BusinessMagazin

Blog

  • FMCG: Ce iese din clabucii creditului de consum

    De doi ani, vanzarile de detergenti “manuali” bat pasul pe loc. Tendinta, la prima vedere ingrijoratoare pentru producatori, e o consecinta directa a exploziei pe care creditul de consum a inregistrat-o in ultimii doi ani. Dar vanzarile in stagnare la detergenti manuali inseamna, de fapt, cresteri in alta parte.

     

    Daca e adevarat ca gradul de civilizatie al unei natiuni e dat de consumul de sapun, pasta de dinti ori detergenti, atunci suntem de trei-patru ori mai putin de civilizati decat locuitorii Uniunii Europene. Statisticile arata ca un roman consuma anual 2,6 kilograme de detergent, fata de 7-10 kilograme pe an, cat consuma un cetatean din Uniunea Europeana.

     

    Totusi, desi cumparam putin detergent in general si din ce in ce mai putin detergent “manual” in special, producatorii stiu, cand se uita la statisticile europene, la structura vanzarilor ori la evolutia creditului de consum – care a explodat incepand cu 2003 – ca n-au de ce sa se ingrijoreze.

     

    Statisticile europene arata o diferenta de consum intre Romania si Uniunea Europeana care, inevitabil, va continua sa se micsoreze. Structura vanzarilor indica o pondere mai mica a detergentului “manual”, e adevarat, dar o crestere a ponderii detergentului pentru masini automate. Iar creditul de consum, care ramane combustibilul afacerilor cu electrocasnice, alimenteaza, prin ricoseu, si vanzarile de detergent.

     

    Vorbim, acum, de o piata estimata la 100 de milioane de euro in 2005 pe care s-a produs, in ultimii doi ani, cel putin o mutatie semnificativa. Brand managerul Dero, Oana Davidoglu, spune ca in 2002 detergentul pentru masini automate detinea 38% din volumul pietei. A crescut cu aproape 20% de procente in numai doi ani: “La sfarsitul lui 2004 se situa la 56%”, spune ea, iar tendinta se mentine, fiind consemnata de cifrele ACNielsen de anul acesta: vanzarile de detergenti automati au crescut cu 38% in termeni de volum si cu aproape 50% ca valoare in intervalul 2004-2005 (septembrie-octombrie 2004 – iulie-august 2005) fata de perioada anterioara (septembrie-octombrie 2003 – ianuarie-aprilie 2004).

     

    Cresterea e si o consecinta a expansiunii generale a pietei: in 2005 s-a inregistrat, potrivit ACNielsen, o crestere cu aproape un sfert (23%) in volum si aproape o treime (33,6%) in intervalul 2004-2005 (septembrie-octombrie 2004 – iulie-august 2005) fata de perioada anterioara (septembrie-octombrie 2003 – ianuarie-aprilie 2004).

     

    Pe de ata parte, evolutia vanzarilor de detergenti automati este si un rezultat al cresterii numarului de romani care au schimbat vechile masini de spalat cu masini noi, automate, pentru care au avut nevoie de al fel de detergenti. Un studiu realizat de Synovate in colaborare cu Electrolux anul acesta, in iunie, arata ca 86% dintre cei 300 de romani din mediul urban intervievati au raspuns ca au masina de spalat automata. Sigur, esantionul nu este reprezentativ la nivelul intregii tari, dar arata ca totusi ca masina de spalat ne-automata isi pierde locul in locuintele romanilor care traiesc in mediul urban – si, odata cu ea, si detergentul corespunzator.

     

    Totusi, lucrurile se vor schimba mai greu in cealalta “jumatate de Romanie”, adica in mediul rural, in care traiesc 47% dintre romani. Potrivit unei cercetari privind conditiile de viata intocmite in 2002 de Centrul Roman pentru Politici Economice, 67% dintre romanii din mediul rural nu au masina de spalat in locuinta iar 84% nu au nici macar baie. Iar pentru schimbari semnificative in infrastructura locala e nevoie timp. Totusi, aceasta “jumatate de Romanie” este luata in calcul de retelele de electrocasnice, pentru ca “din ce in ce mai multe locuinte din mediul rural vor fi racordate la apa curenta si, implicit, vor putea fi dotate cu masini de spalat”, considera reprezentantii Atex, retea in care vanzarile de masini de spalat s-au dublat in 2005 comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut.

     

    O alta mutatie din piata detergentilor, mai putin semnificativa, e legata felul in care-si cumpara romanii cele 2,6 kilograme de detergent, media anuala corespunzatoare la nivel national. Si aceasta, ca si precedenta, tine de evolutii de pe alte piete. Daca vanzarile mai mari la detergentii automati in detrimentul celor “manuali” sunt o consecinta a dezvoltarii galopante pietei de electrocasnice, atunci schimbarile in privinta obiceiurilor de cumparare a unor tipuri anume de ambalaje in defavoarea altora e legata de mutatiile de pe piata de retail.

     

    Marile magazine “fura” constant din vanzarile celor de cartier. Romanii s-au indragostit de supermarketuri si hypermarketuri – iar asta inseamna ca merg la cumparaturi ceva mai rar, dar cumpara ceva mai mult decat o faceau acum cativa ani. Obisnuita cutie de detergent de 600 sau 900 de grame pierde din popularitate, cumparatorii orientandu-se spre ambalaje mari (de 1,5 kg, 3 kg, 6 kg) sau chiar foarte mari (intre 9 kg si 12 kg). “Acest lucru se datoreaza faptului ca pretul este mai bun (n.r. – comparativ cu alte ambalari), pentru ca sunt foarte multe promotii pe aceste cantitati”, spune Andreea Mihai director de marketing la Carrefour, care se asteapta la o crestere a popularitatii combinatiei 2 in 1 – detergent cu balsam de rufe. Totusi, pana la ora inchiderii editiei, pe marginea acestui subiect nu a comentat – cu exceptia Unilever – nici unul din marii jucatori de pe piata de detergent (Procter&Gamble, Henkel sau Evyap).

     

    Toate aceste schimbari din piata au efect asupra planificarilor de productie. Intrebarea care se pune acum e cati dintre cei care fac planificari de bugete sau productii pot estima corect ce efecte vor avea planul BNR de a tempera creditul de consum.

  • Orange – 11 ani de istorie

    Operatorul de telefonie mobila Orange a fost infiintat in 1994 de un canadian vizionar, Hans Snook, care a parasit conducerea companiei in 2001.

     

    Ultimul intrat in joc pe o piata deja dominata de trei operatori, Orange a ajuns in acei sapte ani numarul unu in Marea Britanie. La finalul lui 1994, nu ajunsese la 400.000 de clienti, insa 12 luni mai tarziu, numarul acestora se ridica la 800.000. Listata la bursa in 1996, compania a atras investitori precum Hutchison Whampoa (48%) si British Aerospace (22%). Dupa listare, valoarea de piata a fost stabilita la circa 2,5 miliarde de lire sterline (4 miliarde de dolari la acea vreme). Abia in 1997 a atins primul milion de clienti, iar anul urmator actiunile companiei au avut cea mai spectaculoasa evolutie la bursa din Londra.

     

    Orange a inceput sa iasa in afara Marii Britanii abia in 1999, iar pana la finalul anului avea filiale in Hong Kong, Australia, Israel si India. In octombrie 1999, operatorul german Mannesmann a anuntat intentia de a cumpara Orange. Tranzactia s-a finalizat in februarie 2000, operatorul fiind estimat atunci la 20 de miliarde de lire sterline (32 de miliarde de dolari la acea data). Actiunile Orange au fost delistate de la bursa din Londra si de pe Nasdaq.

     

    In primavara lui 2000 insa, Vodafone (care se numea pe atunci Vodafone AirTouch) discuta achizitia Mannesmann, cea mai mare tranzactie din istoria telefoniei mobile, estimata la 190 de miliarde de dolari. Extrem de controversata si marcata de un proces cu acuzatii de frauda, tranzactia s-a incheiat dar a afectat si evolutia Orange.

     

    In urma unei decizii a autoritatilor europene care reglementeaza concurenta, Vodafone AirTouch si Mannesmann au trebuit sa renunte la actiunile Orange, pe care le-au vandut in mai 2000 catre France Telecom. In nici sase luni, valoarea Orange crescuse deja la 25,1 miliarde de lire sterline (circa 40 de miliarde de dolari).

     

    Completata prin schimb de actiuni si preluarea datoriilor companiei, vanzarea lui Orange catre France Telecom a fost cu 28% peste valoarea platita de Mannesmann pentru Orange.

     

    Abia peste un an, compania intra din nou pe bursa, de data aceasta la Paris, iar apoi a avut loc si o oferta secundara la Londra. La 1 septembrie 2003, in cadrul unei politici de redresare financiara, France Telecom a anuntat ca va cumpara integral toate diviziile sale care realizeaza profit, iar Orange era considerata cea mai importanta dintre acestea. Abia in 2004 compania franceza a reusit sa obtina controlul a 100% din Orange.

     

    Operatorul de telefonie mobila a raportat la finalul primei jumatati a anului 2005 (30 iunie) un total de 56,1 milioane de clienti in 17 tari, cu 12,5% mai mult decat in aceeasi perioada anului trecut. Grupul a avut in prima jumatate a anului incasari de 10 miliarde de euro, cu 6,2% mai mare ca anul trecut. Incasarile din serviciile de date continua sa creasca mult mai repede. Orange Romania, care a atras investitii de 1 miliard de dolari din partea companiei-mama de la intrarea pe piata, a primit din nou nota buna pentru rata de crestere a incasarilor (44,8%) si a numarului de clienti (44,6%) in prima jumatate a acestui an, comparativ cu perioada similara a anului trecut.

  • Merisorul discordiei

    Presedintii principalelor partide aflate la guvernare, PNL si PD, s-au certat saptamana trecuta pentru prima oara in mod direct, nu prin intermediari. Atacul a fost declansat de Emil Boc, suparat de declaratiile belicoase facute de liberalul Ludovic Orban impotriva presedintelui Traian Basescu.

     

    Liderul democratilor a reluat disputa declansata de demisia ministrului invatamantului, Mircea Miclea, si i-a spus premierului Calin Popescu Tariceanu ca formatiunea sa nu va vota proiectul de buget pe anul viitor daca invatamantul nu va primi macar 5% din PIB. La randul sau, primul-ministru I-a acuzat pe democrati ca incearca mereu “sa provoace o criza politica”. Tariceanu a adaugat ca daca democratii nu voteaza bugetul, el este gata, din nou, sa-si dea demisia, fiindca “nu este agatat de scaunul de prim-ministru”.

     

     Disputa s-a incheiat cu hotararea comuna de a suplimenta bugetul educatiei pe baza sumelor taiate de la Senat si Camera Deputatilor, solutie aflata la indemana inca de la inceputul dezbaterilor.

  • Cat face BCR?

    Inca nu se stie ce nume va purta noul proprietar al BCR, dar unul dintre cei doi candidati ramasi in cursa va plati mai mult decat oricare alt investitor care a cumparat vreodata ceva de la statul roman. Pretul va fi cunoscut abia luna viitoare, insa BUSINESS Magazin pune cap la cap estimarile si pronosticurile expertilor si va ofera o imagine despre zestrea BCR, despre pretul cu care ar putea fi vanduta si despre cine sunt cei sapte care l-ar putea plati.

     

    Din fericire, Bogdan Baltazar s-a inselat. “Va mai dura”, spunea el despre privatizarea BCR intr-o discutie pe care a purtat-o cu BUSINESS Magazin acum exact un an, cand era pe picior de plecare din functia de presedinte al BRD – Societe Generale. Va mai dura pentru ca, spunea el, “in actuala <constelatie> politica nu exista prea mult interes pentru privatizarea ei adevarata”. Dar “constelatia” s-a schimbat repede, dupa numai doua luni de la declaratia fostului presedinte al BRD, iar acum se decide deja care dintre cele sapte banci straine care au depus oferte angajante vor intra in finala din noiembrie. Numarul bancherilor care au trecut pe la sediul AVAS pentru a-si depune ofertele arata ca Bogdan Baltazar s-a mai inselat si in alta privinta. “Nu prea vad interes extern pentru ea”, comenta el acum un an.

     

    Discutiile despre privatizarea BCR – un subiect obosit, despre care se vorbeste de un deceniu – se duc, in fine, in termeni concreti: un sfert din sistemul bancar romanesc, sapte potentiali cumparatori, doi finalisti ale caror nume vor fi decise peste numai o saptamana, un pret bun – cam asa ar putea fi descrisa, intr-o fraza, miza tranzactiei.

     

    Pentru statul roman, pronosticul e bun: Romania e pe punctul de a face cea mai mare privatizare din intreaga ei istorie – nimeni nu se indoieste ca tranzactia BCR o va surclasa pe cea a Petrom si, foarte probabil, chiar si cea mai mare tranzactie privata facuta vreodata in Romania – preluarea Connex de catre Vodafone in primavara, estimata la 2,5 miliarde de dolari.

     

    Despre suma pe care statul o va obtine pentru cele 62% din actiuni exista mai multe pronosticuri, care merg de la 2 miliarde de euro pana la peste 3,5 miliarde de euro.

     

    Insa pentru numele viitorului proprietar exista aproape tot atatea pronosticuri cati candidati – privatizarea BCR pare o cursa fara favoriti evidenti; totusi, surse bancare citate de Reuters spuneau la sfarsitul saptamanii trecute ca bancile Intesa, Erste Bank si Deutsche Bank ar avea sansele cele mai mari – Intesa pentru ca face achizitii agresive in afara Italiei, Erste pentru ca are experienta in Europa de Est si Deutsche pentru ca e un competitor de categorie grea, care-si permite sa plateasca oricat, daca interesele i-o cer. O surpriza ar putea fi, in opinia acelorasi surse, BNP Paribas – institutie care are, de regula, oferte foarte conservatoare atunci cand cumpara active.

     

    Ultima mare privatizare de categorie grea din Romania – si una dintre ultimele din regiune – a atras sapte grupuri internationale – de la giganti europeni de talia Deutsche Bank sau BNP Paribas la grupuri regionale, precum Erste Bank sau Millennium Banco Comercial Portugues. Pe langa cele patru banci, pe 17 octombrie si-au mai depus ofertele italienii de la Banca Intesa, belgienii de la Dexia si grecii de la Banca Nationala a Greciei. Scrisori de intentie depusesera, in septembrie, 11 banci – dar olandezii de ABN AMRO s-au retras dupa doar cateva zile, iar consortiul format din Citigrup Venture Capital International si Texas Pacific Group a fost considerat nepotrivit de partea romana. Dintre cei noua ramasi astfel in cursa s-au mai pierdut, pana la momentul limita pentru depunerea ofertelor, doi candidati: belgienii de la Fortis si KBC au renuntat sa mearga mai departe.

     

    PRONOSTICURI DE PRET. “Perla coroanei” din sistemul bancar romanesc – asa cum e numita, invariabil, BCR – ar putea fi, asa cum spun analistii bancii americane Goldman Sachs “una dintre cele mai scumpe de pe piata bancara a Europei Centrale si de Est”. Dar ce-ar putea insemna insa acest “una dintre cele mai scumpe”?

     

    Pentru un verdict in privinta pretului pe care il va incasa statul roman pentru pachetul de la BCR este, cu siguranta, prea devreme. Plicurile ce contin ofertele financiare pe care le-au depus cele sapte banci vor fi deschise saptamana aceasta, cand vor fi decise si cele doua banci – poate chiar trei, daca vor exista oferte apropiate – care au oferit preturile cele mai mari si vor ramane, deci, in marea finala.

     

    Fireste, nu se poate spune nimic, dar asta nu inseamna ca nu se speculeaza cu entuziasm; in plus, exista si o serie de studii independente prin care analisti internationali au incercat sa evalueze BCR.

     

    Banca ar putea fi vanduta la un pret de 4,9 miliarde de euro, adica de 3,8 ori valoarea contabila estimata pentru anul acesta, spun analistii bancii americane de investitii Goldman Sachs. La un pret de 4,9 miliarde de euro pentru intreaga banca, cumparatorul pachetului de 62% din actiunile BCR ar plati circa 3,03 miliarde de euro. In acest scenariu, o sucursala a bancii valoreaza circa 15,6 milioane de euro, in timp ce un client ar “costa” aproximativ 1.100 de euro. De asemenea, fiecare procent din cota de piata a bancii (de 25%, dupa active) ar valora in jurul a 190 de milioane de euro.

     

    Nu doar statul roman castiga insa din aceasta tranzactie. Daca pachetul de 62% din actiuni s-ar vinde cu 3,4 miliarde de euro, BERD si IFC ar incasa impreuna 1,375 de miliarde de euro. Impreuna, cele doua detin 25% din actiuni – pachet care i-a costat, in urma cu doi ani, 222 de milioane de euro. Intre timp insa, banca a crescut substantial, doar in ultimul an activele majorandu-se cu peste 40%, exprimate in euro. Implicit, si valoarea – ca si pretul bancii – au crescut.

     

    O alta analiza, cea a companiei britanice de consultanta financiara Keefe, Bruyette and Woods (KWB), sustine drept realista o evaluare a BCR la 5,5 miliarde de euro (3,41 mld. euro pentru pachetul de 62%), luand in calcul un multiplu de 4,6 ori valoarea contabila. In opinia analistilor de la banca de investitii, evaluarea nu este in nici un caz “agresiva”; ei nu exclud posibilitatea ca pretul final sa fie chiar mai mare.

    “Avand in vedere numarul mare de competitori, credem ca este putin probabil ca vanzarea pachetului majoritar la BCR sa fie un chilipir”, spun analistii de la KBW.

     

    Cei de la Raiffeisen Centrobank (RCB), divizia de investitii bancare a Raiffeisen Zentralbank, cred insa ca 3 miliarde de euro  pentru intreaga banca ar fi o “evaluare realista” – ceea ce inseamna ca, in acest scenariu, statul roman ar trebui sa incaseze circa 1,86 miliarde de euro pentru pachetul scos la vanzare acum.

     

    Cu putin timp inaintea depunerii ofertelor, cotidianul Financial Times Deutschland titra ca banca italiana Intesa ar putea oferi pana la doua miliarde de euro pentru pachetul de 62% din actiunile BCR.

     

    O oferta ceva mai mare, situata in jur de 2,5 miliarde de euro, ar fi fost depusa de banca germana Deutsche Bank, potrivit cotidianului Wall Street Journal Europe. Potrivit aceluiasi cotidian insa, purtatorii de cuvant ai bancii s-au ferit sa confirme sau sa infirme aceasta valoare.

     

    “Exista o limita de pret avuta in vedere, insa aceasta tine cont de potentialul de crestere al bancii”, afirma surse apropiate investitorului german, citate de Ziarul Financiar.

     

    ZESTREA BCR. Statul roman scoate acum la vanzare 61,88% din actiunile celei mai mari banci romanesti, ce detinea la jumatatea lui 2005 active totale 7,3 de miliarde de euro. Cu o cota de piata de aproximativ 25%, BCR se detaseaza clar de urmatorii jucatori din sistemul bancar romanesc: BRD detine aproximativ 14,2% din piata, iar al treia clasata, Raiffeisen, circa 8,8%.

     

    Dar chiar si asa, competitia de pe piata a muscat in ultimii ani din cota de piata a bancii: fata de acum doi ani, BCR a pierdut aproape 5%.

     

    Oricine va cumpara insa banca nu va face deloc o afacere proasta. Doar in primele sase luni ale lui 2005, BCR a avut un profit net de 121 de milioane de euro, reprezentand 70% din castigul pe 2004.

    Si la capitolul clienti banca are cu ce se mandri. Pentru cei 4,5 milioane de clienti persoane fizice si juridice, cat avea la finele lui 2004, BCR administreaza 7,3 milioane de conturi si aproape 800.000 de credite.

     

    Iar in planurile bancii figureaza extinderea retelei de retail – pana la sfarsitul acestei luni, banca va avea 350 de unitati functionale. De altfel, in afara de CEC, BCR e una dintre putinele banci romanesti care a intrat deja in orasele mici, de sub 100.000 de locuitori, ocolite pana acum de alti bancheri.

     

    Dar BCR mai are inca un mare atu: detine, potrivit expertilor imobiliari contactati de BUSINESS Magazin, cea mai valoroasa retea de sedii si proprietati dintre toate bancile de pe piata. E vorba de circa 250 de proprietati in diferite orase, dintre care circa trei sferturi se afla in proprietatea bancii, restul fiind inchiriate. Institutia detine peste 200 de de cladiri in patrimoniul propriu, apreciaza sursele citate.

     

    Portofoliul imobiliar al BCR a fost deja evaluat de compania imobiliara Colliers International, insa oficialii acesteia, solicitati de BUSINESS Magazin, nu au dorit sa comenteze pe marginea valorii cladirilor bancii, invocand clauza de confidentialitate din contract. Insa surse din piata apreciaza ca portofoliul de real-estate al BCR ar valora intre 300 si 350 de milioane de euro.

     

    Cel mai important activ al bancii este fostul sediu al Bancorex de pe Calea Victoriei, actualmente centrul de afaceri Bucharest Financial Plaza. Daca va dori sa vanda acest imobil, care are o suprafata de peste 30.000 de metri patrati, cumparatorul BCR ar putea incasa circa 70-80 de milioane de euro. Ultimele tranzactii incheiate pe piata de birouri din Bucuresti s-au realizat la preturi de 2.200-2.500 euro/mp inchiriabil.

     

    BCR a mostenit sediul Bancorex, impreuna cu toate activele – bune sau mai putin – ale fostei banci de comert exterior, in urma fuziunii prin absorbtie a Bancorex, inceputa in prima parte a anului 1999 – cand aceasta ramasese singura sansa pentru salvarea Bancorex, pe atunci cea mai mare banca din Romania.

     

    Activitatea fostei Bancorex face obiectul unor procese aflate pe rolul tribunalelor din Romania. Ulterior, AVAS s-a subrogat in drepturile si obligatiile BCR rezultate din activitatea desfasurata de Bancorex pana la data radierii din Registrul Comertului si reprezinta statul in toate procesele legate de fosta banca de comert exterior. Sumele solicitate in litigiile inregistrate in urma activitatii Bancorex se ridicau, la jumatatea anului 2003, la aproape 190 de milioane de euro.

     

    Cam asa arata zestrea bancii la care statul roman vinde acum o participatie de 61,88%. Practic, se vinde pachetul de 36,88% pe care statul il are la BCR prin intermediul AVAS, alaturi de participatia de 25% plus doua actiuni detinuta in mod egal de BERD si IFC. Restul de actiuni ramane in proprietatea actionarilor actuali, adica a celor cinci societati de investitii financiare (SIF), care detin circa 30%, si a angajatilor bancii, care au in proprietate 8% din titluri.

     

    AGLOMERATIE LA AVAS: Sapte banci straine au trecut saptamana trecuta pe la AVAS sa-si depuna ofertele, in conditiile in care acum doar trei ani, in 2002, se inregistrau doua tentative esuate de privatizare: la prima licitatie s-au prezentat doar doua banci (compania financiara franceza Eulia si un consortiu format din Bank Austria Creditanstalt si OTP Ungaria), dar ofertele n-au fost considerate corespunzatoare de statul roman – iar la a doua licitatie n-a mai venit nimeni.

     

    Aglomeratia de-acum e explicabila: ritmurile de crestere tot mai mici de pe pietele nationale vest-europene ii imping pe bancheri, de cativa ani buni, spre est. Tarile-campioane ale reformelor – Polonia, Ungaria ori Cehia – au luat deja miliarde bune de dolari din privatizari bancare, fie ele pe bursa sau prin tranzactii private. Romania e mult in urma, cu doua dintre primele patru banci din sistem – BCR si CEC – aflate inca in proprietatea statului. Tocmai aceasta nefericita intarziere face insa ca Romania sa fie printre putinele tari care inca mai are ceva semnificativ de oferit – analistii agentiei de rating Standard & Poor’s o calificau drept “o alternativa importanta pentru bancile occidentale”. Sigur ca e, in conditiile in care o banca occidentala creste “acasa” cu greu cu cateva procente anual, iar pe pietele est-europene cresterile de 10-20% sunt un lucru obisnuit.

     

    Dar spectacole prea multe la care sa mai fi ramas bilete de intrare mai sunt putine in Europa Centrala si de Est. In intreaga regiune nu mai exista nici o banca de calibrul BCR ramasa in curtea statului. Ironia face ca in aceeasi curte sa se mai afle si CEC-ul, iar statul roman sa conduca, simultan, doua mari privatizari (la sfarsitul lunii vom sti cate dintre cele sapte banci care au depus scrisori de intentie vor depune si ofertele angajante).

     

    Preluarea BCR reprezinta, in aceste conditii, o “oportunitate unica si irepetabila”, dupa cum spunea recent Paulo Teixeira Pinto, directorul executiv al Banco Comercial Portugues (BCP), una dintre cele sapte institutii financiare inscrise in cursa pentru achizitionarea bancii.

     

    Avantajele momentului nu se opresc insa doar la lipsa tintelor alternative din zona. “Exista acum”, mai mult decat oricand in ultimii ani, “cateva elemente care inclina balanta in a ne face sa credem ca vrem sa fim prezenti in Romania“, spunea intr-un interviu acordat recent pentru BUSINESS Magazin presedintele grupului belgian Dexia, Axel Miller. In opinia sa “sectorul bancar poate sa creasca de circa zece ori, in urmatorii 15 ani”. (Dexia, unul dintre grupurile care au depus o oferta pentru BCR, si-a manifestat interesul si pentru CEC, iar motivele tin si de faptul ca “de anul trecut s-au schimbat multe in Romania“.) Nu e vorba doar de conditiile macroeconomice, spune Miller, si nu doar situatia politica, “dar a avut loc si o dezvoltare a pietei bancare romanesti, iar BCR si CEC sunt si ele foarte diferite de ceea ce erau anul trecut…”.

     

    Ritmul de crestere al economiei romanesti, ce a imbunatatit “fara nici un dubiu nivelul de avutie al multor categorii din societate”, este, si in opinia directorului executiv pentru achizitii si fuziuni de la Banca Intesa, Adriano Arietti, un bun motiv pentru vizita pe care reprezentantii bancii au facut-o la AVAS saptamana trecuta.

     

    Un alt motiv, despre care se vorbeste cu mai multa discretie, sunt cresterile de doua cifre si profiturile. Din sistemul bancar romanesc s-au facut bani buni – si, dupa cum spun analistii, se vor mai face ceva vreme de acum inainte. “Bancile mari se vor detasa foarte mult in cursa pentru profituri”, crede Bogdan Baltazar, fostul presedinte al BRD, actualmente presedintele companiei de consultanta Baltazar, Bloom & Parvulescu. Pentru sfarsitul lui 2005, el prevede “profituri nete de cel putin 10-15% mai mari decat anul trecut”, si asta in pofida abruptelor scaderi ale marjelor de dobanzi.

     

    Explicatia ar fi ca Romania a avut, in ultimii patru ani, cel mai mare ritm de crestere al activitatii de creditare din regiune, peste 40% – potrivit unui studiu realizat de austriecii de la Bank Austria Creditanstalt (BA-CA) – adica dublu fata de cele 20% cu care a crescut volumul imprumuturilor in Ungaria, Slovenia, Croatia si Bosnia si de patru ori mai mare decat cel din Polonia sau Serbia. In comparatie cu zona euro – de unde vin acum si competitorii de la BCR – cresterea activitatii de creditare in Romania a fost de mai bine de zece ori mai mare, iar Romania apare pe primul loc in calculele analistilor de la Bank Austria si in privinta evolutiei de pana in 2008, atat in ceea ce priveste cresterea creditarii, cat si a depozitelor.

     

    Bilantul BCR de anul trecut e incantator: cu un profit net de 158,59 milioane de euro, BCR are o crestere a profitabilitatii in termeni reali cu aproximativ 20% in 2004 fata de 2003. Si la al doilea clasat in topul bancar, BRD Societe Generale, spre exemplu, primele trei luni ale anului au adus o crestere a profitului net (in euro) de peste 90%. Doi pasi mai jos in clasament, cu aproximativ 9% din totalul activelor, Raiffeisen Bank anunta la finele lui 2004 ca profitul sau net a crescut de peste cinci ori. Poate refuza cineva o astfel de piata?

     

    Iar viitorul suna la fel de bine pe piata bancara romaneasca: potentialul unei piete de 22 de milioane de locuitori, chiar daca o mare parte dispun inca de venituri reduse sau foarte reduse, nu poate lasa indiferent nici un bancher cu viziune pe termen lung. Daca la sfarsitul lui 2004 intermedierea bancara a fost de 17,5% (fata de 9,3% in 2000), in prezent, ea a crescut la aproximativ 20%. Si daca timp de 4-5 ani Romania va avea un ritm anual sustinut de crestere economica de 5,5%, spunea recent intr-o aparitie publica guvernatorul bancii centrale Mugur Isarescu, iar ritmul mediu anual de crestere a creditului neguvernamental va fi de 25%, gradul de intermediere bancara va ajunge la circa 41%. Iar Romania este si o tara cu “importante nevoi in materie de infrastructura, ce vor trebui finantate de catre autoritatile publice, probabil in parteneriat cu sectorul privat”, argumenta presedintele Dexia interesul pentru Romania. 

     

    CUM SE DECIDE CASTIGATORUL. Guvernul roman pare sa stie exact ce vrea de la privatizarea BCR, cel putin la nivel declarativ: maximizarea profitului. Inca din februarie, la scurt timp dupa ce noul premier Calin Popescu-Tariceanu anunta ca privatizarea BCR a devenit – din nou – o prioritate, presedintele AVAS de la vremea respectiva, Gabriel Zbarcea, explica pentru BUSINESS Magazin ca noul guvern vrea privatizarea BCR “in cele mai avantajoase conditii”. Cel mai mult va conta, in selectarea concurentilor, pretul: in grila de departajare, oferta financiara conteaza in proportie de 90% si doar 10% din puncte sunt aduse de ofertele tehnice. Cei doi investitori selectati vor fi invitati sa depuna oferte financiare imbunatatite, adica de valoare mai mare, decat cele oferite in prima etapa. Cel mai mare pret din a doua etapa va stabili castigatorul.

     

    Daca pretul oferit nu este pentru prima data cel mai important aspect al unei privatizari, selectarea a doi investitori pentru o a doua faza nu este deloc o practica uzuala in privatizarile romanesti.

     

    “Metoda selectarii a doi concurenti care sa depuna ulterior oferte imbunatatite este specifica procesului de privatizare a Bancii Comerciale Romane”, a transmis, la solicitarea BUSINESS Magazin, Directia Comunicare si Relatii Publice din cadrul AVAS.

     

    Candidatii s-au declarat multumiti de algoritm, spun ei, pentru ca aceasta procedura va fi de natura sa asigure transparenta procesului.

     

    “Cand pretul maxim este considerat cel mai important criteriu in evaluarea ofertelor pentru privatizare, procedura este corecta si transparenta”, este de parere directorul departamentului de dezvoltare al Dexia Bank, Stephane Vermeire. Nimeni nu va putea sa conteste, ulterior, rezultatul, spune el, “dar este important ca si alti factori sa fie luati in considerare” – cum ar fi soliditatea bancilor competitoare, planul de afaceri propus, precum si angajamentele asumate in eventualitatea preluarii.

     

    “Intelegem ca obiectivul principal al guvernului roman este de a maximiza castigul de pe urma vanzarii, dar in cazul BCR vanzatorul este de asemenea responsabil sa plaseze banca in mainile unui investitor strain experimentat, cu un trecut dovedit in administrarea bancilor in economii in tranzitie”, crede Adriano Arietti de la Intesa.

     

    Si germanii de la Deutsche Bank vorbesc despre o “limita de pret avuta in vedere”, insa aceasta tine cont de potentialul de crestere al bancii, dupa cum spun surse apropiate investitorului german, citate de Ziarul Financiar. Si Deutsche Bank, ca si ceilalti potentiali investitori, ia in calcul si investitiile care ar trebui facute ulterior preluarii.

     

    ACTIONARI CHEIE. Orice decizie importanta in privinta administrarii BCR se poate lovi de impotrivirea SIF, din cauza unei prevederi din statutul bancii care prevede ca pentru asemenea decizii este necesara o majoritate de 75%. SIF detin impreuna 30,12% din BCR si, conform informatiilor care circula pe piata, s-au oferit sa renunte la aceasta prevedere in schimbul listarii pe Bursa a BCR si a stabilirii unei politici de dividende a BCR care sa nu le scutcircuiteze fluxurile financiare. Dividendele platite de banca au reprezentat in ultimii ani intre un sfert si o treime din veniturile societatilor de investitii financiare.

     

    Surse apropiate SIF sustin ca s-a ajuns la un acord de principiu privind listarea BCR pe Bursa in termen de trei ani, prin emisiunea de actiuni noi care ar urma sa fie oferite investitorilor de pe piata. SIF au mai cerut, de asemenea, ca banca sa plateasca cel putin 40% din profit sub forma de dividende in primii ani de dupa privatizare si o clauza care sa prevada reintroducerea de drept a majoritatii de 75% in statutul bancii, in cazul in care noul proprietar al bancii nu va respecta aceste conditii.

     

    Reprezentantii SIF se feresc insa sa comenteze discutiile privind BCR, deoarece au semnat un acord de confidentialitate cu comisia de privatizare.

     

    ALTE INDICII PRIVIND PRETUL. Alaturi de opiniile analistilor internationali privind valoarea BCR, valoarea de piata a bancilor listate la Bursa de Valori poate oferi indicii asupra evaluarilor investitorilor. Dintre cele 39 de banci comerciale din Romania, sunt listate pe piata primara sau secundara trei institutii: BRD, Banca Transilvania si Banca Comerciala Carpatica.

     

    Bancile cotate – destul de cautate de investitorii straini de portofoliu – sunt evaluate la aproximativ 200 de milioane de euro pentru fiecare punct procentual din cota pe piata.

     

    Astfel, valoarea BRD la Bursa este de 2,5 miliarde de euro, la o cota de piata de 14,2%, adica 175 de milioane de euro pentru fiecare 1%. La polul opus, Carpatica, cu o cota de 0,6%, are o valoare de 157 de milioane de euro, echivalent cu 263 de milioane de euro pentru o cota de piata de 1%.

     

    BCR avea la jumatatea acestui an o cota de piata de 25,1%, ceea ce ar insemna, pentru 200 de milioane de euro/punct procentual, o valoare de circa 5 miliarde de euro pentru intreaga banca.

     

    Totusi, spre deosebire de bancile listate, BCR va avea nevoie si de un proces de restructurare. Pe durata acestuia, cota de piata a bancii ar putea scadea in continuare, dar – din acel moment – datele financiare ale bancii raportate la bancile de pe Bursa vor spune mai multe privind valoarea bancii.

     

    “Din datele la care am avut acces, orice pret al bancii peste 4 miliarde de euro mi se pare mare. Prin comparatie cu bancile listate pe bursa se poate ca aceasta valoare sa para destul de mica, insa o apreciere nu se poate face decat luand in calcul si calitatea portofoliului de credite, iar BCR are o expunere destul de mare pe societatile de stat”, spune Adriana Marin, analist-sef la BRD Securities. Pe de alta parte, bancile romanesti sunt deocamdata cele mai scumpe din regiune. Capitalizarile bursiere ale bancilor romanesti listate la Bursa reprezinta in medie de 8,6 ori valoarea contabila a acestora la finalul anului trecut, in comparatie cu Polonia, unde valoarea de piata a bancilor este de doar 2,6 ori valoarea contabila.

     

    Datorita profiturilor mari, fondurile proprii ale bancilor romanesti au crescut insa mult mai puternic decat media zonei est-europene, astfel ca raportul dintre capitalizarea bursiera si fondurile proprii de la mijlocul anului se situeaza undeva in jur de 6, iar raportul are toate sansele sa scada in continuare.

     

    La fel stau lucrurile si in privinta valorii de piata raportate la profituri. Bancile de pe Bursa se tranzactioneaza in medie la de 37 de ori profitul din 2004, in comparatie cu o medie est-europeana de 13. Diferenta este data de potentialul mai mare de crestere pe care investitorii il vad pentru business-ul bancilor romanesti.

     

    Vanzarea BCR va fi, indiferent care dintre estimarile facute pana acum se va dovedi corecta, cea mai mare privatizare din Romania, depasind Petrom, vedeta de pana acum, pentru care statul a luat 669 milioane de euro pentru pachetul de 33,3% – ca sa nu mai vorbim de vedetele anilor trecuti, ca Romtelecom ori Sidex. Statul roman va incasa mai mult decat din toate privatizarile bancare cumulate – pentru pachetele de la BRD, Bancpost si Banca Agricola abia daca a luat circa 250 milioane de dolari.

     

    Unii spun ca asta ar dovedi ce bine a facut Romania ca nu si-a privatizat bancile mari, precum BCR si CEC, mai demult, cand toate tarile central si est-europene alergau dupa bancheri straini, vanzandu-si uneori bancile pe nimic. Altii ar spune aca nu-i nici o mare mandrie sa-ti dai marfa cu cel mai mare pret din piata, daca pentru asta a trebuit sa te prinda noaptea in fata tarabei.

  • O poveste freudiana

    Dupa ce la congresul din aprilie a pierdut prima pozitie in partidul pe care l-a fondat, Ion Iliescu a mai primit o lovitura sub centura la inceputul saptamanii trecute. Excedati de comentariile si manevrele de culise ale fostului presedinte, liderii PSD au reactionat public, sugerand chiar posibilitatea ca fondatorul partidului sa fie exclus din randurile formatiunii. Mircea Geoana a afirmat raspicat ca “rezerva de rabdare” pe care liderii PSD au avut-o fata de Ion Iliescu “se apropie de sfarsit”, precizand ca Iliescu trebuie sa urmeze linia trasata de conducere, chiar daca “nu va fi niciodata un simplu membru de partid”.

     

    Impreuna cu Iliescu a fost criticat si senatorul Antonie Iorgovan. “Nu are nici o dezlegare sa vorbeasca in numele partidului”, a declarat Geoana, referindu-se la comentariile senatorului PSD referitoare la necesitatea organizarii unui congres extraordinar, unde Ion Iliescu ar putea candida si chiar recastiga presedintia PSD. Daca luam in considerare faptul ca Geoana i-a amenintat cu sanctiuni care merg pana la excluderea din PSD pe toti membrii care insista sa puna in discutie tema unui congres extraordinar, amenintarea la adresa lui Ion Iliescu devin cat se poate de transparente.

     

    Respingerea ideii de congres extraordinar si aruncarea vinei pentru ea in carca gruparii Iliescu apare destul de ciudata, dupa ce cu doua saptamani in urma, si Mircea Geoana, si Ioan Rus, si Adrian Nastase pareau favorabili, desi din motive diferite, unei asemenea solutii. Ulterior insa, conducerea PSD a iesit in public si a conchis ca nu e nevoie de nici un congres, iar toata povestea a fost interpretata drept un efect al masinariei de zvonuri puse la cale de adversarii lui Mircea Geoana.

     

    Explicatia e ca toate comentariile despre congresul extraordinar si luptele pentru putere din PSD ar dauna de fapt pozitiei actualului lider, pentru ca ar traduce o incapacitate a acestuia de a asigura stabilitatea in partid si o lipsa de solidaritate intre gruparile reprezentate la varf.

  • Experimente liberale

    Saptamana trecuta a fost marcata de noi tensiuni in coalitie. De aceasta data, focul a fost deschis de presedintele PNL Bucuresti, Ludovic Orban, la o intalnire a liberalilor din Arges. El l-a acuzat pe Traian Basescu ca da peste cap toate intelegerile politice ale Aliantei, referindu-se la faptul ca presedintele s-a opus ideii de schimbare a presedintilor consiliilor judetene ai PSD. “De noua luni ii transmit presedintelui Basescu ca a ajuns acolo doar datorita sustinerii PNL. Daca nu s-ar fi retras Theodor Stolojan, noi am fi dat presedintele Romaniei”, a rabufnit Orban.

     

    Superiorul lui Orban pe linie de partid, Calin Popescu Tariceanu, a incercat sa calmeze spiritele, insa nu s-a delimitat total de parerile acestuia, ajungand in cele din urma sa-i reproseze lui Basescu, alaturi de Orban, ca nu a rezolvat problema serviciilor de informatii. Cum era de asteptat, conflictul s-a stins, iar cel mai sifonat din schimbul de replici a ramas tot Ludovic Orban: purtatorul de cuvant al PNL, Eugen Nicolaescu, a subliniat ca declaratiile colegului sau sunt “pareri personale”.

     

    Unii analisti au interpretat insa iesirea lui Orban drept o manevra pusa la cale de insusi seful partidului, Tariceanu, care ar fi vrut astfel sa creeze o supapa pentru nemultumirile din PNL pentru faptul ca, sustinut de Traian Basescu, PD a preluat in mod irevocabil sefia Aliantei. 

  • Mai usor cu deprecierea asta

    Viceguvernatorul BNR, Eugen Dijmarescu, a iesit saptamana trecuta sa comenteze situatia cursului de schimb, prezicand ca si in 2006 va creste puterea de cumparare a leului (adica va continua aprecierea fata de euro) si ca intrarile de valuta vor continua, intarind leul, mai ales ca atunci va fi liberalizat si accesul strainilor la titlurile de stat. Dijmarescu a insistat insa pe ideea ca e vorba de o evolutie naturala si nu de una indusa de BNR, pentru ca banca centrala nu stabileste cursul de schimb, singurul ei obiectiv fiind reducerea inflatiei.

     

    Ce l-a motivat pe viceguvernator sa faca astfel de previziuni si precizari? In ultima vreme, leul a inceput sa se deprecieze, unii observatori vazand chiar o tendinta in toata regula a speculatorilor de a cumpara euro mizand pe o depreciere a leului, asteptata oricum mai de mult pentru ultimele luni ale anului (capitalurile speculative care se retrag ca si in alte tari est-europene, plus momentul unor plati pentru importuri, plus momentul de scadenta pentru euroobligatiuni in valoare de 300 de milioane de euro). Incurajati de scaderea drastica a dobanzilor la leu, speculatorii ar imprumuta deci ieftin lei ca sa cumpere valuta, ceea ce ar explica recenta depreciere a monedei romanesti.

     

    Alti observatori sustin ca de fapt in spatele intregii miscari se afla BNR, care a intervenit direct in piata, urmarind sa impuste mai multi iepuri. Pe de o parte, ar vrea sa demonstreze ca da roade politica ei de a forta cresterea creditului in lei prin refuzul de a mai absorbi surplusul de bani ai bancilor comerciale. Pe de alta parte, ar vrea sa induca o depreciere a leului, ca sa-i mai linisteasca pe exportatori si in general pe intreprinzatorii care, loviti si de cresterea leului, si de ceata Codului fiscal, au greutati reale sa-si planifice viitorul chiar pe termen foarte scurt.

     

    Disponibilitatea BNR de a lasa leul sa se deprecieze ar explica, in acesta logica, de ce Isarescu a admis ca inflatia pe 2005 ar putea ajunge la 8,3%, in loc de 8%, cum estimase premierul Tariceanu, sau in loc de 7,5%, cat era prognoza initiala. Numai ca o asemenea interpretare deranjeaza evident banca centrala, care e firesc sa se teama din principiu de o depreciere abrupta a leului, urmata de un nou salt al inflatiei. Asa incat declaratiile lui Eugen Dijmarescu vin sa linisteasca spiritele si, firesc din partea unui oficial al BNR, sa influenteze piata. Paradigma nu s-a schimbat: ramanem pe aprecierea leului si pe dezinflatie, nu ne-am intors la depreciere si la inflatie.

     

    Cat despre avertismentul de curand ale guvernatorului BNR, Mugur Isarescu, ca o apreciere nominala in continuare a cursului de schimb e nesanatoasa pentru economie, daca nu e sustinuta de cresterea productivitatii, sensul lor nu e ca banca centrala vrea sa impinga leul in jos, ci doar ca excesul de capitaluri speculative dauneaza economiei. In rest, vicele Dijmarescu a vorbit destul de clar despre ce trebuie sa astepte exportatorii de la BNR, repetand ca o firma care vrea sa fie competitiva n-are decat sa-si imbunatateasca productivitatea, nu sa astepte ca leul sa slabeasca.

  • Notiunea de stimulent fiscal

    Punctul pe i in discutiile despre bugetul pe 2006 l-a pus analistul fiscal Gabriel Biris, care la un moment dat a sugerat ca, din moment ce proiectul de buget a fost aprobat inainte de a fi gata Codul fiscal, inseamna ca pe parcurs veniturile vor fi redimensionate in functie de cheltuieli. Cu alte cuvinte, comanda politica stabileste intai niste cheltuieli, apoi in functie de ele se redacteaza Codul fiscal astfel incat sa asigure venituri pentru aceste cheltuieli.

     

    In aceasta logica, nu mira faptul ca ministrul finantelor, Sebastian Vladescu, s-a declarat pregatit sa rupa acordul cu FMI, cel mai probabil pe motiv ca Fondul nu aproba un deficit bugetar mai mare. Dar, totusi, de unde ar urma sa soseasca veniturile in plus la buget? Deocamdata nu se atinge nimeni de TVA, iar noile taxe propuse de Finante sau de alte ministere cad una cate una, asa cum am vazut ca s-a intamplat cu taxa pe imobilizarile corporale sau asa cum se va intampla probabil cu taxa pe viciu pe tigari si alcool daca mustrarile venite de la Bruxelles vor fi luate in seama.

     

    In lipsa de alte solutii, colectarea mai buna ramane sfanta: seful ANAF, Sebastian Bodu, a explicat saptamana trecuta ca la scoala ca, daca vrem sa avem bani mai multi pentru sanatate sau invatamant, trebuie sa marim veniturile la buget, inclusiv cu sumele recuperate de la datornicii la fisc. Iar printre acestia se numara si cluburile de fotbal, prima la rand fiind Steaua, cu cea mai mare datorie restanta – 11,6 milioane de euro.

     

    Dincolo de circul mediatic starnit de razboiul devenit personal intre Sebastian Bodu si ex-patronul Stelei, Gheorghe Becali, nu poate trece neobservat modul cum amenintarea fiscala fata de clubul din Ghencea i-a mobilizat pe jucatori, care au castigat cu 4-0 meciul din grupele Cupei UEFA cu Lens. Spre deosebire de stimulentele financiare obisnuite in fotbal, adica ofertele de sume de bani pentru echipe, Bodu a oferit deci un altfel de stimulent Stelei, avantul de pe teren de joia trecuta nefiind fara legatura cu perspectiva executarii silite de catre ANAF.

     

    Mai putin stimulat astfel, Dinamo n-a facut decat un egal cu Heereven. Metoda patentata de Bodu merita insa incercata si in fazele superioare ale competitiei, iar daca se generalizeaza la scara economiei, probabil ca si performanta economica a marilor datornici la stat ar creste la fel de spectaculos ca si performanta sportiva a celor 11 active inca neinstrainate de contribuabilul Becali.

  • Cu banii pregatiti

    Toti cei sapte ofertanti au indeplinit criteriile de pana acum, iar ofertele financiare vor fi deschise in aceasta saptamana, dupa ce se va finaliza evaluarea ofertelor tehnice, potrivit unui comunicat al Ministerului de Finante. Dar cine sunt cei care au depus oferte?

     

    BANCA NATIONALA A GRECIEI: Cel mai mare grup financiar din Grecia are un profit net de 163 mil. euro pe 2004 si active totale de 60,1 miliarde de euro mld. euro in martie 2005.

     

    BNP PARIBAS: Una dintre cele mai mari institutii de credit din Europa, BNP Paribas (profit net 4,67 mld. euro, active totale 905 mld. euro) este a doua banca ca marime din zona euro dupa capitalizarea bursiera (peste 49 de miliarde de euro).

     

    DEXIA: Dexia (profit net de 1,77 mld. euro, active totale de 389,15 mld. euro) a anuntat in mai ca vrea sa se extinda in Europa de Est, in special in Romania, Bulgaria si Turcia, fiind interesata de privatizarea CEC (pentru care a angajat firma de avocatura Popovici & Asociatii), dar si de BCR.

     

    DEUTSCHE BANK: Una dintre cele mai mari banci din Europa si din lume (profit net 2,47 mld. euro, active totale 840 mld. euro), Deutsche Bank a fost consultantul financiar pentru grupul OMV la achizitia a 51% din Petrom. De asemenea, a intermediat iesirea pe pietele de capital a unor companii cu capital de stat precum Termoelectrica sau CFR Marfa.

     

    MILLENNIUM – BANCO COMMERCIAL PORTUGUES: Millennium BCP este cel mai mare grup financiar privat din Portugalia, cu active totale de 71,8 mld. euro in martie 2005 si profit de 600,8 mil. euro in 2004. Grupul e renumit pentru segmentarea clientelei, vanzare incrucisata si eficienta din back-office. Spre sfarsitul anilor ’90, s-a extins in Grecia si Polonia, investind 9 miliarde de euro in doi ani.

     

    ERSTE BANK AG: Erste Bank este a doua banca din Austria (active de 148 mld. euro in mardie 2005, profit net de 544,5 mil. euro in 2004). Pana de curand, Erste era privita drept banca cea mai determinata, dintre toti competitorii, sa cumpere CEC, dar acum este creditata cu sanse mari si in cursa pentru BCR.

     

    BANCA INTESA: Banca Intesa (profit net 1,8 mld. euro, active 274,5 mld. euro) este una dintre cele mai importante banci italiene. In afara granitelor Italiei este prezenta in 22 de tari: 17 europene (intre care Croatia, Rusia, Slovacia, Polonia, Turcia si Iugoslavia), 5 din continentele americane, 7 asiatice si o tara africana.

  • Razboiul nervilor continua

    Lupta intre putere si opozitie s-a mutat pe un teren nou. Blocajul din dezbaterile parlamentare a fost depasit, dupa ce reprezentantii coalitiei au cedat in fata opozitiei, acceptand cererea acesteia ca regulamentul modificat al celor doua Camere sa poata fi atacat la Curtea Constitutionala. E adevarat, in decurs de 25 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial – interval aproape dublu fata de termenul de 15 zile propus initial de PSD.

     

    Dar aceasta pare a fi singura victorie a Aliantei, intrucat e foarte posibil ca decizia Curtii sa-i fie potrivnica, daca va aprecia ca schimbarea presedintilor de Camere inainte de expirarea mandatului, prevazuta de regulamentul modificat, este neconstitutionala. Majoritatea celor noua membri ai Curtii sunt considerati apropiati ai fostei puteri, asa incat faptul ca noua putere ofera acum, prin proiectul de buget pe 2006, o alocatie bugetara sensibil mai mare pentru Curtea Constitutionala a si fost deja interpretat drept o incercare de a cumpara voturile judecatorilor de acolo.

     

    Rezultatul negocierilor dintre putere si opozitie l-a iritat pe premierul Calin Popescu-Tariceanu. Cu doar doua zile inaintea rundei de negocieri, el afirmase ca Alianta nu va ceda si va merge pana la capat cu schimbarea presedintilor celor doua Camere. Apoi, constient de faptul ca PSD ar putea bloca si discutiile referitoare la buget pe 2006 si cele despre legile integrarii, primul-ministru a acceptat ideea unui compromis cu principalul partid de opozitie. Totusi, a primit rezultatul final al negocierilor cu PSD ca pe o infrangere.

     

    Potrivit unor surse parlamentare, citate de Mediafax, artizanul cedarii a fost democratul Radu Berceanu. Acesta, ca si alti reprezentanti ai puterii, a promis sa accepte decizia Curtii Constitutionale, desi recunoaste ca ar putea fi in defavoarea lor. “Stim ca este subordonata PSD, dar ne gandim ca sunt oameni care isi dau seama de importanta acestei institutii si speram sa fie obiectivi”, a declarat Berceanu.

     

    De cealalta parte, conducerea PSD s-a aratat satisfacuta de negocieri. Presedintele partidului, Mircea Geoana, a afirmat ca formatiunea sa va respecta decizia Curtii, oricare ar fi aceasta, opinie intarita si de Adrian Nastase. Numai ca Nastase a deschis un nou front de disputa, declarand ca, daca presedintii Camerelor sunt schimbati din functie, inseamna ca tot sistemul de negocieri in baza caruia au fost numiti presedintii comisiilor parlamentare cade si el si trebuie reluat de la zero. Astfel incat razboiul nervilor din Parlament are toate sansele sa continue.