Blog

In octombrie 1990, Comisia Europeana schita manualul de
utilizare al unei monede unice europene in studiul “One Market, One
Money” si sustinea ca “potentialul impact economic al uniunii
monetare rezida in natura unui joc de suma pozitiva”. “Nu este, cel
putin nu in primul rand, o problema de distribuire a costurilor si
beneficiilor intre tari, cum s-ar fi petrecut in cazul unui joc de
suma nula”, se spunea in documentul semnat de presedintele CE de
atunci, Jacques Delors. S-ar putea ca, dupa 21 de ani, sa aveti o
parere sensibil diferita si in plus, de data aceasta sa nu mai fiti
in minoritate.

Reuniunile ministrilor de finante ai zonei euro de la jumatatea
lunii martie nu au reusit decat sa dea impresia unui succes de
moment in creionarea viitorului monedei unice europene:
promisiunile de coordonare a politicilor fiscale – noul Pact pentru
euro – si un acord de principiu pentru creditarea pe piata
principala a datornicilor (nu pe piata secundara, unde beneficiile
pentru cei din urma ar fi fost mai mari) nu sunt decat paleative de
suprafata, cred multi economisti, si inca nu au trecut de filtrul
Consiliului European din 24-25 martie, consacrat tocmai acestei
chestiuni. Oricum, criticii sustin ca motivele principale ale
crizei din zona euro raman inca neatinse: nivelurile mari ale
datoriilor si fragilitatea sectorului bancar din unele state
(clamata de agentiile de rating dar mai putin recunoscuta oficial)
vor atarna in continuare amenintator asupra perspectivelor de
revenire a economiei europene in ansamblu. De altfel, dupa ce
aburii euforiei au trecut si pietele s-au mai calmat, presedintele
Bancii Centrale Europene, Jean-Claude Trichet, a si calificat drept
“insuficiente” propunerile prezentate intrucat acestea “nu vor
corecta” slabiciunile scoase la iveala de catre criza.

In pachetul care va fi discutat in forma finala la summitul
european din 24-25 martie se vor mai afla si cresterea capacitatii
de creditare a fondului de urgenta pentru zona euro la 440 de
miliarde de euro si pansarea cu sare a ranilor financiare ale
Greciei. Aceasta ar urma sa beneficieze de o reducere cu un procent
a dobanzii (acum de 5%) la imprumutul sau de 110 miliarde de euro
si prelungirea maturitatii creditului pana la sapte ani, conditii
similare celor obtinute de Irlanda la sase luni de la cutremurul
financiar european din mai 2010 care a avut epicentrul in
Atena.

Deja sunt mai multe semnale ca Grecia oricum va cadea in
genunchi sub povara datoriilor, fie si cu aceasta restructurare din
mers (in 2013, serviciul datoriei publice va ajunge la 160% din
PIB), mai ales ca Banca Centrala Europeana pregateste o noua
majorare a ratei dobanzilor ceea ce implicit va duce si la
scumpirea.

In al doilea rand, mecanismul prin care fondul european de
urgenta ar urma sa poata ajunge la limita de credit propusa – fata
de 250 de miliarde de euro acum – este inca invaluit in mister,
ceea ce nu are deloc darul de alinisti pietele. Nervozitatea
acestora este inca la niveluri foarte inalte, chiar daca in
saptamana ce a trecut, atat Spania – proaspat luata prin
surprindere de o retrogradare cu perspectiva negativa a ratingului
de tara de catre Moody’s – cat si Portugalia au obtinut
rostogolirea la dobanzi mai mult sau mai putin suportabile a unor
imprumuturi.