BusinessMagazin

Blog

  • Arbitri noi de la BNR

    Pana la un moment dat circulase zvonul ca Nicolae Ivan, presedintele Consiliului de Supraveghere al Fondului Proprietatea, ar urma sa fie inlocuit cu Nicolae Cinteza, directorul Directiei de Supraveghere din BNR. Premierul Tariceanu argumenta atunci ca ar fi necesara o implicare mai mare a bancii centrale in supravegherea Fondului, din ratiuni de credibilitate, afectata de intarzierile in aplicarea legii de infiintare a acestuia si de numeroasele critici din presa si din partea fostilor proprietari. In plus, premierul a promis ca va schimba modul de numire a Consiliului de Supraveghere, inlocuind algoritmul politic actual cu o conducere formata din tehnicieni.

     

    Tariceanu a acuzat in primul rand opozitia de sabotare a lansarii Fondului (PSD si PRM au blocat in Parlament ordonanta de privatizare a Loteriei si a Imprimeriei Nationale, doua din cele mai importante companii care ar fi urmat sa contribuie la portofoliul Fondului). Totusi, cele mai sustinute critici la adresa conducerii Fondului au venit dinspre Cotroceni si PD, pe motiv ca PNL si-a impus prea multi reprezentanti in Consiliul de Supraveghere si ca Fondul tinde sa devina o sursa de profit pentru liberali. Liderul PD Emil Boc a reclamat faptul ca partidul lui n-a primit nici un post in conducerea Fondului si n-a fost consultat la desemnarea membrilor Consiliului, iar noua democrata Elena Udrea a acuzat de-a dreptul ca Fondul Proprietatea e in pericol sa devina o megaafacere pentru PNL. Mai nou, si consilierul prezidential Theodor Stolojan a criticat modul cum va functiona Fondul, in speta expunerea la fluctuatiile bursiere a valorii titlurilor, spunand ca nimeni n-are dreptul sa-i dea unui despagubit „ceva in plus sau in minus fata de ceea ce i se cuvine“.

     

    Pana la urma, Ministerul Finantelor, in calitate de actionar majoritar, i-a cerut demisia lui Nicolae Ivan, inlocuitorul sau fiind desemnat Alexandru Paunescu, consilier juridic la Directia de Supraveghere a BNR. In plus, au fost schimbati patru din cei sase membri ai Consiliului de la Fond, singurii ramasi din fosta componenta fiind Ingrid Zaarour, presedintele Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, si Iulian Hutuca, vicepresedinte al ANAF. Noii membri sunt Silvia Ciorcoda si Ioan Hidan, tot din Directia de Supraveghere a BNR, Claudia Rosianu, consilier juridic la Ministerul Justitiei, si Nicolae Dinca, functionar in Primaria Capitalei.

  • Urmatoarea destinatie de top a Europei?

    PE URMELE CROATIEI: Campania publicitara „Descoperiti frumusetea salbatica“, finantata de autoritatile din Muntenegru, va fi difuzata de CNN pana in iulie

     

    „Ultima comoara nedescoperita din Europa“ – asa este promovata de marii operatori de turism micuta republica adriatica Muntenegru. Si, in ciuda incertitudinii provocate de referendumul de independenta din 21 mai, industria de turism lasa impresia ca nu mai poate fi oprita din drumul sau ascendent: in prezent, Muntenegru are 620.000 de locuitori, iar un sfert dintre adulti lucreaza in turism; pana in 2010 se asteapta ca aceasta pondere sa ajunga la o treime, scrie Transitions Online.

     

    Pe cand facea parte din fosta Iugoslavie, Muntenegru n-a avut niciodata o identitate distincta ca destinatie turistica. In anii ce au urmat dezmembrarii Iugoslaviei, marcata de razboi si de izolare politica, Republica Muntenegu a fost literalmente uitata, in vreme ce industria turistica din vecina Croatie incepuse sa infloreasca.

     

    Cu sprijinul investitorilor straini sau al celor locali, Croatia a reconstruit si restructurat sectorul turistic, numele insulelor sale capatand renume international. Muntenegru urmeaza, acum, exemplul Croatiei, iar statisticile par sa confirme tendinta. Numarul vizitatorilor straini in 2005 a fost cu 50% peste cifrele din deceniul trecut. Informatiile despre inceputul de sezon arata deja o crestere a numarului de vizitatori straini cu 30% fata de 2005.

     

    Pe canalul de stiri CNN a inceput, la 4 aprilie, campania „Descoperiti frumusetea salbatica“, promovata de Republica Muntenegru ca a doua faza a unui efort de publicitate ce a adus anul trecut o crestere semnificativa a numarului de turisti din Marea Britanie. Clipul va fi difuzat de 250 de ori pana in iulie.

     

    Organizatia de turism din Muntenegru arata ca numarul vizitatorilor de pe site-ul propriu – www.visit-montenegro.com – s-a dublat in prima saptamana a campaniei si continua sa creasca.

     

    Transformarea turismului in identitate a Republicii Muntenegru pe plan international nu este surprinzatoare: chiar si in deceniul de stagnare si izolare, cu razboaiele din Croatia, Bosnia si Kosovo care au ravasit tarile vecine, si cu instabilitatea din apropiata Albanie, turismul a ramas una dintre principalele activitati economice din micuta republica. Se prognozeaza ca numarul vizitatorilor va spori de la cinci milioane in prezent la 10 milioane pe an in 2010.

     

    Dar datele de azi sunt inca sub cel mai bun an turistic de pana acum. In 1986, Muntenegru a gazduit peste sase milioane de turisti. Iar atunci, ca si acum, cei mai multi proveneau din interiorul fostei Iugoslavii.

  • Proiectul „Bratislava“

    La marginea Bratislavei, pe o suprafata de 20 de hectare, va fi dezvoltat unul din cele mai mari proiecte rezidentiale din Europa Centrala si de Est, in valoare de 1,8 miliarde de euro. Acesta este doar unul din cele zece mari proiecte pe care intentioneaza sa le lanseze in regiune noul dezvoltator imobiliar, Quinlan Private Golub (QPG), scrie Irish Independent.

     

    Noua companie este un joint-venture intre doi giganti in domeniul investitiilor imobiliare: grupul irlandez Quinlan Private si compania americana Golub & Company. Principalele orase vizate sunt orase mari, aflate in dezvoltare rapida – cum ar fi Praga, Bratislava, Budapesta si Varsovia. In acelasi timp, QPG intentioneaza sa devina un jucator important pe sectorul de retail din Europa Centrala si de Est, impins de la spate de cresterea cheltuielilor de consum. Partenerii QPG au construit deja separat sau impreuna cateva centre majore de retail, inclusiv „The Mall of Sofia“ – unul din cele doar doua complexe comerciale in stil occidental din Bulgaria – care se va deschide in aceasta vara.

     

    Grupul are, de asemenea, planuri pentru dezvoltarea de cladiri de birouri de calitate, a caror lipsa pe piata se resimte, in urma cresterii investitiilor internationale, mai ales in orase cu o populatie cuprinsa intre 250.000 si 700.000 de locuitori. CEO al noii companii a fost numit Roger Dunlop; el va conduce o echipa de 73 de oameni, numarul lor urmand sa creasca pana la 100.

     

    Dunlop a ocupat inainte functia de managing director la Gleeson Homes, dezvoltator de proiecte rezidentiale – o divizie a MJ Gleeson plc din Marea Britanie -, iar in prealabil a lucrat o perioada indelungata in Europa Centrala si de Est. Quinlan Private a investit prima oara in Europa Centrala in 1998, cand a construit Hotelul Four Seasons din Budapesta, iar Golub a intrat in Europa Centrala si de Est si in Rusia dupa caderea Zidului Berlinului, ridicand numeroase proiecte in ciuda conditiilor dificile, unele cumparate de clienti ai Quinlan Private, cum ar fi Charles Square Centre din Praga. Inainte de asocierea cu grupul irlandez, Golub a lucrat in parteneriat cu General Electric in regiune. Noua companie, QPG, se asteapta sa mentina aceasta relatie de afaceri favorabila.

  • Nu vrem sa ramanem datori

    Cred ca nu l-am auzit niciodata pe guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, sa indemne poporul sa se imprumute, ci doar facand tot posibilul sa tempereze acest avant. In schimb, l-am auzit pe guvernator sustinand ca treaba oamenilor este sa economiseasca sau i-a indemnat sa consume mai putin, avand in vedere ca iau bani de la banca si-i cheltuiesc pe „nevoi personale“.

     

    Este creditul un rau pentru popor? Pentru companii e bun creditul, dar pentru oameni nu, pentru ca ei cheltuiesc banii – isi iau masini, case, se duc in vacanta, isi cumpara televizoare sau haine – nu asa cum fac firmele, care se dezvolta, fac investitii, cumpara echipamente si obtin profit.

     

    Conform unui raport al expertilor Bancii Nationale, publicat saptamana trecuta, o parte dintre companii se imprumuta insa in valuta din afara, schimba euro in lei si intra pe piata valutara si monetara pentru a specula cursul valutar si diferentialul de dobanda. Nici vorba de investitii.

     

    Incurajarea creditului pentru oameni reprezinta cea mai buna forma de stabilitate socio-economica. Au descoperit-o americanii de multe decenii, de aceea sunt cei mai indatorati din lume si nu au nici o problema sa traiasca cu aceasta povara. Faptul ca ai de platit ratele la un imprumut sau mai multe, dupa caz, te face mai responsabil la locul de munca. Suna comunist, dar asta-i adevarul.

     

    Inveti sa respecti procedurile, ierarhia si, mai mult, jobul. Stiind ca pe 25 ale lunii te asteapta bancherul sa-i dai inapoi banii, te aduce in postura de a nu risca sa-ti pierzi slujba, de a trage de ea si de a impinge lucrurile inainte. Aici se poate avea in vedere chiar si schimbarea jobului pentru un salariu mai mare. De multe ori, aceasta migratie ridica salariile intr-un intreg sector atunci cand managerii sunt nevoiti sa-si stabilizeze forta de munca. Schimbarea continua a jobului, adica acceptarea acestei situatii, este unul din atuurile americanilor.

     

    In ultimii trei ani de zile, o intreaga tara s-a schimbat. Nu din punctul de vedere al infrastructurii, al scolilor sau al spitalelor, ci din punctul de vedere al indivizilor, in particular. Multi si-au luat masina, si-au schimbat televizorul sau si-au luat o casa. Pe credit, ce-i drept. Dar perspectiva lor s-a schimbat. Au invatat repede cum sa-si faca rapid o „viata mai buna“ – faptul ca ai o masina intra in aceasta categorie -, chiar daca sunt datori pentru acest lucru.

     

    Ce pierzi? Libertatea financiara? Dar ai avut-o vreodata? Multi invoca faptul ca devin dependenti de banca, ca de un drog. Este un lucru rau? De ce? E mai bine sa pui deoparte euro pentru a-ti putea cumpara o casa, cu banii jos, cum se spune? Intr-adevar, ai o libertate financiara, dar numeri anii care ti-au mai ramas pana intri in posesia bunului. Ce te faci daca valoarea apartamentului creste si in loc sa castigi de pe urma lui, trebuie sa platesti diferenta in plus.

     

    Libertatea financiara are pretul ei, dar s-ar putea sa devina frustrant sa nu poti sa-ti realizezi obiectivul cat mai repede. Povara lunara a platii ratelor poate sa-ti puna mintea la contributie sa gasesti si alte forme de castig, ca sa-ti imbunatatesti balanta financiara, incepand de la a accepta sa faci proiecte suplimentare la serviciu pana la a deveni antreprenor.  

     

    Cineva spunea ca in aceasta situatie, cand te imprumuti, numai bancherul castiga. Financiar, da. Dar s-ar putea sa castigi si tu, psihologic. Sa privesti viata cu alti ochi si sa-ti doresti sa o imbunatatesti. Nu numai mental, la o discutie cu cineva cand ai timp de pierdut sau cand visezi, ci si din punct de vedere practic. Sa te oblige sa actionezi, nu numai sa stai pe bara.

     

    Creditul este cea mai buna forma de a avea grija de viata ta, de ceea ce faci. El schimba o intreaga generatie din punctul de vedere al mentalitatii. Este o schimbare subtila pe care nu o percepem in acest moment, dar contribuim la ea zi de zi.

     

    Sunteti indatorati peste cap, ziua de salariu s-a transformat in zi bancara, dar avem mai multa incredere in viitor. Pentru simplul fapt ca nu vrem sa ramanem datori.

  • Discopatia lombara a Partidului Democrat

    Pe vremuri era in mare voga cartea „Imitatio Christi“, tradusa si in romaneste sub titlul „Calea lui Hristos“. Iertata-mi fie comparatia, dar liderii PD nu sunt inca in stare nici sa-l imite, pana la capat, pe Traian Basescu. Acesta din urma macar s-a operat, intr-un sfarsit, de sale.

     

    Despre hernia de disc a presedintelui s-a scris si s-a vorbit saptamana trecuta pana la saturatie. Presedintele insa s-a operat si, la ora la care scriu aceste randuri, se reface rapid.

     

    Nimeni n-a suflat, in schimb, un cuvintel despre suferinta Partidului Democrat care, spre deosebire de Traian Basescu, refuza sa se opereze – desi un moment mai prielnic cu greu se putea gasi. Doborat de durere, nu doar presedintele s-ar fi cuvenit sa-si realizeze propria fragilitate, ci mai cu seama liderii PD. Salele prezidentiale au putut fi reparate la Viena, cele ale PD-ului, ba. Un pas gresit al presedintelui, o boala survenita peste noapte sau un accident neprevazut ar putea scoate partidul de pe scena politica in doar cateva luni. Si nici o asigurare de viata (sau de sanatate) nu poate acoperi un asemenea efect devastator. Nici macar una special conceputa pentru fumatorii inraiti.

     

    Cand stranuta Traian Basescu, intregul PD se imbolnaveste de gripa. Asta nu mai e gluma, e inconstienta, si inca de ambele parti. Pe de o parte greseste presedintele, refuzand sa incurajeze maturizarea institutionala a partidului pe care l-a pastorit (si inca o mai face) si independenta liderilor acestuia.

     

    Motivul este, pe cat de egoist, pe atat de gresit. Desigur, pe termen scurt e eficient sa ai „copii“ care sa nu-ti iasa din vorba si care sa execute, fara cracnire, sarcinile trasate. Pe termen lung insa, efectele asupra „copiilor“ sunt devastatoare. Obisnuit sa execute, nu sa si discute, „progeniturile“ nu vor invata niciodata cum sa ia singuri decizii. Asa ca, in momentul in care o boala Alzheimer sau pur si simplu o degenerescenta senila afecteaza capul familiei, „copiii“ in cauza raman ai nimanui. Si primul care va avea de suferit va fi chiar „tatal“, caruia nu va mai avea cine sa-i aduca la capatai o cana cu apa cand ii va fi mai tare sete.

     

    Gresesc si liderii PD, in frunte cu Emil Boc, refuzand sa-si ucida, la modul simbolic, fireste, tatal. Desi am mai scris despre acest subiect, suferinta presedintelui il readuce, dupa cum era de asteptat, in actualitate. Imaginati-va, bunaoara, ca, in loc de o hernie de disc, Traian Basescu suferea un infarct miocardic sau o ruptura de anevrism care sa-l incapaciteze, aidoma lui Ariel Sharon, pentru o perioada mai lunga decat cateva ore sau cateva zile. Dependenta PD-ului de imaginea presedintelui s-ar transforma, peste noapte, din binecuvantare in blestem. (Ce-i drept, Kadima a castigat – sa spunem asa – alegerile, cu un Sharon in coma, dar asta tot datorita transferului capitalului de simpatie.) Iesiti de sub aripa de closca a Palatului Cotroceni, puii din PD n-ar mai sti incotro s-o apuce. Degeaba isi imagineaza Emil Boc ca performantele la guvernare ale lui Vasile Blaga sau ale Ancai Boagiu vor izbuti, singure, sa asigure popularitatea partidului. Degeaba se iluzioneaza Adriean Videanu ca parul sau grizonat si cele cateva proiecte „revolutionare“ de la Primaria Capitalei ii vor asigura vizibilitatea de odinioara a lui Basescu.

     

    Daca Traian Basescu si-a construit imaginea in lupta cu PSD, liderii Partidului Democrat (daca ii putem numi asa, nici unul dintre ei nefiind, propriu-zis, conducatori) nu au facut altceva decat sa reflecte o parte din „stralucirea“ astrului-sef. Diferenta e aceeasi dintre soare si luna. Amandoua stralucesc pe cer, dar numai primul produce lumina. Din acest punct de vedere, diferenta dintre PD si mult hulitele PRM si PNG este minima. Toate sunt partide de lider, chiar daca numai primul se afla la guvernare. Procentajul lor electoral nu se bazeaza pe o ideologie si nici macar pe o colectie de personalitati politice. El se umfla si se dezumfla in functie de prestatia liderului. Daca Vadim Tudor sau Gigi Becali dispar maine din viata politica, dispar si partidele pe care le-au construit. Daca Traian Basescu dispare, nici soarta PD-ului nu este tocmai roza.

     

    Sa nu mergem, insa, cu gandul atat de departe. Sa ne oprim la ipoteza mult mai banala, in care presedintele si-ar pierde flerul politic si ar incepe sa scada rapid la capitolul incredere. In definitiv, scenariul nu este nici pe departe atat de extravagant pe cat ar putea sa para la o prima vedere. Popularitatea acestuia se inalta pe temelii la fel de fragile precum simpatia microbistilor.

     

    Un prim semnal de avertizare in acest sens exista deja. Ultimul sondaj de opinie, desi plaseaza Alianta D.A. la un confortabil 48%, semnaleaza totodata si un trend mai putin imbucurator pentru PD – reechilibrarea optiunilor de vot intre cele doua partide componente. Daca inaintea scandalurilor legate de Legea Lustratiei si, mai cu seama, de CNSAS, PD se detasa clar de PNL, cu doua treimi din optiuni, acum diferenta s-a redus la marja de eroare: doua-trei procente.

     

    Cata vreme un sprit baut de presedinte cu Becali si o replica de genul „sunt prea departe ca interes de aceasta problema (a CNSAS)“ au putut provoca o asemenea fluctuatie in optiunile de vot ale electoratului PD (exagerez, insa foarte putin), ne putem doar imagina ce consecinte ar avea alte interventii (si) mai putin inspirate ale aceluiasi.

     

    Solutia pentru PD vine – cum altfel? – tot de la Traian Basescu. Un proverb din Indochina (pare-mi-se) zice asa: „Nu fa prostia sa te prinzi de coada tigrului – dar, daca totusi te-ai prins, nu-i mai da drumul“. Nu fa prostia – am putea spune noi – sa incerci sa-l imiti pe Basescu, dar, daca tot te-ai apucat sa o faci, macar imita-l pana la capat. Presedintele s-a operat de sale, iar zilele acestea reinvata, scrasnind din dinti, sa mearga de unul singur. Zice-se ca, daca mai amana operatia, risca sa paralizeze.

  • Reeducarea bancilor

    Integrarea Romaniei in Uniunea Europeana va marca un nou drum pentru bancile prezente pe piata. Consolidarea sistemului bancar va continua, iar numarul jucatorilor principali cu acoperire nationala va scadea probabil la patru sau cinci. Schimbarile vor fi insa chiar mai mari si mai profunde.

     

    Despre regulamentul Basel II se vorbeste de mult timp, insa bancile care sunt deja pregatite sa il implementeze sunt putine. Impactul acestui regulament asupra bancilor din Romania va conduce, in timp, la o aliniere a acestora din punct de vedere al politicilor de adecvare si al practicilor de utilizare eficienta a capitalurilor. Bancile vor pune accent nu numai pe realizarea veniturilor, dar mai ales pe aspectul calitativ al utilizarii eficiente a capitalurilor. Astfel, cele ce astazi isi inregistreaza in bilant active pe care le achizitioneaza practicand preturi extrem de joase vor fi penalizate la aplicarea standardelor interne de evaluare a riscului conform Regulamentului Basel II. Prin aplicarea acestui regulament, tot mai multe banci vor utiliza instrumentele de calcul care comensureaza costurile capitalurilor investite, noi ratii si termeni financiari vor fi prezenti in deciziile de afaceri.

     

    Dezvoltarea cantitativa evaluata in prezent in special prin cresterea numarului de sucursale, cresterea volumului de venituri, cresterea numarului de personal va fi inlocuita de o dezvoltare axata pe calitate (un grad inalt de sofisticare si diversificare a produselor, pregatirea softului, managementul riscului etc.).

     

    Pe de alta parte, globalizarea, regionalizarea vor fi concepte din ce in ce mai prezente in sistemul bancar din Romania. Crearea pietelor regionale va determina crearea unor aliante regionale atat in domeniul corporatist, cat si in cel bancar. Efectul? Intarirea jucatorilor regionali, care vor deveni in acest fel extrem de puternici.

     

    Pietele regionale trebuie privite cu atentie in urmatorii 3-4 ani, cand ne vom putea astepta la reconfigurari de poli de putere financiara. Spre exemplu, pierderea influentei si fortei financiare de catre grupuri financiare consacrate din Europa Centrala si de Est datorita in special unui management al riscului defectuos. La fel, poate fi vorba despre migrari de capitaluri, achizitii si fuziuni care sa introduca in regiune noi jucatori mai puternici, cu forta financiara mult mai mare si cu o disciplina financiara armonizata cu reglementarile europene.

     

    La ce ne putem astepta in Romania? Din ce in ce mai mult, este de asteptat ca finantarea activitatii subsidiarelor de aici a unor grupuri corporatiste internationale sa fie asigurata centralizat. Astfel, bancile din Romania isi pierd gradual rolul de intermediar financiar in diferite sectoare ale economiei. Pe de alta parte, sectoarele principale ce vor continua sa fie sustinute de sistemul bancar autohton vor fi in special IMM-urile, care vor acoperi o pondere din ce in ce mai mare in economie, cat si populatia, al carei nivel de trai va continua sa creasca dupa integrare.

     

    Un alt proces interesant in aceasta perioada de tranzitie poate fi externalizarea de catre banci a unor tipuri de produse sau activitati. Astfel, daca in prezent, exista tendinta de a acumula putere, forta cu orice pret, traversand un proces de consolidare interna, dupa integrare va avea loc o specializare pe domenii. In acest proces, bancile ce au atins un anumit grad de dezvoltare vor dori sa isi externalizeze anumite produse si/sau activitati (de exemplu white labeling, co-branding, IT solutions, externalizari de produse derivate etc.).

     

    Deloc de neglijat, concurenta pe piata bancara va continua sa creasca, in conditiile in care pe piata din Romania vor opera atat banci rezidente, cat si nerezidente. Acest fenomen, cumulat cu anumite masuri de politica monetara si valutara va conduce la reducerea profiturilor bancilor din Romania.

     

    Datorita diferentialului de dobanda dintre moneda nationala si cea straina, in special euro si dolarul american, piata locala va continua sa fie vulnerabila la presiunea bancilor straine si a altor tipuri de investitori financiari.

     

    Si nu in ultimul rand, este imperativa dezvoltarea imediata a pietei primare si secundare de capital si cresterea gradului de intermediere financiara. Acesta ramane extrem de redus in Romania comparativ cu cel din celelalte tari din Europa Centrala si de Est care au fost deja integrate in Uniunea Europeana.

     

    Fondurile structurale vor fi alocate numai dupa aprobarea proiectelor de catre Uniunea Europeana si ulterior obtinerii finantarii integrale a proiectelor. Cu ajutorul pietei de capital se vor crea mecanismele financiare necesare pentru atragerea si utilizarea fondurilor europene in diverse proiecte de interes local sau national.

     

    Tragand linie si adunand, ca o concluzie generala a celor de mai sus, impactul pozitiv pe care aderarea la Uniunea Europeana il va aduce sistemului bancar din Romania va fi asupra stabilitatii pietei bancare si al cresterii gradului sau de sofisticare. Acest lucru se va intampla, in principal, prin reeducarea bancilor in directii legate de reguli si sisteme de prudentialitate sporita, conform normelor si standardelor europene si  prin consolidarea pietei financiare interne si a mecanismelor aferente.

     

    Roxana Moldovan este vicepresedinte executiv si membru in Consiliul de Administratie la ABN AMRO BANK (ROMANIA) S.A.

  • Cultura mess

    Messenger, skype, icq si multe alte forme de chat „organizat“ au luat cu asalt computerele de pretutindeni. Ne schimba aceasta forma de comunicare comportamentul social? Cum? Prin ce ne distingem de generatiile obsedate de scrisori, telegrame sau de telefoane mobile?

     

    Are Italo Calvino o formulare extraordinara a esentei telefoniei. Si anume: cand un telefon suna, pentru o fractiune de secunda, ai impresia ca e al tau, ai impresia ca suna pentru tine. Chiar si atunci cand mergi pe o strada si auzi din vreo casa un telefon fix sunand nu se poate sa nu-ti tensionezi pentru o clipa auzul ca si cum apelul ti-ar fi fost destinat. Ei bine, messengerul & comp. tocmai aici declanseaza revolutia, in acest reziduu subconstient-democratic din apelul telefonic – e o forma mult mai intima de comunicare. Sa fim intelesi, aceste forme de chat sunt complet diferite de chatul clasic in care identitatea iti punea deja probleme si in care finalitatea era aproape fara exceptie un soi de flirt. Pe messenger, de foarte multe ori, cunosti persoana pe care o treci in lista cu prieteni. Deci nu ai surprize de identitate. E o forma extrem de intima de comunicare si, culmea, aceasta forma s-a clasicizat, a devenit instrument de dialog in interiorul companiilor.

     

    Intr-un singur punct se intalneste cu telefonia mobila: efectul secundar grav este supracomunicarea. Iluzia mesajului scurt si la obiect ascunde o intreaga retorica extrem de stufoasa. Comunicarea asa-zis rapida intarzie mult deciziile. Cam asa se intimpla si cu SMS-ul, forma care face parte din aceeasi cultura a chatului.

     

    Un dialog pe chat poate ajunge mult mai intim, mai personal sau mai personalizat decat un dialog fata in fata. Culmea dialogului uman este ca fetele se autoinhiba atunci cand oamenii comunica direct. Exista forme complexe de transmitere a mesajelor prin miscarea mainilor, a sprancenelor, a capului etc. Sunt chestiuni ultracunoscute in comportamentul comunicarii. Pe messenger toate astea dispar si apare curajul iscodirii celuilalt. E mult mai greu sa ajungi pe chat la un prag de ireconciliere. Din acest motiv preferam de multe ori sa amanam discutii incomode cu un prieten la o bere pentru a profita de comunicarea indirecta (dar, de fapt, mult mai directa, indiscreta si incisiva) de pe chat.

     

    Sunt oameni care nu suporta messengerul tocmai pentru ca nu doresc sa fie atat de intimi cu nimeni. Fobia de intimitate este singura care poate impiedica acest gen de comunicare. Care sunt efectele? O mult mai slaba comunicare directa. Un limbaj de lemn accentuat in dialogul fata in fata, completat de un limbaj al intimitatii extrem de variat si de complex in spatiul virtual.

     

    Comunicarea cu o semi-absenta pe care o presupune messengerul modifica evident comportamentul individului contemporan. Discursul intim devine complex, misterios, incisiv. Discursul in public se pietrifica, devine din ce in ce mai cliseizat.

     

    Sa vorbim putin despre efectele asupra vietii amoroase ale culturii mess. Cunosc multi oameni care au strans relatiile pe messenger. Care inainte sa iasa la o a doua bere, sau inainte sa inceapa o relatie amoroasa, sau inainte sa faca sex, stiau extrem de multe lucruri unul despre celalalt. Problema secolului trecut – daca e s-o numim problema – era ca oamenii incepeau sa se cunoasca si sa-si inventeze un limbaj intim comun abia dupa ce faceau sex, abia dupa ce se cunosteau fizic. Cultura mess a inversat succesiunea. Exista un recul, dupa eliberarile de tot felul din perioada hippie, o reconservatorizare (scuzati inventiile lexicale).

     

    Tot in aceasta categorie de comunicare intra si SMS-ul. Romancierul Jonathan Coe – care in „Cercul inchis“ se amuza cu dragostea consumata prin SMS dintre un barbat insurat si o tanara secretara – face un pronostic interesant care cumva umanizeaza tot tsunami-ul tehnologic din vietile noastre. Observatia este urmatoarea: mai mult de jumatate din SMS-urile trimise in lumea asta sunt un soi de flirt electronic, au mai mult sau mai putin un continut erotic. Morga business, de individ impenetrabil care foloseste tehnica doar pentru a manipula si domina si a face bani, este un mit care ma face sa rad. Tehnica nu face decat sa respecte proportiile pe care un individ este dispus sa le stabileasca intre viata intima si viata publica. Exista o ipocrizie si o frica destul de imbecile – cum ca tehnica ne dezumanizeaza. Dar, cu cat stai sa observi mai atent, cu atat vezi ca formele noi de comunicare, noile avantaje tehnologice nu fac altceva decat sa ne umanizeze foarte mult, uneori inutil de mult. Consumam un timp dublu de plans unii pe umerii altora datorita culturii mess.

     

    Terminator sau Matrix sunt niste utopii slabe pentru ca presupun un control al masinilor asupra oamenilor. Sa fim seriosi. Viitorul arata altfel. Tendinta este tocmai de a transforma tot ce e omenesc in „si mai omenesc“ prin intermediul tehnicii. Probabil, peste o suta de ani, nu vor zbura nici rachetele spre Saturn, nici nu ne vom lupta cu cyborgii! Va fi o bazaiala continua de barfa, flirt, cearta, in cele mai variate si tehnologizate forme umanoide posibile.

  • Post-post-Razboiul-Rece

    A fost o revelatie sa ma gasesc in Europa de Est taman atunci cand Dick Cheney avertiza Rusia cu privire la folosirea exporturilor sale de petrol si gaze naturale drept „unelte de intimidare si santaj“.

     

    „Financial Times“ observa ca o parte din presa rusa a prezentat remarcile lui Cheney ca ecouri ale discursului lui Winston Churchill din 1946 de la Fulton, Missouri, in care fostul premier britanic avertiza ca o „Cortina de Fier“ cobora asupra Europei.

     

    Eu, sincer, nu cred ca ne intoarcem la Razboiul Rece. Cred ca mergem inainte. Parasim lumea in care am trait – cea de dupa Razboiul Rece – si intram in epoca „post-post-Razboiul Rece“. Iar americanilor nu le va placea aceasta epoca de dupa epoca post-Razboi Rece decat daca iau in serios problema energiei.

     

    In timpul Razboiului Rece, lumea era bipolara, stabilizata intre doua superputeri de o balanta nucleara. Lumea post-Razboiul Rece a fost, pentru americani, o epoca de aur unipolara in care hiperputerea America, dupa cum au numit-o francezii, parea ca domina scena globala economic si strategic – o scena caracterizata de expansiunea moderata a pietelor libere si a guvernelor alese in mod liber.

     

    Lumea post-post-Razboiul Rece e o lume multipolara in care puterea Americii este pusa la incercare din fiecare ungher. China creste ca putere gratie muncii sustinute si  ratei ridicate de economisire. Dincolo de China, insa, alte puteri – care erau in declin in lumea de dupa Razboiul Rece – se ridica acum doar multumita explozivelor preturi ale petrolului.

     

    Acestea sunt: Rusia lui Vladimir Putin, care combate SUA pe o varietate de fronturi; Venezuela lui Hugo Chavez, care e o Cuba a lui Castro dopata cu steroizi, conducand un nou val de nationalizari si de antiamericanism in America Latina; si, bineinteles, Iranul – care isi foloseste scutul petrolier pentru a deveni o putere nucleara. Da, cei 70 de dolari pentru un baril de petrol fac multipolara aceasta lume post-post-Razboi Rece. „Este axa petrolului“, spune Michael Mandelbaum, autorul volumului „Apararea lui Goliat“. „E mai trainica si mai importanta decat terorismul – si nu avem nici o politica pentru asta.“

     

    Nu numai ca altii devin mai cutezatori: si Statele Unite au devenit mai putin intimidante. Cu americanii care sangereaza in Irak, cu George W. Bush extrem de nepopular in Europa si cu sistemul bipartit american atat de umflat incat nici nu mai poate raspunde la o criza precum aceea din energie, America nu mai e la fel de temuta. „In 2002 si 2003 toata lumea vorbea despre «hiperputerea americana»“, spune Eric Frey, editor al cotidianului austriac Der Standard. „Nimeni nu mai vorbeste zilele astea despre coplesitoarea putere a Americii, si asta s-a adaugat curentului antiamerican. Pentru ca inainte aveai resentimente si respect, iar acum ai resentimente si dispret.“

     

    In acelasi timp, revenirea Rusiei a atras atentia Europei de Est. Ungaria primeste mai mult de jumatate din gazele sale naturale din Rusia. In ultima vreme, unii maghiari au inceput sa-si aminteasca o anecdota din timpul Razboiului Rece: dupa ce echipa de fotbal a Ungariei a infrant echipa URSS, Kremlinul a trimis liderilor maghiari o scurta telegrama: „Felicitari pentru victorie. Stop. Petrol stop. Gaze naturale stop“.

     

    „Daca m-ai fi intrebat in urma cu cinci ani, as fi zis ca povestea s-a terminat – gata cu ursul rusesc“, spune Pal Reti, editorul HVG, o revista economica din Ungaria. „Au destule probleme acasa ca sa nu le mai arda de problemele altora. Dar am descoperit ca au un set diferit de prioritati si ca acum au si puterea“ sa actioneze asupra lor. Da, Rusia nu prea mai are cine stie ce armata sau cine stie ce ideologie, dar are inca o multime de instincte primare si are si banii din petrol sa si le satisfaca. In lumea de dupa Razboiul Rece, integrarea europeana si reforma economica pareau ireversibile si transformarea Europei intr-o putere democratica la nivel global parea certa. Dar in lumea post-post-Razboi Rece, Europa nu se mai poate uni pentru nimic – nici macar pentru o politica energetica – asa ca e impinsa de colo-colo de Rusia.

     

    „Sunt foarte pesimist in ce priveste Europa Occidentala – si asta e ceva nou“, remarca Lajos Bokros, profesor de stiinte economice la Universitatea Central-Europeana din Budapesta. Prea multi europeni occidentali „nu sunt indeajuns de competitivi“ si „nu vor sa implementeze reformele“. Daca Europa nu alege modelul cresterii accelerate a Irlandei, in opozitie cu modelele francez, italian sau german, adauga Bokros, „declinul intregii regiuni europene va continua si Europa va deveni insignifianta si irelevanta pentru acest joc global“.

     

    Din toate aceste motive, nu mi-e dor de Razboiul Rece, dar imi lipseste epoca post-Razboiul Rece. Pentru ca aceasta epoca post-post-Razboi Rece pare infinit mai dezordonata, mai dificil de controlat si mai plina de prea multi baieti rai care se imbogatesc nu construind societati decente, ci pur si simplu forand puturi de petrol.

     

    Thomas Friedman este comentator la The New York Times si detinator a trei premii Pulitzer; urmatorul sau articol va aparea in numarul din 31 mai al BUSINESS Magazin.

     

    Traducere de Mihai Mitrica

  • Aurul telenovelelor

    Americanii n-au inventat chiar totul in materie de succes de televiziune. N-au reusit, de exemplu, sa faca nimic asemanator telenovelei sud-americane – asa ca abia acum importa scenarii, redenumesc personajele, adapteaza decorurile si spera ca rezultatul final sa nu arate a imitatie proasta.

     

    In livingul unei case californiene middle class, Andrea tocmai afla ca cel de care e indragostita, Alex, a plecat la New Jersey in cautarea fratelui sau, Louis, care a fost rapit de mafie. „Cum ai putut permite sa se intample asa ceva?“, o intreaba Andrea pe Rita, mama celor doi frati. „Ce sa permit?“, intreaba nedumerita Rita. „Louis este retinut impotriva vointei lui.“ „N-ai de unde sa stii asta“, ii da replica Andrea, gata sa izbucneasca in lacrimi. Rita, provocatoare: „Alex isi iubeste fratele. Si credeam ca si tu il iubesti“. Andrea, sfidatoare: „Il iubesc, dar dragostea nu inseamna sa infrunti niste criminali numai pentru ca tu crezi ca el ar putea fi acolo“. Rita, condescendenta: „Ba da, asta inseamna, draga. Si intr-o zi, cand vei fi cu adevarat indragostita, vei sti asta“. Si, taiati!

     

    Scena, filmata intr-un studiou de productie primavara aceasta, e din „Masa pentru trei“, un nou serial care va fi difuzat la inaugurarea, in aceasta toamna, a noului canal Fox, My Network TV. Dar „Masa pentru trei“ nu e un show obisnuit. E programat sa aiba o intindere limitata – dar concentrata – in toate noptile primelor cinci zile ale saptamanii, pentru 13 saptamani la rand. Si mai semnificativ, e bazat pe o telenovela columbiana cu acelasi nume, „Masa Para Tres“.

     

    Acum, telenovela – un gen melodramatic latino-american – incearca sa atinga si publicul vorbitor de limba engleza din SUA. Programul de telenovele de doua ore al My Network TV – cea de-a doua ora va include „Casa de moda“, a carei actiune se petrece in lumea modei si in care joaca o malefica Bo Derek – e doar inceputul unui val de productii in stil telenovela care se dezvolta in prezent in marile retele TV din SUA, cu decoruri locale si actori americani.

     

    NBC Universal a incheiat recent un contract pentru doi ani pentru a produce in engleza telenovele si alte formate transmise de Telemundo, subsidiara sa de limba spaniola. ABC cauta sa adapteze „Yo Soy Betty La Fea“ („Eu sunt Betty cea Urata“), o telenovela columbiana care a spart topurile, iar CBS vine cu scenarii originale care contin formule de baza ale telenovelelor, cum ar fi povestile aspirationale cu Cenusarese.

     

    Fox, care si-a programat inaugurarea My Network TV pe 5 septembrie, va fi prima care va transmite telenovele. Twentieth Television, divizia de productie si dezvoltare a Fox-ului, are in plan sa adapteze cel putin trei telenovele pe an pentru a umple un spatiu de doua ore – spart in doua calupuri de cate o ora, fiecare cu cate un nume tematic sugestiv: „Dorinta“, pentru productiile transmise intre 8:00 si 9:00 seara si „Obsesii secrete“, pentru cele transmise de la 9:00 la 10:00.

     

    „E ca goana dupa aur“, spune Nely Galan, producatoarea din Los Angeles care adapteaza telenovele pentru NBC Universal. „Telenovela este un gen nou si fierbinte.“ Dar provocarea pentru Galan si alti producatori ai versiunilor in limba engleza e sa pastreze savoarea telenovelelor – care, spre deosebire de productiile soap opera, au scenarii cu inceput, cuprins si incheiere si se intind pe parcursul catorva luni, nu al catorva decenii – ajustand in acelasi timp si formatul, pentru a satisface asteptarile culturale ale audientei americane.

     

    Patricio Wills, presedintele Telemundo Studios, spune ca „povestea din telenovele este intotdeauna aceeasi: e despre un cuplu care vrea sa se sarute si despre un scenarist care timp de 200 de episoade nu ii da voie“. Dar particularitatea vine din felul in care ii agata pe telespectatori, tinandu-i in fata televizorului noapte dupa noapte. „Pe masura ce citesc scenariul, ma absoarbe“, spune Bob Cook, presedinte si COO la Twentieth Television. „E ca chipsurile.“ Executivii de la Twentieth Television spun ca au pornit procesul de adaptare mergand la marii producatori latino-americani si americani si „cernand“, pentru telenovele, teme universale ca triunghiurile amoroase si lupta pentru putere si bogatie – dar au respins, in acelasi timp, povestile mai bine focusate, cum sunt cele care se invart in jurul problemelor de clasa. Productiile din SUA, spune Paul Buccieri, presedintele pentru programe al companiei, se zbat sa pastreze specificul telenovelelor, mentinand aidoma unele scene si dialoguri, precum si e-senta povestii, si ritmul alert al actiunii.

     

    Dar productiile respective trec si prin operatii estetice serioase. Numarul episoadelor a fost comprimat la 65, de la obisnuitele 120-200 in cazul telenovelelor, pentru a elimina sub-scenariile care nu avanseaza odata cu povestea principala si pentru a mentine fiecare serial in limita a trei luni, spune Buccieri. Traducerea presupune, de asemenea, actiune si decoruri mai actuale – si mai sic. In versiunea originala a „Mesei pentru trei“, doi frati fugari ajung sa se lupte pentru aceeasi femeie. Cei doi au locuit la tara, au intrat in conflict cu un latifundiar si au fugit la Bogota. In versiunea engleza, fratii sunt tot fugari si se indragostesc tot de aceeasi femeie, dar „am schimbat peisajul rural cu cel din New Jersey, latifundiarul cu mafia italiana, iar ei fug la Los Angeles“, spune regizorul Alex Wright.

     

    Drama si momentele care te tin cu rasuflarea taiata sunt inca prezente, dar jocul actoricesc tipic telenovelelor – adeseori profund exagerat – a fost eliminat. „Avem oameni care tipa, oameni care plang, oameni care se lupta, dar totul este facut realist“, spune Wright. „Americanii folosesc mai putin limbajul corpului decat columbienii, asa ca si noi l-am redus. Sau sa ridici mainile in aer si sa strigi «Dios mio!»… toate astea le-am scos.“

     

    Totul se face din nevoia de a tine cont de diferentele culturale care trec dincolo de simpla traducere, spun producatorii, chiar daca telenovelele sunt adeseori produse pentru pietele straine. Spre exemplu, nu este neobisnuit in tarile latine ca in aceeasi casa sa locuiasca, alaturi de parinti, si copiii deveniti adulti – dar in versiunea americanizata a „Mesei pentru trei“, cei mai multi dintre ei au propriile locuinte. Primul proiect de adaptare al lui Galan, „Trupul dorintei“, subliniaza dificultatea unui astfel de demers. O telenovela populara transmisa de Telemundo in acest an, „El Cuerpo del Deseo“ are ca personaj proprietarul unei vechi companii de citrice care se insoara cu o femeie tanara si vicleana si apoi moare, se reincarneaza intr-un taran musculos care gaseste dragostea si razbunarea in lumea pe care tocmai a parasit-o. Cam de poveste, da. Dar totusi atragator. Galan, fost presedinte pentru entertainment la Telemundo, spune ca treaba ei este sa pastreze ceea ce ea numeste „autenticitatea“ telenovelei.

     

    „Exista o anume tusa care particularizeaza telenovelele de «Neveste disperate», de productiile soap opera sau de alte seriale dramatice“, spune ea. „Asta le face unice. Pasiunea lor dusa pana la limitele superioare. Noi chiar credem in suflete-pereche, in indragostiti nefericiti, in a-ti gasi iubirea vietii. Astea sunt limitele superioare. Nu este ceva sexual. E altceva.“ Genul este atat de diferit dintr-un anumit punct de vedere, incat unii zic ca mai bine sa-l lasi asa cum e.

     

    Barbara Bloom, senior vicepresedinte pentru programe de zi la CBS, spune ca reteaua lucreaza la un hibrid care incorporeaza ceea ce ea numeste „fundamentele-simbol“ ale telenovelei, cum ar fi femeile puternice si influente – dar nu incearca sa le copieze. „Asa ceva nu pare pe gustul publicului nostru si nu pare ca pune in valoare ceea ce au reusit sa obtina aceste show-uri“, spune ea despre simplele adaptari.

     

    In loc de asta, reteaua lucreaza la cateva proiecte originale cu scenaristi ca scriitorul Nicholas Sparks, avand costuri de productie care se asteapta sa fie mai ridicate decat cele ale unei soap opera de zi, dar mai mici decat cele ale unor seriale obisnuite de prime-time, spune Bloom.

     

    Productiile in engleza au in plan castinguri multiculturale care pot include uneori actori din telenovelele originale. Eliana Alexander, veterana a doua telenovele ale Telemundo, spune ca serialul „are mai mult nerv si actiune decat serialele tip soap opera“, dar a inmuiat tonurile ridicate din telenovele. „Telenovelele au tendinta de a impinge totul la maximum“, spune ea. „Arturo, lasa-ma, te rog!“, striga demonstrativ, batandu-se cu pumnii in piept. „Americanii nu ar fi pregatiti pentru asa ceva“. In „Masa pentru trei“, spune ea, „eu iau bataie, dar foarte decent“.

     

    Traducere si adaptare de Mihai Mitrica

  • In expansiune

    PubliMedia International, compania de publishing a grupului MediaPRO, isi continua expansiunea prin achizitionarea unui cotidian generalist: Gandul.

     

    Saptamana trecuta PubliMedia International a anuntat achizitionarea unui pachet de 60% din actiunile S.C. Crucisatorul, compania care editeaza cotidianul Gandul.

     

    Ziarul a aparut in urma cu un an, la initiativa unui bloc de jurnalisti demisionari ai Adevarului si a poetului Mircea Dinescu.

     

    PubliMedia International este cea mai mare companie de publishing autohtona, avand in portofoliu 12 reviste (printre care BUSINESS Magazin, Apropo, The ONE, Maxim,  ProTV Magazin sau ProMotor), un cotidian economic national (ZIARUL FINANCIAR), sapte ziare regionale si numeroase anuare si cataloage.

     

    Conform intelegerilor contractuale dintre partenerii tranzactiei, PubliMedia va asigura managementul, iar politica editoriala va fi responsabilitatea exclusiva a directorului ziarului, Cristian Tudor Popescu.

     

    Obiectivul de piata comun este ocuparea de catre Gandul a primei pozitii pe segmentul ziarelor generaliste de calitate si pe care, in prezent, mai activeaza titluri precum Adevarul, Evenimentul Zilei, Cotidianul sau Jurnalul National.

     

    Citat de Mediafax, Cristian Tudor Popescu a spus ca aceasta tranzactie reprezinta „cea mai buna afacere pe care ziarul Gandul putea sa o faca in actualul peisaj mediatic“. Popescu a admis ca fara sustinerea unei companii media puternice, ziarul Gandul ar fi pierdut „ceea ce a realizat pana acum“.

     

    Prin achizitionarea cotidianului Gandul, PubliMedia devine jucator si pe piata cotidienelor generaliste de calitate, un segment aflat in prezent in usor declin, dar considerat de principalii playeri din industrie de viitor (dovada relansarea Evenimentul zilei de catre Ringier si noua investitie a MediaPRO).