmiplant. In piata produselor de ingrijire a tenului, in 2005 „au patruns in top 10 companii ce comercializeaza produse foarte scumpe“, fapt care sustine ideea ca migratia cea mai vizibila este aceea din segmentul medium catre high, apreciaza Cremenescu. Fenomenul este sustinut si de vanzarile realizate dupa relansarea gamei Elmiplant pentru ingrijirea tenului, noile formule ale produselor fiind cu aproape 50% mai scumpe. Cremenescu estimeaza ca firma a pierdut o parte din vechii consumatori, pentru care noile produse sunt prea scumpe, „insa am castigat consumatori noi, care nu considerau inaccesibile noile preturi“. Cumparatorii tind sa pretuiasca o imagine tot mai pretentioasa, reflectata prin vestimentatie in pas cu moda si haine de marca. Consumatorul „incepe sa creasca in optiunile sale vestimentare de la nivelul low, favorit pana acum doi ani, catre nivelul medium si chiar high“, sustine Fadi Nasr, presedinte al  Ziggo House, companie specializata in retailul de imbracaminte feminina si masculina. Concret, este vorba de faptul ca tot mai multi cumparatori manifesta un interes tot mai redus pentru articole de tip „uniforma“, cautand in schimb ceva tot mai aproape de ideea de produs unicat. Jumatate din clientii firmei nu iau in calcul banii atunci cand isi cumpara un obiect vestimentar, argumenteaza Nasr, decizia de cumparare fiind influentata doar de calitatea si designul produselor.

     

    Cand vine vorba de imagine, nimic nu poate egala forta impresiei pe care o produce masina la volanul caruia sta proprietarul. Motiv pentru care tocmai automobilele au dat tonul in afisarea statutului social de peste zece ani incoace. Drept urmare, pe piata auto, ce tinde in acest an spre 3 miliarde de euro ca valoare a vanzarilor, dotarile minime cerute de clienti se complica in permanenta. Chiar daca, proportional, si costul urca, romanii au invatat ca o masina care se respecta trebuie neaparat sa dispuna, cel putin, de un aparat de aer conditionat, ABS, dublu airbag, inchidere centralizata, geamuri electrice si radio CD. Configuratia de mai sus este „dotarea standard minima pentru care opteaza majoritatea clientilor“, spune Cristian Oltean, manager de marketing si relatii publice la General Motors Romania.

     

    Atunci cand isi cumpara o masina clientii sunt in general foarte atenti in privinta optiunilor sau a variantei de echipare. Totusi, comparativ cu perioada anterioara, numarul celor ce prefera un numar cat mai mare de dotari a crescut destul de mult. Un factor important a fost accesul mai facil al unui numar mai mare de clienti la diversele forme de finantare (credit sau leasing). Spre deosebire de alte segmente de piata, cel al vanzarilor de autoturisme a crescut, ani la rand (si inca o mai face) pe baza produselor de leasing – preferate intr-o mare masura creditelor bancare. Cat de atenti sunt clientii la pret atunci cand merg sa-si cumpere un autoturism? „Foarte atenti“, spune Oltean, adaugand ca pe langa caracteristicile produsului, in decizia de cumparare intervin si imaginea produsului si a marcii. Ca si in cazul altor categorii de produse (poate cel mai reprezentativ fiind aici cel al telefoanelor mobile), atunci cand isi alege un autoturism, „clientul este dispus sa plateasca, pe langa caracteristici si dotari, si pentru imagine“, incheie reprezentantul General Motors.

     

    Lista exemplelor care sustin ideea unui „upgrade“ de stil de viata al consumatorului roman poate continua, practic, cu orice produs de pe raftul magazinelor, din show-room-uri, din piata imobiliara sau orice catalog de vacante. Fara a dispune de statistici prea exacte (exceptandu-le pe cele ale companiilor), un lucru e clar: pretentiile cresc si pe masura lor creste disponibilitatea de a cheltui. Si unde acesta nu ajunge, banca e gata sa dea o mana de ajutor.

  • Chevrolet din Varsovia

    General Motors va incepe in a doua jumatate a anului urmator productia in Polonia a modelului Chevrolet Aveo (succesorul actualului Kalos). Pentru inceput vor fi produse 4.000 de unitati pe an, urmand ca numarul acestora sa ajunga in 2008 la 60.000.

     

    Dupa lansarea modelelor hatchback cu trei si cinci usi, productia va depasi in 2009 pragul de 150.000 de unitati. In faza initiala, aici vor lucra peste 1.000 de persoane. Fabrica din Varsovia unde GM Daewoo va asambla in Europa modelul Aveo apartine produ-catorului ucrainean UkrAvto. Acesta produce si distribuie modelele Chevrolet in Ucraina, unde detine o cota de peste 8% din piata locala. Fabrica din Coreea de Sud unde se produce acum Aveo face fata cu greu cresterii cererii pentru cel mai bine vandut model Chevrolet. Daca in 2004 Chevrolet a vandut in Europa 190.000 de masini, in 2006 se asteapta ca numarul acestora sa depaseasca 300.000. Vanzarile Aveo au fost, in primele noua luni ale acestui an, de peste 78.500 de unitati. Fabrica din Coreea de Sud va acoperi cererea de pe pietele din Asia si Statele Unite.

     

    Michael Grimaldi, CEO al GM Daewoo, spune ca prin inceperea productiei la fabrica din Polonia vor fi reduse termenele de livrare a autoturismelor in Europa si vor fi diminuate costurile logistice. Pentru lansarea productiei, Comisia Europeana va trebui sa aprobe insa ajutorul de stat acordat de guvernul polonez catre GM. Acesta va consta in principal in oferirea de garantii pentru 60% dintr-un credit de 100 de milioane de dolari necesar pentru inceperea productiei. In plus, concernul american va fi scutit de plata unor datorii in valoare de 10,4 milioane de euro.

  • Pfizer sub presiune

    Se poate ca o companie care asteapta pentru acest an vanzari de 50 mld. $ si profit de 12 mld. $ sa aiba probleme? Investitorii asa par sa gandeasca.

     

    In frenezia de la bursa din 4 decembrie, acestia au tras in jos valoarea unei actiuni Pfizer cu aproape 11%, ca raspuns la decizia companiei de a abandona dezvoltarea celui mai promitator medicament experimental din portofoliu.

     

    Analistii spun ca Pfizer, cea mai mare companie de farmaceutice din lume, trebuie sa-si accelereze acum efortul de a reduce costurile si sa completeze deficitul din portofoliul de medicamente noi, prin achizitii si acorduri de licenta pentru medicamentele altor companii. Dar licentele si achizitiile sunt scumpe si riscante, iar istoria recenta a Pfizer in acest tip de aranjamente a fost prea putin impresionanta.

     

    Cea mai mare afacere a Pfizer in acest deceniu, achizitionarea firmei Pharmacia in 2002 pentru 60 de miliarde de dolari, s-a dovedit cam nefericita. Vanzarile de Celebrex, cel mai important medicament produs de Pharmacia, s-au prabusit din cauza ingrijorarilor privind siguranta consumatorilor. Achizitiile si licentierile de o amploare mai redusa au esuat si ele.

     

    Iar companiile din biotehnologie care au in dezvoltare la ora actuala cele mai promitatoare medicamente nu se dau in niciun caz pe nimica toata. 2006 a fost deja un an record pentru achizitia companiilor din biotehnologie, cu 13 tranzactii majore evaluate la 19 miliarde de dolari, potrivit calculelor Sanford C. Bernstein & Company.

     

    Pfizer, totusi, nu prea are de ales si trebuie sa continue sa caute parteneriate cu companii mai mici de medicamente si de biotehnologie, spune David Risinger, un analist la Merrill Lynch. „Au dat de greu“, spune Risinger. „Vor fi nevoiti sa aiba o multime de initiative in urmatorii ani ca sa-si reconstruiasca portofoliul. Nu exista vreo solutie la minut.“

     

    Directorii Pfizer au spus ca au de gand sa ia in considerare solutii de toate tipurile, de la contracte de licentiere individuale pana la preluari la scara mare. Firma ar putea totodata sa le permita companiilor pe care le cumpara sa opereze ca organizatii separate in loc sa le absoarba in Pfizer, care are 106.000 de angajati.

     

    Torcetrapib, medicamentul la care Pfizer a renuntat, provocand caderea asa de spectaculoasa a actiunilor la bursa, trebuia sa trateze afectiuni cardiace. Dar un test clinic pe scara extinsa a aratat ca de fapt medicamentul crestea riscul de deces, ceea ce a fortat Pfizer sa opreasca dezvoltarea lui.

     

    Pfizer a investit aproape un miliard de dolari in Torcetrapib, al carui promotor a fost John LaMattina, specialist in chimie organica si sef al diviziei de cercetare si dezvoltare a companiei. Analistii au prezis ca medicamentul ar putea avea vanzari anuale de pana la 15 miliarde de dolari.

     

    Introducerea de medicamente noi in mod regulat este cruciala pentru Pfizer. Ca toti producatorii de medicamente, are o perioada limitata de timp in care isi poate vinde produsele sub protectia patentului original inainte ca pe piata sa fie permisa lansarea copiilor generice si, prin urmare, preturile sa scada cu 80-95%.

     

    In 2010, de pilda, Lipitor, medicamentul de scadere a colesterolului produs de Pfizer si care ramane deocamdata cel mai bine vandut medicament din lume, va intra in competitie libera in SUA, punand in pericol vanzarile de peste 7 miliarde de dolari.

     

    Pfizer spera sa acopere o astfel de situatie gratie noului Torcetrapib. Acum trebuie sa gaseasca alte solutii. Iar pentru ca testele clinice necesare pentru punerea pe piata a unui nou medicament pot dura cinci ani sau chiar mai mult, compania are destul de putine sanse pe termen scurt sa gaseasca un inlocuitor pentru ceea ce ar fi trebuit sa devina Torcetrapib. Analistii spun ca in viitorul apropiat, Pfizer ar putea incerca sa-si consolideze pe piata cursul actiunilor prin cresterea dividendelor anuale cu 15% sau chiar mai mult, de la 96 de centi pentru o actiune cat sunt acum.

     

    Pe termen lung, Pfizer trebuie sa lanseze insa neaparat noi medicamente daca vrea sa continue sa prospere. Iar cautarea in afara companiei va costa mult. In tranzactiile din sectorul biotehnologiei incheiate in acest an, primele au inregistrat un record istoric, osciland in jurul unei prime de  62% peste valoarea pachetului de actiuni, comparativ cu 49% cat s-a inregistrat in medie in ultimii opt ani, potrivit analistilor de la Bernstein & Company.

     

    „Cele mai multe tranzactii implica acum licitatii cu mai multi participanti“, spune Geoffrey C. Porges, analist al sectorului biotehnologic la Bernstein. „Iar disperarea Pfizer cu siguranta va creste intensitatea acestor licitatii si va creste primele, care deja sunt la cele mai ridicate cote din istorie.“

     

    Pfizer ar putea sa aiba de-a face cu niste optiuni strategice in astfel de tranzactii. Una este daca e sau nu dispusa sa se desprinda de modelul traditional al pilulelor pentru maladii cronice si sa se indrepte spre medi-camentele proteice injectabile, care sunt dezvoltate la ora actuala de companiile biotehnologice, tinzand sa se concentreze pe cancer si pe o serie de afectiuni specializate.

     

    Pe de alta parte, a gasi un alt medicament important pentru afectiuni cardiace, care sa inlocuiasca Torcetrapib, prin achizitionarea unei companii de biotehnologie poate sa fie dificil, pentru ca putine companii din acest domeniu isi pot permite enormele resurse implicate de testele clinice necesare pentru astfel de medicamente.

     

    O companie, Isis Pharmaceuticals, a raportat recent un test intermediar reusit pentru un medicament destinat reducerii colesterolului. Dar tehnologia pentru a produce medicamentul, cunoscut sub numele de Antisense, a avut o istorie foarte complicata.

     

    Pfizer e considerat in general un partener sau un cumparator demn de incredere, datorita reputatiei sale de a plati sume mari de bani pentru companiile sau produsele preluate si datorita puternicei masinarii de marketing puse in slujba acestora. „Oamenii ii privesc ca pe niste comercianti extraordinari“, spune James Scopa, partener la fondul de investitii MPM Capital. Doua companii sprijinite de MPM au fost vandute catre Pfizer.

     

    Una dintre acestea, Rinat Neuroscience, a fost vanduta Pfizer in aprilie pentru 500 de milioane de dolari, cel mai mare pret platit vreodata pentru o companie privata de biotehnologie. Pfizer a fost in special interesat de un medicament pentru Alzheimer care nu intrase inca in teste clinice si cu care Rinat Neuroscience avea sanse sa se impuna in fata concurentei. „Din momentul in care le-am spus celor de la Pfizer ca i-am ales pe ei si pana cand am semnat acordul de vanzare a trecut o saptamana“, spune David Pritchard, care pe atunci era chief business officer la Rinat.

     

    Totusi, unii experti spun ca Pfizer renunta prea repede la parteneri sau la anumite medicamente atunci cand lucrurile nu merg cum trebuie. In iunie, compania a oprit negocierile cu firma Neurocrine Biosciences pentru un medicament destinat combaterii insomniei, dupa ce medicamentul nu a primit aprobarea Autoritatii federale pentru Medicamente si Alimente.

     

    Joseph Dougherty, director la Seaview Securities, o banca de investitii specializata pe sectorul biotehnologiei, spune ca Pfizer are buzunare atat de adanci si interese atat de mari, incat ar putea sa vizeze pe oricine. Totusi, daca s-ar aventura sa cumpere una dintre cele mai mari companii din industria biotehnologica, aceasta ar afecta evident profitul pe actiune al Pfizer.

  • O istorie zbuciumata

    Pfizer a anuntat pe 2 decembrie ca a intrerupt dezvoltarea Torcetrapib, un medicament pentru afectiuni cardiace.

    • 1992 Roger B. Ruggieri, cercetator la laboratoarele Pfizer din Groton, Connecticut, inventeaza Torcetrapib
    • 1999 Torcetrapib este administrat in premiera pacientilor
    • 2000 Incepe, la o scara mai mare, faza a II-a a testelor. Pfizer construieste, cu 90 de milioane de dolari, o fabrica in Irlanda pentru a produce medicamentul
    • 2003 Pfizer incepe un test clinic pe 15.000 de pacienti, pentru a studia efectele Torcetrapib combinat cu Lipitor, cel mai bine vandut medicament al companiei pentru scaderea colesterolului
    • 7 APRILIE 2004 Un studiu pe 19 pacienti, platit partial de Pfizer si publicat in New England Journal of Medicine, arata ca eficienta Torcetrapib in cresterea rapida a nivelului de colesterol „bun“ si scaderea nivelului de colesterol „rau“ este mai mare in asociere cu Lipitor
    • 7 MARTIE 2005 Pfizer anunta planuri de a vinde Torcetrapib numai pacientilor care iau Lipitor, atragandu-si critici din partea doctorilor, care spun ca Pfizer a combinat medicamentele ca sa fereasca Lipitor de competitie.
    • 15 NOIEMBRIE 2005 Pfizer raporteaza o crestere a presiunii sistolice, ca efect secundar al Torcetrapib, in randul subiectilor testelor clinice
    • 26 IULIE 2006 Schimbandu-si strategia, Pfizer spune ca va cere aprobare pentru a vinde Torcetrapib de sine statator
    • 31 OCTOMBRIE 2006 Pfizer spune ca Torcetrapib a cauzat cresterea, in medie, cu 3-4 milimetri a presiunii sistolice, mai mult decat se raportase anterior, in randul celor 4.000 de subiecti ai unui test clinic
    • 30 NOIEMBRIE 2006 CEO al Pfizer, Jeffrey B. Kindler, descrie Torcetrapib ca pe „unul dintre cei mai importanti compusi dezvoltati in generatia noastra“. Compania confirma planul de a cere in 2007 aprobarea pentru Torcetrapib de la Autoritatea pentru Alimente si Medicamente
    • 2 DECEMBRIE 2006 Pfizer opreste dezvoltarea Torcetrapib, dupa ce 82 de oameni mor intr-un test clinic dupa administrarea produsului, fata de 51 de oameni inclusi in acelasi test, dar care nu luasera medicamentul Pfizer.

  • SALARII: Efectele favorabile ale inechitatilor din sistemul american de plati

    Directorul executiv al magazinelor Wal-Mart, H. Lee Scott Jr., a castigat anul trecut peste 15 mil. dolari – bani gheata, actiuni si optiuni de cumparare de actiuni, potrivit raportului anual al companiei -, suma echivalenta cu aproximativ de 850 de ori valoarea castigului mediu al unui vanzator de la Wal-Mart.

     

    Scott nu e nici macar la varful clubului celor cu venituri disproportionate fata de cele ale angajatilor din companiile lor. Bruce E. Karatz, fostul director executiv la firma de constructii rezidentiale KB Home, a castigat 150 de milioane de dolari anul trecut, potrivit companiei de cercetare Corporate Library. Conform statisticilor guvernamentale, un lucrator in domeniul constructiilor rezidentiale castiga mai putin de a 4.000-a parte din suma respectiva.

     

    S-ar zice ca executivii se imbuiba in toata economia americana. Intr-un studiu publicat in acest an, economistii Emmanuel Saez de la Universitatea Berkeley din California si Thomas Piketty de la école Normale Supérieure din Paris au aratat ca 0,1% dintre americani primesc aproape 7% din totalul veniturilor din economie, ceea ce inseamna cea mai mare pondere din anii 1920 incoace. Si totusi, in timp ce prapastia dintre pachetele financiare foarte generoase platite executivilor americani de top si salariile angajatilor de pe treptele ierarhice inferioare ar putea incurca notiunile arhetipale despre echitate, economistii subliniaza ca nu orice inechitate este rea. Desi poate avea efecte secundare suparatoare, putina inegalitate este necesara pentru a incuraja cresterea.

     

    „Sa fie clar, egalitarismul perfect nu ar duce la un efort sau la un rezultat mai bun“, spune Lawrence Katz, economist la Harvard. „Daca e vorba doar sa facem placinta cat de mare putem, nu e limpede ce nivel de inegalitate e cel mai bun.“

     

    Ca orice alta diferenta de preturi, spun economistii, inegalitatea veniturilor le permite oamenilor si companiilor sa-si aloce mai bine investitiile de efort si bani. Diferentele salariale ii incurajeaza pe cei mai buni sa acceada pe cele mai profitabile segmente ale procesului de productie si incurajeaza cele mai profitabile companii sa ii angajeze. Inegalitatea, conform acestei viziuni, ofera un stimulent pentru a munci mai mult pentru a ajunge in varf.

     

    Intr-un studiu recent, care a facut ceva valva in lumea academica, doi tineri economisti, Xavier Gabaix de la Massachusetts Institute of Technology si Augustin Landier de la Leonard N. Stern School of Business de la Universitatea New York, au argumentat ca urcarea rapida a veniturilor platite directorilor executivi nu a facut decat sa urmeze cresterea de dimensiuni a companiilor americane. Diferenta de talent intre executivul numarul 1 si executivul numarul 150 s-ar putea sa nu fie prea mare, dar cand companiile pentru care lucreaza ei sunt de dimensiuni impresionante, aceste mici diferente se pot traduce in bani adevarati. Pe masura ce s-au extins, gigantii corporatisti americani au licitat in sus pretul executivilor, in incercarea de a-i obtine pe cei mai buni.

     

    Potrivirea de cerere si oferta intre cei mai buni executivi si companiile care pot profita cel mai mult de pe urma lor – si prin urmare cele ce ii pot plati cel mai bine – va produce bogatie, spune Gabaix. „Inegalitatea optima este orice decide piata la un anumit moment dat“, spune el. Altfel spus, eforturile de a imparti placinta intr-un mod mai aproape de un ideal egalitar ar putea reduce dimensiunea acesteia.

     

    In studiul lor, Saez si Piketty au desco-perit ca tarile unde cresterea economica a fost mai mare in ultima vreme au fost acelea unde procentul de venit care a mers catre cei bogati a crescut cu rapiditate – incluzand aici Statele Unite, Marea Britanie si Canada – spre deosebire de tari mai egalitariste, precum Franta sau Japonia.

     

    „In ultimele decenii, aceasta legatura a parut reala“, spune Saez. Totusi, viteza ametitoare cu care bogatii Americii au acaparat din ce in ce mai mult din veniturile pe economie, incepand cu anii ‘80, este dezarmanta pentru multi analisti. Multi sunt sceptici fata de ideea ca prapastia dintre recompensele pentru cei bogati si ceilalti ar trebui sa fie chiar asa de mare pentru ca economia sa aiba parte de un imbold de crestere.

     

    „Daca adancirea inegalitatii inseamna doar amplificarea stimulentelor pentru cresterea economica, atunci clar a trecut dincolo de ceea ce pare necesar“, spune Katz. „Nu cred ca stimulentul creat de faptul ca incasezi 100 de milioane de dolari peste 50 de milioane de dolari este foarte diferit de stimulentul pe care il ai atunci cand castigi 10 milioane de dolari in plus fata de 5 milioane.“ Saez arata ca boom-ul economic al Japoniei de dupa razboi, care a durat pana in 1990, nu a fost afectat de distributia relativ omogena a veniturilor. Iar Katz a observat ca economia americana a crescut foarte repede din 1947 pana in 1970, o perioada in care distributia recompenselor materiale era mai egalitara decat este astazi. Mai mult, diferentele de venituri dintre bogati si saraci atrag costuri care ar putea fi mai greu de cuantificat. Pe de o parte, inegalitatea in crestere ii va deranja pe multi si va starni tensiuni sociale. Dar dincolo de temerile privind linistea sociala, sunt si alte ingrijorari. Procentul in crestere de venituri alocate celor de la varf lasa restului societatii din ce in ce mai putin.

     

    Intr-un studiu recent, Robert Gordon si Ian Dew-Becker, economisti la Northwestern University, au descoperit ca jumatate din cresterile salariale provenite din cresterea productivitatii intre 1966 si 2001 au mers catre cei mai bine platiti 10% din angajati. In acelasi timp, salariile lucratorului mediu american abia daca se urnisera putin.

     

    O cota in scadere din sistemul de recompense la nivel national nu numai ca va reduce motivatia lucratorilor in actuala ecuatie economic, dar le va lasa si putine resurse pentru investitii in domenii economice cruciale, precum educatia. Inegalitatea in crestere va ingreuna munca in echipa. Si ar putea pana la urma sa distruga ideea de stimulent. Daca recompensele cresterii economice sunt monopolizate de cei cu veniturile cele mai mari, restul societatii va gasi prea putine motive ca sa mai faca vreun efort.

     

    Folosind o metafora din golf, Richard Freeman, un economist la Harvard si la National Bureau of Economic Research, spune ca „daca Tiger (Woods, n.red.) ar castiga totul, nimeni n-ar mai vrea sa joace“.

     

    Iar daca disparitatile extreme dintre venituri produc anomie la baza, ele pot avea efecte chiar mai perverse asupra stimulentelor la varful ierarhiei. Spre exemplu, cei care beneficiaza cel mai mult de pe urma sistemului actual vor fi tentati sa-i ajute pe politicienii prietenosi cu ei sa castige alegerile, ca sa se asigure ca aranjamentele economice viitoare vor functiona in acelasi fel. Si, dupa cum a demonstrat-o managementul creativ al retributiilor, practicat de companii ca Enron sau de WorldCom in urma cu cativa ani sau prin recent descoperita antedatare a optiunilor de cumparare de actiuni, unii executivi pur si simplu vor trisa.

     

    Richard Freeman, impreuna cu Alexander Gelber, doctorand in economie la Harvard, a organizat recent un experiment ca sa demonstreze cum inegalitatea afecteaza eforturile lucratorilor. Trei grupuri de participanti au primit puzzle-uri spre rezolvare si au fost recompensati in moduri diferite. Primul grup, in care fiecare a primit aceeasi recompensa, indiferent de performanta, nu a rezolvat prea multe puzzle-uri. Grupul in care cel mai bun rezolvator a primit toate recompensele puse in joc – si nimeni altcineva n-a mai primit nimic – nu s-a descurcat cu mult mai bine. Grupul care a beneficiat de recompense esalonate crescator in functie de performante s-a descurcat cel mai bine.

     

    Totusi, cel mai interesant rezultat al experimentului lui Freeman a fost nu despre maximizarea performantelor. Printr-o intorsatura neasteptata, unii subiecti ai testului au gasit metode sa pacaleasca sistemul. Putini au facut asta cand recompensele au fost impartite in mod egal. Dar cand recompensele le-au dat participantilor un stimulent ca sa intre in competitie, ele le-au dat si o puternica motivatie sa triseze.

  • Ce da Andy, ce ia Bill

    Am citit la un moment dat despre „Legea lui Andy si a lui Bill“. Este una din legile lumii moderne, a fost pronuntata la inceputul deceniului trecut si spune ca „atunci cand Andy da, Bill ia inapoi“. Chiar daca enuntul se refera la domeniul IT, principiul se regaseste in multe alte domenii.

     

    Legea se refera la Andy Grove, fost director executiv la Intel, si la, desigur, Bill Gates si al sau Microsoft. Intel oferea pietei cipuri din ce in ce mai puternice, dar de cate ori se intampla asta, cerintele software ale lui Bill Gates cresteau pana la a atenua total progresul hardware. Zicerea vine in completarea mult mai cunoscutei legi a lui Moore care vorbeste de dublarea periodica a puterii de calcul. Extrapoland, ideile de mai sus se regasesc practic in toate domeniile cotidianului.

     

    Avem in acest numar al revistei doua texte care se bazeaza pe progres, pe dezvoltare, pe mult doritul mai bine personal: este vorba de cover story si de textul meu cu casa independenta energetic.

     

    Dintr-un anumit unghi, povestile sunt convergente. In textul celor doua Ioane veti descoperi ca nu sunteti singurii care consuma mai rafinat, care prefera produse mai bune calitativ sau mai fatoase, si ca factorul pret pare sa conteze tot mai putin pentru tot mai multi romani.

     

    In articolul meu am privit independenta energetica printr-un ochean inversat – Romania nu mai poate fi independenta energetic, dar romanii sau cel putin o parte importanta a Romaniei active da. La ce bun?, se vor intreba unii. Pentru ca se poate, voi raspunde, pentru ca exista tehnologia, pentru ca as scapa de timpul pierdut pentru plata facturilor, pentru ca mi-as putea gospodari mai bine bugetul, pentru ca n-as mai fi amenintat de crize de furie iscate la Kremlin.

     

    Dintr-un alt punct de vedere cele doua articole sunt divergente. Intr-o zodie a consumului in crestere sa refuzi oferta furnizorilor de utilitati poate parea un anacronism. M-au facut sa ma gandesc la acest aspect doi oameni. Unul este Gelu Lupas, patronul clujean care m-a ajutat enorm in scrierea textului, care nu mai depinde de gazul rusesc de vreo doi ani de zile si care se intreba daca asta nu-l face, cumva, un rau consumator. Al doilea este Cristi Hostiuc, directorul nostru editorial, care n-a mirosit imediat subiectul. Ce chestie, cum sa nu iei curent de la Electrica sau gaze de la distribuitor? La ce bun? Exista asa ceva? Care-i pretul?

     

    Pana la urma tot la pret ne-am intors si chiar asta voiam. Pentru ca daca pretul exprimat in bani nu mai are importanta, criteriul „pret“ in sine s-a mutat intr-o zona mai putin comerciala.

     

    Un Andy local a dat romanilor putere de cumparare, iar romanii s-au conformat. Ce le ia Bill? Factura lui Bill (si aici vorbesc de Gates la modul figurat) se traduce astfel: orice neglijenta in consumul de astazi va insemna mai rau pentru copiii nostri si mult mai rau pentru nepotii nostri. Risipa de energie de astazi va face, daca lucrurile vor continua in acelasi ritm, ca peste cativa ani flacarile centralelor pe gaze sa palpaie anemic, iar motoarele de mii de centimetri cubi sa inceteze sa mai toarca. Si acestea sunt cele mai mici rele, in comparatie cu aerul tot mai irespirabil, cu mizeria omniprezenta sau cu muntii cheliti, fara paduri. Fiecare casa veche a Bucurestiului, daramata pentru a face loc unui imobil de birouri, stirbeste un pic si din istoria locului si din farmecul acestuia. N-am devenit ecologist si nu ma voi lega niciodata cu lanturi de vreun simbol al globalizarii. Si m-am mai intrebat daca e bine sa scriu asa ceva in aceasta revista, dedicata afacerilor, citita de oameni cu stare si care si-ar permite lesne sa treaca de la motorul cu ardere interna la motorul cu apa chioara, daca se va fi inventat.

     

    Pe urma am citit un interviu al fizicianului Stephen Hawking, care crede ca, pentru a supravietui, specia umana va trebui sa paraseasca Terra. Pentru Hawking supravietuirea speciei umane n-ar trebui sa fie o prioritate, pentru ca este tintuit intr-un fotoliu cu rotile si vorbeste cu ajutorul unui sintetizator special. Si nu pare pasionat de SF, desi se gandeste la coliziuni cu asteroizi si la calatorii interplanetare. Si a primit un premiu care il asaza alaturi de Darwin, Einstein si Pasteur. Si vorbeste de supravietuire.

     

    Viziunea mea nu bate asa de departe. Cred ca businessul implica nu numai responsabilitate fata de actionari sau clienti sau angajati, ci si fata de restul lumii. Cred ca ideile ce par astazi SF-iste vor fi in scurt timp afacerile de succes ale viitorului. Va mai aduceti aminte cum traiam, pana de curand, fara Internet? Va mai aduceti aminte cat de tare v-ati suparat pe amicul care v-a zgariat discul de vinil cu Deep Purple? De cat de greu pornea Dacia in zilele geroase? Daca da, v-ati bucurat cand ati trecut la un motor modern. Acum ar fi timpul sa renuntam la cai putere si sa trecem, poate, pe scutere electrice. E o idee de afacere chiar buna, pentru ca la eoliene v-a luat-o inainte Gelu Lupas.

  • Si totusi se misca

    Dupa mai multi ani in care, desi anuntat, boom-ul nu prea a avut loc, 2007 pare sa fie – in sfarsit – un moment cheie al evolutiei in piata spatiilor logistice si de depozitare.

     

    „Estimam o crestere puternica a pietei spatiilor industriale, in pregatirea aderarii la Uniunea Europeana“ – declaratii care au fost pentru mult timp un laitmotiv al „Cenusaresei“ (un alt cliseu) pietei imobiliare. Evolutia era provocata, in opinia analistilor, de intrarea preconizata pe piata romaneasca a unui numar din ce in ce mai mare de companii straine, mai ales dupa aderare.

     

    Ce-i drept, numarul proiectelor anuntate a crescut in ultimii doi ani. La fel si suprafetele complexelor de depozite aflate pe plansetele arhitectilor. Insa pe teren, cu foarte putine exceptii, investitiile nu au fost atat de vizibile. Situatia este pe cale sa se schimbe. „Este o emulatie puternica pe piata depozitelor“, spune Costel Alecu, managerul departamentului de spatii comerciale si industriale al companiei imobiliare Regatta. Anul viitor, pe segmentul de parcuri logistice si parcuri industriale, va fi o dezvoltare puternica, crede el. „Vom vedea ceva concret.“

     

    Reprezentantul Regatta estimeaza ca in 2007 pe piata bucuresteana vor fi livrate peste 200.000 de metri patrati de spatii industriale, dublu fata de suprafata livrata in acest an. „Probabil la fel si in 2008“, preconizeaza Alecu.

     

    O prima intrare vor fi primele doua unitati din parcul logistic dezvoltat de compania americana ProLogis la km 23 al autostrazii Bucuresti-Pitesti. Primele doua cladiri vor avea o suprafata cumulata de circa 56.000 de metri patrati si ar trebui finalizate pana pe 15 ianuarie, potrivit lui Muler Onofrei, country officer al ProLogis in Romania. „Vom da drumul si la urmatoarea faza, probabil in primavara“, spune Onofrei, subliniind insa ca o decizie definitiva nu a fost inca luata. „Depinde de piata, dar – daca incepem in primavara – vom termina pana la finele anului“, completeaza el. Cea de-a doua faza a dezvoltarii ProLogisticPark Bucharest A1 va avea o suprafata similara cu cea din prima. Ca urmare, numai ProLogis ar putea aduce pe piata mai bine de jumatate din volumul estimat de Costel Alecu.

     

    Ca este nevoie de spatii din ce in ce mai largi o confirma atat analistii imobiliari, cat si tranzactiile deja incheiate. Recent, filiala romaneasca a companiei de logistica Frans Maas a preinchiriat 27.000 de metri patrati de depozite si 2.000 de metri patrati de birouri in proiectul Bucharest West. Complexul este dezvoltat de Portland Trust (developerul cladirilor de birouri Opera Center si Bucharest Business Park) la kilometrul 14 al autostrazii Bucuresti-Pitesti si ar putea ajunge la o suprafata totala construita de 600.000 mp. Anterior, KLG (Kuijken Logistics Group) Europe Logistics, operatorul olandez de logistica al retailerului de electrocasnice Domo, inchiriase (in septembrie) 15.000 de metri patrati de depozite si 550 de metri patrati de birouri in cadrul Cefin Logistics Park.

     

    In acest context, investitiile in spatii industriale devin din ce in ce mai atractive, cu atat mai mult cu cat in acest segment randamentele anuale (yield-uri) sunt mai ridicate decat pe alte sectoare ale pietei imobiliare. „Desi nu sunt spectaculoase, yield-urile sunt un pic mai sus decat in retail si birouri“, remarca Muler Onofrei. In intreaga lume, randamentele investitiilor in spatii industriale sunt cu 1,5-2 puncte procentuale mai mari decat pe piata de birouri sau cea a spatiilor comerciale, reflectand, de altfel, riscul ceva mai ridicat.

     

    Astfel, daca yield-urile la birouri au coborat deja spre 7%, ceea ce corespunde unei recuperari a investitiei in 14-15 ani, depozitele inca se amortizeaza in 10-12 ani. „La nivel de constructii mici, recuperarea investitiei se face chiar in mai putin de zece ani“, sustine Costel Alecu de la Regatta. In schimb, in ceea ce priveste marile proiecte, este mai greu de calculat, pentru ca acestea se dezvolta in etape, iar chiriile evolueaza in timp.

     

    Cert este ca atentia pe care o va primi in urmatoarea perioada piata spatiilor industriale s-ar putea traduce si intr-o usoara scadere a chiriilor. Spatiile noi se inchiriaza acum cu 5,5-6 euro/mp lunar. „Probabil ca vor scadea cu 10-15% in urmatorii doi ani“, apreciaza Alecu. Ajustarea va fi determinata de oferta mare de noi spatii, desi acestea nu ar trebui sa aiba probleme in gasirea unor ocupanti. „Daca vor fi finalizate toate proiectele anuntate, in 2007 se asteapta o scadere a nivelului chiriilor cu 5-10%“, estimeaza si analistii CB Richard Ellis.

     

    Cine va ocupa cei 200.000 mp? „Atat mari jucatori straini, care nu au intrat inca pe piata, cat mai ales actori locali, care se relocheaza sau isi extind activitatea“, spune Muler Onofrei. Cazul Frans Maas este, de altfel, un bun exemplu, compania de logistica fiind prezenta de multi ani pe piata autohtona cu depozite in zona Pipera.

     

    Inca de anii trecuti, mai multe voci spuneau ca integrarea va transforma Romania intr-un nod logistic in sud-estul Europei, ceea ce se transforma intr-un potential de crestere imens pentru piata spatiilor industriale. Randamentele sunt bune, chiriasi dornici se gasesc, preturile sunt relativ constante. Isi vor intoarce insa mai multi investitori fata catre proiectele logistice?

  • Despre vot, prin intrebare deschisa sau inchisa

    In ultimele saptamani am asistat la o adevarata avalansa a publicarii unor sondaje de opinie cu subiecte politice.

     

    S-a creat un orizont de asteptare cu privire la cateva subiecte de interes, cel mai popularizat dintre ele fiind cel legat de intrebarea privitoare la intentia de vot. In cele ce urmeaza voi trece in revista una dintre confuziile comune care se fac in legatura cu indicatorul legat de vot.

     

    Exista o standardizare a acestui indicator. Exista doua variante: fie se foloseste o intrebare „deschisa“, in care respondentul este lasat sa raspunda liber, fie se foloseste o intrebare „inchisa“, in cadrul careia exista variante predefinite. Cele doua tipuri de intrebari conduc la distributii diferite ale raspunsurilor, concretizate in diferente ale scorurilor electorale prezentate in final.

     

    In cazul folosirii unei intrebari deschise, partidele mari obtin o crestere a ponderii fata de situatia relevata printr-o intrebare inchisa. Principala diferenta rezida insa nu dintr-o „greseala“ metodologica, ci din faptul ca cele doua intrebari sunt masuratori cu obiective oarecum diferite. In cazul unei intrebari deschise se obtine o reactie spontana a respondentilor fata de principalele partide, in vreme ce in cazul unei intrebari inchise se obtine un scor mai apropiat de situatia de la vot. Este un mit faptul ca in cele doua cazuri rezultatele prezentate publicului reprezinta predictii sigure cu privire la configuratia votului intr-o situatie reala. Chiar si in cazul unei intrebari inchise este greu de crezut ca nu exista si raportari false ale respondentilor.

     

    In sondaje sunt prezente ambele variante de intrebare pentru obtinerea intentiei de vot. A compara direct rezultatele obtinute prin cele doua tipuri de intrebari reprezinta, daca nu o eroare majora, cu siguranta un abuz de interpretare. Desigur, exista o probabilitate foarte mica pentru a obtine rasturnari de ierarhii sau diferente de cifre foarte mari. Indiferent de neajunsurile metodologice ale celor doua tipuri de intrebari, acestea ofera totusi o imagine de moment destul de clara cu privire la atractivitatea partidelor. Este insa mult mai grav daca datele sunt prezentate drept certitudini, care nu pot fi supuse unei interpretari critice. Abuzurile de interpretare contribuie, in cea mai mare masura, la deprecierea credibilitatii sondajelor.

  • Pentru cine vorbeste Traian Basescu cand ataca Rusia

    Marea problema a declaratiilor lui Traian Basescu este ca nu sunt interpretate la adevarata lor valoare.

     

    In numeroase randuri sunt privite cu un amestec de admiratie si de groaza, intr-un model care nu face decat sa alimenteze in continuare subiectul politicii externe duse de presedintele nostru. Astfel, insusi modelul acesta schizoid naste dezbaterea asupra initiativelor retorice ale lui Traian Basescu. Pe de o parte, suntem si noi cat se poate de declarativi: nu se poate sa vorbim asa cu Rusia, actor de prima-mana al scenei mondiale s.a.m.d. In acelasi timp, admiram ca jupan Dumitrache cum bine mai combate presedintele nostru. Singura noastra preocupare reala este ca unele lucruri nu trebuie spuse cu voce tare. Problema nu este, asadar, neaparat a directiei politicii romanesti – pentru ca foarte putine persoane propun alternative concrete la principiile de baza. Suntem cu totii constienti ca optiunea euro-atlantica este indiscutabila. Dar sa nu cumva sa afle si Rusia despre intentiile noastre, ca ne trezim discutand pe intuneric. Realitatea este ca relatiile internationale si-ar pierde sensul daca s-ar hiperdiplomatiza – avertiza la un moment dat Henry Kissinger.

     

    In acelasi timp, trebuie sa avem in vedere inca doua aspecte esentiale. In primul rind, nu suntem singurii care ataca verbal Rusia. Saptamana trecuta noul ministru al apararii din Estonia (o tara cu o populatie de zece ori mai mica decat a Romaniei) declara ca principala amenintare la adresa securitatii tarii sale este Rusia. Membri ai Senatului SUA criticau si ei politica laxa a administratiei Bush fata de Rusia.

     

    In al doilea rand, recent Rusia are preocupari mai importante decat admonestarile administrate „rebelului“ nostru presedinte. Presedintele Putin a semnat contracte de colaborare energetica si nucleara cu Indonezia. Tot Rusia declara ca impunerea de sanctiuni Iranului ar fi o iresponsabilitate. Duma de Stat a votat un proiect prezidential de infiintare a unei companii de stat in domeniul energiei nucleare. Rusia este implicata in acest moment in multiple negocieri si discutii. Declaratiile dure ale presedintelui nostru nu sunt neaparat numarul unu pe lista prioritatilor Kremlinului (daca asa credem, inseamna ca ne flatam). Ce este cu adevarat grav in discursurile lui  Basescu este nu tonul, ci tinta. Basescu are drept referent suprem electoratul Romaniei. Pentru el tine aceste discursuri „picante“, considerate drepte, dar iresponsabile. Realitatea este ca presedintele nostru face doar politica interna. In lipsa posibilitatii de a influenta relatiile europene (pentru ca problema energetica nu depinde doar de bunavointa Romaniei), Basescu are mana libera in goana dupa capital de imagine. Numai ca, atunci cand Rusia isi mai aduce aminte de noi (si presedintele ii da motive), are toate conditiile pentru a demonstra ce inseamna memoria de elefant.