Nici nu s-a incheiat razboiul de toamna al preturilor la tigari, ca a inceput un altul. De data aceasta a fost pusa la bataie artileria grea: unul dintre combatanti a scos o marca internationala, dar parca facuta special pentru Romania, Next, iar celalalt o marca de forta, Dunhill. Primul foc de arma a fost tras de Philip Morris (PM) in ianuarie, cand s-a lansat Next: o tigara usoara, alba, multifilter, cu charcoal – adica o tigara care aduna, in acelasi filtru, multe dintre preferintele fumatorului roman. Desi Next e o marca internationala, prezenta in 17 tari, se potriveste manusa pe piata romaneasca. Contraatacul British American Tobacco (BAT), principalul competitor, a fost rapid si precis. Rapid, pentru ca miscarea celor de la BAT vine la mai putin de o luna dupa lansarea Next. Precis, pentru ca BAT scoate din maneca un as adevarat: Dunhill – o marca internationala, puternica, prezenta in 120 de tari si care are deja o notorietate conside-rabila in Romania. Asa arata pozitiile pe care le-au ocupat Philip Morris si BAT pentru campania de iarna de pe piata tigarilor din Romania. De aici incolo, confruntarea dintre cei mai mari competitori de pe piata tutunului – impreuna, BAT si Philip Morris au 70% dintr-o piata de un miliard de dolari anual – tine de detalii. Spre deosebire de toamna trecuta, cand cursa scaderii preturilor a fost declansata de BAT, de data aceasta prima miscare a facut-o Philip Morris, care a atacat pe segmentul tigarilor usoare, lansand Next in doua variante: Lights si Super Lights. Next are filtru charcoal, deci este o tigara alba (white tipping), infatisare cu priza la romani. Lights / Ultra Lights, in combinatie cu filtrul charcoal, par a fi o gaselnita de succes care atrage fumatorul roman ca becul care aduna fluturii. In numai un an, vanzarile de tigari lights si ultra lights au crescut cu aproape 5%, ajungand in 2004 la 40,4% din piata, conform ACNielsen dupa ce, in ultimii 4-5 ani, au crescut de patru ori. Si inca un detaliu care tine de stil: Next are un pachet cu margini rotunjite (rounded corner), care, pana nu de mult, era specific doar Kentului si Parliamentului. Aici asemanarile se opresc. Next n-are nici pret de Kent (34.000 lei), nici de Pall Mall (30.000 lei) – pentru noua tigara a Philip Morris scoti din buzunar 31.000 lei. In teorie, Next nu concureaza direct cu nici o alta tigara, pentru ca pe segmentul de pret pe care este amplasata are vecini doar pe Winston (care difera mult de Next), de la Japan Tobacco International (JTI) si pe Lucky Strike, care e o tigara mai tare. Practic, e de asteptat sa traga in principal fumatori de Kent, Pall Mall si Winston – acestia sunt, de fapt, si cei vizati. In aceste conditii, ce gaseste BAT de cuviinta sa faca? Intamplator sau nu, la mai putin de o luna dupa lansarea Next scoate pe piata Dunhill-ul, pe care il pozitioneaza pe un segment absolut nou: cel de 44.000 lei. Dunhill este, asadar, un produs super-premium, plasat atat de sus incat nu are concurenta directa pe piata romaneasca. Intre segmentul de 34.000 lei (Kent, Marlboro si Camel) si super-premium mai exista un altul – de 38.000 lei – pe care acum se lafaie doar Parliamentul, cu toate variantele sale (Light, Super Light si One). Argumentul lansarii unui produs super-premium la tigari este perfect logic, la o privire atenta. In afara de crearea unui nou segment – pentru fumatorii cu pretentii mari – iata ca BAT-ul da startul intr-o strategie necesara. Anume concentrarea consumatorilor catre segmentele superioare ale pietei. De ce? O data cu alinierea accizelor la tutun la nivelul celor din Uniunea Europeana, preturile tigarilor vor creste serios, ajungand, poate, chiar la 5 euro pachetul pe termen lung. Iar la preturi de peste – sa spunem – 70.000 lei pe pachet pana in 2007, cati fumatori vor vedea o diferenta de doua-trei mii ca un avantaj major? Extrem de putini. Pentru ca toate preturile, pentru toate tigarile, vor creste inevitabil cu zeci de mii de lei, si asta in doar cativa ani. Acesta este motivul pentru care companiile producatoare de tigari incearca sa-si consolideze asa-numitele marci strategice, cele care le sustin afacerile si pe plan mondial. BAT, de exemplu, are pentru Romania un portofoliu de trei marci strategice: Kent, Pall Mall si Viceroy. La nivel mondial insa situatia e putin diferita, strategice fiind patru marci: Kent si Pall Mall (la fel ca la noi), la care se adauga Dunhill si Lucky Strike. E de presupus deci ca spre acest ultim portofoliu se indreapta BAT si in Romania, tara care mai devreme sau mai tarziu se va integra in UE. Mai ales ca noi, romanii, putem cumpara aici toate cele patru marci, fie ele strategice sau nu. Strategia Philip Morris pare putin diferita. Marlboro este cea mai puternica marca a sa – atat in lume cat si in Romania. L&M e o alta marca puternica, atat la nivel local cat si mondial. Insa absenta cu totul in Romania este o a treia marca strategica, cea botezata chiar cu numele companiei: Philip Morris. In aceste conditii, Philip Morris a ales sa puna pe piata de aici alte doua marci: Parliament-ul, lansat la finele lui 2003, si Next-ul. Dintre acestea doua, ultima este cea mai interesanta tocmai pentru ca reuneste slabiciunile romanesti pentru tigari, desi e prezenta in 17 tari. Cea de-a treia companie din topul producatorilor de tigari de pe piata romaneasca, Japan Tobacco International (JTI) pare sa fi optat pentru aceeasi strategie ca si BAT. Dintre cele trei marci internationale – Camel, Winston si Mild Seven – le are deja, aici, pe primele doua. Si chiar daca nu isi vor imbogati portofoliul cu o noua marca, e foarte probabil sa apara ceva noutati, in rafturi, si de la JTI. Intentionam sa ne conso-lidam afacerea, prin cresterea volumului de vanzari si intarirea portofoliului de branduri, spune Gilda Lazar, Corporate Affairs Director la JTI Romania. Dar pe langa marci, in ecuatie joaca un rol important si preturile. Care va fi ritmul de crestere? Factorul nr. 1 este acciza, iar dupa aderarea Romaniei la UE se asteapta ca pretul tigarilor sa se invarta undeva in jurul a 4 euro / pachet. Pana acum, graficul de marire a acestor taxe s-a tradus in cresteri de pret la raft cu circa 1.000 de lei cam o data la doua luni. Noul guvern doreste majorarea mai rapida a accizelor – de aceea e greu de spus acum cat de repede si cat de mult vor creste preturile tigarilor, pentru ca inca nu s-au luat decizii definitive. Acesta e si motivul pentru care cele doua lansari de marci – Next si Dunhill – au fost facute intr-un moment bun. In primul rand, pentru ca, inainte ca preturile sa creasca cele doua marci, au ceva timp sa-si taie culoar spre fumatorii romani. In al doilea rand, pentru ca piata tigarilor a primit o gura de aer spre finalul anului trecut, cand s-a hotarat ca decizia de a interzice din 2005 publicitatea la tutun pe cele doua canale pe care mai era permisa – print si outdoor – sa fie amanata. Interdictia publicitatii la tutun e veche. De cat timp n-ati mai vazut la TV sau auzit la radio reclame la tigari? Dar ceea ce urmeaza e mult mai drastic: fara reclame in publicatii sau pe panotaje. Nici chiar in timpul filmelor difuzate la cinema nu vor mai fi difuzate spoturi promotionale pentru produse din tutun decat daca se poate garanta ca in sala nu exista minori. Pentru multi, decizia de amanare a interdictiei pe print si outdoor n-a avut nici o rezonanta. Pentru tutunari, insa, e mare lucru pentru ca aceste canale, care au un mare impact la public, inca mai pot fi utilizate doi ani, pana in 2007. Asta nu inseamna ca producatorii de tutun au stat cu mainile in san: in asteptarea interdictiei, si-au dezvoltat noi canale de promovare – singurele care le vor ramane, de la un moment dat incolo – bazate in special pe comunicarea directa prin SMS, e-mail sau scrisori. Dar pana una-alta, cata vreme legea inca le permite, tutunarii profita de putina libertate care le-a ramas: peste 4,5 milioane de euro, la valoare de rate-card, au fost investiti in 2004 in publicitatea pentru tigari – si asta numai in presa scrisa, arata informatiile Alfacont Mediatrack. In 2003, suma a fost ceva mai mica: 4,1 milioane de euro. Nu mai vorbim de investitiile in panotaje, care sunt cel putin comparabile, ca valoare, cu cele din presa scrisa. Iata asadar, suficiente argumente pentru lansari de marci noi pe piata de tigarete – eveniment care, pe o alta piata, ar fi cu siguranta mai putin spectaculos. Cine s-ar mira de lansarea unei noi hartii igienice sau a unui sapun? Industria tutunului face, insa, nota aparte – si pentru ca e una dintre cele mai controversate si mai restrictionate pe plan mondial, si pentru ca invarte, in Romania, un miliard de dolari anual, de zece ori mai mult ca piata ciocolatei, de exemplu. Nota aparte face industria tutunului si daca ne gandim la ultima veriga a lantului, vanzarea – mai exact comerciantii. Dezvoltarea marilor retaileri, care in noua ani a inghitit o felie de peste 20% din comertul romanesc, nu inseamna aproape nimic pentru piata tigarilor. Astfel, in 2004 hiper si supermarketurile nu detineau decat 1,9% din valoarea pietei de tigarete, arata informatiile ACNielsen. Cele mai mici vanzari (1,6% in valoare) se realizeaza in benzinarii si magazine specializate. Fumatorul prefera, in continuare, sa-si ia tigari de la chioscuri si magazine alimentare mici (sub 20 mp), unde se incaseaza aproape 60% din valoarea vanzarilor de tigari, conform aceleiasi surse. De ce? Ne spune Vlad Mitu, un inginer care la 28 de ani are obiceiuri bine definite: Nu merg la supermarket special pentru tigari, dar imi cumpar cel putin o data pe zi din orice loc imi e la indemana, iar chioscurile sunt cel mai la indemana. Daca insa privim spre 2007, putem spune ca magazinele au vant in panze – pentru ca vor ramane singurul loc, in afara de baruri, dupa interzicerea publicitatii la tutun pe print si outdoor, in care se vor mai putea pune afise sau flyere la tigari. Cei trei mari producatori – BAT, Philip Morris si JTI – au inceput deja sa incheie contracte cu comerciantii pentru spatii de expunere si vanzare. Ceilalti 20 de jucatori de pe piata, in schimb, nu prea au nici un cuvant de spus – dintre ei, doar doi sunt mai rasariti: primul e Societatea Nationala Tutunul Romanesc (SNTR), care are marci ca Snagov si Carpati iar al doilea e Gallaher Romania, care apartine grupului international Gallaher Group. Compania, care are in portofoliu marcile Ronson si Benson & Hedges, a inaugurat in toamna anului trecut o unitate de productie in Bucuresti.
Blog
-
BRANDURI: Tigara DUNHILL, lansata in 1967, a ajuns si in Romania – oficial si legal, dupa ce, ani de zile, era adusa de "vaporeni"
-
Bani in asteptare
Fondurile de investitii imobiliare asalteaza de mai mult timp piata romaneasca. Produsele disponibile sunt insa foarte putine, iar proprietarii isi permit sa amane vanzarea in speranta obtinerii unui pret mai bun. Vor mai fi insa bani in piata peste un an sau doi, cand developerii vor fi dispusi sa vanda?
Imobilele de birouri au atras in ultimul deceniu investitii importante in Romania, iar primii investitori au obtinut randamente uriase comparativ cu tarile vest-europene. Ulterior, in Romania au intrat si developeri de calibru, care au construit imobile de mari dimensiuni, la standarde internationale. Totusi, riscul inca ridicat al Romaniei si-a pus amprenta: intrarea numelor mari s-a lasat indelung asteptata.
Primele mari tranzactii, prin care un investitor institutional cumpara de la developer cladirea con-struita si inchiriata, au aparut abia in 2003, cand astfel de vanzari erau deja standard in alte tari din Europa Centrala. Intarzierea are totusi si beneficii. Daca pietele imobiliare din Budapesta, Praga sau Varsovia sunt saturate, iar randamentele obtinute acolo se apropie de nivelul din vestul Europei, in Romania inca se castiga bani frumosi. Astfel, investitorii institutionali – adica fonduri de pensii, companii de asigurari sau fonduri de investitii, care plaseaza sume importante de bani pe termen lung – pot obtine in Romania randamente de peste 10% pana la 12-13%, fata de circa 7% in estul Europei ori 4-5% in Londra sau Frankfurt.
Profitand si de lipsa acuta de oferte, developerii care au in plan proiecte pe pla-cul investitorilor institutionali amana pe cat posibil tranzactia, in speranta obtinerii unui pret bun. Dar tergiversarea ar putea avea si efecte negative. Peste doi-trei ani, cand vor dori sa vanda, s-ar putea sa nu obtina nici macar pretul din prezent, din cauza ca fondurile au totusi o durata de viata limitata si vor gasi alte oportunitati de investitie. Pe de alta parte, o crestere a ofertei de proiecte de vanzare poate duce la o scadere a pretului, spun alte voci din piata.
Un lucru este clar: cumparatori pentru imobilele construite la standarde internationale se vor gasi intotdeauna, spune Adina Covaceanu, consultant de investitii la compania imobiliara Colliers International. Cantitatea de bani pe piata internationala este atat de mare, incat este greu de crezut ca va fi absorbita in urmatorii 2-4 ani, spune ea. Anul trecut a adus o avalansa nesperata de tranzactii, dar problema e ca aproape toate proiectele cat de cat atragatoare au fost antamate de fonduri de investitii ca Europolis, Immofinanz sau Julius Meinl.
Intre timp, mai multe fonduri de investitii au inceput sa analizeze piata imobiliara romaneasca. Si cum Bucurestiul nu mai poate oferi prea mult, companiile straine s-au orientat si catre provincie. Astfel ca, la finele anului trecut, compania irlandeza Ballymore Properties a cumparat proiectul Praktiker din Brasov de la Tiriac Holdings.
Cum imobile de vanzare nu prea mai sunt, fondurile au varianta de a incheia precontracte de cumparare ale proiectelor aflate in diverse stadii de executie. Dar proprietarii acestora spera sa obtina preturi mai mari o data cu finalizarea constructiei si ocuparea cladirii. In cazul in care previziunile lor se adeveresc si riscul de tara va scadea, investitorii institutionali vor accepta un randament mai scazut, adica incasari mai mari pentru developer la aceeasi valoare a investitiei. Insa daca piata nu va evolua conform asteptarilor, dezvoltatorii risca sa piarda.
-
Nou-veniti in februarie
Inceputul lunii februarie a adus lansarea a doua noi fonduri de investitii imobiliare in Europa Centrala, care vizeaza printre altele si piata romaneasca. Pe langa acestea, o companie israeliana a investit deja intr-o proprietate din Bucuresti.
HEITMAN: Compania americana Heitman LLC va lansa un al treilea fond de investitii, in valoare de 175 de milioane de euro, care vizeaza pietele imobiliare din Europa Centrala si de Est, inclusiv Romania.
NBK: National Bank of Kuwait (NBK), cea mai mare banca din Kuweit, a lansat recent un fond de investitii pentru Europa Centrala si de Est, inclusiv Romania, destinat proiectelor din sectorul imobiliar.
AFRICA-ISRAEL INVESTMENTS: Grupul israelian Africa-Israel Investments a cumparat recent, pentru 9 milioane de euro, 50% dintr-o proprietate de peste 12 hectare, situata in apropiere de centrul Bucurestiului.
-
CONFERINTE: Izvorul de bani al hotelierilor
Peste 1.800 de conferinte, congrese si seminarii in 2004. Incasari directe de 37 de milioane de euro, plus alte sute de milioane de euro in castiguri indirecte. Romania este una din tarile considerate pe val pentru organizarea asa-numitelor events.
Daca ar fi avut macar o sala de conferinte de minim 250 de locuri, hotelul Caro din Bucuresti ar fi castigat anul trecut peste 650.000 de euro. Si asta pentru ca, desi are sapte sali de conferinte care aduna 420 de locuri, in cea mai mare dintre acestea au loc doar 150 de persoane. Din cauza asta, Octavian Lazar, directorul hotelului, spune ca anul trecut a refuzat in medie patru cereri de conferinte sau congrese lunar. Cele circa 50 de conferinte pe care le-am pierdut anul trecut ar fi adus in hotel minim 200 de persoane de fiecare, adica in total peste 10.000 de oameni. Cheltuiala medie de persoana la un astfel de eveniment este de circa 65 de euro, ceea ce inseamna ca puteam castiga anul trecut mai mult de 650.000 de euro doar daca am fi avut aceasta sala, povesteste Lazar.
Exemplul Caro reflecta, la nivel mic, ceea ce se intampla in Romania de doi ani. pentru ca nu au sali suficient de mari, hotelierii pierd banii din congrese, seminarii sau conferinte. Nici chiar Howard Johnson Grand Plaza, cea mai spectaculoasa aparitie pe piata hoteliera a anului trecut, nu a putut onora toate comenzile pe acest segment, desi are opt sali de conferinta, cea mai mare dintre ele putand primi 400 de persoane. Am avut si noi cereri de acest gen. De exemplu, a fost o cerere pentru 20 de sali timp de doua saptamani… In general, motivul pentru care nu am putut onora cererile din strainatate a fost capacitatea insuficienta pe care o aveam, spune Dana Dumitru, PR manager la Howard Johnson.Paul Marasoiu, presedintele companiei de consultanta hoteliera Peacock Hotels, crede ca Romania a devenit o destinatie optima pentru evenimente de tip asociativ si corporatist cu o anvergura cuprinsa intre cateva zeci si cateva sute de participanti.
Sunt insa, adauga el, destul de putine locatii dedicate, care sa poata gazdui la nivelul exigentelor mondiale intruniri cu peste 300 – 400 de participanti in plen, iar congresele cu peste 1.000 de participanti, care sunt de altfel extrem de profitabile si economic, si ca imagine pentru Romania, pun dificultati majore din acest punct de vedere chiar si in Bucuresti.
Totusi, cererea este remarcabila si intr-un trend ascendent, adauga Marasoiu, in special in domenii ca specializarile diverse ale medicinei si farmaciei, economie si servicii bancare, tehnologie.
De ce vor sa vina strainii la conferinte in Bucuresti, care nici macar nu are o faima de oras turistic? Pe langa faptul ca e mai ieftina, Romania, spune Marasoiu, e o destinatie usor accesibila prin legaturi aeriene cu majoritatea capitalelor lumii. Apoi, importanta este si stabilitatea politica si civila, dar si calitatea de membru NATO. La acestea se adauga perspectivele aderarii la UE.
Mai sunt insa multe lucruri de pus la punct. Capacitatea totala a salilor de conferinte din Bucuresti, de exemplu, este de aproximativ 16.000 de locuri, iar capacitatea hoteliera la standarde de 3-5 stele nu depaseste 3.800 de camere. Spre comparatie, Budapesta dispune de 42.500 de locuri in sali de conferinte, cu cea mai mare sala de 9.700 de locuri si aproximativ 13.000 de camere in hoteluri de 3 – 5 stele, explica Radu Cimponeriu, presedintele Romanian Convention Bureau – RCB (Asociatia Nationala a Organizatorilor Profesionisti de Conferinte si Expozitii). De aceea, crede el, ungurii au avut anul trecut incasari de peste trei ori mai mari decat ce a castigat Romania din organizarea de astfel de evenimente.
Partea buna este, insa, ca in urmatorii ani, potrivit estimarilor Peacock Hotels, piata hoteliera din Bucuresti va insuma aproape 9.000 de camere, majoritatea proprietatilor hoteliere nou construite urmand a se inscrie in categoria trei si patru stele. Aproape toate aceste hoteluri vor incerca sa-si castige partea lor de congrese si conferinte, iar planurile lor de constructie vor include spatii de reuniuni cu dotari specifice.
Nici nu este greu de inteles de ce se acorda atat de multa importanta acestui gen de afaceri, daca am sti ca in cifra de afaceri a hotelurilor de trei, patru si cinci stele se regaseste in proportie de 20-40% castigul atras de organizarea de evenimente.
Exista insa si o parte rea a problemei, si anume aceea ca nici in Bucuresti, si cu atat mai putin intr-o alta zona din tara, lipseste un centru de conferinte si expozitii de prima liga. Cimponeriu de la RCB spune ca, potrivit standardelor internationale, un centru de conferinte trebuie sa aiba o sala de plen cu peste 300 de locuri si cel putin 2-3 sali pentru lucrari paralele, care impreuna sa insumeze peste 80% din capacitatea salii de plen. In Romania, nu sunt mai mult de zece centre de conferinte care sa indeplineasca aceste conditii.
Este necesar un centru de conferinte cu o sala de plen de 5-6.000 de locuri si cu un numar corespunzator de sali adiacente, adica un total de peste 10.000 de locuri. Un astfel de centru este foarte greu sa si-l asume o companie, deoarece constructia lui poate costa cateva zeci de milioane de euro. Astfel de proiecte se fac, in general, in lume, prin parteneriate public-private, explica presedintele RCB. Cu toate acestea, anul trecut, numarul de evenimente – conferinte, seminarii, congrese si expozitii, este estimat la peste 1.800, fata de aproximativ 1.500 in 2003, potrivit datelor RCB.
Incasarile din congresele si conferintele desfasurate anul trecut sunt estimate la circa 37 de milioane de euro, cu 20% mai mult decat in 2003. Foarte important este ca pe langa acesti bani, cei care s-au deplasat intr-un oras pentru un astfel de eveniment, au avut, cu siguranta, si alte cheltuieli colaterale.
Asa s-a intamplat si cu cei 2.400 de participanti la Congresul Mondial al Postelor, desfasurat anul trecut la Bucuresti, in pe-rioada 12 septembrie – 7 octombrie. Acest congres a fost cel mai mare organizat dupa 1989 in Romania, iar incasarile aferente ale hotelierilor s-au cifrat in mai putin de o luna la circa doua milioane de euro. In afara de acesti bani, estimam ca cei 2.400 de participanti au mai cheltuit in perioada in care au stat aici circa 10 milioane de euro pe suveniruri, plimbari, iesiri la restaurante sau shopping, considera George Sorin Nicolescu, presedintele agentiei de turism Olimpic International, care s-a ocupat de organizare.
El crede ca 2005 si 2006 vor fi ani si mai buni decat precedentul, tocmai pentru ca in 2004 s-au desfasurat, fara incidente, pe langa Congresul Postelor, si alte doua evenimente internationale: summit-ul sefilor de stat din Europa Centrala si reuniunea ministrilor apararii din tarile NATO de la Poiana Brasov.
Nicolescu mai crede ca autoritatile romane din turism ar trebui sa promoveze Romania ca destinatie optima pentru desfasurarea de seminarii si congrese, pentru ca participantii se pot intoarce oricand ca turisti. Intr-adevar, nivelul participantilor la aceste evenimente este peste medie, atat din punct de vedere financiar, cat si pozitie sociala sau putere de influenta.
In cele mai multe cazuri, faptul ca vine aici pentru un congres, nu este o decizie personala a individului de a merge in acea tara. Poate ca acesti oameni nu ar fi venit, altfel, niciodata in Romania. De cele mai multe ori, participarea acestora este finantata de o companie, o asociatie sau un organism international, asa ca isi permit sa cheltuie in plus, spune Cimponeriu.
Cei care lucreaza in turism cred ca, in afara cheltuielilor platite de organizator, un participant la o conferinta sosit din strainatate, cheltuie in medie aici circa 100 de euro pe zi. Tinand cont ca durata medie de participare la o conferinta, congres sau seminar international in Romania este de 2,2 zile si ca, potrivit RCB, banii castigati de organizatori de la participantii din strainatate se invart in jurul sumei de 370 de euro pe zi, rezulta ca un participant strain la un congres lasa in Romania peste 1.000 de euro, adica mai mult decat dublu fata de suma medie cheltuita de un turist strain in Romania. De aici pot veni sume importante, si nu de la doi-trei batrani din strainatate care vin la mare, considera Nicolescu de la Olimpic.
-
INVESTITII: Consumul de paine scade atunci cand creste nivelul de trai, dar, in acelasi ritm, se rafineaza
Din 5.000 de producatori de paine declarati, doar 2.000 sunt activi. Din cei 2.000 vor mai ramane cateva sute. Cei care nu vor putea trece singuri de momentul 2007 vor supravietui doar daca isi vor uni fortele cu companiile mari – 30 la numar.
In urma cu doi-trei ani, era de ajuns sa coci un cuptor cu scandurica pentru a servi clientii de peste zi ai magazinelor Ana PAN. Astazi, aceasta paine din faina de graham si tarate (maturica stomacului) se vinde simtitor mai bine, spune Carmen Friptu, directorul comercial si de marketing al Ana PAN S.A.
Astazi coacem zilnic patru-cinci cuptoare de «scandurica». Lumea a inceput sa se orienteze spre graham, spre painea sanatoasa, spune Friptu.
Paradoxal la prima vedere, cuptoarele de specialitati negre se golesc tot mai des intr-o piata in care consumul de paine e in scadere. Explicatia o gasim in istoria altor tari: consumul de paine scade atunci cand creste nivelul de trai, dar, in acelasi ritm, se rafineaza.
Modificarile in consum se resimt deja in industria romaneasca de panificatie: numarul companiilor active scade, in timp ce companiile puternice se consolideaza.
Din cele 5.000 inregistrate probabil 3.000 nu sunt active pe piata, iar din cele ramase, doar treizeci sunt companii mari, conform Patronatului Roman din Industria de Morarit, Panificatie si Produse Fainoase (ROMPAN). Fuziunile si preluarile continua, iar investitiile in modernizari, marketing si distributie le detroneaza pe cele in extinderea capacitatilor de productie.
Toate aceste tactici urmaresc un singur scop: cresterea calitatii produselor si pastrarea preturilor mici pentru a rezista pe o piata tot mai competitiva, estimata la 35.000 de miliarde de lei (aproximativ un miliard de euro – Rompan).
Societatile vor rezista concurentei prin concentrarea activitatilor si prin analizarea atenta a costurilor de productie, este de parere Aurel Popescu de la Rompan. Ca atare, in perioada urmatoare procesul de concentrare va continua. La aceeasi concluzie a ajuns si Viorel Marin, presedintele Asociatiei Nationale a Industriei de Morarit si Panificatie (ANAMOB). Dupa aderarea la UE estimam ca vor mai ramane doar 10-20% dintre producatorii activi in prezent, spune el. Chiar daca nu anunta oficial, marile companii fie recunosc, fie nu neaga ca se pregatesc de preluari sau fuziuni.
Sunt discutii cu mai multe companii, unele mai avansate, altele la inceput, spune Dan Trifu, directorul financiar al Vel Pitar, una dintre principalele companii din industria de morarit si panificatie din tara, cu o cota de piata volumica estimata la 7-8%.
Trifu spune ca nu poate furniza detalii pana la finalizarea preluarilor cu decizii ferme ale fiecarei parti implicate, dar surse din piata vehiculau nume de companii precum Plevnei S.A. din Bucuresti sau chiar Loulis.
Intrebat daca va prelua fabrica Plevnei – scoasa la vanzare in 2003 ca urmare a dificultatilor financiare provocate de criza graului – Trifu a declarat: In acest moment, mai degraba nu. Pentru fabrica Plevnei, singura fabrica mare independenta din Bucuresti, isi aratasera interesul anul trecut inca doua companii importante din sector – Boromir Ind Ramnicu-Valcea si Racova Com Agro Pan Vaslui.
Trifu recunoaste totusi intentiile companiei de a se extinde: Vel Pitar considera ca, imediat dupa 2007, competitia va fi la un cu totul alt nivel. Din aceasta perspectiva, orice organizatie de profil care intelege necesitatea alinierii la noile standarde este binevenita alaturi de noi. Procesul de consolidare este, pe termen mediu, inevitabil, mai spune directorul economic al companiei cu o cifra de afaceri de 56 de milioane de euro in 2004 si cu un profit de 2 milioane in aceeasi perioada. Totusi, starea de decapitalizare a majoritatii companiilor de profil il fac pe Trifu mai rezervat in ce priveste dinamica fuziunilor si preluarilor pe termen scurt.
Nu ma astept in 2005 la dezvoltari spectaculoase din aceasta perspectiva. Actionarul principal al Vel Pitar este fondul de investitii Broadhurst Investments Limited, care detine 73,79% din actiunile companiei.
Nikolaos Voudouris, presedintele Loulis Romania, nu a vrut sa declare nimic referitor la posibilitatea de a cumpara alte firme sau de a vinde compania. Producatorii sunt ceva mai transparenti cand vine vorba de investitiile pe care se pregatesc sa le faca in modernizare, marketing si implementarea standardelor de igiena si calitate.
Firmele care au constientizat necesitatea acestor investitii au facut-o cu pretul de a iesi in pierdere. In aceasta situatie s-a aflat timp de doi ani unul dintre cei mai importanti producatori de paine din tara, Loulis S.A – filiala grupului elen Loulis. De la intrarea sa pe piata romaneasca in 1999, compania a investit peste 80 de milioane de euro. De-abia anul trecut firma a revenit la profit. Dar profitul nu a depasit 2% din cifra de afaceri. Investitiile firmei
s-au indreptat in 2004 catre modernizarea liniei de productie a painilor feliate, catre implementarea normelor HACCP de igiena si siguranta a alimentelor – impuse de UE – si catre construirea unei linii de productie a aluaturilor congelate.
Compania va continua sa investeasca si in acest an, dar va directiona fondurile de circa 1,7 milioane de euro spre marketing si distributie, spune Nikolaos Voudouris, presedintele filialei din Romania a companiei.
Vom acorda o atentie deosebita promovarii brandurilor noastre pentru a consolida imaginea companiei. Mai mult, vom lansa produse noi, spune Voudouris. Dupa ce va reorganiza sistemul de distributie, Voudouris spune ca va putea chiar diminua costul final al painii cu circa 2-3%.
Un alt mare producator aflat in febra investitiilor este Dobrogea Grup Constanta, cu o cifra de afaceri de 75,4 milioane de euro in 2004 si previziuni de crestere a acesteia cu 22% in acest an. Compania cu capital exclusiv romanesc anunta pentru acest an investitii de peste 2,5 milioane de euro, dupa ce in 2004 programase investitii de 4 milioane de euro, conform Ziarului Financiar.
Micii producatori vor fi obligati sa se adapteze noilor cerinte in aceeasi masura, in ciuda fortei lor financiare reduse, spune presedintele Rompan, Aurel Popescu. Brutariile artizanale vor ramane pe piata daca vor intampina cerintele consumatorilor, adresandu-se inclusiv unor nise si daca vor respecta toate regulile privind siguranta alimentara. Sansa micilor producatori este sa se axeze pe produse traditionale si ecologice, este de parere si Viorel Marin de la Anamob. Adica pe produsele cu valoare adaugata.
Doar asa vor putea supravietui intr-o piata in care sunt nevoiti sa isi vanda produsele la preturi de trei pana la cinci ori mai mici decat producatorii din UE, desi platesc pe grau mai mult decat acestia. Privita insa la nivel global, piata va creste, spun producatorii. Nu volumic, ci valoric. Aceasta tendinta va fi dictata intai de consumatorii in cautare de produse de calitate cu valoare adaugata. Mai apoi, de cresterea pretului painii, o data cu aderarea la UE. Consumatorii nu vor simti insa nici o crestere brusca: cel putin pana la recolta urmatoare, pretul painii va ramane acelasi, spun producatorii.
-
PREVIZIUNI
Dupa aderare, in industria de panificatie si morarit vor aparea urmatoarele fenomene:
CONCENTRARI in industria de morarit, numarul companiilor de pe piata urmand sa ajunga in cativa ani la numai cateva sute.
COEXISTENTA in industria de panificatie a brutariilor industriale mari, a celor artizanale si a celor din super/ hipermarketuri. Numarul lor se va reduce insa substantial, in functie de calitatea produselor si asigurarea sigurantei alimentare.
CONSUMUL de panie va scadea in cativa ani de la 113 kg/cap de locuitor la 90-95 kg/cap de locuitor.
DOAR 10-20% dintre producatorii activi in acest moment vor rezista dupa aderarea la UE, estimeaza Viorel Marin de la Anamob.
CRESTEREA PRETURILOR dupa aderare va merge mana in mana cu cresterea pro-fitabilitatii industriei
CALITATEA produselor va creste in ritm mai sustinut decat preturile, spune Dan Trifu de la Vel Pitar.
-
Oranj de Chisinau?
Chisinaul e drapat in portocaliu. Pe 6 martie sunt alegeri. Poate cele mai importante din istoria Republicii Moldova. Va ramane Chisinaul in sfera de influenta a Moscovei sau se va alatura trendului schimbarii portocalii de la sfarsitul anului 2004? Este posibila aplicarea unui scenariu regional prestabilit? Sunt pregatiti basarabenii, cei mai saraci dintre europeni, pentru democratizare reala? Ce mutare pregateste Rusia? Ce rol joaca Romania in aceasta ecuatie?
Sasa N. s-a nascut in apropiere de Balti. A fost printre primii studenti basarabeni sositi in Romania, cu o bursa care i-a schimbat viata. Acum e procuror in Bucuresti, are cetatenie romana si n-a mai fost dincolo de Prut de trei ani. Fostul lui sat il deprima. Ii pare o alta lume. In schimb, il viziteaza parintii, de doua ori pe an. Ii duce pe Valea Prahovei, la Cluj sau la Timisoara. La plecare, le da bani, sa poata trai decent pana la urmatoarea intalnire. Sunt sute de mii de basarabeni stabiliti in Romania, discret, in ultimii 15 ani. Unii studiaza inca, altii muncesc. Multi, la negru. Le trimit bani celor de acasa. Pentru oamenii celei mai sarace tari din Europa, Romania e un vis. Iar faptul ca Bucurestiul va fi capitala unei tari UE, in cel mult trei ani, incepe sa se simta si la nivelul a ceea ce se numeste viata politica moldoveneasca.
Pana si comunistii lui Vladimir Voronin par, cel putin la nivel declarativ, sa-si fi intors fata de la Rasarit la Apus. Explicatia tine de contextul politic regional. Trendul portocaliu e prea aproape. Cei care i se opun pot fi spulberati. Iar comunistii moldavi incearca sa se adapteze. Si-au modificat platforma politica, recunoscand pluralismul politic, proprietatea privata si vorbind despre integrarea europeana, explica Igor Muntean, director executiv al Institutului pentru Dezvoltare si Initiative Sociale (IDIS) de la Chisinau. Exista insa, in Moldova, premisele unor schimbari radicale? Ce hram poarta actorii politici de acolo?
In prezent sunt inregistrate 21 de formatiuni politice. Doar trei-patru au mijloace suficiente pentru a-si putea desfasura o activitate normala, la nivel national. Si doar doua dispun de structuri organizate si ra-mificate in toata tara, se arata intr-un raport realizat in colaborare de fundatia americana IFES si de cea basarabeana ADEPT (Asociatia pentru Democratie Participativa).
Forta politica dominanta o constituie comunistii. Ei nu sunt vopsiti, ci se numesc chiar asa, Partidul Comunistilor din Moldova (PCM). Controleaza tot: seful statului e Vladimir Voronin, liderul PCM, presedintele Parlamentului (unde comunistii au 71 de mandate, din 101) e Eugenia Ostapiciuc, iar premier Vasili Tarlev. Am numit aici primele trei persoane de pe lista comunistilor. Lista care, ca o curiozitate, cuprinde numerosi oameni in varsta si multi candidati care nu cunosc limba romana. In scurt timp, vor cunoaste cu totii limba moldoveneasca. Iar varsta nu are nici o importanta pentru ca in Parlament nu se organizeaza olimpiade sportive, este replica lui Voronin. PCM este partidul care a oficializat limba moldoveneasca si a incercat sa faca din limba rusa a doua limba oficiala in Basarabia.
Un singur partid din Republica Moldova se poate compara cu PCM la capitolul forta de penetrare teritoriala: Partidul Popular Crestin Democrat (PPCD), condus, de la infiintare, de Iurie Rosca. PPDC este succesorul Miscarii Democratice din Moldova (1988-1989), devenita Frontul Popular din Moldova (1989-1992). Membru cu drepturi depline al Internationalei Democrat Crestine si Populare, PPDC s-a opus constant regimului comunist si a luptat pentru independenta Moldovei fata de URSS. Ani de zile, formatiunea lui Iurie Rosca a militat pentru apropierea, din toate punctele de vedere, de Romania. Poate ca aceasta constanta explica si faptul ca PPDC este singurul partid de la Chisinau care a facut parte din toate parlamentele de dupa declararea independentei. De-a lungul timpului, PPDC s-a remarcat prin capacitatea de a scoate oamenii in strada. De exemplu, in 2002, zeci de mii de oameni au manifestat impotriva obligativitatii de a studia limba rusa in invatamantul primar. De aici i s-a tras partidului lui Iurie Rosca suspendarea temporara, pentru incalcari grave ale unor prevederi ale legislatiei in vigoare. Decizie retrasa, ulterior, ca urmare a reactiilor internationale.
Acum, PPDC spera sa produca o surpriza de proportii. Ei lucreaza cu celebrul Dick Morris (cel care l-a ajutat si pe Victor Iuscenko), au adoptat culoarea portocalie si un slogan (Dreapta Alegere, prescurtat D.A.) care aminteste de D.A.-ul din Romania si de cel din Ucraina (Tak!, in varianta de la Kiev). De altfel, si comunistii au scris, langa secera si ciocan, cuvantul DA, e drept, cu caractere chirilice. Cea de a treia forta politica importanta este Blocul Moldova Democrata (BMD), alcatuit din trei partide, unele dintre ele constituite, la randul lor, prin comasarea altora. Principalii lideri BMD sunt primarul Chisinaului, Sera-fim Urecheanu, ex-premierul Dumitru Braghis, Veaceslav Untila, Dumitru Diacov si Oleg Serebrian. Serafim Urecheanu este propunerea BMD pentru preluarea functiei de sef al statului, iar Dumitru Braghis pentru cea de premier. La alegerile de la 6 martie mai participa 12 candidati independenti (iese in evidenta fostul membru al grupului Ilascu, Andrei Ivantoc) si inca opt formatiuni politice: Partidul Social Democrat din Moldova (a candidat fara succes la fiecare scrutin parlamentar din 1994 incoace), Uniunea Centrista, Partidul Taranesc Crestin Democrat, Partidul Dreptatii Social-Economice, Patria – Rodina (o alianta Partidul Socialist – Partidul Socialistilor), Miscarea Ravnopravie si Uniunea Muncii Patria-Rodina.
Ultimele trei se adreseaza nostalgicilor URSS si rusofonilor. Analistii politici de la Chisinau remarca faptul ca la alegerile din aceasta primavara s-au inscris cei mai putini candidati, de la proclamarea independentei si pana acum.
De vina e, in primul rand, pragul electoral, o sita care a permis accesul in parlament a doar trei forte politice la ultimele alegeri, cele din 2001.
Este vorba despre PCM, cu 71 de mandate, din 101, Blocul Electoral Alianta Braghis (19) si PPCD (11). Cele trei formatiuni au fost votate, in total, de numai 71,5% din alegatori; prin urmare, au fost redistribuite 28,5% din voturi, ceea ce ridica o problema de reprezentativitate. O alta problema de reprezentativitate remarcata de analistii IFES/ ADEPT: 500.000 de moldoveni au actele de identitate expirate, deci nu pot vota, iar alti aproximativ un milion (chiar mai mult, dupa unele estimari), sunt plecati la munca in strainatate. In sfarsit, 15% dintre basarabenii cu drept de vot locuiesc in Transnistria, unde nu pot vota; autoritatile de la Chisinau organizeaza sectii de votare la limita regiunii separatiste, dar prezenta la vot a transnistrenilor este de doar 1-2%. Rezultatul: populatia exclusa de la vot ajunge la peste o treime din cei 4,4 milioane de locuitori ai Republicii Moldova, se estimeaza in raportul IFES/ADEPT. Exista deja numeroase critici referitoare la felul in care s-a comportat si se comporta puterea de la Chisinau. Pe de o parte, comunistii lui Vladimir Voronin sunt acuzati ca exercita un control cvasi-total asupra presei.
Un raport al Coalitiei civice pentru alegeri libere si corecte arata ca ziarele de stat (Moldova Suverana, Nezavisimaia Moldova, partial Vesti Gagauzii si Farul Nistrean) abunda in articole de lauda la adresa guvernarii, discreditand, pe de alta parte, principalii oponenti ai partidului de guvernamant. In acelasi timp, unele publicatii private critica partidul de guvernamant si promoveaza BMD.
Plecand de aici, de la faptul ca PCM-ul lui Vladimir Voronin controleaza autoritar practic toate pargiile puterii, exista ingrijorari in legatura cu corectitudinea desfasurarii alegerilor si indoieli ca rezultatul oficial al acestora va fi cel real. Acesta a si fost mesajul transmis de Terry Davis, secretar general al Consiliului Europei, dupa vizita din ianuarie: Am venit la Chisinau pentru a ma convinge ca poporului din Republica Moldova ii vor fi asigurate niste alegeri libere si corecte.
Dincolo de acuzatiile aduse de unii altora, campania electorala abunda, firesc, de promisiuni. Toate formatiunile importante isi declara ca prioritate integrarea Moldovei in UE. Si, in principiu, toate promit crearea de noi locuri de munca (BMD – 100.000, PPDC – 198.000, PCM – lichidarea somajului), majorarea salariului mediu (PPDC – 330 de dolari, PCM – 300 de dolari, BMD – 300 de dolari), a pensiilor, a numarului de burse studentesti s.a.m.d.
Ca promisiuni speciale, BMD vorbeste despre reducerea pana la 10-12% a impozitului pe venit la persoane fizice, iar PPDC, care are cel mai radical program, despre scoaterea din tara a trupelor de ocupatie ruse, abandonarea statutului de neutralitate si aderarea la NATO.
Actorii importanti au insa multe pacate, ceea ce explica numarul mare de nehotarati despre care vorbesc sondajele de opinie si o probabila slaba participare la vot. Pe de o parte, cei din opozitie ajung cu greu sa aiba vizibilitate. Pe de alta parte, dinspre PPDC, posibilele aliante postelectorale sunt greu de prevazut. Cu comunistii e exclus. Iar relatiile cu BMD sunt tensionate, ca urmare a atacurilor dure la adresa liderilor Blocului, despre care popularii lui Iurie Rosca au spus ca sunt fosti nomenklaturisti, corupti. La randul lui, Rosca e acuzat ca, in 1999, a votat alaturi de comunisti pentru debarcarea guvernului Sturza. Am fost singurii care ne-am opus, fara succes insa, moldovenizarii statului, a replicat el.
Practic, cea mai mare problema a opozitiei moldave raman atacurile reciproce si lipsa de actiune concertata. In plus, arata directorul executiv al IDIS, Igor Muntean, Moldovei ii lipseste acel lider credibil al opozitiei care a existat in Georgia sau Ucraina. Nici unul nu este cotat ca lider national si nu se bucura de sustinerea larga a populatiei. Pe de alta parte, se manifesta o mare lipsa de coeziune, inclusiv in randul BMD. Blocul cuprinde numerosi lideri importanti care n-au reusit insa sa aiba puncte de vedere unitare in chestiuni importante. Analistii BBC dau ca exemplu faptul ca Dumitru Braghis si Oleg Serebrian exclud orice colaborare postelectorala cu comunistii, in vreme ce Serafim Urechean nu exclude din start eventuale negocieri.
De partea cealalta, partidul lui Voronin are dezavantajul ca, in ultima vreme, a schimbat macazul cu 180 de grade. Dupa ce aderarea la Uniunea Rusia-Belarus era data ca prioritate in 2001, acum vorbeste despre UE si implicarea SUA in negocierile transnistrene. Asta dupa ce a refuzat Memorandumul Kozak de federalizare a Moldovei si acceptare a prezentei armatei ruse pe teritoriul republicii inca 20 de ani.
Prima consecinta: derutarea electoratului nostalgic, pro-rus. A doua: racirea, cel putin aparenta, a relatiilor cu Kremlinul. Dar ce face Moscova, in aceste conditii? In orice caz, prefera sa nu mai actioneze fatis de partea vreunui competitor.
Felul in care actioneaza acum poate fi descris de niste intamplari interesante. Saptamana trecuta au fost expulzati de la Chisinau 21 de cetateni rusi, acuzati ca detineau si utilizau aparatura de interceptare sofisticata si ca, fara a avea statut oficial de observatori, monitorizau campania electorala in favoarea unui concurent electoral, dupa cum suna explicatia politiei din Chisinau.
Cel putin in cazul a cinci dintre ei este vorba, afirma comentatorul politic Vitalie Calugareanu, de apropiati ai Blocului Moldova Democrata. Calugareanu explica acest lucru prin faptul ca Serafim Urecheanu ar fi un lider promoscovit. Kremlinul nu luc reaza numai impotriva opozitiei portocalii, dar si impotriva actualei puteri, cu care a intrat in conflict deschis dupa respingerea planului Kozak de federalizare, afirma Calugareanu.
Cert e ca relatia Rusia-Moldova nu cunoaste acum cele mai bune momente. Zilele trecute, Duma de stat a decis sanctionarea drastica a Moldovei (vize pentru basarabeni, intreruperea importurilor de vin basarabean si livrarea carburantilor la preturi europene) daca Chisinaul nu ridica sanctiunile asupra Transnistriei. Sa aiba grija Europa de exporturile Moldovei si de imigrantii sai economici, a fost mesajul Dumei de Stat. Un mesaj care nu vine intamplator in preajma campaniei electorale. Ce vrea el sa transmita si cui ii foloseste? Si ce rol joaca Romania in toata aceasta ecuatie?
Schimbarea orientarii politice de la Bucuresti e mai semnificativa decat pare, inclusiv raportat la relatiile cu Chisinaul. Dupa vizita lui Traian Basescu la Chisinau, s-a vorbit despre dezghetul relatiilor bilaterale. Dezghet marcat simbolic de cele 11.000 de sticle de vin, sampanie si lichior trimise de Vladimir Voronin direct in pivnitele de la Cotroceni. Vizita lui Basescu a dat foarte bine pentru imaginea lui Voronin, care isi cam stricase relatiile cu toti vecinii, este de parere Nicolae Negru, analist politic Chisinau.
Gestul inseamna insa ceva mai mult decat folosul electoral imediat intuit de Voronin. Caci noua putere de la Bucuresti se vrea o portavoce a intentiilor pro-europene moldave, cerand, in acelasi timp, sa se implice direct in rezolvarea conflictului transnistrean. Un cui al lui Pepelea in trecutul, prezentul si viitorul Republicii Moldova. Este o problema pentru securitatea nationala a Romaniei, iar Romania are o buna cunoastere a zonei, a explicat Traian Basescu, anuntand ca are solutii. Una dintre ele, sugereaza Valeriu Prohnitchi, analist economic la Europa Libera: guvernul Romaniei ar trebui sa scoata in afara legii tranzactiile cu agenti economici din Transnistria. El da ca exemplu Uzina Metalurgica de la Ribnita care lucreaza pe baza de fier vechi din Romania. Dar nu despre fier vechi e vorba la alegerile din Republica Moldova. Pentru cei din Basarabia, ar fi bine ca tineri precum Sasa N. sa-si gandeasca viitorul acasa. Dar pentru asta e probabil nevoie de o revolutie oranj.
-
FISA TEHNICA
Republica Moldova are cel mai mare procent de populatie rurala din Europa si este cea mai saraca tara de pe continent, se arata intr-un studiu publicat in aceasta luna de Societatea Academica din Romania. Analistii apreciaza ca mai mult de un sfert din populatie munceste in strainatate.
POPULATIA: 5 milioane de locuitori (inclusiv cu cei din Transnistria), din care moldoveni romani 65%, ucraineni 13,8%, rusi 13%, gagauzi 3,5%, bulgari 2%, evrei 1,5%, altii 1,7%.
RELIGIA: Ortodocsi 98%. Biserica Ortodoxa Rusa are 1.149 de parohii.
PIB: 2,6 miliarde de dolari (estimare 2004), 2 mld. $ (2003), 1,6 mld. $ (2002).
INFLATIA: 12,5% (2004), 15,7% (2003), 4,4% (2002), 6,3% (2001), 18,4% (2000), 105% (1994).
EXPORTURI (2003): 790 de milioane de dolari (Rusia 39%, Romania 11,4%, Italia 10,4%, Germania si Ucraina, cate 7,1%).
IMPORTURI (2003): 1,4 miliarde de dolari (Ucraina 22%, Rusia 13%, Germania 9,7%, Italia 8,3%, Romania 7%).
ECONOMIE: Agricultura aduce 40% din PIB. In special vinuri de calitate, lichioruri, sampanie, floarea soarelui, nuci, fructe.
SISTEM POLITIC: Parlamentar – exista o singura circumscriptie electorala, care cuprinde intreg teritoriul Moldovei, ceea ce face ca 60-70% din parlamentari sa fie domiciliati in Chisinau. Sunt alesi, pe liste, 101 deputati care, la randul lor, aleg presedintele tarii, cu 61 de voturi. Daca dupa trei tururi de scrutin seful statului nu e ales, Parlamentul se dizolva si urmeaza alegeri anticipate.
PRAGURI ELECTORALE: Candidati independenti 3%, partide 6%, coalitii din doua partide 9%, coalitii din mai multe partide 12%.
-
Va rugam, nu inca un comitet!
O masa la care sa fie stransi mai multi reprezentanti ai diferitor ministere, dintre care majoritatea sa nu aiba habar de piata de capital, este ultimul lucru de care are nevoie
Ca sloganul a ramas doar o promisiune electorala timp de trei ani este deja un lucru stiut. Nici o mare companie de stat nu a mai fost listata la bursa din 2001, anul intrarii Petrom, iar titlurile de stat sunt in aceeasi situatie. Mai mult, chiar si cand vanzarea unor pachete de actiuni pe bursa era o alegere evident mai profitabila pentru stat, fostul Guvern a decis sa ocoleasca piata de capital. Cel mai recent exemplu a fost vanzarea pachetului de actiuni de circa 7% pe care statul il detinea la Banca Romana pentru Dezvoltare prin negociere directa, nu prin oferta publica la bursa de Valori, unde actiunile bancii erau foarte cautate. Pe langa cateva zeci de milioane de euro, Guvernul a pierdut atunci definitiv si increderea brokerilor si investitorilor. In plus, a dovedit ca nu a inteles nici pe departe cat de important e rolul bursei in crearea unei economii cu adevarat functionale.
La aproape doua luni de la instalarea noului Executiv, saptamana trecuta, ce le este dat sa auda din nou apropiatilor pietei de capital? Ca Guvernul este hotarat sa foloseasca bursa pentru marile privatizari si sa infiinteze un comitet interministerial pentru a alimenta bursa cu tot ceea ce inseamna pachete reprezentative pe care le detine statul, pentru a profita si de aceasta perioada buna din piata de capital.
Eu unul, cand am auzit din nou fatidica propozitie cu privatizarea, am cazut pe ganduri. Care au devenit de-a dreptul negre cand a mai intervenit si cuvantul comitet.
O masa la care sa fie stransi mai multi reprezentanti ai diferitor ministere, dintre care majoritatea sa nu aiba habar de piata de capital, este ultimul lucru de care are nevoie bursa acum. La fel cum nu are nevoie nici de reluarea fara fundament a eternelor promisiuni de pana acum: listarea CEC, Romtelecom, BCR, a distribuitorilor de energie.
Cand sa fie listat CEC, daca procesul de privatizare este abia la inceput? Dar BCR, care nu are nici macar o strategie de privatizare?
Cat de dispusi vor fi grecii de la OTE sa colaboreze cu statul pentru a transforma in societate publica un Romtelecom despre care nu sunt dispusi sa dea nici macar informatii elementare? Ce sa mai vorbim de rapoartele financiare sau de analizele care va trebui puse la dispozitia investitorilor dupa listare?
Actualul Guvern, care a promis chiar si in campanie electorala ca va ajuta bursa, trebuie sa stie ca perioada buna prin care trece piata in prezent nu se va prelungi la nesfarsit, asteptand votul mai stiu eu carui comitet.
De ce nu poate sa scoata AVAS pur si simplu la vanzare o parte din pachetul de actiuni Alro Slatina pe care il mai detine? Compania este foarte profitabila, pretul la bursa este foarte ridicat iar investitorii se vor ingramadi cu siguranta sa cumpere.
Situatia este aceeasi si la Ministerul Industriilor, unde pachetul de 10% din Petrom pe care Guvernul a promis ca il va scoate la vanzare nu trebuie sa mai astepte.
La fel, in loc sa promita listari care vor avea loc peste doi ani, Executivul poate da exemplul suprem de incredere in bursa. Adica listarea titlurilor de stat, care a avut loc de multi ani in celelalte tari din Europa Centrala si de Est. Decizia este pe masa unui ministru de finante care are un portofoliu de investitii de aproape 500.000 de dolari pe bursa.
Daca astfel de decizii si punerea lor in practica nu vor urma in lunile care vin, momentul va fi ratat. Banii investitorilor straini, care incep sa vina deja in valuri, vor pleca spre alte tari.
Tari care au inteles de mult ca bursa este mai mult decat un slogan electoral sau cuvant de impanat discursuri pe la diverse seminarii.
-
Cand doar antibioticele nu mai ajuta
La doi ani de la intrarea sub umbrela gigantului elvetian Novartis, afacerile slovenilor de la Lek pe piata romaneasca a medicamentelor arata din ce in ce mai rau. Simptome: scaderea drastica a cotei de piata. Solutii: eventual alte achizitii.
Fabrica a fost integrata rapid in grup iar rezultatul a fost o cota de piata cumulata a celor doua companii de 3,9%, in conditiile in care primul competitor, grupul britanic GlaxoSmithKline detinea 11,5% din piata.
Slovenii au intrat rapid in paine si au decis sa nu se multumeasca doar cu atat, demarand un proiect de constructie a unei fabrici noi de cefalosporine. Numai ca in 2002, consolidarea inevitabila a fragmentatei industrii mondiale de medicamente avea sa ajunga si la
Ce s-a intamplat insa pe piata interna la doi ani de la preluare? De la peste 4%, nivelul din 2002, cota de piata cumulata Sandoz – Lek in 2004 a scazut la 3,3%. Vanzarile cresc cu 20% in fiecare an, insa nu ne aflam pe segmentul bun de piata, spune Tomislav Cuk, country manager al Sandoz pentru
Intr-adevar, intrarea in Sandoz nu a adus multe lucruri bune pentru Lek in
Solutia ar fi largirea rapida a portofoliului cu medicamente cardiovasculare, pentru sistemul nervos central sau musculoscheletic. Un segment de piata important dar neexploatat deloc de Sandoz – Lek este de asemenea cel al OTC-urilor, adica medicamentele fara prescriptie.
Alta solutie ar putea fi achizitia unui producator roman cu pozitie importanta pe segmentele mentionate: jucatori mari precum Sicomed Bucuresti sau Terapia Cluj sau medii precum Labormed Pharma.
Nu excludem varianta achizitiilor de companii sau extinderilor tehnologice ale capacitatilor existente, a declarat pentru BUSINESS Magazin Andreas Rummelt, directorul general al Sandoz.
Raspunsul este insa unul general. De la inaltimea vanzarilor globale de 3 miliarde de dolari din 2004 ale Sandoz, divizia din
La fel, in cei circa 28 de miliarde de dolari ai Novartis (vanzarile din 2004), nici Sandoz nu inseamna mult: doar putin peste 10%. Si asta in conditiile in care este singura divizie a Novartis care a inregistrat scaderi ale profitului. Si nu oricum, ci cu 50%.
A fost pariul pe generice al lui Vasella gresit? Va renunta elvetianul la o divizie care teoretic ar trebui sa anuleze efectul expirarii patentelor la medicamentele originale in viitor, dar care in prezent pierde teren din cauza concurentei acerbe cu companiile indiene sau chinezesti, cu costuri mai mici?
Nu vrem sa vindem Sandoz, spunea saptamana trecuta, la
Laurentiu Ispir –