BusinessMagazin

Blog

  • Transelectrica, manual pentru Bursa

    Evolutia actiunilor Transelectrica a depasit rapid asteptarile cele mai optimiste ale brokerilor, reusind sa treaca in scurt timp de la listare de pragul de 28 lei/actiune, pe care unii analisti il anticipau abia pentru finalul anului. Ramane insa Transelectrica o buna afacere si pentru cei care ar vrea sa cumpere la preturile de acum?

     

    Raspunsul brokerilor, la unison cu cel al analistilor, e fara echivoc: Transelectrica ramane o investitie atractiva pe termen lung prin stabilitatea pe care o poate da portofoliului si a randamentelor bune, chiar daca nu spectaculoase, pe care le poate aduce. Dar care sunt argumentele lor? „Este o actiune in acelasi stil cu cele ale bancilor“, explica Adrian Ceuca, directorul general adjunct al SSIF Broker Cluj-Napoca. Societatea a fost unul dintre investitorii institutionali care au cumparat actiuni Transelectrica in cadrul ofertei initiale si care, ulterior, nu doar ca a ales sa nu vanda in primele zile de tranzactionare, dar a si preferat  sa cumpere in continuare. Din cate spune Ceuca, SSIF Broker a mai cumparat pana la un pret de 27 lei/actiune, in conditiile in care se asteapta ca pana la finalul anului actiunile sa ajunga la un pret de 30 lei/actiune.

     

    „Este o investitie de portofoliu, de tinut pentru perioade mai lungi de timp, nu e o actiune pentru speculatori“, considera Ceuca, in opinia caruia – raportat la oferta de titluri de pe piata – Transelectrica este cea mai buna solutie pentru un castig rezonabil pana la finalul anului. Transelectrica este o investitie care trebuie luata in calcul in primul rand pe termen lung si in opinia Nicoletei Banica, equity analist in cadrul ING Securities, societatea care ocupa primul loc in topul brokerilor de la Bursa dupa primele opt luni ale anului. „Aceasta decizie de investitie pe termen lung trebuie sa ia in considerare faptul ca, in acest moment, statul, care ramane principalul actionar, nu are intentia de a privatiza Transelectrica, ceea ce implica un potential limitat de castiguri de eficienta“, considera Nicoleta Banica.

     

    Mai mult, cum 76% din capital se afla sub controlul statului prin intermediul Ministerului Economiei si Comertului, iar alte 13,5% din actiuni sunt detinute de Fondul Proprietatea, investitorii nu au nici posibilitatea de a-si consolida detinerile si, implicit, puterea decizionala in cadrul companiei. Astfel, spune Banica, elementul cheie pentru investitori in luarea unei decizii trebuie sa ramana fluxul de dividende, actualmente stabilit prin politica firmei la un nivel minim de 50% din profitul net.

     

    Tot la capitolul minusuri, directorul societatii Eldainvest, Adrian Manaila, aminteste „lipsa de comunicare a conducerii societatii si informatiile incomplete transmise la nivelul pietei de catre aceasta“. Totusi, adauga acesta, „societatea este atractiva pentru un investitor prin prisma multiplilor de evaluare raportati la valoarea contabila, cifra de afaceri si EBITDA, avand in vedere rezultatele de la sase luni, care tin cont in primul rand de puterea companiei in sine“. In opinia sa, actiunile Transelectrica ar mai putea castiga 10-20 de procente pana la sfarsitul anului.

     

    O crestere de cel putin 10% prognozeaza si Nicolae Pascu, presedintele societatii de administrare a investitiilor STK Financial, adaugand insa ca „depinde de ceea ce se intelege pana la urma printr-o afacere buna; daca este vorba doar de ea singura sau daca ne gandim la o afacere mai buna comparativ cu alte investitii de la Bursa“. Pascu spune ca „Transelectrica nu va bate indicele BET (Bucharest Exchange Trading) la randamentele pe care le va aduce pe termen mediu si lung“, in conditiile in care societatea are „indicatorii de rentabilitate sub media companiilor similare de pe pietele dezvoltate“.

     

    La un pret de 28,3 lei/actiune si tinand cont de profitul raportat pe primul semestru, anualizat cu profitul net raportat de companie in semestrul al doilea al anului trecut, ar rezulta un indicator PER (pret/profit pe actiune) de circa 20, in timp ce media pe pietele dezvoltate al unor societati cu profil similar de activitate similar celui al Transelectrica este de 17. In aceste conditii, spune presedintele de la STK Financial, evaluarea cu un „premium“ a actiunilor Transelectrica s-ar datora mai degraba asteptarilor investitorilor ca societatea sa raporteze pe viitor rate mai mari de crestere la nivelul profitului. Asteptari care, adauga Pascu, nu au acoperire in evolutia firmei din ultimii ani.

     

    Transelectrica a obtinut in primul semestru al anului un profit net de 31 de milioane de euro, peste rezultatul obtinut in intreg anul 2005 – 29,2 mil. euro. Cu toate acestea, conducerea societatii a facut o declaratie surprinzatoare dupa inceperea tranzactionarii la Bursa, potrivit careia profitul net estimat pentru tot anul curent este de circa 100-110 mil. lei (28,5-31,4 mil. euro), adica apropiat de nivelul de la sase luni. Explicatia oficiala: o serie de investitii in reparatii, care s-au tot amanat si se vor derula in cele din urma in cea de a doua parte a anului.

     

    Daca estimarile societatii sunt corecte, practic se va repeta situatia de anul trecut, cand Transelectrica a facut tot profitul in prima jumatate a anului, in timp ce pe semestrul al doilea a mers pe pierdere. De altfel, modul in care societatea isi bugeteaza cheltuielile este o alta bulina neagra spre care analistii arata cu degetul. „Variabilitatea mare a rentabilitatii indica un risc si trebuie sa fii circumspect“, spune Nicolae Pascu. La inceputul lunii iunie, conducerea Transelectrica anuntase o estimare de profit net pentru acest an de 45 de milioane de euro, raportat la care ar  rezulta un PER de 14,87, ceea ce ar insemna ca aceste actiuni se tranzactioneaza cu un discount de 19,7% fata de media PER-urilor pentru companiile de utilitati din vestul Europei: Red Electrica – 20,3, Terna – 14,28, Snam Rete Gas – 14,87 si Enagas – 21,77, potrivit analistilor de la ING Securities. In acelasi timp, avand in vedere ultima estimare de profit, indicatorul PER ar fi de 20,96, iar actiunile s-ar tranzactiona cu un premium de 17% fata de media respectiva.

     

    Totusi, Adrian Manaila de la Eldainvest spune ca, pentru o societate controlata de stat, cum este Transelectrica, indicatorul PER nu e relevant si ca mai importante sunt cifra de afaceri, valoarea contabila a societatii, care nu depind atat de mult de deciziile pe care le iau managerii societatii. Pe de alta parte, Nicoleta Banica de la ING crede ca Transelectrica va continua sa fie influentata de consumul in crestere de energie din Romania, dat fiind corelatia acestuia directa cu o crestere economica prognozata undeva in intervalul de 5-5,5% pana in 2010. In acelasi timp, gratie pozitiei geografice a Romaniei, Transelectrica poate dezvolta retele de interconectare cu tarile vecine, aceasta oportunitate constituind o noua sursa de venit pentru companie. Analistul de la ING mai spune ca o alta sursa de crestere ar putea fi impactul pozitiv asupra profitabilitatii a imbunatatirilor tehnologice bugetate pentru urmatorii 20 de ani.

     

    In plus, Transelectrica va trebui sa faca investitii care sa ii asigure atingerea standardelor  internationale de mediu. Iar daca investitiile in cauza vor fi corect reflectate in nivelul de tarifare acceptat de Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul Energiei, si acest lucru ar putea reprezenta o sursa aditionala de venituri pentru companie. Cu impactul de rigoare la Bursa.

  • Patru pentru investitori

    PER 2005*

    PER ultimele 12 luni**

    PER 2006 buget ***

    TEL

    22,66

    19,82

    20,96

    SNP

    22,00

    13,89

    15,74

    BRD

    23,18

    22,72

    21,07

    TLV

    24,22

    37,65

    43,28

     

     

    * Indicatorul PER (pret/profit pe actiune) a fost calculat luand in calcul profitul net obtinut anul trecut; in cazul Transelectrica si al Bancii Transilvania s-a folosit nr. de actiuni anterior majorarilor de capital;

    ** Indicator calculat cu profitul pe primul semestru si profitul net din al doilea semestru al anului trecut;

    *** Indicator calculat cu ultimele estimari ale conducerii acestor emitenti

  • Zestrea Transelectrica

     

    Profit net

    Cifra de afaceri

    2003

    2,05 mil. €

    196,94 mil. €

    2004

    11,22 mil. €

    249,60 mil. €

    2005

    22,74 mil. €

    472,05 mil. €

    2006*

    31,07 mil. €

    317,57 mil. €

    *Cifre valabile la finalul primului semestru

  • Defensiva lui Ghosn

    Pentru un executiv care conduce doi giganti din industria auto – unul in Franta, celalalt in Japonia – si care incearca sa isi extinda influenta asupra unui al treilea, General Motors din America, anosta suburbie Boulogne-Billancourt a Parisului este cam maximul de „teren propriu“ la care poate spera.

     

    La cartierul general al Renault din Boulogne-Billancourt, Carlos Ghosn – probabil cel mai laudat CEO din lumea auto, uns de unii drept mantuitor al industriei – pare a fi, in mod straniu, in defensiva. In ciuda reputatiei lui de aur, companiile lui Ghosn – Renault si partenerul sau, Nissan Motor – nu par sa se simta prea bine in momentul de fata, lucru pe care seful lor il recunoaste. „Cred ca Nissan e departe de potentialul pe care il are“, spunea recent Ghosn intr-unul din putinele interviuri date dupa ce s-a intalnit cu directorul executiv al General Motors (GM), Rick Wagoner, dupa insistenta uvertura de la inceputul verii. „Pana acum, anul asta a fost foarte frustrant.“

     

    Cat despre Renault, spune Ghosn, „muncim din greu, dar n-o sa vedem practic nici un rezultat“ pana vara viitoare, cand cateva noi modele comandate de el vor fi disponibile. Cu rivalii europeni aflati inaintea sa, Ghosn a pronosticat o „perioada aspra“ pentru producatorul francez.

     

    O intelegere cu GM va depinde de mai multe decat de schimbarile de la Renault si Nissan. Motivatia lui Ghosn pentru extinderea aliantei este ca ar putea genera sinergii imense – de la achizitii comune si pana la transfer de tehnologie -, asa cum s-a si intamplat deja intre actualii parteneri. Cu aceste dureri de cap, sustin unii experti, Ghosn nu ar trebui sa-si mai ia in carca inca una. „S-ar intinde prea mult“, spune Garel Rhys de la Universitatea Cardiff din Tara Galilor. „Problemele de la Nissan sunt nimic in comparatie cu problemele de la GM.“ Negociatorii GM si ai Renault-Nissan sunt in linie dreapta dupa trei luni de discutii de principiu. Se crede ca discutiile s-au concentrat in principal pe doua elemente: primul, daca Nissan ar putea prelua fabricile vacante ale GM din SUA si al doilea, daca e posibil un schimb de experienta in privinta anumitor modele.

     

    Criticilor care spun ca se intinde prea mult, Ghosn le raspunde: „Eu sunt CEO-ul, numit de actionari. Daca ei nu sunt multumiti, trebuie sa suport consecintele. Voi face tot posibilul ca sa demonstrez ca organizatia asta functioneaza“.

     

    Poticnelile de la Nissan au o semnificatie sporita, spun analistii, pentru ca Ghosn va aduce la GM acelasi truc pe care l-a aplicat la Nissan, pe care l-a salvat de la ruina financiara, dupa ce a preluat compania in 1999. Revigorarea Nissan – pe care a reusit-o prin reducerea despagubirilor la disponibilizare si inchiderea de uzine in Japonia – a facut din el un erou, o potentiala solutie pentru toate suferintele producatorilor auto din lume.

     

    Dupa ce a pus la punct Nissan, totusi, lui Ghosn ii vine greu sa-si sustina cresterea. Profitul operational al companiei a scazut cu 26% in perioada aprilie-iunie; vanzarile de vehicule au scazut cu 6%, la 826.000 de bucati. Nissan, care s-a mandrit multa vreme cu calitatea produselor sale, a suferit probleme la controlul calitatii, inclusiv o rechemare in service a sedane-urilor Altima fabricate la uzinele sale din America.

     

    In vreme ce i-a salvat sute de milioane de dolari, alianta cu Renault nu a garantat succesul Nissan. La fel, revitalizarea Renault s-ar putea dovedi greu de atins. Cu toate ca problemele sale sunt mai putin serioase decat erau cele pe care le avea Nissan, Renault are o imagine stearsa, o piata locala in stagnare si mai putine puncte evidente de unde se pot taia costurile. Profitul sau operational a scazut cu 37% in prima jumatate a lui 2006, in vreme ce vanzarile au scazut cu 3,2%.

     

    Renault a invatat multe de la Nissan. La fabrica de asamblare din Douai, nordul Frantei, partile importante din procesul de fabricatie sunt luate de la Nissan – la fel, regimul de training al muncitorilor.

     

    Exista aici o sincera apreciere – chiar daca se simte o urma de ironie galica – pentru contributia Nissan la afacerile grupului Renault. „Ne-am dat seama ca, atunci cand japonezii spun ca vor face ceva, chiar o fac“, spune Georges Darcy, directorul atelierului de tinichigerie, in vreme ce arata spre o linie de productie desenata de Nissan. „Noi, europenii, cand spunem ca o sa facem ceva, incercam sa gasim solutii sa scapam de treaba.“

     

    In timp ce spune ca Renault are mai putine probleme decat avea Nissan, Ghosn sustine si ca acelasi tratament le poate vindeca pe ambele: un val de modele noi si atractive. La Renault, el s-a angajat sa duca vanzarile pana la 3,3 mil. unitati, o crestere de 800.000 de bucati pana la sfarsitul lui 2009. Ca sa faca asta, Renault va introduce pana atunci 26 de modele noi sau redesenate. Noua strategie e parte a „Angajamentului Renault 2009“ – un manifest in trei parti care prevede si marje de profit mai ridicate, si standarde de top in privinta calitatii pentru modelul Laguna.

     

    Ghosn a fixat acelasi gen de standarde de otel si la Nissan, care s-au dovedit eficiente in primii ani ai revenirii companiei. Succesul a ridicat moralul angajatilor si le-a crescut increderea. Dupa ce criza a trecut, analistii spun ca preocuparea pentru tinte pe termen scurt a pus in carca Nissan o crestere fluctuanta. In urma cu patru ani, Ghosn s-a angajat sa urce vanzarile cu un milion de vehicule pe an pana in septembrie 2005. Nissan a atins targetul, urcand vanzarile la 3,6 mil. bucati anul trecut.

     

    Analistii spun ca derapajul de acum al companiei este o consecinta a acelei campanii. Ca sa-si atinga targetul, Nissan a ingramadit lansari de vehicule noi si redesenate la sfarsitul lui 2004 si la inceputul lui 2005 si apoi nu a mai avut produse noi cu care sa atraga cumparatorii in show-room-uri. „Companii ca Honda si Toyota au o crestere stabila, lasand loc intre lansarile de noi modele“, spune Koji Endo, un analist auto la sucursala din Tokio a Credit Suisse. „Domnul Ghosn nu gandeste pe termen lung.“ 

     

    Sigur, Nissan are inca sanse sa atinga un profit net de 4,4 mld. dolari in acest an fiscal, care se incheie in martie 2007 – ar fi cel de-al saptelea profit-record consecutiv. Nissan spune ca se asteapta ca vanzarile sa dea inapoi in a doua jumatate a acestui an, in timp ce va lansa opt modele noi sau imbunatatite, inclusiv noile versiuni ale sedane-urilor Sentra si Altima in Statele Unite. Cel mai citat exemplu pentru politica Nissan de concentrare pe rezultate pe termen scurt e esecul sau de a intra in productia de motoare hibride care sunt succese de productie pentru Toyota, Honda si Ford.

     

    In Franta, intrebarea e daca un om, chiar si unul neobosit ca Ghosn, poate sa refaca imaginea Renault. Planul lui e sa impinga Renault in profitabilul segment premium al pietei, cu masini care incep de la 27.000 de euro – Ghosn insista insa ca Renault nu incearca sa concureze cu BMW sau Mercedes. Chiar si asa, analistii sunt sceptici, notand ca nici un producator auto nu a reusit sa transforme un brand de mass-market intr-un brand premium.

     

    Astfel de limitari au insa putina influenta asupra capacitatii lui Ghosn de a ajunge la o intelegere cu GM. Executivii de la Renault spun ca alianta lor cu Nissan a scutit compania de costuri de 500 de milioane de euro numai prin fabricarea in comun a motoarelor si a cutiilor de viteze. Nissan si Renault incep totodata sa lanseze masini care au in comun aceeasi platforma – unul din principalele avantaje ale aliantei. In vreme ce Ghosn e nerabdator sa aduca GM sub acelasi acoperis, spune totusi ca s-ar descurca si fara. „Extinderea aliantei este o oportunitate; nu e o necesitate“, spune el. „Nu ne pune nimeni pistolul la tampla pentru nimic.“

     

    Traducerea si adaptarea de Mihai MITRICA

     

    * Acest articol a fost publicat in The New York Times si este reprodus de BUSINESS Magazin printr-un parteneriat intre cele doua publicatii

    * Articolul poate fi preluat partial/integral numai cu acordul scris al The New York Times

    * Copyright 2006 New York Times News Service

  • Luxul redevine lux

    Dupa o lunga perioada in care o poseta Prada ajungea chiar la 65 de dolari si cardurile de lux American Express nu mai erau chiar o raritate, creatorii de lux si-au propus sa redevina exclusivisti. Marile grupuri din industria luxului, precum LVMH, au infiintat cluburi exclusiviste care au ca unic scop diferentierea membrilor sai de alti aspiranti la statutul de oameni instariti. Ca sa fii membru in clubul japonez Celux din Tokio, spre exemplu, este obligatoriu sa porti articole vestimentare cu sigla brandurilor din grupul LVMH sau sa folosesti doar stilistii casei. Chiar si unele tari introduc taxe pentru membri. O filiala a autoritatii thailandeze pentru turism s-a gandit sa ofere acces exclusiv vizitatorilor cu dare de mana, prin pachete personalizate de servicii turistice. Mai precis, beneficiarii sunt turisti care isi permit sa plateasca 25.000 de dolari pentru acest privilegiu. Geografic vorbind, valul cluburilor care afiseaza eticheta “doar pentru membri” vine dinspre Europa si prinde cel mai mult in Asia, o piata uriasa, de altfel, pentru bunurile de lux. In Statele Unite ale Americii, tendinta inca este considerata snobism, dar sociologii spun ca majoritatea celor care sustin egalitarismul vor renunta la idee imediat ce vor intra “cu acte in regula” intr-un club exclusivist. Si ofertele pe piata se vor inmulti destul de repede. Fortune observa chiar ca acesta va fi unul din cele mai vizibile trenduri ale anilor care urmeaza, mai ales pentru ca oamenii vor fi din ce in ce mai constienti si preocupati de statutul social pe care il afiseaza.

  • Chirii cu patru zerouri

    Pentru a oferi o casa departe de casa pentru oamenii lor cheie veniti in Bucuresti, multinationalele sau reprezentantele diplomatice nu se dau inapoi de la a plati chirii exorbitante. Zonele preferate de expati sunt cartierele de lux din Bucuresti, ca Primaverii, Dorobanti sau soseaua Nordului. In pofida chiriilor foarte mari agentiile de imobiliare nu duc lipsa de clienti datorita faptului ca oferta de astfel de apartamente rezidentiale este limitata, iar cererea ramane constanta. Chirii de ordinul miilor de euro pe luna sunt frecvente in zona de nord a Capitalei, destinatia preferata pentru resedintele membrilor corpului diplomatic si a sefilor de multinationale. Cea mai mare chirie lunara platita pentru un apartament la bloc in Bucuresti in ultimul an ajunge la aproximativ 10.000 de euro, conform informatiilor de pe piata, contractul de intermediere fiind incheiat de agentia imobiliara DTZ Echinox. Agentia imobiliara Regatta a anuntat de asemenea intermedierea unei tranzactii de inchiriere de 8.000 de euro pe luna pentru un apartament in Dorobanti. Chiria pentru apartamentele din zone de lux se situeaza totusi in jurul a 3.000 de euro pe luna, iar in urmatorii ani, pe masura ce noile proiecte rezidentiale vor fi finalizate, se asteapta o scadere a chiriilor. Reprezentantii Euroest Invest, ce au incheiat la randul lor o tranzactie de inchiriere de 4.500 de euro pe luna pentru un apartament din zona parcului Herastrau, spun ca pretul reflecta privilegiul confortului sporit.

  • A inceput vanatoarea

    Marii jucatori de pe piata IT au inceput recrutarile in masa. IBM Romania are aproape 500 de oameni care lucreaza in centrele sale de suport IT si are in plan sa mai angajeze pana la cateva mii de specialisti in celelalte asemenea unitati pe care le vor deschide pe viitor. De altfel, IBM este doar una din companiile IT care au intrat pe piata romaneasca si au recrutat masiv tineri romani. WirTek, o companie daneza de software, a angajat aproximativ 450 de softisti care vor dezvolta software-ul pentru tehnologiile wireless la reprezentanta sa din Cluj-Napoca. Lupta pentru softisti este stransa si atat firmele romanesti, cat si nume mari precum HP, Oracle, Siemens, Microsoft sau Adobe se intrec pentru a recruta din cei 5.000 de specialisti in programare care ies anual de pe bancile facultatilor de profil. Anul trecut numarul de romani care erau angajati in sectorul de software si servicii aferente ajunsese la 35.000, in conditiile in care un programator roman are un salariu mediu net de 500 de euro. Oficialii IBM Romania sustin ca potentialul de crestere al pietei locale de IT este inca enorm. Potrivit unei estimari realizate recent de grupul de analiza EITO (European Information Technology Observatory), valoarea pietei locale de IT va ajunge anul acesta pentru prima data la pragul de 1 mld. euro.

  • Noul status symbol

    De la colectiile de carti si resedintele impunatoare pana la cardul American Express Platinum, simbolurile statutului social au evoluat si au capatat semnificatii noi.1 milion de dolari. Trei cuvinte care fascineaza pe oricine. De fapt, Romania este plina de oameni de afaceri al caror scop final este de a deveni milionari. Dar de ce? De ce este milionul de dolari obiectivul suprem al atat de multor oameni, daca pana acum cativa ani o casa si un job relativ bine platit pareau suficiente? Raspunsul este simplu: a fi milionar in dolari a devenit noul status symbol. Iar noutatea este ca acest status symbol nu a fost niciodata mai accesibil. Contrar stereotipurilor, clubul milionarilor nu este atat de exclusivist precum pare la prima vedere. Un exemplu concludent – daca la inceputul secolului trecut nu erau decat 3.000 de milionari in dolari in Statele Unite, in prezent numarul milionarilor a ajuns la 3 milioane (peste 1% din intreaga populatie), iar proportia se pastreaza pentru aproape toate tarile lumii. Doar in ultimele doua luni au aparut 5 noi milionari in dolari din randul tinerilor romani care au investit in industria IT in plin crah dotcom, atunci cand nimeni nu se incumeta sa faca asta. In consecinta, nici conceptul de status symbol nu a ramas neschimbat. Inaintea inventarii presei de tiparit, spre exemplu, o colectie impresionanta de carti era considerata un status symbol. O resedinta impunatoare, eventual intr-o zona rurala, o sotie tanara si mult timp liber la dispozitie erau suficiente pentru a-ti certifica apartenenta la elita societatii secolului trecut. In aceeasi perioada, perlele erau considerate un status symbol cu impact in inalta societate din Europa. Un alt indicator al prosperitatii era considerat tenul alb, aproape palid, caracteristic familiilor nobile care nu erau nevoite sa munceasca. In era tehnologiei, conceptul de status symbol capata noi semnificatii, cel mai bun exemplu fiind probabil automobilul, care isi pierde valoarea data de scopul initial pentru care a fost construit si devine valoros prin prisma felului in care comunica statutul proprietarului. Si exemplele continua cu dezvoltarea aeronavei Concorde, considerat de multi un status symbol “cu aripi”. Guvernul francez si cel britanic au investit in proiectul Concorde miliarde de dolari, cu obiectivul clar de a detrona Statele Unite din pozitia de lider in industria aerospatiala. Pasagerii curselor Concorde, care plateau 13.000 de dolari pentru o cursa Paris-New York, spre exemplu, incercau si reuseau sa demonstreze ca apartin uneia dintre ultimele comunitati cu adevarat exclusiviste din lume.Exista insa si status symbol-uri cu multe zerouri, dar care nu au nici o legatura cu numarul contului din banca: numarul de telefon. Cele cu terminatia “00” sau “000” sunt de obicei apanajul oamenilor de afaceri sau celebritatilor, iar restrictiile impuse de operatori au creat in vest chiar o adevarata piata neagra, unde un numar cu o terminatie “rotunda” se vinde chiar cu zeci de mii de dolari.Perceptia oamenilor asupra status symbol-urilor a fost influentata puternic si de atentatele teroriste din 11 septembrie 2001 din Statele Unite. Garzile de corp au devenit indispensabile atat pentru oamenii de afaceri americani cat si pentru politicieni, ceea ce a indus o puternica tendinta in randul elitelor din intreaga lume. Diferentele legate de statut par inevitabile intr-o societate atat de complexa care trece prin schimbari profunde. Chiar daca Marx a reusit sa faca din “clasa” un cuvant murdar, o societate puternic stratificata din acest punct de vedere este singura modalitate prin care oamenii devin constienti de pozitia lor si de propriile aspiratii.Ralph Linton, un celebru antropolog american, spunea ca exista doua tipuri de statut in societatea contemporana: poti avea o pozitie castigata prin mult efort si talent individual, sau poti avea un statut pe care ti-l atribuie comunitatea in care traiesti. Diferenta este data de felul in care reusesti sa iti comunici acest statut.

  • In familie

    Afacerile de familie par a fi mai bine conduse decat alte companii datorita faptului ca sunt gandite in termeni de capital multiplu: reputatie, valori emotionale, experiente pozitive. Mai mult, sunt vazute ca mosteniri transmise din generatie in generatie, potrivit presei internationale.Unul dintre cele mai bune exemple este Cargill, una dintre cele mai mari companii din sectorul alimentar si in acelasi timp afacere de familie, care a fost cu un pas inaintea gigantului Procter & Gamble in problema folosirii uleiului de palmier. P&G, cu un management de tip institutional, a anuntat de-abia anul acesta ca va creste rata de utilizare a uleiului de palmier ca inlocuitor pentru produsele din petrol pe care le foloseste in fabricarea detergentilor si a cosmeticelor. Managementul grupului Cargill, realizat de membrii familiei fondatoare, l-a inclus in productie inca de acum 20 de ani, intuind ca Asia, principala piata pentru uleiul de palmier, va fi motorul cresterii economice al secolului 21, conform International Herald Tribune.Un alt grup care acorda o atentie din ce in ce mai mare companiilor detinute de familii este reprezentat de investitorii in companiile nelistate.Afacerile de familie domina in tarile din Asia de Est, cum ar fi Hong Kong, Malaezia, Singapore si Indonezia. In Hong Kong, mai mult de 70% din companiile tranzactionate la Bursa sunt controlate de familii. In acelasi timp, familii fondatoare ca Toyodas de la producatorul japonez Toyota au un cuvant important de spus in deciziile privind soarta companiei chiar daca detin pachete minoritare de actiuni.

  • Omul care a eliberat Internetul

    Pentru aproape o mie de ani, Marele Zid Chinezesc a aparat imperiul Asiei de invazia straina. Astazi China comunista este acuzata ca a pus la punct un “Mare Firewall” pentru a cenzura libera exprimare online. Insa China si alte regimuri totalitare si-au gasit un adversar neasteptat in persoana unui tanar irlandez de 29 de ani. Ian Clarke a anuntat pentru prima oara proiectul Freenet in 1999. Pe atunci avea 22 de ani si era student la Edinburgh, in Scotia. Ideea sa era simpla, si asa a ramas de atunci. Freenet este un software de tip peer-to-peer (schimb de fisiere intre computere conectate la Internet, fara intermediul vreunui server central) care are drept unic scop facilitarea comunicarii libere in tarile unde regimul politic nu permite acest lucru.Proiectul lui Clarke este prezent pe Internet de atunci, insa niciodata nu a primit prea multa atentie din partea presei. De altfel, nici resursele de dezvoltare nu au fost foarte mari, avand in vedere potentialul scazut al Freenet de a se transforma intr-un business profitabil. Insa Clarke a primit recent o mare “gura de oxigen” – John Gilmore, un filantrop american si sustinator al drepturilor civile, a facut o donatie de 15.000 de dolari.Banii au picat foarte bine, spune fondatorul Freenet. “Inainte de aceasta donatie, primeam cam 2.300 de dolari pe luna, care de-abia ajungeau pentru a-l plati pe Matthew Tosseland, singurul nostru softist angajat full-time”, povesteste Clarke intr-un interviu acordat recent site-ului Slyck.com. In esenta, Freenet este un sistem de mari dimensiuni cu unicul scop de a stoca date digitale. Mecanismul de functionare este gandit special pentru a pastra anonimitatea oricui il foloseste. Cand un utilizator stocheaza un fisier in Freenet, primeste un cod pe post de “cheie”, care poate fi folosit pentru a regasi ulterior acel fisier. Cand acel utilizator sau altul tasteaza codul in sistem, Freenet ii “decodeaza” fisierul cu pricina. Spatiul de stocare nu este pe un singur computer sau intr-o singura locatie, ci este cumulat pe toate computerele care fac parte din retea. Fisierele sunt criptate si “taiate” in bucatele care sunt raspandite aleator pe diverse computere. Clarke spune ca, practic, este imposibil chiar pentru un utilizator sa afle exact ce informatii gazduieste pe propriul computer. Nici macar administratorii Freenet nu pot sti in detaliu ce informatii sunt prezente in retea si unde anume sunt localizate.Puncte slabeTocmai punctele tari ale Freenet il fac insa vulnerabil in fata criticilor. Sistemul este controversat datorita faptului ca anonimitatea totala a utilizatorilor sai permite transferul de date din domenii tabu – pornografie infantila sau comunicatii ale organizatiilor teroriste. Insa fondatorul Freenet spune ca numai in conditii de anonimitate totala se poate vorbi despre libertate de exprimare in adevaratul sens al sintagmei, precum si ca beneficiile programului pun in umbra posibilele efecte negative.Beneficiari sunt in primul rand cetatenii unor tari aflate sub regimuri autoritare, spune Clarke. In China, de pilda, autoritatile chineze cauta noi metode de a influenta opinia publica. Conform BBC, guvernul a angajat circa 50.000 de oameni care sa raspunda pe Internet la tot felul de intrebari adresate de internauti pe diverse forumuri sau sa monitorizeze site-urile si e-mail-urile. Bineinteles ca replicile inserate de ei in discutiile virtuale sunt favorabile Chinei. Acestia sunt oameni foarte bine pregatiti, cu o engleza impecabila si cu o cultura vasta pentru a putea astfel raspunde inteligent la intrebari, cu rolul de a influenta discutiile catre punctul de vedere guvernamental. Alte probleme ale Freenet mai sunt viteza sa de transfer foarte scazuta in comparatie cu alte programe de tip peer-to-peer (cel mai celebru soft de acest gen este Napster, transformat intre timp, in urma unor procese de copyright, in magazin digital de continut media legitim), precum si interfata sa greoaie.Ultima versiuneCu toate ca argumentul principal al fondatorilor este ca Freenet nu isi propune sa concureze cu nici un alt peer-to-peer pentru ca scopul sau este diferit, speculatii recente indica faptul ca cea mai noua versiune Freenet 0.7, aflata in teste, va fi mai rapida, mai scalabila (gandita pentru a permite cu usurinta dezvoltarea viitoare) si cu o interfata mai prietenoasa. O alta modificare ar putea fi, spun zvonurile, renuntarea la designul pe baza unei singure retele mondiale. In schimb, se va introduce un concept nou, mai multe retele anonime conectate intre ele – astfel utilizatorii isi vor putea configura propria retea, in care sa accepte numai persoane cunoscute si de incredere.FreenetAutor: Ian ClarkeUltima versiune stabila: 0.5 (mai 2006)Ultima versiune in teste: 0.7 (august 2006)Sistem de operare: Windows, Mac, LinuxSite: www.freenetproject.org Alternativa blogurilorIn China, una din ultimele natiuni cu regim comunist, cetatenii gasesc in bloguri un mod prin care se pot exprima mai liber. Conform unui studiu local, circa 24% din cei peste 120 de milioane de internauti chinezi citesc bloguri in mod constant.Pentru a se sustrage legilor care stau in spatele a ceea ce se numeste “marele firewall al Chinei”, bloggerii chinezi incearca sa distribuie jurnalele online pe mai multe servere din afara Chinei pentru ca guvernul sa nu le poata bloca. De altfel, serviciul Blogger al Google a fost blocat in mai multe randuri in China. Chiar daca multe bloguri respecta limitele impuse de autoritati, multi specialisti spun ca acestea reprezinta un canal de informare foarte apreciat de populatia chineza. Oamenii sunt de parere ca blogurile sunt mai de incredere, deoarece vin din partea prietenilor si a familiei. Informatiile sunt diferite fata de cele oficiale venite din media.