BusinessMagazin

Blog

  • Starleta lunii

    Un film cu acest nume s-a mai facut si acum doi ani. Care dintre cele doua „Employee of the Month“ este mai bun? Pai, probabil al doilea, fie si pentru unicul motiv ca o are pe Jessica Simpson pe afis.

     

    Dar cum este extrem de probabil sa nu stiti cine este Jessica Simpson, urmatoarele informatii ar trebui sa va ajute: face parte din generatia Spears-Aguilera, e o diva pop si se chinuie de mama foului sa devina si actrita.

     

    Revenind la „Angajatul lunii“, ambele filme pornesc de la aceeasi premisa: un astfel de titlu, pierderea/obtinerea lui si rezultatele nefericite/fericite produse de eveniment. Angajatul lunii este Vince (Dax Shepard), casier la un mare supermarket si castigator a 17 asemenea titluri in ultimii doi ani. El are cele mai rapide maini de pe Coasta de Vest si, impreuna cu un cititor de coduri performant, formeaza un tandem acrobatic care lasa pe toata lumea cu gura cascata. Din aceasta cauza, micul univers al supermarketului este la picioarele rautaciosului Vince, iar acesta nu sta deloc pe ganduri cand vine vorba sa-i trateze de sus pe ceilalti angajati. Dintre acestia, lenesul Zack (Dane Cook), care timp de zece ani si-a dat toata osteneala sa nu faca absolut nimic la lucru, este singurul suficient de tupeist sa-i dea replica arogantului casier-sef.

     

    Dar situatia se schimba in momentul in care in supermarket se angajeaza Amy, o frumoasa casierita despre care circula zvonul ca nu iese cu colegii de serviciu decat daca acestia sunt posesorii unui titlu de „angajatul lunii“. Cum Zack o place foarte mult si cum Vince considera ca farmecele lui Amy vin la pachet cu urmatorul titlu, intre cei doi incepe o competitie acerba, in care ajung sa se implice rand pe rand toti angajatii supermarketului.

     

    Pentru noi, „Employee of the Month“ vine perfect dupa o saptamana grea de lucru, cand nu vrei decat sa faci haz de colegii mai apreciati decat tine sau de sefii care te uita cand vine vorba de mariri de leafa. Pentru ca filmul incepatorului Greg Coolidge asta si face: demitizeaza fantastica ambitie americana, aruncand in aer pe parcurs si regulile „politically correct“, cu atata atentie urmarite in SUA. Managerul supermarketului este cam gay, seful cel mare are un metru inaltime, paznicul este de culoare (iar IQ-ul lui ar putea fi foarte bine marimea la pantofi a unui om care poarta incaltaminte normala), un coleg (pe vremuri celebrul Andy Dick) al lui Zack este aproape orb, iar altul este musulman si are vreo 20 de progenituri in ograda. Coolidge a transformat, asadar, supermagazinul Super Club (de fapt Costco, pentru cei care privesc atent carucioarele) intr-o colectie cu exemplare din cam tot ce inseamna minoritate.

     

    Probabil ca „Employee of the Month“ a fost privit cu extrema incrancenare de catre feministe, pentru ca Greg Coolidge ii pune Jessicai Simpson eticheta de obiect sexual si nu o lasa nici macar o clipa sa depaseasca acest statut. Si daca infatisarea starletei nu va este familiara, sa nu va mirati daca veti vedea aparand pe marele ecran o faptura cu buze siliconate si ochisori rotunzi, numai buni de dat peste cap (cam la asta se rezuma talentul ei actoricesc), plus alte atribute retusate pe masa de operatie a chirurgilor plasticieni, care ii cam submineaza tentativa de a face actorie „serioasa“.

     

    In orice caz, Simpson isi indeplineste perfect rolul, fara sa se razvrateasca, fara sa se opuna, dandu-ti impresia ca se joaca pe ea insasi. Dar toate deciziile „politically incorrect“ ale regizorului, plus mostrele de „toilet humor“, s-au dovedit a fi un succes: „Angajatul lunii“ si-a recuperat bugetul chiar in primul week-end de la lansare. Fara a fi minunat, fara a-si imagina ca va ramane in memoria spectatorului macar zece minute dupa derularea genericului, filmul isi merita banii. La reduceri.

     

    EMPLOYEE OF THE MONTH/ANGAJATUL LUNII. R: GREG COOLIDGE. CU: JESSICA SIMPSON, DANE COOK, DAX SHEPARD, EFREN RAMIREZ, ANDY DICK, BRIAN GEORGE, DANNY WOODBURN. DIN 6 APRILIE

  • Niste spioni cu carte

    La prima vedere, titlul cartii lui Alexandru Popescu (doctor in istorie si diplomat de cariera) pare ca acopera un volum de fictiune, nu o riguroasa analiza istorica.

     

    Academia secretelor“ este, de fapt, o formula imprumutata de la unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai Renasterii italiene, Giovanni Battista Porta, personaj fascinat de „stiintele secrete“ si de criptanaliza, care dorea sa infiinteze  o „Accademia dei Segreti“,  grupand oameni de stiinta si carturari ai vremii, dintre care unii desfasurau activitati informative. Pornind de la aceasta sugestie si propunandu-si sa ilustreze tema relatiei dintre intelectuali si activitatile de spionaj, cartea reuseste performanta sa ofere o galerie exhaustiva a celor mai importanti reprezentanti ai acestei categorii – scriitori, jurnalisti, artisti, profesori, filozofi, oameni de stiinta, clerici – care, din diferite motive, au colaborat cu serviciile secrete, au fost la conducerea acestora sau au fost victime ale lor, incepand chiar din Antichitate si pana astazi.

     

    Cercetarea care a stat la baza volumului s-a bazat pe un fond de date impresionant (bibliografic, arhivistic, de presa etc.). Un punct de interes a fost identificarea modurilor in care aceasta implicare a influentat creatia intelectualilor, dar si derularea unor evenimente istorice. Unele dintre „dosarele“ evocate de autor apartin unor personalitati care au marcat istoria, cultura si arta universala  (Voltaire, Defoe, Marx, Hemingway, Malraux, Picasso, Einstein, Oppenheimer, Papa Ioan Paul al II-lea, Nureev, Marlene Dietrich, Greta Garbo), dar si pe cea romaneasca (Dimitrie Cantemir, Gala Galaction, Maria Tanase, Zaharia Stancu, Mircea Eliade, I.P. Culianu). Multe dintre cazurile evocate constituie adevarate surprize, iar analiza lor arunca o noua lumina, adesea cruda, asupra biografiei si creatiei acestor personalitati. Cartea are actualitatea sa, caci, intr-un moment marcat de dispute privind participarea oculta a intelectualilor la activitatile informative, propune argumente pentru discutii, controverse sau restituiri, contributii la elucidarea unor cazuri, peste care interesul opiniei publice nu poate trece fara a risca o intelegere trunchiata a istoriei, dar si a unor destine.

     

    Alexandru Popescu, „Academia Secretelor. Intelectualii si serviciile secrete“,

    Editura Meronia, Bucuresti, 2007

  • Noutati

    Europa cu cenusa-n cap

     

    Pascal Bruckner a trecut de la tirania fericirii obligatorii (tema penultimului sau volum – „Euforia perpetua“) la „Tirania penitentei“, volum aparut la finele anului 2006 in Franta. Autorul protesteaza de aceasta data impotriva rescrierii povestii nationale sub forma de rechizitoriu, aratand ca acest masochism este o particularitate a Europei Occidentale recente. „Asa cum exista propovaduitori ai urii in spatiul islamismului radical, tot asa exista propovaduitori ai rusinii in democratiile noastre, mai ales in cadrul elitelor de ganditori.“ Or, noi (europenii, in general, si francezii in particular), spune Bruckner, „nu suntem vinovati, in primul rand pentru ca nu exista transmitere ereditara a conditiei de victima sau de calau“. Si in al doilea rand pentru ca: „Europa si-a rapus monstrii, sclavia a fost abolita, colonialismul a fost abandonat, fascismul infrant, comunismul facut KO.  Ce alt continent poate sa mai afiseze un asemenea bilant?“

     

    Pascal Bruckner, „Tirania penitentei“, Editura Trei,

    Bucuresti, 2007

     

     

    Identitatea fara frontiere

     

    Aris Fioretos este un scriitor cu un arbore genealogic care are ceva din contorsiunile maslinilor din tara natala a tatalui sau, Grecia. Stramosii i-au venit din Italia, mama sa este evreica austriaca, el este cetatean suedez, dar locuieste la Berlin, unde indeplineste functia de atasat cultural al Suediei. Chestiunea identitatii ocupa un loc central in romanul „Adevarul despre Sascha Knisch“, al doilea volum al unei trilogii incepute cu „Stockholm in negru“. In vara lui 1928, travestitul Sascha Knisch o reintalnestepe enigmatica Dora Wilms, cu care are o aventura. Dupa o saptamana, cand politia descopera cadavrul Dorei, barbatul este acuzat de crima. Romanul devine un thriller in toata regula, in care nimic nu este ce pare a fi.

     

    Aris Fioretos, „Adevarul despre Sascha Knisch“,

    Editura Polirom, Bucuresti, 2007

  • Poate vreti in Tunisia, poate in Madeira

    Cresterea cererii de vacante externe va duce in acest an veniturile turoperatorilor de chartere la aproape 80 de milioane de euro. Cu toate acestea, ponderea vacantelor pe baza de curse charter se va mentine si in acest an sub o treime din piata de turism.

     

    Mircea Vladu, directorul agentiei Prestige Tours, este aproape sigur ca va avea ocupate saptamanal, toata vara, cele 1.000 de locuri pe care le-a rezervat pe curse charter catre diverse destinatii: „Piata s-a asezat in asa fel incat putem sti din timp ce destinatii se vor umple, ce hoteluri se vor cere mai mult si planul este facut in acest sens“. Mai precis, turoperatorii stiu bine: Turcia, Grecia, Spania continentala aduc cea mai mare parte din vanzari, in special pe segmentul low si medium. Alaturi de aceste trei destinatii, vandute la fel de bine de trei ani incoace, turoperatorii incearca insa in fiecare an si adaugarea de nume noi la vacantele cu charter pe care le organizeaza.

     

    Cu doi ani in urma, numele nou a fost Costa del Sol. Desi atractiv (cu vizite la Sevilla, Malaga si Alhambra si statiuni renumite), charterul nu s-a vandut. Turoperatorii au insistat si anul trecut, dar l-au pus in oferta alaturi de noutatea verii, Tenerife, care a luat potentialii clienti pentru Costa del Sol (cu venituri mai ridicate), dar si pe multi altii. „Tenerife a «canibalizat» cumva Costa del Sol si in acest an nici nu va mai incerca probabil nimeni sa vanda Costa del Sol“, spune Mircea Vladu. In schimb, atat Vladu cu partenerii sai de la Prompt Service (cu care organizeaza charterele), cat si J’Info Tours, care a mai organizat anul trecut Tenerife, se declara multumiti de destinatie. Avioanele – de multe ori, un charter anuntat pentru toata vara si insuficient cerut zboara doar de cateva ori, iar turistii care au mai cumparat sunt trimisi cu zboruri de linie – au dus in Tenerife peste 3.000 de persoane. Dat fiind ca destinatia este ceva mai scumpa decat altele (un sejur porneste de la 500 de euro de persoana), vanzarile au adus companiilor aproape 2 milioane de euro. Aceasta a facut ca Tenerife sa devina, la doar un an de la lansare, ceea ce se numeste o destinatie clasica. Un exemplu similar este Cipru, tot pentru turistii cu venituri mai mari si unde au zburat anul trecut patru chartere. „Pentru acest an vom avea charterul de Cipru in perioada iunie-septembrie, cu 10 zboruri saptamanale“, spune Aurelian Bratosin, presedintele Butterfly Tourism, principalul operator de chartere pentru Cipru.

     

    La Prestige Tours, numele noi vor fi in acest an Alicante, Madeira, Sardinia si cateva insule grecesti. „Alicante este o incercare“, spune Vladu, care considera ca o coasta spaniola de unde se poate ajunge usor la Valencia sau in Insulele Baleare ar putea sa prinda bine la public. Tot o incercare, dar in care Prestige crede, este Sardinia, catre care agentia a avut an de an zeci de cereri: „Transformarea Sardiniei sau poate mai tarziu a Siciliei in destinatii accesibile, cu avioane charter, ar putea fi o reteta de succes“, considera Vladu.

     

    Aurelian Bratosin este si mai indraznet: va incerca Madeira (insula portugheza, la nord de Arhipelagul Insulelor Canare), desi cu un singur zbor initial. „Pentru sfarsitul sezonului estival vom avea 3-4 zboruri, cu 200 de locuri pe zbor pentru Kenya, destinatie pe care am vandut-o excelent in ultimii ani, dar pe pachete mai mult exclusiviste“, spune Bratosin.

     

    Daca unele agentii incearca nume noi, alte agentii cred in cresterea de popularitate a unor destinatii existente in oferte si anii trecuti: „Credem ca o crestere impresionanta in aceasta vara o va avea Tunisia, care va prelua din turistii clasici ai Greciei si Turciei“, sustine Gelu Stoian, director al Tunisiana Travel, care va zbura cu doua chartere saptamanale a cate 170 locuri tot sezonul (aprilie-sfarsitul lui octombrie) spre Tunisia, avand drept concurenti Best Reisen si Kartago, fiecare cu cate un charter.

     

    Turoperatorii isi vor prezenta ofertele de vara la targul de turism organizat in aceasta saptamana la Romexpo. Desi vara nu va mai avea un nume nou si sonor precum Tenerife vara trecuta, agentiile cred ca veniturile din cursele charter vor creste cu 20-25% fata de vara trecuta, pana la aproape 80 mil. euro. Cu toate acestea, operarea de chartere nu va trece nici in acest an de mai putin de o treime din piata de turism, dominata de turismul de afaceri si de ticketing.

     

    Anul trecut, primele cinci agentii din piata de turism (Happy Tour, Aerotravel Lufthansa City Center, Eximtur, Nova Touring si Marshal Turism) au castigat impreuna 120 de milioane de euro, operand in special pe turism de afaceri si ticketing. Anul trecut, piata de turism, cu cele 800 de agentii de turism existente, a totalizat afaceri de 450 mil. euro. Pentru acest an, cresterea generala estimata este de 10-15%, pentru ca turismul de afaceri inregistreaza cresteri mici, mai optimiste fiind predictiile pentru turismul de leisure.

  • Chartere 2007

    De anii trecuti, agentiile de turism au invatat lectia: destinatii clasice in proportie de 75% si un sfert noutati, pentru a testa piata.

     

    Turoperator

    Nr. chartere/sapt.

    Destinatii

    Tunisiana Travel

    2

    Tunisia

    Butterfly Travel

    12

    Cipru; Portugalia – Madeira; Kenya

    Grafos

    2

    Grecia

    Prestige Tours & Prompt Service

    12

    Turcia – Antalya; Cipru; Grecia – Creta, Rhodos, Corfu; Italia – Sardinia; Spania – Palma de Mallorca, Tenerife, Alicante

    J’Info Tours

    6

    Spania – Mallorca, Tenerife, Costa Brava; Grecia – Creta, Rhodos; Turcia – Antalya 

    Paralela 45

    10

    Spania – Mallorca, Barcelona – Costa Brava; Egipt – Sharm el Sheik, Creta

    Malta Travel

    2

    Malta

    Aerotravel

    5

    Grecia – Skiatos, Evia, Turcia – Antalya

    Best Reisen

    2

    Tunisia, Spania – Gran Canaria

    Ali Baba Tours

    11

    Turcia – Antalya, Fibula & Kusadasi, Bodrum si Izmir; Grecia – Creta

    Perfect Tour

    3

    Grecia

    Kartago Tours

    3

    Tunisia, Egipt

    Fibula Air Travel

    11

    Turcia – Antalya, Bodrum, Marmaris; Grecia – Creta, Rhodos, Corfu, Halkidiki; Spania – Costa Brava, Costa Dorada, Mallorca; Tunisia

     

  • Retail-ului auto ii sta bine de unul singur

    Pe masura ce afacerile lor au ajuns la zeci si sute de milioane de euro, importatorii de masini din Romania si-au separat activitatile de import si distributie de cea de retail. Acum a venit randul celui mai mare dintre ei.

     

    Cu afaceri de 630 de milioane de euro si 750 de angajati, Porsche Romania era anul trecut de departe cea mai mare companie din domeniul auto, dupa producatorul local Dacia.

     

    Anul acesta insa, Porsche Romania va pierde cel putin 200 de milioane de euro din cifra de afaceri si aproape 600 de angajati, dar nu pentru ca numarul de masini Volkswagen, Porsche sau Audi vandute se va reduce atat de dramatic, ci pentru ca din cadrul companiei se va desprinde activitatea de retail.

     

    „Si pana acum activitatile de import si retail erau administrate separat, desi ambele erau derulate de Porsche Romania. Am decis insa ca din acest an sa se produca si o separare formala intre cele doua, deoarece gradul de dezvoltare a afacerii din Romania o cerea“, explica Dana Cortina, director general al Porsche Romania.

     

    O astfel de masura asigura, potrivit analistilor, o crestere a transparentei celor doua tipuri de activitati si o temperare a nemultumirilor pe care le au in general dealerii unei marci auto in raport cu un tratament preferential al importatorului in favoarea dealerilor proprii.

     

    Porsche Interauto (acesta va fi cel mai probabil numele noii companii, site-ul de Internet fiind deja cumparat) va prelua activitatea dealership-urilor proprii din Bucuresti si Timisoara, ultimul deschis in urma cu doua saptamani.

     

    „Anul trecut, cu cei patru dealeri din Bucuresti am depasit prima data pragul de 10.000 de masini vandute – noi si second-hand, ceea ce inseamna  aproximativ un sfert din vanzarile totale ale importatorului (44.000 de masini – n. red.)“, adauga Cortina, care, incepand din anul 2002, a fost responsabila pentru dezvoltarea retelei de dealeri proprii ai Porsche Romania si  va conduce si Porsche Interauto. „Am urmarit ritmul de dezvoltare a pietei auto si ne-am concentrat in principal pe Bucuresti, unde acopeream la nivelul anului trecut cam doua treimi din vanzari“, explica ea strategia de pana acum a importatorului.

     

    Compania detine in Capitala patru dealeri – Porsche Aviatiei, Porsche Bucuresti Nord, Porsche Bucuresti Vest 1 si Porsche Bucuresti Vest 2 si unul in Timisoara, unde sunt vandute marci precum Audi, Seat, Skoda, Volkswagen sau Porsche.

     

    „Pe langa dealerul deschis la Timisoara, avem in vedere si alte orase importante din tara, precum Constanta, Brasov, Cluj si chiar si un oras din Moldova, dar acestea sunt doar la nivel de intentie. Nu vrem sa intram peste dealerii actuali ai marcilor noastre, ci mai degraba acolo unde piata permite“, adauga Cortina.

     

    Cu aproape 600 de angajati, dealership-urile proprii ale Porsche au contribuit anul trecut cu 200 de milioane de euro la cifra de afaceri a companiei, valoare ce se va regasi din acest an financiar in bilantul nou-infiintatei companii Porsche Interauto.

     

    Aceasta este de fapt reteta pe care a urmat-o Porsche Holding (proprietarul Porsche Romania) in aproape toate tarile unde este prezenta si unde a intrat printr-o companie care se ocupa atat de activitatea de import, cat si de cea de retail propriu, iar pe masura ce dealerii proprii s-au extins ca numar si activitate, a fost infiintata o companie dedicata – Porsche Interauto.

     

    Aceeasi mutare a fost deja efectuata sau anuntata si de alti jucatori importanti de pe piata auto romaneasca. Romcar, importatorul marcii americane Ford si parte a diviziei auto a grupului de firme detinut de omul de afaceri Ion Tiriac, a fost unul dintre primele exemple, in anul 2002.

     

    „Puteam fi acuzati de ceilalti dealeri de faptul ca nu suntem echidistanti. Asa ca in urma cu patru ani am decis sa pastram activitatea de import la Romcar si dealership-ul si activitatea de service au fost preluate de Romcar Motors, tot o companie a grupului Tiriac“, spune Catalin Gavra, director general al Romcar.

     

    Dealerul Romcar Motors reprezenta in 2004 si 2005 cam o cincime din vanzarile totale ale Ford in Romania, pentru ca anul trecut ponderea sa se reduca la aproximativ 16% (sau aproape 2.100 de masini vandute dintr-un total de peste 12.800). Altfel spus, Romcar Motors si-a crescut vanzarile, dar nu in ritmul in care au reusit ceilalti dealeri Ford din tara.

     

    Delimitarea activitatii de retail de cea de import a fost unul dintre punctele principale ale strategiei de dezvoltare a companiilor din cadrul grupului Tiriac. Este cazul marcii coreene Hyundai si, de la inceputul acestui an, al marcilor DaimlerChrysler.

     

    Activitatea de import a marcilor detinute de DaimlerChrysler a fost preluata de catre DaimlerChrysler Romania Automotive, un joint-venture intre grupul germano-american si fostul importator, Auto Rom, companie detinuta de Ion Tiriac.

     

    Grupul de firme al omului de afaceri Ion Tiriac detine in prezent cinci importatori de autovehicule si opereaza, potrivit ultimelor informatii disponibile, 13 dealeri proprii care vand 11 marci de masini: Mercedes-Benz, smart, Chrysler, Dodge, Jeep, Mitsubishi, Land Rover, Jaguar, Ford, Mazda si Hyundai.

     

    Si Eurial Invest, reprezentantul marcii franceze Peugeot, are deja la activ o „splitare“. Spre deosebire de cazul Romcar, care a pastrat in obiectul de activitate importul, managementul Eurial Invest a decis in 2003 ca de import sa se ocupe o noua companie – Trust Motors.

     

    Unul dintre motive a fost faptul ca Eurial Invest avea la acea vreme o retea destul de puternica de dealership-uri atat in Bucuresti, cat si in provincie. Atat Eurial Invest, cat si Trust Motors erau detinute de omul de afaceri Gheorghe Dolofan, iar Eurial Invest era responsabila anul trecut pentru aproximativ 40% din cele 13.100 de masini Peugeot vandute in Romania.

     

    Aceeasi decizie a fost luata si de Toyota Romania, parte a grupului britanic Inchcape, unul dintre cei mai mari comercianti de automobile din Europa. Inchcape a anuntat anul trecut ca va diviza compania Toyota Romania, importator al grupului nipon pe piata locala, urmand sa infiinteze Inchcape Motors, companie care va prelua activitatea de retail derulata anterior de Toyota Romania.

     

    Inchcape Motors a deschis in a doua parte a anului trecut un centru in valoare de 5 milioane de euro – Toyota Bucuresti Nord, in zona Pipera.

     

    „Prin actiunile din ultimii doi ani, incluzand aici mix-ul pret/produs/promovare/distributie, am urmarit sa pastram (si pe piata romaneasca – n. red.) valorile Toyota la nivel mondial si european. Am cautat sa stam departe de razboiul discount-urilor“, explicau la momentul respectiv reprezentantii Toyota. Ei precizau ca strategia de extindere a dealerilor proprii va continua, deschiderea centrului din zona Pipera urcand vanzarile Toyota anul trecut la aproape 6.200 de unitati, potrivit datelor APIA.

     

    Separarea activitatii de retail de distributie la Porsche Romania marcheaza intrarea intr-o noua etapa a pietei auto, dupa ce anul 2006 a insemnat apropierea la doar cateva mii de unitati de pragul psihologic de 300.000 de masini noi vandute.

     

    Dintre cele mai bine vandute zece marci de import, doar in cazul Fiat si Citroën importatorii marcilor mai desfasoara si activitati de retail. Cele doua companii – Autoitalia (importator Fiat) si Automotive Trading Services (importator Citröen) – sunt afaceri de familie pornite pe piata locala la inceputul anilor ‘90 de catre cetateanul austriac Herbert Stein, respectiv de catre Calin Popescu-Tariceanu, actualul prim-ministru al Romaniei, si au realizat cumulat vanzari de aproximativ 15.000 de automobile, ceea ce inseamna 5% din piata.

     

    Chiar daca nici unul dintre oficialii celor doua companii nu a anuntat planuri concrete in vederea separarii celor doua activitati, este de asteptat ca pe masura ce vanzarile vor creste si reteaua de dealeri se va dezvolta, sa se decida totusi sa faca pasul.

  • Metro se pregateste de Media Markt

    Dupa ce a ajuns la o cifra de afaceri de 1,5 miliarde de euro in 11 ani de prezenta pe piata romaneasca, grupul Metro mai are in maneca un as. Magazinelor cash & carry si hipermarketurilor real le pot urma in curand si Saturn sau Media Markt.

     

    Cresterile cele mai mari ale afacerii noastre se datoreaza Europei de Est si Asiei“, a declarat Hans Joachim Körber, presedinte al consiliului de administratie si CEO al grupului Metro, cu ocazia prezentarii rezultatelor anuale. In cartierul general al nemtilor, plasat pe strada ce poarta numele grupului, la Düsseldorf, la conferinta anuala au fost prezente doar delegatii din tarile est-europene, desi grupul german e prezent in 28 de tari.

     

    Estul Europei este, in opinia oficialilor germani, locul in care isi pot creste acum afacerile mai rapid decat in orice parte a lumii. Cresterile bat an de an recordurile: in 2006, vanzarile retelei de cash & carry din Romania au crescut cu aproape 15%, ajungand la 1,429 miliarde de euro, in conditiile in care n-au deschis nici un magazin nou. „Suntem in faza de consolidare a afacerii pe segmentul de cash & carry si nu ne intereseaza noi magazine“, a declarat Michael Wiedmann, director general al Metro cash & carry. El nu exclude insa ca in urmatorii ani unul-doua sau poate chiar trei noi magazine sa se alature celor 23 de spatii pe care le are acum reteaua. In Germania, spre exemplu, unde Metro are o istorie de 43 de ani, au fost deschise doua magazine chiar si in 2006. „Pentru ca preferam sa deschidem magazine unde exista cerere“, spune Wiedmann.

     

    Divizia de hipermarketuri, ce numara deja noua magazine in Romania, se afla insa in plina extindere: in 2006, anul in care hipermarketurile grupului Metro si-au facut intrarea pe piata romaneasca, au fost deschise opt magazine. Astfel, nemtii si-au depasit deja, ca numar de magazine, principalii concurenti de pe piata – francezii de la Carrefour, prezenti de sase ani in Romania si a caror retea are acum sapte spatii de vanzare. In primul an pe piata romaneasca, vanzarile real au ajuns la 82 de milioane de euro, ceea ce face ca prin cele doua divizii, Metro si real, grupul german sa ajunga la 1,5 miliarde de euro.

     

    Cu reteaua de magazine cash & carry in consolidare si cu lantul de hipermarketuri in extindere agresiva, Metro a bifat doua formate de magazine din portofoliul lor. Experienta pietei rusesti arata totusi ca, pe terenuri propice, Metro implanteaza si alte tipuri de magazine. Reprezentantele din Moscova ale comerciantului german au fost deschise cu cate unul sau doi ani inaintea celor din Romania, in cazul cash & carry si al hipermarketului. Iar 2007 este momentul in care si Media Markt, divizia de electronice si electrocasnice, isi va face intrarea pe piata ruseasca. Daca se respecta reteta – dupa care diviziile grupului Metro au intrat in Romania dupa ce au pasit in Rusia -, Media Markt va intra pe piata romaneasca in circa un an.

     

    Oficialii companiei nici nu au confirmat, dar nici nu au infirmat interesul diviziei de electronice si electrocasnice, ce cuprinde magazinele Media Markt si Saturn, pentru piata romaneasca. Pentru 2007, Körber a anuntat intrarea Media Markt in Turcia si a magazinelor Saturn in Belgia.

     

    In plin elan de construire de noi baricade pe diverse piete, Romania pare a avea toate atuurile pentru a-i convinge pe directorii generali ai diviziilor absente acum ca pot dezvolta afaceri bune aici. Mai ales ca directorul general al Metro Cash & Carry se declara „foarte fericit de profitabilitatea afacerilor din Romania si, in general, pe pietele din Est“. Michael Wiedmann nu a dorit sa ofere mai multe detalii pe marginea profitului, dar a spus ca afacerile bune se fac in estul Europei, „pentru ca oamenii vor sa cheltuiasca, sa consume, in timp ce in Vest oamenii sunt mult mai preocupati de economii si pensii private“.

     

    In balanta contabila a grupului german, placerea romanilor de a cheltui s-a tradus anul trecut intr-o crestere de aproape 15% a vanzarilor, in conditiile in care cifra de afaceri pentru intregul grup a crescut in 2006 cu 7,5% fata de anul anterior, ajungand la aproape 60 de miliarde de euro.

     

    Pentru grupul german, Romania este un adevarat studiu de caz. La momentul intrarii, in 1996, cand nemtii au marcat prima intrare a unui comerciant international pe piata romaneasca, planurile de dezvoltare vizau o retea de 7-8 magazine, dupa cum isi aminteste si Wiedmann. Strategia a fost modificata si creionata din mers, in functie de rezultate. Un roman ce a preluat fraiele retelei din Romania, Dusan Wilms, „a convins managementul ca se poate mai mult“, adauga Wiedmann. De altfel, Wilms este primul roman care a intrat in board-ul unei divizii Metro, fiind acum director general al diviziei ce reuneste hipermarketurile real si supermarketurile Extra. Dusan Wilms, spune Wiedmann, a jucat un rol important si in desenarea strategiei de dezvoltare pentru hipermarketurile real, „pentru ca stie piata (romaneasca – n.red.) foarte bine“.

     

    Intr-o perioada in care retailerii se intrec in deschideri, real s-a detasat ca lider in termeni de investitii totale: circa 140 de milioane de euro in 2006, pentru deschiderea a opt magazine. Spre comparatie, in topul investitiilor, real este urmat de Kaufland, care a cheltuit anul trecut 110 milioane de euro pentru extindere.

     

    Planurile real pentru anul in curs sunt la fel de ambitioase, investitiile programate avand cam acelasi nivel ca si anul trecut, respectiv 140 de milioane de euro, a declarat anterior pentru BUSINESS Magazin John Rix, care a ocupat functia de director general al real Romania pana la inceputul lunii februarie si care a fost inlocuit de olandezul Tjeerd Jegen.

     

    Cu cele 140 de milioane destinate deschiderii de noi magazine, reteaua de hipermarketuri a grupului Metro isi va mentine si in 2007 pozitia de lider in topul celor mai mari investitori din comert si va ajunge sa detina, conform planurilor, 21 de magazine pana la sfarsitul lui 2008.

     

    Pozitia de lider pe segmentul de hipermarket este ocupata acum, in termeni de vanzari, de grupul francez Carrefour, a carui cifra de afaceri a depasit anul trecut 600 de milioane de euro, ceea ce inseamna o crestere de 39% fata de 2005. Conform declaratiilor oficialilor Carrefour, tinta pentru 2010 este de a ajunge la vanzari de un miliard de euro. Implicat in aceeasi cursa, real ar trebui sa depaseasca acest vo-lum de afaceri daca vizeaza pozitia de lider. Totusi odata incheiata extinderea si pentru lantul de hipermarketuri, cresterea afacerilor grupului Metro ar putea incetini. Michael Wiedmann se asteapta in continuare la cresteri ale vanzarilor, chiar daca „acest lucru va fi mai greu de-acum, deoarece concurenta este tot mai apriga“.

     

    Pentru grupul german, un nou avant ar putea fi dat de implantarea unei alte retele. Cum supermarketurile Extra si Galeria Kaufhof (retea de magazine universale) ies din discutie, fiind destinate, conform reprezentantilor grupului, exclusiv pietei germane, pe lista raman doar Media Markt si Saturn. Cele doua tipuri de magazine au avut in 2006 vanzari de 15,2 miliarde de euro, in crestere cu aproape 14% fata de anul anterior, principalul motor de crestere fiind pietele est-europene, unde vanzarile au crescut cu 37%. Iar in conditiile in care, conform unor estimari, valoarea anuala a vanzarilor de electronice si electrocasnice s-ar putea dubla in cel putin trei ani, ajungand la vanzari anuale de doua miliarde de euro, Romania are un argument in plus pentru a intra pe harta de dezvoltare pentru Media Markt sau Saturn.

  • Afacerile Metro

    Grupul german a inregistrat in 2006 o cifra de afaceri de 60 de miliarde de euro, in crestere cu 7,5% fata de anul anterior. Compania are 270.000 de angajati si are 2.400 de magazine in 30 de tari.

     

    DIVIZII: Comerciantul german cuprinde Metro Cash & Carry; hipermarketurile real, supermarketurile Extra, magazinele Media Markt si Saturn, specializate in vanzarea de electronice si electrocasnice si magazinele universale Galeria Kaufhof.

     

    ROMANIA: Vanzarile grupului Metro au ajuns in 2006 la 1,5 miliarde de euro, din care reteaua cash & carry a realizat 1,429 mld. euro, iar magazinele real au avut vanzari de 82 mil. euro.

  • PRODUCTIE: Cum se japonizeaza o fabrica romaneasca de electrocasnice

    Daca vanzarile oscileaza, atunci procesul de fabricatie sigur trebuie eficientizat. Cele mai mari fabrici de electrocasnice din Romania incep sa adopte lectia japoneza.

     

    Daca ar ateriza primarul orasului, l-as lasa sa se duca pe jos pana in centru, sa vada mai bine cum sunt drumurile“, isi spunea saptamana trecuta oful unul dintre taximetristii care asteapta clienti pentru cursa de 14 kilometri de la aeroportul din Satu Mare pana in centrul orasului.

     

    Despre clientii care merg spre sediul Electrolux are insa numai vorbe de lauda: nu doar ca sunt o parte buna din clientii sai, dar fabrica de aragazuri din Satu Mare e unul dintre putinele motoare ale economiei locale. Aceeasi multumire si la angajatele fabricii, care au primit de 8 martie cate un aragaz cadou. Dar acest motor economic a turat anul trecut mai slab ca in 2005, obtinand o cifra de afaceri de doar 141 de milioane de euro – o scadere de 7%.

     

    Semnele unei recesiuni au fost anticipate de Electrolux, astfel incat au fost luate cateva masuri care au presupus in primul rand aducerea in structura managementului a catorva nume noi la sfarsitul lui 2006. „Trebuie sa ajungem la un nivel la care calitatea, volumul si costurile sa fie sub control“, justifica directorul Electrolux, Constantin Nedelcu, adoptarea la Satu Mare a programului de productie al grupului numit EMS (Electrolux Manufacturing System). Lucruri binecunoscute de catre unul din cei care lucreaza la implementarea EMS in cadrul fabricii – Robert Mayo, venit de la Toyota pe pozitia de engineering manager.

     

    Experienta managerului de productie venit de la producatorul de masini nipon, companie la care eficienta operatiunilor este rafinata la maxim, este folosita acum la Satu Mare. Mayo este cel ce se ocupa de departamentul de mentenanta si supervizeaza toate procesele tehnologice din interiorul fabricii.

     

    O vizita prin cladirea galagioasa din Satu Mare, in special de la presele de 100 de tone care dau forma tablelor de metal care vor ajunge aragazuri, arata cum se aplica normele de bune practici in comunicarea cu angajatii. Pe un tablou mare din centrul uzinei principale sunt afisate tintele de performanta tehnica ce trebuie atinse in fiecare luna si situatia reala. Rubricile care s-au incadrat in tinta sunt trecute cu verde, cele care au depasit-o usor sunt cu galben, iar cele care au intrecut flagrant tinta fixata sunt notate cu rosu. Pentru primele doua luni ale anului, culorile rosu si verde isi impart aproape in mod egal tabela. Productivitatea muncii in luna ianuarie a ajuns la un indice chiar mai bun decat cel fixat, dar in luna februarie nu a mai fost atins.

     

    Rubrica „not right first time“, cea care indica numarul de produse care au avut imperfectiuni si s-au intors pe linia de asamblare inainte de a parasi fabrica, avea in dreptul primei luni 110.000 de unitati (fata de obiectivul de 75.000), iar pe luna februarie 106.000 (in loc de 70.000).

     

    Insa si pentru ca aceste produse au fost intoarse inca din fabrica pe linia de asamblare, numarul celor ce s-au intors in service dupa ce au fost vandute a fost mai mic in Romania decat in oricare dintre fabricile Electrolux din lume, spune directorul general Constantin Nedelcu.

     

    In ideea ca productivitatea poate fi crescuta avand concurenta, fabrica are un campionat de fotbal in interpretare proprie. Clasamentul Electrolux are echipa nationala pe primul loc si este urmata de Rapid, Dinamo si Steaua – numele cu care au fost botezate cele patru linii de asamblare aflate la cativa metri una de alta. Muncitorii care opereza presele de mare capacitate o fac „mai cu drag“, marturiseste unul dintre ei, dupa ce fiecare dintre utilaje a primit un nume feminin ca Andreea, Primadona, Camelia, nume scrise pe placutele de metal ale fiecareia.

     

    Din exteriorul uzinei propriu-zise, in cladirea administratiei, Mircea Varga este atent la cifre. Directorul financiar executiv, si el o noua achizitie a suedezilor, vine de la PricewaterhouseCoopers, compania care a asigurat auditul financiar al Electrolux in Romania. Este un adept al ideii ca managementul este ceea ce face diferenta intre companii. „La companii similare aflate in situatii similare, managementul este cel care va aduce unei companii rezultate mai bune“, spune Varga.

     

    Totodata, afirma ca stilul de management pe care il admira cel mai mult este cel japonez – „A ajuns aproape o regula in lume: cand ai probleme, aduci un manager japonez“. De acelasi lucru este constient si celalalt mare producator local, Arctic Gaesti. Spre deosebire de Electrolux, care a renuntat la numele Samus dupa achizitia fabricii de la Satu Mare, turcii de la Arcelik au pastrat numele Arctic, sub care vand si in afara tarii.

     

    Culturi diferite, dar care converg spre eficienta proverbiala japoneza. Arctic a inceput din 2004 sa adopte un sistem de management japonez al productiei in interiorul fabricii, numit  TPM (Total Productive Maintenance). TPM are ca scop final cresterea productivitatii pe cap de angajat. Aplicarea lui aduce fabricii din Gaesti economii anuale de 1,5 milioane de euro din eficientizarea fluxului de productie si reducerea interventiilor la echipamente.

     

    Inainte de aplicarea sistemului japonez, masinile de pe linia de transfer bunaoara trebuia sa fie oprite pentru mentenanta la anumite intervale de timp. Mai mult, masinile trebuia oprite si cand cei care le operau verificau dimensiunile si forma produselor rezultate in urma operatiunilor pe care le realiza masina pentru corectarea anumitor variatii. In prezent, aplicarea unui plan de mentenanta preventiva pentru aceste masini, dublata de pregatirea suplimentara a personalului, a crescut in 2005 numarul de subansamble realizate pe fiecare schimb orar, de la 800 de unitati la 1.200.

     

    Reducerea numarului de angajati in prima faza a fost o initiativa ce trebuia luata. Acum, la Satu Mare, fabrica Electrolux are aproximativ 1.600 de angajati. La finalul anului trecut erau mai multi cu 100, pentru ca o parte dintre muncitori lucreaza acum cu contracte temporare, in functie de nivelul vanzarilor de aragazuri, intrucat cererea pentru aceste produse are un grad mare de sezonalitate. Astfel de lucruri aparent marunte – si care dupa ce au fost asimilate i-au pus pe cei de la Arctic sa se intrebe cum de nu au facut de la inceput astfel – determina cresteri ale productivitatii de pana la 50% in primii ani de utilizare a practicilor de inspiratie japoneza. Nu este o schimbare usoara pentru uzine cu lunga istorie in regimul comunist, dar e o reteta care functioneaza.

     

    Angajatii de la Gaesti cunosc acum cel putin cateva cuvinte in aceasta limba. „Kaizen“ reprezinta modelul procesului continuu de imbunatatire a eficientei, iar „poka yoke“ – obiectivul final al sistemului TPM: „zero accidente, zero defecte si zero greseli“. Cuvinte japoneze suficient de cunoscute acum in fabrica pentru a face uitat unul ca „harakiri“.

  • Vremea reglajelor fine

    An

    Cifra de afaceri

    Cifra de afaceri

     

    Electrolux (mil. euro)

    Arctic (mil. euro)

    2006

    141,0

    194

    2005

    151,6

    150

    2004

    120,1

    126

    2003

    113,8

    94

     

    Sursa: companiile