BusinessMagazin

Blog

  • Tara este mai bogata decat pare

    Sectoare intregi ale economiei sunt dominate de investitori romani – care au pornit cu afacerea de la zero sau au preluat pe parcurs companii de stat, arata Anuarul de Business editat de Ziarul Financiar „Cei mai mari jucatori din economie“, aparut in luna iunie.

     

    Este cazul transporturilor, al curieratului, al industriei carnii, distributiei de medicamente, a productiei si distributiei materialelor de constructii, a distributiei in general, agentii de turism, piata de paza si securitate. Astfel, ideile ca economia romaneasca este pe maini straine, ca am vandut tot si ca vom fi o piata de desfacere pentru firmele straine dupa aderarea la UE si alte scenarii apocaliptice de genul acesta sunt gresite.

     

    Anuarul de Business „Cei mai mari jucatori din economie“, editia 2006, descrie evolutia in 2005 si perspectivele pentru acest an ale celor mai mari companii din principalele domenii de activitate. Anuarul este cea mai cuprinzatoare imagine a economiei romanesti. Peste 70 de piete importante – incepand de la energie, constructii sau auto si pana la cabinete de avocatura sau firme de market research – au fost analizate de redactorii ZF. In 180 de pagini, Anuarul da informatii despre peste 700 de companii – cele care fac jocurile in economie.

     

    Lucrarea prezinta date esentiale despre primele 10 firme din fiecare sector analizat: cifra de afaceri, profitul net si numarul de salariati pe 2004 si 2005, directorul general si actionariatul. De asemenea, fiecarei piete ii e dedicat un articol in care actorii-cheie dezvaluie cele mai importante tendinte. 

     

    Dar cum se vede anul 2005 din punct de vedere al business-ului? In multe sectoare – banci, retail, telecomunicatii, distribuitori de medicamente, auto – a fost un an foarte bun din punct de vedere al profiturilor. Cota unica a micsorat cheltuielile cu salariile si a impulsionat cheltuielile de consum ale populatiei. Industria este inca in restructurare sub presiunea cresterii preturilor la energie, a aprecierii leului fata de euro si a cresterii costurilor salariale. De altfel, evolutiile macro s-au regasit foarte bine in datele companiilor analizate.

     

    Cele mai mari companii sunt, dupa cum era de asteptat, in energie, IT&C si industrie. Dar pe masura ce creste consumul, tot mai multi retaileri au cifre de afaceri de sute de milioane de euro si chiar de peste 1,3 mld. euro, cum este cazul colosului Metro. Cea mai mare cifra de afaceri a avut-o in 2005 Petrom, cu 2,9 miliarde de euro si care, cu peste 43.000 de angajati, ramane si unul din cei mai mari angajatori privati din Romania.

     

    Ceilalti colosi sunt Rompetrol, care a avut afaceri de 1,8 miliarde de euro in 2005, fata de 1,3 miliarde de euro in anul anterior, Electrica, cu afaceri de 2 miliarde de euro in 2005 si Mittal Steel, cu peste 2 mld. euro.

    Topul angajatorilor a fost dominat in anul 2005 de firme de stat. Posta Romana, Romsilva, BCR (transferul in maini private urmeaza a fi finalizat anul acesta) au fiecare peste 10.000 de angajati. Numarul lor este in scadere, este adevarat, dar productivitatea este inca departe de companiile si bancile private.

     

    Cele mai mari cresteri ale cifrei de afaceri le-au avut in 2005 companiile de pe piata componentelor si accesoriilor auto, de circa 50-60%. De altfel, proiectele de investitii straine in productia de componente auto realizate anul trecut se apropie de 1 mld. euro, iar acest segment va atrage si in acest an, ca si in 2005, cele mai multe investitii din exterior.

     

    Afaceri in crestere puternica au avut si firmele de turism, care au beneficiat de setea de calatorie dar si de disponibilitatile financiare mai mari ale oamenilor dupa reducerea fiscalitatii. Si scaderea euro a avut un cuvant de spus aici, pentru ca vacantele in strainatate s-au ieftinit in 2005 in termeni reali cu circa 10%, adica exact deprecierea euro fata de leu. Scaderea euro a fost de bun augur si pentru retehnologizarea companiilor. Pe piata hardware clientii inghit tot, iar vanzarea de calculatoare s-a dublat anul trecut. Astfel, Omnilogic, o firma detinuta de GT Holding (Austria), a intrat in clubul companiilor cu o cifra de afaceri de peste 100 mil. euro, dupa o crestere a vanzarilor de 34% in 2005.

     

    Companiile romanesti nu se vor mai intalni curand cu aceasta perioada de scadere a euro si reducere a taxelor – deci o crestere a disponibilului de investitii -, asa ca este cazul sa investeasca puternic in tehnologie de varf.

     

    In schimb, scaderea euro a subminat companiile din industria usoara si a mobilei, unde oricum marjele de profit erau reduse. Astfel, exista situatii in care mari companii au concediat 10-20% din personal intr-un singur an pentru a putea ramane pe piata.

     

    Strategia de supravietuire este, asa dupa arata experienta Jolidon Cluj sau Pasmatex Timisoara, orientarea catre piata interna sau vanzarea pe pietele externe sub brand propriu.

     

    In industria alimentara sunt inca cele mai fragmentate piete, cu putini jucatori care depasesc 100 mil. euro cifra de afaceri. Exceptie face piata berii, impartita intre multinationale. Ca urmare, aici vor fi marile tranzactii in anii ce vin.

     

    In suma, 2005 a fost un an prolific, dinamic si chiar efervescent pe alocuri pentru business-ul romanesc. 2006, din care a trecut deja jumatate, este mai degraba un an de consolidare.

     

    Cu cateva luni inainte de aderarea la UE, companiile romanesti arata ca au curaj sa investeasca si sa faca profit. Tara este mai bogata decat pare.

     

    Sorin Paslaru este redactor-sef al Ziarului Financiar si coordonator al Anuarului de Business al Romaniei

  • Idolii, efecte colaterale

    Idolii provoaca stari de bine. Dar nu te invita la consum calitativ. Cer mai degraba dependente bolnavicioase. Sunt un rau necesar in industria entertainmentului. Dar ar trebui sa invatam sa ne abtinem uneori de la consum idolatric in favoarea calitatii.

     

    Cam astfel de ganduri  mi-au venit dupa niste preumblari prin ultimul targ de carte, Bookfest. Niste exemple din alte zone de consum ar fi utile pentru a intelege mecanismul destul de complex al pietei culturale. Uneori are si junk-food-ul farmecul si rostul lui. Asa-numitele E-uri compenseaza o anumita nevoie de exces de gust pe care o resimtim cu totii. Cam acesta e si rostul idolilor. O simpla carte buna nu te ajuta sa te simti implinit; in unele momente, ai nevoie de un model ceva mai personalizat.

     

    Pasul doi: shopping anti-brand! Mai multi oameni cu un gust neindoielnic in ce priveste vestimentatia mi-au predicat un soi de religie anti-brand. O „shopperita“ adevarata te va sfatui intotdeauna sa incerci sa faci un exercitiu de gust inainte de a lasa brandul sa aleaga pentru tine. Bineinteles, de cele mai multe ori terapeutic este sa cumperi de la firme care stii ca-ti plac si in care ai maxima incredere. „Profesionistii“ cunosc insa adevarata satisfactie in fata careia ma inclin si-mi recunosc neputinta. Cei care venereaza doar brandul sunt niste jalnici neofiti. Arta este sa te imbraci cu perfect bun-gust cu haine greu identificabile dupa brand! Numele mare, brandul, idolul sunt inlocuitori de efort, de alegere, de judecata. Uneori ne fac hotararile mai usoare. Dar ne aduc totodata si o insuportabila artificialitate si superficialitate pe care le resimtim cu un gust amar, ca atunci cand musti dintr-o rosie cu o culoare superba si constati ca, gratie evolutiei tehnice in agricultura, are un gust de varza murata.

     

    La Bookfest lucrurile functionau dupa aceleasi legi crude. Pe de o parte se aflau consumatorii comozi, veniti sa primeasca totul de-a gata, sa-si cumpere cine stie ce „ganduri despre minciuna“ ale domnului Liiceanu. Sau vreo alta carte la moda despre „nesimtiti“. Sau cine stie ce alti idoli la moda care te fac sa intri in randul lumii culturale fara sa rosesti. Ma amuza mai ales morga idolilor cu pricina care pretind ca sunt elita, care isi anunta tot timpul dorinta de culturalizare a maselor, facand, de fapt, cea mai tabloidizanta miscare posibila: isi creeaza propriile statui, un amestec de marketing cu propagare primitiva a personalitatii.

     

    Circuitul idolatric al culturii inseamna si mult previzibil. E mult mai comod sa ridici osanale in stanga si-n dreapta si sa astepti recompense pe masura, decat sa incerci discutii incomode pe marginea unor subiecte actuale civice, politice, ideologice, artistice. In Romania nu exista decat umbre ale unor astfel de dezbateri. In rest, idolii nostri propun un fel de separatie intre oamenii de rand si elita culturala. Din aceasta dihotomie ei au intotdeauna de castigat, pentru ca sunt alesii.

     

    Problematica favorita a idolilor este „Ne moare cultura!“. Ei isi asuma astfel indirect rolul de arhangheli pazitori ai mormantului culturii. Un paradox de-a dreptul amuzant: aparand-o, nu fac altceva decat sa o ajute sa se indrepte catre obstescul sfarsit. Cand o apara, de fapt, o mumifica. Patosul apararii culturii in fata invaziilor barbare este de-a dreptul comic.

     

    Despre rolul negativ al idolilor trebuie sa vorbim si-n termeni hollywoodieni. Cate filme stupide, complet ratate, nu am consumat pentru simplul fapt ca aveau in distributie un star sau doua? Si oare cate filme extraordinare ne-au scapat tocmai pentru ca lipseau numele sonore de pe afis? Intrebarea poate fi preluata direct si in cazul culturii. Cate carti proaste ale unor „mari personalitati“ am citit fara ca macar sa recunoastem fata de noi insine ca sunt proaste (asta ne-ar fi descalificat)? Si cat de putin incercam sa experimentam, sa cautam noi nume interesante?

     

    Poate cel mai ingrijorator efect al culturii idolatrice este provincializarea insuportabila. Daca intrebi in Romania de personalitati contemporane, raspunsurile vor fi invariabil Plesu, Paler, C.T. Popescu si mai stiu eu cine. Cititorul roman pare abia de putin timp sa inceapa sa-i descopere macar pe idolii altora. In cultura romana se stie prea putin despre modele literare de afara, despre idolii noi culturali ai lumii vestice. Provincializarea determina o autosuficienta neplacuta pentru cei care nu se multumesc doar cu latura snoaba a culturii (sa ne dam oameni cititi si atat), ci vor sa consume activ, sa se implice in mersul artistic la zi. Idolii devin neplacuti prin prea mare adulare. Cultura inseamna o continua descoperire. Dar suntem o tara in care zeci de mii de pelerini alerga de colo-colo sa atinga moastele nu stiu carui sfant. Asa ca nu trebuie sa ne miram prea tare. Doar sa constientizam ca nu poate fi bine sa consumi la nesfarsit fabricate artificiale. E ca-n consumul de E-uri: nu stim exact care este efectul lor, dar unul pozitiv nu poate fi.

  • Partidul taxei patriotice

    As vrea sa propun o idee in speranta ca vreun politician descurcaret sau grup de cetateni – sau „Uniunea ‘08“ – o vor dezvolta. Este conceptul pe care eu il numesc „geo-ecologist“. Cum ar putea arata platforma unui astfel de partid?

     

    Recenta concentrare a Congresului dominat de republicani asupra unor diversiuni controversate, precum casatoriile homosexuale sau arderea drapelului, cuplata cu dezvaluirea „Uniunii ‘08“ – un al treilea partid cu baza pe internet care are de gand sa isi selecteze candidatul prezidential prin voturi online – au intensificat palavrageala ca un al treilea partid si poate si un al patrulea isi vor face aparitia cu ocazia alegerilor din 2008.

     

    Pana acum, totusi, mare parte din discutie a fost despre cum un al treilea partid ar putea galvaniza votantii, folosind internetul, mai degraba decat despre ce i-ar galvaniza sa faca. Fundamentul platformei unui partid geo-ecologist ar fi o taxa de un dolar pe galonul de benzina numita „Patriot Tax“, care ar urma sa fie introdusa gradual in decurs de un an. Oamenii care castiga mai putin de 50.000 de dolari intr-un an si cei care trebuie sa sofeze mai mult decat media vor beneficia de o reducere de la impozitele datorate statului.

     

    Miliardele de dolari stranse cu ajutorul „Patriot Tax“ vor merge intai sa sprijine bugetul asigurarilor sociale, apoi sa subventioneze transportul ecologic in interiorul si intre marile orase americane, in al treilea rand sa reduca deficitul bugetar si in al patrulea rand sa creasca serios cercetarea energetica a National Science Foundation si a diviziilor de specialitate din cadrul departamentelor Energiei si Apararii.

     

    Mai important, totusi, „Patriot Tax“ va creste pretul benzinei pana la un nivel care ar garanta ca multe dintre alternativele promitatoare – etanolul, biodieselul, gazificarea carbunelui, energia solara, energia nucleara si eoliana – vor fi toate competitive din punct de vedere economic cu petrolul si prin asta se vor reduce atat dependenta noastra fata de petrolul brut, cat si emisiile noastre de gaze cu efect de sera.

     

    Pe scurt, Partidul Geo-Ecologist poate pretinde ca are un plan pentru a sprijini securitatea energetica a Americii, securitatea mediului, securitatea economica si sistemul de asigurari sociale dintr-un foc. Ar putea de asemenea pretinde ca – indiferent cum se termina razboiul din Irak – Partidul Geo-Ecologist are o strategie pentru a face sa avanseze reformele politice si economice din lumea arab-musulmana, fara un alt razboi. Prin stimularea tuturor acestor alternative la petrol, vom cobori gradual pretul, posibil chiar pana la nivelul de 25-30 de dolari pentru un baril. Asta, mai mult decat altele, va forta regimuri ca acelea din Iran, Sudan, Egipt, Angola, Venezuela si Arabia Saudita sa se deschida.

     

    Tarile nu se reformeaza cand le spune cineva ca trebuie. Se reformeaza cand ele insele isi spun ca trebuie – si isi vor spune ca trebuie numai daca pretul petrolului coboara. Mai mult, facand America lider in promovarea energiilor curate, geo-ecologistii vor oferi un plan credibil pentru a recupera o mare parte din prestigiul pierdut al Americii in lume – prestigiu pe care tara si l-a pierdut cand echipa Bush a aruncat la gunoi protocolul de la Kyoto. Asta va pune America intr-o pozitie mult mai buna pentru a-si galvaniza aliatii sa combata jihadismul.

     

    In fine, geo-ecologismul ar putea fi fundamentul unui nou patriotism american si al unei renasteri in educatie. Sub sloganul „verdele este noul rosu-alb-albastru“, Partidul Geo-Ecologist va cauta sa-i inspire pe tinerii americani sa studieze matematica, stiintele si ingineria pentru a face America nu numai independenta energetic, ci si un jucator dominant in ceea ce va fi industria dominanta a secolului al XXI-lea: energiile curate si tehnologiile verzi. Sincer, as vrea sa nu avem nevoie de un al treilea partid. As vrea ca democratii sa adopte o agenda geo-ecologica proprie (republicanii n-ar face asta niciodata). Dar, daca nu, sper ca va deveni sufletul unui al treilea partid.

     

    „Istoriceste, al treilea partid apare in America atunci cand sesizeaza o problema neglijata si demonstreaza ca ea este legitimata“, spune Micah Sifry, autorul „Spoiling for a Fight: Third-Party Politics in America“. „Al treilea partid castiga fortand ca acea chestiune sa intre in dezbaterea generala – chiar daca partidul in sine este uitat mai incolo. Astazi conditiile par prielnice pentru un asemenea pariu pe un al treilea partid.“

     

    Dar in loc sa faca artificial diferenta intre democrati si republicani, adauga Sifry, „un al treilea partid de succes trebuie sa treaca in fata ambelor – cu o agenda care sa inspire speranta si cu o conducere care sa inspire incredere. Teama de un viitor sumbru nu este cel mai bun motivator; speranta intr-un viitor mai bun este“.

     

    Asta este geo-ecologismul. Geo-ecologismul nu este o filozofie completa pe picior de egalitate cu liberalismul si conservatorismul. Dar poate face pereche cu oricare dintre ele pentru a le face mai relevante in fata marilor provocari ale vremurilor noastre. Chiar daca geo-ecologismul nu va atrage suficienti votanti pentru a castiga un scrutin, ar putea atrage o masa destul de mare de suporteri pentru a-i speria atat pe democrati, cat si pe republicani sa faca odata ceea ce trebuie.

     

    Thomas Friedman este comentator la The New York Times si detinator a trei premii Pulitzer; urmatorul sau articol va aparea in numarul din 12 iulie al BUSINESS Magazin.

     

    Traducerea si adaptarea de Mihai Mitrica

    * Acest articol a fost publicat in The New York Times si este reprodus de BUSINESS Magazin printr-un parteneriat intre cele doua publicatii

    * Articolul poate fi preluat partial/integral numai cu acordul scris al The New York Times

    * Copyright 2006 New York Times News Service

  • Talentatul domn Gates

    William H. Gates III si-a anuntat retragerea de la conducerea Microsoft. Impactul unei astfel de decizii este greu de estimat acum si in mod cert nu se rezuma numai la evolutia actiunilor gigantului producator de software sau la calitatea si evolutia viitoare a produselor companiei.

     

    Un cutremur submarin poate isca un tsunami care face mii de victime sau poate trece neobservat, a cincea stire din grupajul „lumea pe scurt“; depinde de o serie de conditii mai mult sau mai putin cunoscute si studiate. La fel si cu anuntul retragerii fondatorului Microsoft Bill Gates (50), care intentioneaza sa isi pastreze numai functia de presedinte al companiei. „A fost destul de dificil pentru mine sa iau aceasta decizie, insa faptul ca renunt la anumite responsabilitati in companie nu inseamna ca ma pensionez, ci doar ca imi restructurez prioritatile si scara de valori“, a spus Gates la conferinta de presa din 15 iunie.

     

    Aflat pe prima pozitie in topul Forbes al celor mai bogati oameni ai lumii, cu o avere de 50 de miliarde de dolari, Gates l-a numit inca din ianuarie 2002 pe adjunctul si vechiul sau partener Steve Ballmer ca inlocuitor in functia de director executiv. Acum, presedintele companiei are in plan sa-si indrepte atentia catre latura sa de filantrop, implicandu-se in proiecte care nu mai au nici o legatura cu industria IT. „Avand in vedere ca voi mai lucra totusi la Microsoft pentru inca doi ani, v-ati putea intreba de ce anunt asta de acum“, spunea Bill Gates in discursul sau. Pe langa faptul ca, asa cum singur declara, ii ofera suficient timp pentru a face o „tranzitie majora“, nu este tocmai indicat sa sochezi investitorii unei companii cu o capitalizare bursiera de 225 de miliarde de dolari.

     

    Si impactul asupra actiunilor, care au scazut, neglijabil, cu cativa centi imediat dupa anuntul retragerii, a fost atenuat, spun unele voci, de faptul ca plecarea lui s-ar putea dovedi pana la urma o veste buna pentru companie. Si mai trebuie spus ca pretul actiunilor Microsoft a scazut in jurul valorii de 22 de dolari de la un maxim de 28,38 dolari anul trecut si de la un maxim istoric de 58,89 dolari in decembrie 1999.

     

    Jumatate din cititorii site-ului de noutati tehnologice Cnet au apreciat ca anuntul facut de Bill Gates a venit chiar la timp, compania fiind in stare sa reziste pe piata sub conducerea directorului executiv Steve Ballmer si a directorului de creatie software care ii va urma lui Gates, Ray Ozzie. Cei ce apreciau ca anuntul a venit prea devreme sau prea tarziu imparteau cealalta jumatate, in proportii aproximativ egale.

     

    Ii putem acuza linistiti pe internautii care au raspuns chestionarului de o doza considerabila de subiectivism – in fond Gates nu este un personaj foarte iubit de chiar marea masa a celor ce ii folosesc creatiile -, dar raspunsurile lor includ si tendinta de schimbare, tendinta din ce in ce mai evidenta, a lumii IT. Sa fim cinstiti, epoca lui Gates a apus.

     

    In 2001, intr-un interviu acordat Ziarului Financiar, Gates marturisea, sincer si corect, ca unul dintre principalele avantaje de care a beneficiat Microsoft la infiintare a fost, pe langa energie si optimism, creierul sau, „care se pare ca mai functioneaza“. Nimic mai adevarat: nimeni nu poate spune ce ar fi insemnat astazi lumea calculatoarelor fara creierul lui Gates si fara inspiratia acestuia de a aduna in produsele Microsoft ceea ce altii risipeau, pentru ca nu au intuit la vreme potentialul unei interfete grafice, al limbajului de programare BASIC sau al gestionarii eficiente a fisierelor.

     

    Dar la fel de adevarat este si faptul ca influenta lui Gates s-a diminuat in cadrul companiei pe masura ce aceasta a crescut; o recunoaste chiar el, atunci cand a criticat presa, care ii conferea un rol mult mai important decat cel real intr-o companie cu peste 60.000 de angajati si vanzari de 40 de miliarde de dolari. Multi analisti nu vad miscarea anuntata de Gates drept una daunatoare, ci pozitiva, pentru ca va duce la aparitia unui curent proaspat in gandirea unei organizatii percepute de multi ca hranindu-se cu succesele trecutului. Este vorba chiar de sistemul de operare Windows si de suita de aplicatii Office, care au plasat Microsoft in pozitia de lider al pietei software. Microsoft a pierdut insa din vedere, in ultimii ani, Internetul, preferand sa vanda, in continuare, software in cutii frumos colorate, concentrandu-se pe desktop. Acest lucru a permis unor rivali sa-l depaseasca: Google la motoare de cautare, Apple in muzica digitala sau salesforce.com in aplicatii de business. „Plecarea lui Gates este o sabie cu doua taisuri. Pe de o parte, viziunea sa a fost critica pentru succesul companiei. Pe de alta parte, Microsoft are in mod evident nevoie de o directie noua de dezvoltare“, spune Cynthia Brumfeld, presedintele companiei de consultanta Emerging Media Dynamics.

     

    Pozitia de chief software architect (director de creatie software), ocupata dupa rocada cu Ballmer din 2000, il face pe Gates vulnerabil intr-o oarecare masura: un plus pentru concentrarea pe securitatea sistemului de operare Windows (prin achizitionarea si integrarea de componente gen antivirus si antispyware) si un minus pentru labartarea deranjanta a produselor, adica pentru includerea unor noi functiuni de divertisment, cautare sau comunicare.

     

    Concentrarea pe functionalitatile periferice ale platformei Windows a dus la imposibilitatea respectarii unor termene de livrare. Cel mai bun exemplu este chiar Vista, anuntat initial pentru acest an si amanat pentru prima parte a anului viitor.

     

    Etapa urmatoare o intuiesc userii Cnet si ea se aplica deja, chiar daca numai intr-un stadiu incipient, la Microsoft: este adevarat ca dupa plecarea lui Gates o mare parte din atributiile acestuia vor fi preluate de Ray Ozzie si Craig Mundie, dar directiile de dezvoltare tehnologica vor fi stabilite chiar de angajatii companiei, cu ajutorul unui software special creat, Quests. La modul simplist spus, Gates va fi inlocuit de o gandire colectiva, poate mai lenta, dar in mod cert mai eficienta si mai vizionara. Este o metoda fezabila prin care compania incearca sa isi reduca dependenta de un anume individ, oricare ar fi acesta. Imediat dupa anuntul lui Gates au aparut voci, pe Wall Street, dar si in presa, care au cerut demisia directorului executiv Steve Ballmer, caruia i se reproseaza o serie de erori manageriale, manevrele financiare care au dus la scaderea valorii actiunilor companiei si anchetele antitrust care au avut loc in Statele Unite si Europa. Rob Enderle, analist principal la Enderle Group, crede ca actuala situatie de la Microsoft il va impinge pe Ballmer sa isi paraseasca postul in urmatorii doi pana la cinci ani. Dar Ballmer pare sa nu gandeasca asa, pentru ca la conferinta de presa din 15 iunie a respins ideea categoric, ba chiar a plusat: el a declarat, cu un ton increzator si optimist, ca Microsoft intentioneaza sa isi extinda reteaua de clienti cu un miliard de persoane in cursul urmatorilor zece ani.

     

    Ballmer este sustinut si de rezultatele companiei, chiar daca uneori asteptarile pietei au fost inselate. Vanzarile Microsoft au crescut de la 25 de miliarde de dolari in 2001 la 40 de miliarde de dolari anul trecut, iar profitul a sporit de la 7,3 miliarde de dolari la peste 12 miliarde de dolari.

     

    Si totusi, chiar daca Gates si Ballmer au negat orice potentiala lupta pentru putere dupa „restructurarea prioritatilor“, jurnalistii au identificat cativa potentiali candidati pentru postul de CEO Microsoft, printre care COO Kevin Turner, Kevin Johnson de la Microsoft’s Platform and Services si Robert Bach, unul din cei ce s-au ocupat de lansarea consolei de jocuri Xbox.

     

    Gates va continua sa activeze cu program redus la Microsoft, unde detine un pachet de 9,55% de actiuni a caror valoare se ridica la 22,5 miliarde de dolari. Doi ani inseamna destul de mult, iar scenariile privind evolutia viitoare a Microsoft pot incepe cu un Bill Gates care ar putea anunta simplu ca s-a razgandit pana la o diluare a importantei companiei pe piata internationala, generata de o conducere executiva prea numeroasa.

     

    Ce se poate spune in mod sigur despre Gates, in cazul in care lucrurile vor merge asa cum a anuntat, este ca ar putea beneficia de o modificare majora a perceptiei publice. Unii l-au vazut ca un tocilar indragostit de computere, altii drept un afacerist nemilos si rece, care isi indeplineste telurile fara preget, altii drept adevaratul stapan pe 90% din calculatoarele lumii. Banii pe care i-a castigat nu l-au ajutat sa castige prea multa simpatie; daca zelul sau in a-i inapoia lumii se va dovedi sincer, atunci Gates se va putea transforma intr-un personaj chiar simpatic.

     

    Concluzia ii apartine lui Paul Saffo, director la Institute for the Future: „Cand esti atat de bogat ca Bill Gates, sa dai bani este un job full-time“.

  • Microsoft – File de poveste

    • 1955 La 28 octombrie se naste William Henry Gates, la Seattle
    • 1973 Incepe studiul computerelor la Harvard, dar renunta in anul III
    • 1975 Gates si prietenul sau din copilarie, Paul Allen, infiinteaza Microsoft, pe 4 aprilie
    • 1986 Microsoft devine companie publica, iar Gates multimilionar
    • 1998 Procesul antitrust SUA vs. Microsoft
    • 1999 Averea sa depaseste 100 mld. USD
    • 2000 Gates si sotia sa infiinteaza „Bill & Melinda Gates Foundation“
    • 2000-2006 Gates devine „chief software architect“, iar Steve Ballmer preia conducerea executiva a Microsoft
    • 2004 Comisia Europeana amendeaza Microsoft cu 627 de milioane de dolari si forteaza aparitia pe piata a unei versiuni de Windows fara Media Player
    • 2005 Fondatorul Microsoft este ridicat la rangul de cavaler al Imperiului Britanic, dar nu poate folosi apelativul „Sir“
    • 2006 Au loc audieri in cazul apelului inaintat de Microsoft fata de decizia Comisiei Europene din 2004; Bill Gates anunta „restructurarea prioritatilor si a scarii de valori“, practic retragerea sa din functiile executive detinute la Microsoft, din iulie 2008

  • Cvintetul Microsoft

    Ray Ozzie si Craig Mundie vor prelua responsabilitatile lui Bill Gates, iar o alta echipa formata din alti trei veterani Microsoft va avea drept responsabilitate modelarea viitoarelor afaceri si strategii tehnice ale companiei. Cei trei sunt Bob Muglia, Steven Sinofsky si J. Allard – trei manageri care erau deja considerati „staruri“ ale Microsoft.

     

    RAY OZZIE: 50 de ani, de doi ani la Microsoft, director de creatie software. Considerat un vizionar al industriei IT si unul din pionierii aplicatiilor de colaborare. A devenit celebru la sfarsitul anilor ‘80 ca autor al suitei de aplicatii Lotus Notes, achizitionate de IBM.

     

    CRAIG MUNDIE: 56 de ani, de 14 ani la Microsoft, director de cercetare si strategie. Anterior a ocupat diverse pozitii in organisme guvernamentale dedicate securitatii infrastructurilor IT&C, precum si in companii private din industria IT.

     

    BOB MUGLIA: 46 de ani, de 18 ani la Microsoft, responsabil de business-ul cu aplicatii si utilitare pentru servere si relatiile cu dezvoltatorii din afara companiei.

     

    STEVEN SINOFSKY: 40 de ani, de 17 ani la Microsoft, vicepresedinte, responsabil de Windows si Windows Live, de la interfata grafica pana la Internet Explorer, motorul de cautare Windows Live sau aplicatia de mesagerie instantanee Windows Live Messenger.

     

    J ALLARD: 37 de ani, de 15 ani la Microsoft, vicepresedinte, responsabil de consola de jocuri video Xbox.

  • Cei trei Gates

    William H. Gates III, alias Bill, a inceput sa lucreze pe computer la varsta de 13 ani. La 17 ani vinde primul sau program si castiga 4.200 de dolari. In timpul liceului il cunoaste pe Paul Allen, pasionat si el de computere.

     

    GENIUL: In 1980 incheie primul sau contract important: PC-urile fabricate de IBM vor folosi sistemul de operare MS-DOS. Microsoft este listata la bursa, iar Paul Allen, devenit multimilionar, decide sa se retraga. Lansarea sistemului de operare Windows si a suitei de aplicatii Office fac din Gates, in 1999, primul om cu o avere de peste 100 de miliarde de dolari, Microsoft transformandu-se intr-un gigant al software-ului.

     

    FAMILISTUL: Se casatoreste cu Melinda French in 1994 si au trei copii. Locuiesc intr-o casa evaluata la 125 de milioane de dolari, situata pe malul lacului Washington.

     

    FILANTROPUL: Din 1994 incepe sa doneze sume semnificative pentru opere de caritate; Fundatia Bill si Melinda Gates, pe care a infiintat-o impreuna cu sotia sa pentru a putea promova proiectele din domeniul sanatatii si educatiei, este cea mai bogata din lume, cu active de 29,1 mld. dolari. Fundatia a acordat fonduri nerambursabile de peste sapte miliarde de dolari, din care un miliard de dolari pentru United Negro College Fund. Valoarea medie a unui grant acordat este de peste 900.000 USD.

  • Mai mult zf.ro

    Traficul pe pagina de internet a Ziarului Financiar a crescut cu peste 15 procente dupa lansarea la inceputul saptamanii trecute a noului format al zf.ro, care aduce ca noutate o sectiune de stiri de business actualizata in timp real, ce poate fi accesata direct la www.zf24.ro.

     

    Noua grafica si mai buna structurare si prezentare a informatiilor reprezinta tot atatia pasi spre transformarea zf.ro intr-o platforma online extrem de complexa. „Lansarea noii variante a site-ului, care are o interfata mai prietenoasa si mai bine structurata, este doar un inceput, urmand ca in urmatoarele luni sa fie lansate noi facilitati care sa ofere cititorilor Ziarului Financiar si mai multa informatie si un plus de interactivitate“, spune Vlad Nicolaescu, senior editor la ZF si responsabil de acest proiect. Si tot pentru a oferi mai multa informatie, pe zf.ro sunt postate in avanpremiera stirile care vor putea fi citite in varianta extinsa, in editia tiparita de a doua zi.

     

    Odata cu noua pagina de internet, ZF lanseaza si un concept nou – de membru zf.ro -, celor care opteaza pentru aceasta varianta asigurandu-li-se accesul gratuit la o parte a continutului de pe site, printr-o simpla completare a unui formular online. Conform serviciului de monitorizare a traficului web Trafic.ro, in primele zile de la lansarea noului continut al zf.ro numarul zilnic de afisari a crescut cu peste 60 de procente, iar numarul de vizitatori cu mai bine de 15%. Luna trecuta, zf.ro a inregistrat peste 146.000 de vizitatori. Aceeasi sursa mai arata ca cei mai multi dintre vizitatorii care ajung pe site-ul ZF prin intermediul unor linkuri oferite de motorul de cautare Google nu o fac accidental. Mai exact, termenul de cautare cel mai des utilizat este chiar numele publicatiei.

     

    In noua formula, designul site-ului se apropie mai mult de varianta tiparita. Marius Cristea (IQads), cel care e autorul conceptului din spatele site-ului, spune de altfel ca „noua versiune incepe sa se ridice la calitatea continutului oferit de ZF“. In prezent site-ul prezinta, pe langa stirile propriu-zise, cursul valutar si evolutia principalilor indici bursieri. De altfel, odata cu schimbarea la nivel de grafica, a fost realizata si o extensie – zf24.ro -, care publica stiri in flux continuu, intre orele 09.00 si 22.00, intr-un format scurt, pentru oamenii in miscare. Continutul zf24.ro este derulat simultan intr-o caseta a zf.ro. De un upgrade a mai beneficiat si motorul de cautare in site.

  • IN THE SPOTLIGHT

    Ideea: Energie Naturala

    Client: QAB

    Brand: Prigat Pulpa Limonada

    Agentie: Leo Burnett & Target (Publicis)

    Canale: TV, presa scrisa, punctele de vanzare

     

    Fiind vorba de o extensie de brand, si campania de lansare a noului Prigat (Pulpa Limonada) merge pe conceptul care a consacrat marca in ultima perioada: mai mult fruct, mai multa energie. Numai ca executia difera fata de spoturile anterioare prin maniera in care a fost realizat, in primul rand: facand apel la filmele mute. Imaginile alb-negru, coloana sonora, viteza cu care se misca personajul si imbracamintea si machiajul acestuia sunt specifice filmului mut. Agentia explica legatura dintre conceptul campaniei si filmul mut: acolo personajele merg normal, dar pe ecran se misca nefiresc de repede din cauza tehnicii de filmare rudimentare. Ei bine, aici lucrurile stau exact invers, spune Leo Burnett: personajul este filmat normal, dar se misca „extraordinar de repede“, fiind bautor de Prigat. Campania TV se difuzeaza de la inceputul lunii iunie pe principalele posturi de televiziune si este sustinuta in print si la punctele de vanzare, spune agentia.

  • Industria turistica, plecata in vacanta

    Pe o piata cu investitii care se apropie de o jumatate de miliard de euro, hotelierii au doua probleme: lipsa strategiei nationale si a profesionistilor pe care sa ii angajeze. A evoluat turismul romanesc? Care sunt nemultumirile pietei? De unde stiu investitorii cum sa isi plaseze banii ? Cateva raspunsuri s-au conturat la editia de saptamana trecuta a Club BUSINESS, desfasurata la hotelul Golden Tulip Times.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Ce lipseste in acest moment de pe piata turistica si hoteliera a Romaniei In ce si unde ar trebui investit?

     

    PAUL MARASOIU: Ce lipseste? Cred ca discernamantul. Volum de investitii exista, dar maniera in care este condusa si relationata cu nevoile de pe piata da senzatia de lipsa de discernamant. Haideti sa o luam altfel: daca eu as fi un investitor, as avea bani si o chemare catre domeniul asta (dintr-o motivatie oarecare, nu pentru ca l-as cunoaste foarte bine, de exemplu) si am nevoie sa caut niste informatii pentru a afla cum imi voi defini optiunea de investitie. Din punct de vedere statistic, al unei circulatii turistice, al pietei de furnizori in aceasta zona nu prea as gasi date. Mai mult decat atat, cred ca normal ar fi sa ma pot uita pe o strategie nationala a turismului, unde sa vad produsele pe care tara respectiva le are definite si sa pot avea deja niste repere despre un cumul al investitiilor. Sunt acoperite pe acest traseu prioritar acele capacitati turistice de care este nevoie la un moment dat? Ce tipuri de structuri ar fi necesare? Putem face cinci etaje perete cortina langa manastirea Sucevita? Sau acolo altele sunt necesare? Intr-o zona urbana, cu circulatie mare, care este raportul intre hotelurile cu capacitate mare si hotelurile cu pana in 20 de camere? Acum, daca numaram camerele din Bucuresti, vom vedea ca sunt mai multe decat acum doi ani, dar daca vom socoti numarul camerelor raportat in proprietati care pot face fata unui eveniment de proportii, vei observa ca in jur de doar 18% din capacitatea de cazare a Bucurestiului permite asta.  

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar cum s-ar putea ajunge la un grad cat mai mare de ocupare in marile hoteluri in perioadele in care nu se organizeaza conferinte?

     

    ROXANA BALCESCU: Sunt metode destule. Dar ca sa le umpli, trebuie sa ai servicii, infrastructura si asa mai departe.

     

    PAUL MARASOIU: Bucurestiul poate fi acoperit integral si in sezon normal, fara sa fie vorba de varfuri de sarcina. Cand dam de varfuri de sarcina, se intampla lucruri mai grave, cum va fi cu Forumul Francofoniei peste o luna-doua. Pe de alta parte, se spune ca nu exista acoperire profesionista a pietei hotelurilor.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Aici vina presupun ca e impartita.

     

    PAUL MARASOIU: Normal, trebuie sa te gandesti si la investitor: daca el a mostenit de la bunica un teren pe colt si vrea sa faca un hotel, el e liber sa cheltuie banii; dar, pe de alta parte, orice hotel are nevoie de un aviz consultativ al ministerului. Acolo ar trebui sa existe niste specialisti cu discernamant care sa ii spuna ca ce vrea el sa faca acolo se abate de la niste principii. Eu mananc de trei ani de zile painea asta si stiu ca in proportie de 80% proiectele sunt niste aiureli; putini sunt arhitectii care aprofundeaza domeniul si stiu ce sa proiecteze: toti fac cladiri. Si apoi proprietarii vin disperati ca li se pare ca ce se construieste nu e bine. Sunt nenumarate situatii in care ne chinuim sa intoarcem mortul de la groapa: structura e ridicata si definita deja, dar fara posibilitatea de a acoperi functiunile necesare unui hotel. Se vede ca nu a trecut pe la acel aviz consultativ sau daca a trecut, a facut-o de forma si se vede lipsa unor repere profesionale.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Intrebarea care se pune, dupa 16 ani de tratament neprofesionist din partea statului, de ce oamenii de afaceri din domeniu nu preiau responsabilitatea pentru realizarea acestei strategii?

     

    PAUL MARASOIU: Acesta e un subiect pe care am incercat sa il mai abordez in ultimii ani de zile si mi-am atras intr-un fel sau altul remarcile deloc elegante ale unor colegi de breasla. Este greu in lipsa unui parteneriat solid, care sa lucreze ca un catalizator la nivel national, care sa genereze un flux general de informatie, o putere comuna si sa aiba destula putere bine structurata pentru a discuta cu guvernul. O asemenea organizatie patronala care sa aiba componente de natura profesionala suficiente ar putea strange doua tomuri de informatii din aceasta zona, din asta sa se consulte in piata si sa ajunga la doua dosare cu probleme si sa faca apoi doua foi cu solutii pe care sa le puna pe masa guvernului, oricare ar fi acesta.

     

    ROXANA BALCESCU: De fiecare data, reprezentantii guvernului pentru aceasta zona au apelat la consultanti externi. S-au adunat pareri din piata, dar nu s-a pus niciodata o concluzie pe masa.

     

    PAUL MARASOIU: S-a facut un raport al World Tourism Council si s-a vazut acolo aceeasi concluzie pe care o repetam noi de ani de zile; doar ca pentru romani e mai veridic daca semneaza Smith decat Ion; ok, trecem si peste asta, ca informatiile si solutiile furnizate de actantii locali nu sunt la fel de apreciate ca si cele ale consultantilor externi, care au un background de imagine si profesional si mai si costa o gramada de bani. Ar trebui sa luam reperele pe care le avem deja.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Domnule Radu Enache, cate astfel de analize de piata ati consultat cand ati decis sa investiti intr-un anume hotel?

     

    RADU ENACHE: Nici una, bineinteles. Nu am gasit niciodata nici macar una si nici acum nu stiu daca exista. Investitia are un istoric pentru fiecare; odata ce te-ai bagat in afacere, te tii de ea, indiferent de conditii. Imi amintesc ca trimiteam oamenii, cand voiam sa facem un hotel de o anumita categorie intr-un oras (dupa ce insistam la toate institutiile, cu greu gaseam cateva date), bateam la usile fiecarui hotel, vedeau nivelurile de tarife, bateau la usile diferitor clienti de-ai nostri si ii intrebam daca ar fi interesati de o astfel de intreprindere, la consiliile judetene, locale etc. Nu imi place sa ma ambalez seara ca dupa aia nu dorm bine, dar avem in turism exact ceea ce sadim in turism: nici 3% din PIB, 674 de milioane de euro venituri din turism in 2005 (fata de Ungaria care are vreo 3,6 miliarde, fata de Croatia care are 4 miliarde, Polonia, care are 4 miliarde). Ce ati mai auzit dumneavoastra de turism in ultima vreme? Macar pe vremea altor ministri era zgomot de presa. Imi place cum fac agentiile de turism: Destinatia Romania! Cine e interesat de Romania?

     

    ROXANA BALCESCU: Avem putini turisti straini si adusi cu greu, intr-adevar.

     

    RADU ENACHE: A, dar avem o dinamica foarte buna: 14%. Pacat ca 80% dintre ei sunt turisti de business si nu de leisure. Sunt de business, pe mine ma avantajeaza si deocamdata sunt multumit.

     

    PAUL MARASOIU: Trebuie sa tinem cont si de faptul ca exista in perspectiva un pericol: ca orice curba ascendenta, si cresterea turismului de business va avea un varf; in trei-patru ani, se va stabiliza, se va aplatiza, dar va incepe sa scada si ar trebui ca atunci sa putem acoperi cu ceva aceasta scadere, si acesta ar trebui sa fie turismul de leisure.

     

    RADU ENACHE: Problema e ca pentru aceasta nu se construieste bazinul, nu sunt definite culoarele in bazin si nimeni nu stie regulile de inot in bazin. Nestiind regulile competitiei, ce poti sa ai decat o miscare browniana? Toata lumea face ce poate in fel si chip, fiecare incearca sa isi maximizeze o investitie, unii reusesc, altii nu, altii mai incearca. Nu isi inchipuie oamenii ca e o zona extrem de complexa, ca pentru a ajunge la hotel ai nevoie de un drum, de o cale ferata, de un aeroport, un acces de la aeroport?

     

    PAUL MARASOIU: Iti trebuie o motivatie pentru toate astea. La aceasta motivatie, noi, ca hotelieri, nu avem nici un fel de aport. Pentru noi, ar trebui sa fie lupta de a creste turismul de leisure, pentru a putea pune ceva in loc cand descreste turismul de business. Spania, Turcia si altii au un volum in crestere continuu de pe leisure.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar de ce ne-am compara noi cu Spania si Turcia?

     

    RADU ENACHE: Poate pentru ca suntem de 12 ani o tara care spune ca turismul e ramura prioritara a economiei nationale? Nu stiu exact cine spunea lucrul asta. Ideea e ca toata lumea incearca sa isi maximizeze investitia, pentru ca ai o groaza de amanunte care iti cresc costurile investitiei.

     

    PAUL MARASOIU: Iar acest lucru se simte automat in preturi.

     

    RADU ENACHE: Imi pare rau de agentiile  care se chinuie sa aduca turisti straini, asta in timp ce tot turistul roman nu are in cap decat sa plece din tara. Eu am mari dubii ca in zona de leisure chinurile in acest sens au rost.

     

    ROXANA BALCESCU: Pentru romani, intr-adevar, interesul concediului in tara nu este fulminant.

     

    PAUL MARASOIU: Putem gasi in ultimii 15 ani vreo preocupare de a impulsiona turismul domestic? Asa cum au facut SUA acum cativa ani cu acel program „Trip inside USA“? Sa zicem ca acolo e altceva, dar aici sunt elemente importante: in primul rand, necesitatea obisnuintei de a consuma produs turistic local ar reprezenta si pastrarea in interior a unor importante elemente de income, asadar bani cheltuiti in tara; in al doilea rand ca un volum mare de servicii pe care ai putea sa le prestezi la nivel local ar mari calitatea serviciilor. In al treilea rand, daca reperul acesta ar fi corect de luat in evaluare, ca produsul turistic romanesc este atractiv insusi pentru romani, consecinta ar fi ca va fi atractiv si pentru un turist strain. Dar daca pentru un roman produsul turistic roman nu e atractiv, de ce ar fi pentru un strain?

     

    BUSINESS MAGAZIN: Exista aici un element de ordin istoric. Noi suntem mai tineri, dar dumneavoasta ati calatorit ani de zile numai in Romania, poate mai vreti sa vedeti si alte locuri. Dar pentru tineri, serviciile din hoteluri nu atrag.

     

    PAUL MARASOIU: Nu sunt clarificate insesi criteriile de clasificare ale unui hotel. Legea prevede niste lucruri, dar nu e vorba decat de hardware; un hotel mai inseamna si software, calitatea factorului uman.

    RADU ENACHE: Stelele astea ar trebui sa se acorde pentru intreg ansamblul, ar trebui sa controleze, sa ii verifice…

     

    PAUL MARASOIU: Ati auzit in ultimii 15 ani un subiect de presa ca invatamantul turistic romanesc a capatat niste valente cu totul noi si a produs atatia manageri? A, diplome a produs, cu diplomele din Romania acoperim toata nevoia Europei, si pe management, si pe operational. Avem 19 institutii de invatamant superior care emana an de an absolventi, cu denumiri din ce in ce mai interesante; isi iau licenta si apoi se duc la minister si in baza ei isi mai iau si brevet de manager in turism, pe viata! Or, ei saracii nu stiu ce inseamna tarif mediu net, cum se face bugetarea, ce e aia house-keeping etc. Am incercat sa predau trei ani la un program de masterat la ASE pe turism, dar era o glumita si am renuntat ca nu am mai putut suporta.

     

    ROXANA BALCESCU: De fiecare data cand incerc sa angajez absolventi din acestia observ ca sunt catastrofali.

     

    PAUL MARASOIU: Normal, ca sa nu mai vorbim de operational: bucatari, ospatari etc. Au cursuri facute de cele mai elucubrante entitati autorizate de Ministerul Invatamantului.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Asadar, problema nu e numai infrastructura, ci si personalul.

     

    PAUL MARASOIU: Avem un deficit de resurse umane si nu numai la nivel de management, ci ca si bun-simt si orientare in spatiu. 

     

    BUSINESS MAGAZIN: Domnule Enache, cum va alegeti oamenii pentru hoteluri, la toate nivelurile?

     

    RADU ENACHE: Aceasta industrie e extrem de complexa. Ai de a face cu fochisti si ajungi pana la sefi de receptie care trebuie sa stie foarte multe limbi; trebuie sa vezi daca acei oameni sunt in regula, daca pot sa poarte un dialog, sa poarte un discurs, sa rezolve o problema, sa se apropie de oameni si e foarte complicat. Pe de alta parte, uitati-va cat de multi oameni din domeniul asta sunt racolati pentru afara: in Spania si Germania merg sute de ospatari romani. Eu nu am o fluctuatie de personal mai mare de 8-10%, in conditiile in care creez o schema, care se respecta, explorez resursa umana, o pregatesc, fac training-uri. 

     

    PAUL MARASOIU: Da, dar aceasta dinamica tine de modul in care ii alegeti, de motivatia pe care le-o dati, de cum ii pregatiti.

     

    RADU ENACHE: Noi facem cursuri si, cel putin o data sau de doua ori pe an, de la middle management in sus se merge la cate un training, chiar si unul din acesta de comunicare. Nu am inventat noi asta, am vazut si noi ca asa se face. Asa se facea si inainte, se mergea la reciclare. Este foarte dificil, noi suntem asa de independenti, de orgoliosi.

     

    ROXANA BALCESCU: Mie mi se pare ca sistemul de invatamant e mult prea precar.

     

    RADU ENACHE: Nici nu vreau sa ma gandesc. Noi nu gasim bucatari. Am ajuns in situatia sa luam baieti tineri si sa ii invatam meserie. Nu vrem savanti, vrem oameni buni, care sa faca fata excelent la bucatele de baza. Revenind la problema de imagine, degeaba fac eu eforturi daca nu se face nimic la nivel national. Inca o data: noi nu ne plangem, eu vreau ca cineva sa se ocupe de chestia asta cu imaginea tarii. Pentru ca daca toata lumea spune ca e frumos in Romania si eu nu stiu sa fac patratica mea frumoasa, atunci ma retrag din chestia asta. Dar nici nu vreau sa ma bag unde nu e treaba mea.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Domnule Enache, se vede treaba ca nu prea v-ati bagat in asociatii patronale.

     

    RADU ENACHE: Nu, nu m-am bagat pentru ca nu da bine sa fii asa un Don Quijote. Cel mai bine este sa stai si sa iti faci treaba in pravaliile tale.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Pai atunci de ce nu sta fiecare in pravalia lui si renuntam sa mai avem nevoie de guvern si autoritate si asa mai departe?

     

    PAUL MARASOIU: Pai, tocmai despre asta este vorba, ca investitorii si-au vazut de ale lor si investitii exista, sunt in crestere; totul s-a produs in baza efortului privat.

     

    RADU ENACHE: Eu nu ma lamentez; problema e ca 676 de milioane de euro venituri din turism in 2005 e o cifra de care cineva care se ocupa de economia nationala ar trebui sa se ingrijoreze: de ce in alta parte e o cifra de doi digiti si de ce la noi e asa putin? Deci cine nu face eforturi? Ca investitiile se vad cu ochiul liber, bune, proaste, coordonate sau nu, exista oameni care isi risca banii, problema e ca tot ei au probleme dupa ce ca ii risca. Uitati-va, de exemplu, la situatiile astea cu plajele. Este grotesc ce se intampla si de cum se pune problema in plin sezon cine si cum trebuie sa intervina.

     

    PAUL MARASOIU: Sa pui termen, in niste contracte care vizeaza plaja, termenul de executie a lucrarilor la 1 noiembrie nu cumva frizeaza patologicul? Ca bunul-simt l-a incalcat demult! Nu mai e nimic de inteles. OK, pot intelege ca s-a decis ca plaja sa fie operata de unul-doi operatori si nu de fiecare hotel in parte, dar sa se faca si asta cu cap. Ar fi si mult mai eficient pentru toata lumea, mai ales ca oricum se pune presiune pe hotelier, care trebuie sa plateasca taxe. Oriunde in lume clientul stie ca trebuie sa plateasca pentru servicii suplimentare pe plaja, pentru sezlong si umbrela. Foarte bine ca vor sa dea plaja unor operatori: sa ia fiecare portiunea lui, o amenajeaza, face baruri, ia oameni tineri, frumosi, ii imbraca cu uniforme vesele, emite carduri pentru o zi, pentru doua zile, pentru o saptamana, pentru sezlong, pentru sezlong cu umbrela, pentru sezlong cu umbrela si prosop, pentru sezlong cu umbrela si prosop si cocktail si asa mai departe. Dar cand?

     

    RADU ENACHE: Dar inainte cum era?

     

    PAUL MARASOIU: Inainte, fiecare hotelier isi amenaja propria portiune de plaja, gestiona bucatica lui si facea ce stia el pentru a-l multumi pe client.

     

    RADU ENACHE: Si de ce a trebuit sa schimbam toate acestea?

     

    PAUL MARASOIU: Intrebati-ma ca sa va intreb. Voiau niste schimbari. Bine, dar atunci hai sa facem totul ca aceste schimbari sa functioneze.

     

    ROXANA BALCESCU: Cred ca  ei au luat modelul Italiei, unde cate un operator gestioneaza o bucata de plaja. Dar acolo sunt impecabile, functioneaza perfect, nici nu e nevoie de sisteme elaborate cu carduri sau altceva; hotelul are un contract, iar clientul hotelului are niste preturi mai avantajoase decat daca se duce pe o alta plaja aiurea.

     

    RADU ENACHE: Cred ca a fost o problema de reasezare a preturilor, care scumpesc afacerea si dau totul peste cap si o intarzie. Nu ma pricep si nici nu vreau si ma felicit ca nu am investit pe litoral. Eu o spun inca o data: sa se creeze regulile si noi le respectam. Nu inventam nimic nou, toate astea se fac de ani de zile; dar la noi nu exista nimic clar, azi e o regula, tu o aplici linistit si te trezesti maine ca esti in ilegalitate. Eu nu vad o coerenta in aceasta chestiune. Eu nu vreau sa ma trateze mai bine sau mai rau: vreau sa ma trateze intr-un anumit fel, oricum, o data pentru totdeauna, ca asa ne vindecam de o boala, ne imbolnavim de alta si tot asa. 

     

    BUSINESS MAGAZIN: Ca sa revenim putin la inceputul discutiei, ce lipseste totusi de pe piata hoteliera? De ce se simte nevoia?

     

    ROXANA BALCESCU: Degeaba vorbim de piata hoteliera. Dl. Enache a spus foarte bine, nu este infrastructura, se pierd ore intregi pe drumuri, oamenii pierd timpul pe care vor sa il petreaca la obiective; sa zicem ca ajung la obiective, ma simt acolo cu 20 de ani in urma; oamenii sunt plictisiti, inchid la 5, te lupti cu muzeele si le spui ca e in interesul lor sa tina deschis cat mai mult… e o lupta pe viata si pe moarte. Cum a fost cazul Branului, care inchidea la ora 4. Cum sa inchizi la 4 cel mai important obiectiv din Romania?

     

    RADU ENACHE: Apropo de asta, totdeauna m-am intrebat unde se duc cei 5% din noaptea de cazare. 

     

    BUSINESS MAGAZIN: Privind partea plina a paharului, ce se poate face?

     

    ROXANA BALCESCU: In ceea ce ma priveste, eu ma lupt in continuare.

     

    PAUL MARASOIU: Ce sa facem? Ne agitam fiecare pe bucatica lui. Dumnealui (Radu Enache – n.r.) construieste singurul lant hotelier national.

     

    RADU ENACHE: Nu exista coerenta. Nu exista consistenta si nici acolo sus, unde cineva ar trebui sa iubeasca zona asta, nu exista cap si coada. A fost vorba ca autorizatiile de constructie se vor da mai profesionist. Eu stau cu hotelul de pe Calea Victoriei inchis de sase luni (Hotelul Continental – n.r.) si astept niste aprobari. Sunt alte prioritati, dar cel mai vechi hotel din Bucuresti de pe Calea Victoriei sta inchis, incercam sa il renovam, avem finantare, dar nu ne putem apuca de lucru pentru ca asteptam aprobari. Asta e doar un exemplu. Si apoi ne plangem ca nu avem destule spatii de cazare.

     

    PAUL MARASOIU: Apropo de asta, vine acum Forumul Francofoniei. Cred in primul rand ca nu e in regula modul in care s-a evaluat perioada in care sa aiba loc acest eveniment. Prin excelenta, in ultima decada a lunii septembrie, Bucurestiul este un oras asediat, cu sau fara 30.000 de persoane suplimentare. OK, pot intelege ca sunt anumite cutume de ordin politic, conform carora perioada trebuie sa tina cont de niste repere, dar, in mod cert, exista si niste componente negociabile. Nu stiu daca nu ar fi putut fi organizat in ultima decada a lui august sau in prima decada a lui septembrie, dar ultima decada a lunii septembrie este un moment in care totul explodeaza in Bucuresti: scolile si facultatile au inceput, toata lumea se intoarce la munca, incep afacerile, tranzactiile, nici nu vreau sa ma gandesc ce va insemna miscarea de colo-colo a catorva mii de oameni, la pranzul datei de 28 septembrie. Vorbim de lipsa de discernamant, de concept, de strategie, de gandire unitara. Acest eveniment era o ocazie pentru imaginea Romaniei.

     

    RADU ENACHE: Se vorbeste de mult de evenimentul asta si din cate vad totul se lasa pe ultima suta de metri; eu stiu doar ca an de an, in septembrie, am clienti care stau la hotelurile noastre si cu care am contracte de ani de zile; nu pot sa ii dau pe ei afara pentru a primi pe cei care vin la Forumul Francofoniei. Pur si simplu pentru ca nu pot.

     

    PAUL MARASOIU: Statul roman trebuia sa organizeze asta cu ani de zile inainte.

     

    RADU ENACHE: Presupun ca se plang ca au deficit de camere.

     

    PAUL MARASOIU: Domnul secretar de stat care se ocupa din partea MAE de acest eveniment a spus ca problemele de cazare aparute sunt generate doar de hotelieri care au facut un fel de cartel si care vor acum sa traga tunul. Cand? Exact acum, intre 25 si 29 septembrie, cand cu sau fara franconfonie hotelierul bucurestean tot tragea tunul, pentru ca cererea este imensa.

     

    RADU ENACHE: Eu ii rog pe cei care vorbesc astfel sa se duca la Frankfurt in perioada in care se desfasoara Bookfest si o sa vada ca toate preturile la hoteluri sunt duble. Si duble ar trebui sa fie si aici cu ocazia acestui eveniment. Eu stiu un singur lucru: ca nu pot sa dau afara un client care vine an de an in septembrie si se cazeaza in hotelurile mele. Nu imi pasa de francofonie.

     

    PAUL MARASOIU: Daca perioada era evaluata bine, ar fi fost probabil altceva.

     

    RADU ENACHE: Daca imi spuneau autoritatile din ianuarie: Hai, Enache, termina hotelul ala de pe Calea Victoriei, uite autorizatia, termina-l pana incepe francofonia, ca e nevoie, cine stie, poate era altceva… Nu ca ar fi mare scofala, sunt 60 de camere..

     

    PAUL MARASOIU: Pai sa ne mai uitam la o chestie, ca tot vorbim de turism. Unde ati vazut promovat forumul francofoniei? Putea sa fie de un an de zile un site cu prezentarea tarii, cu istoricul care ne-a determinat sa fim francofoni, cu prezentarea conferintei, cu programe optionale, care iti permiteau sa se vada oferta turistica generala a tarii, sa ai acolo un view booking pentru hoteluri. 

     

    RADU ENACHE: Dar nici nu a venit nimeni sa negocieze cu mine pentru camere. Am primit in schimb adrese oficiale cu solicitari, nu pe un ton tocmai prietenos, dar nu e problema mea. E problema tarii daca nu iese bine. Nu e problema noastra, nu ma simt deloc responsabil de aceasta.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Sa o luam altfel: 2007, Sibiu, capitala culturala europeana. Acolo ce se intampla?

     

    RADU ENACHE: A, la Sibiu e efervescenta, sunt fel de fel de hoteluri in finalizare, in ridicare, in construire. Lumea se misca, organizatia locala de acolo incearca sa faca fata, s-au stabilit niste reguli: ni s-a dat termen sa finalizam fatada pana in decembrie.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Vi s-au decalat cumva planurile?

     

    RADU ENACHE: Ni s-a spus ca trebuie si ne-am conformat, foarte bine ca este un dre-sor acolo.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Care sunt asteptarile dumneavoastra in ceea ce priveste  cele doua hoteluri din Sibiu pentru  2007?

     

    RADU ENACHE: Sincer, ma astept sa treaca 2007, Sibiu, capitala culturala europeana, care va fi fara indoiala un succes, la cat de multa agitatie are loc, si sa vedem ce se va intampla dupa 2007 cu puzderia de hoteluri care se fac acum acolo.

     

    ROXANA BALCESCU: Nu cred ca va suferi Sibiul, de vreme ce este inclus in toate programele culturale europene.

     

    RADU ENACHE: Atunci voi spune bine ca a fost capitala culturala la Sibiu, asa cum bine e ca fotbalul e in Germania si sportul la Atena. Dar eu va spun ca o sa ne calcam pe picioare. Fata de ceea ce se face, fata de cati neaveniti sunt in aceasta zona. Asa de multi spun ca se pricep in zona asta si asa nu au habar.

     

    PAUL MARASOIU: Stiu perfect ce spuneti, sunt si eu implicat intr-o investitie acolo si ma chinui sa o salvez dupa ce a fost proiectata aiurea si ma lupt nu pentru ca ar fi cine stie ce contract, ci pentru ca este in buricul targului..

     

    RADU ENACHE: Nu pot spune ca m-ar deranja… Dar eu cred ca toata lumea de aici ar trebui sa fie extrem de rasplatita ca munceste ca sa aduca un turist in Romania.

     

    PAUL MARASOIU: In regula, dar de ce Bucurestiul nu atrage turisti de leisure? Pe weekend, gradul mediu de ocupare se duce in jos. Ghizi de limbi straine la muzee, ghiduri audio la muzee, carduri de reduceri pentru turisti, tururi de Bucuresti, spectacole de opera, de balet, cu o zecime de pret mai ieftin decat un spectacol la Viena. Trebuie generate acele elemente pentru ca Hans sa vina sa stea un weekend aici.  

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar ce faceti ca sa aduceti turisti?

     

    RADU ENACHE: Noi lucram 80% pe zona de business si fac altceva decat ce as face pentru turism de agrement. Pentru turismul de business facem contracte, pe leisure facem doar cat ne cer agentiile. Am incercat sa il mai tinem pe turistul de business o zi in plus, sa il ducem la mare, la munte si mi-a zis: nu vreau, ca de ce sa vreau? A auzit si el cum arata si ce e pe acolo.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Avem vreo sansa sa incheiem pe un ton mai optimist?

     

    RADU ENACHE: Eu nu am fost niciodata pesimist. Deloc.

     

    PAUL MARASOIU: Pesimist in nici un caz. Credeti ca de pesimist ce sunt alerg ca un bezmetic de la Suceava la Arad la Timisoara la Tulcea si inapoi si sunt implicat intr-o multime de proiecte si ma lupt cu arhitecti obtuzi care nu inteleg diferenta dintre o casa si un hotel? Am initiat piata de consultanta, am adus o franciza hoteliera, am generat informatie pe piata, sunt operatori independenti care nu fac diferenta intre inchiriere, franciza, management etc. Cand te lupti si pui informatie pe piata, nu o faci din pesimism, ci din optimismul ca piata aceea poate produce. Si piata romaneasca poate produce.