BusinessMagazin

Blog

  • Cine repară fecioria autostrăzii Transilvania?

    Mai ţin minte şi acum sentimentul pe care l-am avut atunci citind textul – mi se părea că aşa ar trebui să arate normalitatea: se ia decizia unui proiect major, vin constructorii, îşi fac treaba, vin alţi investitori şi îşi fac treaba, localnicii capătă locuri de muncă şi îşi fac treaba, vine şi un jurnalist şi îşi face treaba. Cu regret constat, nouă ani mai târziu, că singur jurnalistul şi-a făcut treaba, dar povestea sa pare acum desuetă şi naivă; restul afacerii s-a transformat în altceva, mai urât, despre care nu vreau să vorbesc. Destul că la şirul miliardelor de dolari şi euro risipiţi în ţara asta din cauza incompetenţei şi a dezinteresului se mai daugă două, plus „o sumă rezonabilă„ de nişte zeci de milioane oferite drept despăgubiri.

    O societate inertă a constatat rezilierea contractului, dar, ciudat, până acum nimeni din spaţiul public nu a întrebat ce s-a întâmplat de fapt; spunând asta, nu mă refer la identificarea unor vinovaţi anume, ci la un ansamblu de decizii, acţiuni şi rezultate care au întârziat un contract important şi valoros pentru România timp de aproape zece ani. Nu le ţin partea americanilor, dar Bechtel, totuşi, nu este vreo obscură firmuliţă care plimbă hârtii, ci o corporaţie gigant care a participat la construcţia barajului Hoover sau a tunelului de sub Canalul Mânecii; în acelaşi timp, sunt sigur că nu sunt domnişoare de pension şi că au speculat, speculează şi vor specula orice slăbiciune a vreunui partener de afaceri, în trecut, prezent şi viitor.

    Google m-a înştiinţat, printr-un document de pe siteul Ministrului Transporturilor, despre carenţele contractului, despre avansuri de 250 de milioane acordate fără ca partea română să aibă veun control, despre imposibilitatea părţii române de a controla costul lucrărilor, despre mecanismul dublu de indexare a preţului contractului şi despre erori grosolane de traducere din engleză în română, erori în general defavorabile statului, care creau părţii române obligaţii suplimentare. Reţineţi, totul doar prin simpla, dar nătânga traducere a unor termeni contractuali.

    Am mai spus şi repet şi acum, în mai bine de un deceniu şi jumătate de presă am văzut de toate, inclusiv o constantă – nepriceperea negociatorilor români. Orice se poate negocia, totul e să fii stăpân pe situaţie şi să ştii bine ce ceri şi ce dai. Asta este o artă care cere diplomaţi de carieră sau manageri pregătiţi atât la importante şcoli de afaceri, cât şi în mari companii. Şi să nu fii un ticălos preocupat numai de binele propriu.

    Decenii la rând România a plătit multe miliarde de orice, în fel şi chip, pentru că nu a avut buni diplomaţi şi buni negociatori; de aici contracte care astăzi ni se par prăpăstioase, de aici lipsa de infrastructură, de autostrăzi, de aici căpuşăreala, de aici izolarea internaţională, de aici răţoiala altora la oficialii români, de aici lipsa de mari nume de companii prezente în România. De aici unicitatea reuşitei de care s-a bucurat echipa condusă de Bogdan Aurescu în delimitarea platoului maritim.

    Să mizezi pe politruci siniştri, pe yesmeni lipsiţi de materie cenuşie şi de alte organe, să promovezi mereu şi mereu aceiaşi indivizi lipsiţi de viziune şi dispuşi la compromisuri nesfârşite este dăunător şi costă. Costă mult.

    Tabloul aferent acestui text se cheamă „Les Oeufs casses„ şi este realizat de un ins pe nume Jean-Baptiste Greuze (1725 – 1805). Alegoria este simplă: ouăle sparte reprezintă fecioria tinerei, oferită junelui care stă spăsit în faţa furiei mamei, pe care pare că o asigură de bunele sale intenţii. Mie îmi place în mod deosebit puştiul, probabil fratele mai mic al fetei, care caută şi el să speculeze situaţia: a înşfăcat un ou spart şi încearcă să-l recompună. Un simplu exerciţiu de imaginaţie poate lesne suprapune povestea autostrăzii noastre cu cea a coşului cu ouă; ba veţi putea recunoaşte şi personajele.
    Întrebare de 1.000 de puncte: cine repară fecioria autostrăzii Transilvania?

  • Chiriaş sau proprietar – dilema tânărului român

    Tudor Popp este managing partner al companiei Immpuls, o afacere de un milion de euro pe an în consultanţă imobiliară şi gestionarea problemelor clădirilor. Popp a locuit 11 ani în Austria şi s-a întors în România în urmă cu şapte ani. De atunci, spune că locuieşte cu chirie şi că nu s-a gândit vreodată să îşi cumpere o proprietate. Pentru că se şi ocupă de evaluarea construcţiilor, spune că locuinţele noi sunt urâte şi de calitate foarte proastă, iar cele vechi sunt degradate şi în stare proastă. Popp spune că terenurile pentru construcţie sunt mult prea scumpe în zonele civilizate şi nici legislaţia nu îi e tocmai un sprijin dacă ar convieţui cu alţii – orice reparaţie sau problemă într-o locuinţă multifamilială e un posibil motiv de ceartă. De aceea a ales să închirieze o casă şi nu regretă decizia de a nu cumpăra un imobil în anii de vârf 2007-2008, după întoarcerea sa în România, pentru că „de acei bani puteam cumpăra pe atunci ceva la Viena cu valoare în timp mult mai bună”.

    Andrei nu e în aceeaşi situaţie. Nu e manager de top, a ajuns la 26 de ani la un salariu de 3.000 de lei, lucrează într-o mulinaţională şi locuieşte cu chirie în cartierul Militari din Bucureşti, împreună cu sora lui. Plăteşte lunar aproape 300 de euro pentru apartamentul închiriat şi se gândeşte dacă merită sau nu să-şi ia casa lui. „Momentan mi se pare mai confortabil cu chirie şi fără nicio obligaţie”, spune Andrei, care e la curent cu tot ce se întâmplă pe piaţă şi cu ofertele dezvoltatorilor.

    CELE MAI MICI PREŢURI DIN ULTIMUL DECENIU. „Niciodată, în ultimii şapte-opt ani, preţurile apartamentelor nu au fost la un nivel mai scăzut ca acum. Faţă de perioada de vârf, începutul anului 2008, preţurile apartamentelor s-au înjumătăţit pe toate segmentele”,  spune Daniel Crainic, directorul de marketing al imobiliare.ro, punctând că a deveni proprietar e o chestiune care ţine de valori personale, iar din acest punct de vedere momentul potrivit e cel în care fiecare cumpărător este pregătit financiar şi emoţional pentru acest pas.

    Strict dintr-o perspectivă a nivelului preţurilor, putem spune că 2013 poate fi, după Crainic, un an al oportunităţilor. Tot despre oportunităţi vorbeşte şi Andrew Prelea, CEO al dezvoltatorului Ozone Homes, care spune că momentul oportun pentru a achiziţiona o locuinţă prin programul Prima casă este acum. Preţurile nu au mai fost atât de mici din anul 2004 şi reducerile care pot fi obţinute pentru costul construcţiei pot depăşi chiar 50%. Condiţiile de achiziţionare a caselor nu s-au schimbat semnificativ în 2013, spune Adrian Crivii, şeful companiei de evaluare Darian, iar faptul că plafonul se diminuează relativ greu în condiţiile foarte dificile de acces la alte tipuri de credite arată că puţine persoane, în special tinerii, se califică pentru acest tip de credit cu garanţie de stat. La nivelul de venit al lui Andrei, de 3.000 de lei pe lună, lucrurile ar putea părea mai simple, dar salariul mediu în Bucureşti este de puţin peste 2.000 de lei, în timp ce în restul ţării media este de 1.500. Chiriile au scăzut mai puţin decât preţurile la locuinţe, cu cel mult 30-40%. Explicaţia este simplă: cei care sunt atraşi de Bucureşti pentru a studia sau a găsi un loc de muncă trebuie să locuiască undeva – chiriile au scăzut mai puţin pentru că cererea a fost mult mai mare, dată fiind şi dificultatea de a accesa un credit pentru locuinţă în primii ani de criză, după cum explică Gabriel Voicu, director new-homes division în cadrul Coldwell Banker România.

    Indicele Imobiliare.ro calculat la nivel naţional pentru apartamentele scoase la vânzare a înregistrat valoarea de 935 euro/mp util în aprilie 2013, faţă de 2.058 euro/mp util în martie 2008. În Bucuresti, pe segmentul nou, scăderea este de 53%, în timp ce apartamentele vechi s-au ieftinit cu 55%. Dezvoltatorii care găsesc soluţii creative de a se promova, de la promoţii inteligente, până la evenimente, reuşesc să vândă şi în această perioadă”, mai spune Crainic. De altfel, marile ansambluri rezidenţiale sunt cunoscute, prea puţine proiecte noi dezvoltându-se în ultimii ani.

    Şi dezvoltatorii îşi calibrează proiectele după puterea de cumpărare a clienţilor, atât la capitolul suprafaţă, cât şi al localizării: au scăzut preţul unui metru pătrat, ca urmare atât a deprecierii costurilor de construcţie, cât şi a micşorării marjei de profit, observă Răzvan Muntean, general manager al imopedia.ro. Alţii au venit cu soluţii proprii de finanţare, fie în sistem de rate la dezvoltator sau rent&buy şi au ales să ofere bonificaţii importante, precum locul de parcare, ori s-au axat pe oferirea de mobilier.

  • CALENDAR. Evenimente în perioada 3-9 iunie

    4-7.06
    Săptămâna Verde – conferinţa europeană anuală pentru politici de mediu (Bruxelles)

    5.06
    INSSE publică datele provizorii privind PIB în T1

    5.06
    Comisia Europeană prezintă raportul de convergenţă pentru Letonia

    5.06
    Comisia Europeană adoptă o nouă legislaţie de combatere a contrabandei cu ţigări

    6.06
    Reuniunea de politică monetară a Consiliului BCE (Frankfurt)

    7.06
    Eurostat anunţă datele privind balanţa de plăţi în T1 pentru zona euro şi UE

    31.05-9.06
    TIFF – Festivalul Internaţional de Film Transilvania (Cluj-Napoca)

    7-16.06
    SibFest – Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu

    8.06
    ShortsUP – Noaptea lungă a filmelor scurte (Turbohalle, Bucureşti)

  • GRAFICUL SĂPTĂMÂNII. Cum s-au ieftinit locuinţele

    Băncile au raportat în primul trimestru o cerere constantă de credite imobiliare noi, contrar aşteptărilor de reducere a acesteia, iar pe termen scurt prognozează o evoluţie similară a cererii de credite pentru cumpărarea de terenuri şi locuinţe. Gradul mediu de îndatorare s-au modificat foarte puţin, situându-se în jur de 47% pentru creditele nou acordate, respectiv 50% la nivelul întregului portofoliu de credite imobiliare.

    Apartamentele cu două camere vor rămâne şi în perioada următoare vedetele pieţei imobiliare, cu aproximativ 33% din numărul total de tranzacţii planificate, urmate de apartamentele de 3 camere, cu 21% din numărul de tranzacţii, respectiv de vile/case, cu 15% din numărul tranzacţiilor, conform unui studiu efectuat de BCR împreună cu peste 200 de parteneri agenţii şi dezvoltatori imobiliari.

  • Gunther Oettinger şi elefanţii din camera Europei

    Gunther Oettinger nu s-a luat numai de Italia, România şi Bulgaria, spunând că toate cele trei ţări au devenit “practic neguvernabile”, ci şi de Franţa, care ar dovedi “o pregătire zero” pentru reformele economice, şi de Marea Britanie, unde premierul David Cameron “s-ar fi încurcat cu nişte trepăduşi de nedescris, Tea Party-ul lui englezesc”.

    Comentariile comisarului au fost criticate, la el acasă, de opoziţia social-democrată, însă omul şi-a făcut datoria de supapă a nemulţumirii nemţeşti, căci se apropie nu numai alegerile europene, ci şi cele din Germania, unde creştin-democratul o susţine pe Angela Merkel, cea care l-a desemnat în această funcţie la Bruxelles în 2009.

    Arătând care e ţinta principală a nemulţumirii administraţiei Merkel, Oettinger a declarat în urmă cu două săptămâni că Franţa n-ar trebui să primească de la Bruxelles o prelungire a termenului de reducere la 3% a deficitului bugetar decât dacă introduce rapid măsuri de reformă. Franţa a primit în cele din urmă prelungirea dorită, însă poziţia Parisului, cu preşedintele Hollande care continuă să respingă ideea unor reduceri de cheltuieli publice, irită atât Bruxellesul, cât şi Berlinul.

  • Artă chinezească pentru plăcerea Europei (GALERIE FOTO)

    Exponatele sunt în general rarităţi adunate pentru acest eveniment din diverse colecţii de prin lume şi prezintă teme religioase, peisaje, iar în unele dintre ele se poate vedea influenţa Vestului.

    Artă chinezească pentru plăcerea Europei (GALERIE FOTO)

    Unul dintre cele mai importante obiecte expuse este un pigment de prin anul 900 d.Hr. folosit în epocă pentru obţinerea culorii albastre. Pigmentul, încă utilizabil, a fost descoperit odată cu rămăşiţele atelierului unui pictor din acea vreme.

  • Desculţii din Cizmă: cum i-a sărăcit criza pe italieni

    Peste 16% dintre italieni nu şi-au permis anul trecut să consume alimente bogată în proteine măcar o dată la două zile, iar 9 milioane de oameni au renunţat la asistenţa medicală, fiindcă n-au bani. Economia a intrat în recesiune la sfârşitul lui 2011, iar OECD estimează că se va întoarce la o creştere modestă abia de la anul (0,4%), după ce va încheia anul în curs cu o scădere de 1,8%.

    “Ocuparea forţei de muncă va continua să se reducă, punând presiune pe bugetele gospodăriilor şi limitând cheltuielile de consum, iar pierderile băncilor vor împiedica o relansare a economiei prin credite pentru investiţii şi consum”, notează OECD. Rata şomajului în Italia este în prezent de 11,5%.

  • Bilanţul violenţelor din Turcia. Mai poate rămâne Erdogan la putere? (LIVE VIDEO)

    Ministrul turc de interne, Muammer Guler, a susţinut că nu este vorba de morţi, ci de un număr de 26 de poliţişti şi 53 de civili răniţi, dintre care unul a fost rănit grav şi se află internat la terapie intensivă. Potrivit lui Guler, au fost arestaţi 939 de protestatari, dintre care o parte fost eliberaţi după ce au fost anchetaţi de poliţie, iar altora li se va intenta proces pentru tulburarea liniştii publice. El a afirmat că au avut loc circa 90 de proteste în 48 de oraşe din Turcia.

    Manifestaţiile, începute la 28 mai, au fost declanşate de planul guvernului de a distruge parcul Taksim Gezi din Istanbul pentru a reconstrui acolo o cazarmă otomană şi a-i ataşa un complex turistic şi un mall. Militanţilor ecologişti li s-au alăturat ulterior tot mai mulţi locuitori ai oraşului, iar violenţa neobişnuită cu care a reacţionat poliţia şi declaraţiile premierului Recep Tayyip Erdogan că planul de construcţie va continua indiferent de reacţia populaţiei i-au întărâtat pe demonstranţi.

    Protestele s-au transformat rapid în manifestaţii politice, cu revendicarea demisiei guvernului, iar ceea ce era iniţial un miting paşnic a degenerat în lupte de stradă. Poliţiştii au luat la bătaie demonstranţi şi i-au gonit cu gaze lacrimogene, tunuri cu apă şi gloanţe de cauciuc, iar civilii au încercat să reziste aruncând cu pietre şi sticle şi distrugând maşini ale poliţiei.

    Duminică, potrivit BBC, piaţa Taksim din Istanbul a fost reocupată de sute de protestatari, care au anunţat că nu pleacă până ce guvernul nu renunţă la planul de distrugere a parcului, iar alţii continuă să ceară demisia guvernului. Premierul Erdogan a repetat că nu va renunţa la planurile de dezvoltare urbană din Taksim Gezi “numai fiindcă aşa vor nişte tâlhari”, dar a dat înapoi de la planul de construcţie a mallului, spunând că noul complex va consta probabil doar într-un “muzeu al oraşului”.  El a adăugat că în zonă va fi construită şi o moschee, în condiţiile în care activiştii de mediu se plâng că deja există prea multe moschei în zona Taksim.

    În cursul serii de duminică au avut loc noi ciocniri ale manifestanţilor cu poliţia la Ankara, Izmir şi Adana, precum şi la Istanbul în apropierea sediului guvernului, transmite Reuters. Camera Medicilor din Ankara a difuzat o situaţie defalcată pe spitale a bilanţului represiunii, arătând că sunt în total 414 protestatari răniţi, dintre care 15 în stare critică.

    Ankara, Piaţa Kizilay, duminică:

    În Piaţa Taksim din Istanbul, demonstraţia a continuat paşnic.

    TRANSMISIE LIVE din Piaţa Taksim

    Premierul Erdogan a recunoscut că “au avut loc greşeli şi poliţia a reacţionat excesiv”, dar a dat vina pe opozanţii săi, care profită de protest în încercarea de a-l înlătura de la putere. Cine sunt aceşti opozanţi? În principiu, e vorba de principalul partid de opoziţie (Partidul Republican, social-democrat) şi de toţi cetăţenii dezamăgiţi de alunecarea ţării spre autoritarism, manifestată într-o serie de iniţiative din ultima vreme (interzicerea vânzărilor de alcool după ora 22, pregătirea unei legi care va interzice avorturile şi declaraţiile lui Erdogan că fiecare familie ar trebui să aibă cel puţin trei copii), politica dură de cenzură din media sau o serie de planuri de dezvoltare urbană iniţiate fără consultarea cetăţenilor şi care au în vedere profitul unor oameni de afaceri apropiaţi regimului (de pildă, compania care va transforma un cartier sărac din Istanbul într-o zonă rezidenţială de lux este deţinută de Çalik Holding, al cărei CEO este ginerele lui Erdogan).

    La acesta se adaugă şi ceea ce opoziţia percepe drept proasta gestionare de către guvern a situaţiei de la graniţă în contextul conflictului cu Siria, care a făcu posibil atentatul terorist de la Reyhanli din 11 mai, în care au fost ucişi 51 de civili turci. Guvernul a pus atentatul pe seama regimului lui Bashar Al-Assad, cu care Turcia este în relaţii foarte tensionate, însă pe parcurs au apărut informaţii că forţele de securitate turce ar fi ştiut că rebelii sirieni ar fi plănuit atacuri în Siria. Relaţiile turco-sirine s-au deteriorat după începutul rebeliunii, în primăvara anului trecut, când Ankara a devenit unul dintre principalii critici ai cruzimii regimului lui Assad, în timp ce acesta i-a acuzat pe turci că le oferă sprijin rebelilor.

    La 16 mai, premierul Erdogan a vizitat Washingtonul spre a se întâlni cu preşedintele Barack Obama, căruia i-a cerut să ia măsuri mai agresive pentru a înlătura de la putere regimul lui Assad. Administraţia americană însă a refuzat să ia astfel de măsuri, incluzând instituirea unei zone de interdicţie aeriană deasupra teritoriului Siriei, având în vedere că şi SUA, şi ţările occidentale rămân reticente faţă de o escaladare a conflictului din Siria soldată cu ascensiunea la putere a unui regim islamist format din rebelii anti-Assad.

    În context, Obama a insistat pentru o reconciliere între Turcia şi Israel, vitală pentru echilibrul de putere din Orientul Mijlociu, în contextul în care relaţiile turco-israeliene rămân tensionate după criza din 2010, când israelienii au atacat o flotilă navală cu ajutoare pentru Gaza, ucigând opt cetăţeni turci. În replică, Erdogan a declarat că îşi menţine planul de a vizita în iunie Gaza şi Cisiordania, în ciuda opoziţiei din partea SUA, a Israelului şi a Autorităţii Palestiniene, care se tem că o astfel de vizită ar întări poziţia grupării Hamas.

    “În loc să ajute Autoritatea Palestiniană, Erdogan ajută rebelii dn Hamas, care promovează genocidul contra evreilor şi distrugerea Israelului”, a declarat Barry Rubin, director al centrului GLORIA de cercetări în relaţii internaţionale de la Herzliya, citat de Jewish Press. În privinţa Siriei, Rubin distinge între grupările de rebeli contra lui Assad, explicând că Israelul şi Turcia au în comun faptul că nu vor ca Al-Qaida să preia puterea în Siria, însă “Erdogan vrea ca Frăţia Musulmană să preia puterea acolo şi probabil nu ar fi deranjat nici dacă radicalii salafişti vor învinge. Israelul pur şi simplu nu vrea să fie atacat, fie că e vorba de rebeli sau de regimul Assad. Or, Erdogan a anunţat că nici nu se va consulta cu Israelul în privinţa unei coordonări a politicilor faţă de Siria”.

    Acesta este contextul în care au apărut pe reţelele sociale teorii ale conspiraţiei, conform cărora inflexibilitatea lui Erdogan, susţinută de forţa economică remarcabilă a Turciei, care la 14 mai a reuşit inclusiv să-şi achite ultima tranşă de datorie la FMI (412 mil. dolari), punând astfel capăt unei relaţii de 52 de ani cu Fondul, ar trebui contracarată printr-o mişcare de tip “revoluţie portocalie” sau “primăvară arabă”. În presa israeliană au apărut deja comentarii care spun că în ochii tinerilor din Istanbul, Erdogan este un fel de Mubarak al Turciei şi că e prea devreme ca protestele din Istanbul să fie definite drept o “primăvară turcească”, însă ele demonstrează că poporul turc s-a săturat de autoritarismul său.

  • De unde să mai ia bani statul

    Comisia Europeană cere Bucureştiului, în recomandarea privind programul naţional de reformă pentru 2013, să găsească moduri de îmbunătăţire a colectării veniturilor, să egalizeze vârsta de pensionare între femei şi bărbaţi, să schimbe sistemul de pensii în aşa fel încât să stimuleze angajarea vârstnicilor, să majoreze investiţiile în educaţie şi formare profesională, să limiteze duratele de internări în spitale şi să cheltuiască mai eficient banii pentru combaterea sărăciei.

    “Reducerea sărăciei continuă să fie o problemă importantă. În 2011, 40,3% din populaţia României era expusă riscului de sărăcie şi de excluziune socială, aproape cu două treimi mai mult decât media UE de 24,2%”, arată documentul.

    CE recomandă României să finalizeze programul cu FMI-UE, care a fost prelungit cu trei luni şi va fi evaluat în data de 26 iunie de conducerea FMI. CE nu pomeneşte nimic despre necesitatea sau probabilitatea unui viitor nou acord, însă Guvernul a anunţat că ar vrea să încheie un nou acord după expirarea celui actual.

  • Focuri de primăvară peste Europa

    În paralel, Comisia Europeană le-a remis ţărilor în cauză liste cu măsuri de reformă pe care ar trebui să le ia, între care multe sunt decizii dificile electoral. Pentru Franţa a recomandat tăierea costurilor cu forţa de muncă, a ajutoarelor de şomaj şi a contribuţiilor la asigurări sociale, iar pentru Spania (aflată la a treia prelungire a termenului) a recomandat continuarea reformei pieţei muncii derulate anul trecut cu tăierea cheltuielilor de asistenţă socială şi renunţarea la corelarea între cheltuielile publice şi inflaţie, ceea ce va afecta şi mai mult puterea de cumpărare.

    De altfel, chiar zilele trecute a avut probabil loc cel mai ironic protest de la începutul crizei, cu pompierii din Barcelona care s-au apucat să aprindă focuri în loc să le stingă, atrăgând atenţia că reducerile masive de personal din cauza austerităţii au ajuns să le facă imposibilă munca şi să pericliteze siguranţa publică.

    Pe acest fond optimist, cancelarul german Angela Merkel şi preşedintele francez Francois Hollande au declarat la Paris că ambii susţin îndesirea reuniunilor la vârf ale zonei euro, cu un preşedinte adevărat al zonei euro, care să aibă atribuţii mai largi decât acum. în prezent, reuniunile Eurogrupului, format din miniştrii de finanţe ai zonei euro, sunt prezidate de ministrul olandez Jeroen Dijsselbloem, cel rămas în memoria colectivă prin gafele despre Cipru. “Avem nevoie de mai multă coordonare a politicilor, în special în Eurogrup”, a zis Angela Merkel.

    În acelaşi timp, a ieşit la iveală că din mult discutata taxă europeană pe tranzacţiile financiare n-a mai rămas nimic: ea va fi aplicată din 2014 numai pentru tranzacţiile cu acţiuni şi va fi de 0,01% în loc de 0,1%, urmând ca taxa pentru celelalte tipuri de tranzacţii (grosul adică) să se aplice undeva după 2015.