BusinessMagazin

Blog

  • Ridley Scott va realiza un serial inspirat de romanul “3001: Odiseea finală” al lui Arthur C. Clarke

    Ridley Scott va realiza un serial de televiziune pentru canalul prin cablu american SyFy inspirat din cel de-al patrulea roman al seriei “Odiseea Spaţială”, a lui Arthur C. Clarke, celebră după ecranizarea primului volum, “2001: O odisee spaţială”, de regizorul Stanley Kubrick, potrivit lepoint.fr.

    În “3001: Odiseea finală”, roman publicat în 1997, trupul congelat al lui Frank Poole se află în derivă prin spaţiu de o mie de ani. Un grup de cercetători îl readuce la viaţă, iar Frank descoperă schimbările de pe planetă. Oamenii au construit patru turnuri uriaşe, cu o înălţime de 36 de kilometri, în Africa, Asia, America şi Oceania. Lipseşte turnul Europei, interzis de autorităţi, iar Frank încearcă să afle motivul.

    “Am fost întotdeauna un fan al extraordinarei serii «Odiseea Spaţială» a lui Clarke şi bineînţeles al adaptării lui Kubrick a primului volum. Sunt încântat să iau parte la transmiterea acestei moşteniri mai departe şi să continuu marea tradiţie cinematografică pe care această poveste şi autorii săi o merită”, a declarat Ridley Scott.

    Scenariul şi producţia noului serial vor fi semnate de Stuart Beattie, care a realizat “Eu, Frankenstein” şi a scris scenariile seriei “Piraţii din Caraibe”.

    Canalul de televiziune american prin cablu SyFy va demara producţia noii serii la sfârşitul acestui an.

    Regizorul britanic Ridley Scott a fost nominalizat de trei ori la premiile Oscar – pentru filmele “Thelma şi Louise” (1991), “Gladiatorul” (2000) şi “Elicopter la pământ!” (2001) -, a câştigat numeroase premii Globul de Aur, Emmy şi BAFTA şi este renumit pentru stilul său cu un puternic impact vizual şi pentru obsesia lui pentru detalii. Printre filmele de succes pe care le-a regizat se numără “Alien” (1979), “Vânătorul de recompense” (1982), “Regatul cerului” (2005), “Gangster american” (2007) şi “Un ghem de minciuni” (2008).

  • Opinie Lavinia Raşca, Asebuss: Vrem să controlăm sau vrem să dezvoltăm? Ce tip de companie vom construi?

    de Lavinia Raşca (MEMBRU FONDATOR AL ASEBUSS ŞI DIRECTORUL GENERAL AL EXEC-EDU)

    Directorul general i-a fost coleg de grupă la şcoala de business pe care au absolvit-o amândoi. După doi ani de studiu împreună, au căpătat încredere unul în altul. Aşa că l-a adus să conducă activitatea de zi cu zi a companiei sale, urmând ca el să se ocupe de strategia ei şi de demararea altor businessuri, pe care le are mai demult în minte. Ca la carte! Conversaţia mi-a mers la suflet.

    Aşa că mi-a venit ideea să scriu despre lupta interioară pe care am observat-o la mulţi antreprenori. Pe de o parte, îşi doresc să-şi dezvolte rapid compania şi au nevoie de finanţare, numai că investitorii le cer adeseori, în schimbul capitalului pe care îl riscă, să cedeze controlul şi conducerea în favoarea unor manageri profesionişti. Pe de altă parte, controlul şi conducerea sunt motivaţii puternice ale antreprenorilor, la care renunţă cu greu sau deloc. Antreprenorii cedează doar când dorinţa lor de dezvoltare este mai mare decât cea de control şi când devin conştienţi că nu au competenţe de manageri profesionişti.

    OPTIMISMUL ÎNCEPUTULUI.
    Cei mai mulţi antreprenori sunt foarte încrezători în ei înşişi şi sunt siguri că vor putea gestiona orice problemă, atunci când se decid să se lanseze în afacerea proprie. Optimismul lor accentuat este benefic, pentru că le dă energia să pună afacerea pe picioare.

    Mai mult, sunt convinşi că numai ei înşişi îşi pot conduce compania spre succes. La început, chiar aşa este: ei sunt cei care înţeleg mai bine ca oricine oportunitatea, produsele şi serviciile, beneficiile şi piaţa ţintă, modelul de business. Ei angajează primii oameni, conform valorilor şi nevoilor lor proprii, şi stabilesc relaţii foarte strânse cu aceştia. De aceea este cultura organizaţională o manifestare a personalităţii şi a preferinţelor antreprenorilor.

    NGRIJORĂRILE CREŞTERII.
    La scurt timp după ce pornesc la drum, antreprenorii încep să înţeleagă că au nevoie de mai multe resurse decât s-au gândit iniţial, că pasiunea şi talentul cu care lucrează nu sunt suficiente pentru a exploata oportunităţile şi pentru a dezvolta afacerea. Dacă talentul tehnic a fost esenţial la început, atunci când afacerea creşte este nevoie de mult mai multe competenţe: de marketing şi de vânzări pentru volume mari, de suport clienţi sau competenţe sofisticate de finanţe şi contabilitate. Apare nevoia posturilor clar definite şi a ierarhiei organizaţionale, a proceselor şi a procedurilor bine stabilite.

    De cele mai multe ori, antreprenorii nu mai fac faţă. Atunci încep să-şi caute manageri şi finanţatori. Cu cât îşi conduc mai repede compania spre punctul în care au nevoie de mai mulţi bani şi de mai multe aptitudini manageriale, cu atât pot pierde mai repede din controlul lor asupra afacerii. Sunt pregătiţi pentru asta?

    În discuţiile cu investitorii, fondatorii companiei înţeleg că, pentru banii de care au nevoie, trebuie să plătească un preţ: cedarea unei părţi din controlul asupra afacerii pe care au creat-o cu atâta greutate. Iar, dacă investiţia pe care o solicită e foarte mare, vor ceda calitatea de asociat majoritar şi îşi pot pierde poziţia de director general, preşedinte sau alte funcţii asociate controlului. Este motivul pentru care foarte mulţi antreprenori, obişnuiţi să fie creierul şi sufletul afacerii, renunţă la investitori şi amână finanţarea creşterii cu fonduri externe, sperând că se vor putea descurca prin reinvestirea profitului. Arareori reuşesc. În cele mai multe cazuri, compania rămâne marginală sau eşuează.

    Am auzit de la mai mulţi investitori că această abordare emoţională, caracteristică tuturor antreprenorilor, este mai pregnantă în România. Antreprenorii solicită să rămână liderii companiei, pe când investitorii îşi dau seama că aceştia nu au competenţele necesare. Timpul necesar tranzacţiei este mai îndelungat şi riscul ca aceasta să eşueze din cauze subiective e mai mare decât în alte ţări. De aceea, există investitori care au scos România de pe harta preferinţelor lor.

    ALEGERI ÎNŢELEPTE…
    În practică, antreprenorii încep prin a-şi conduce afacerea. Ei şi-ar dori să-şi păstreze puterea, dar în acelaşi timp să aibă o companie dinamică. Dacă sunt înţelepţi, îşi dau seama că cele două aspiraţii nu se pot realiza simultan decât în mod excepţional şi trebuie să se decidă ce preferă: controlul sau dezvoltarea? Cei care preferă dezvoltarea atrag investitori şi angajează manageri profesionişti. Ceilalţi păstrează pentru ei conducerea, cu preţul stagnării sau al unei creşteri nesemnificative a companiei. Câteodată, angajează manageri care nu stau în calea dorinţei lor de putere. Finanţează dezvoltarea din profit, pentru că le e teamă că investitorii îi vor schimba din poziţia de conducere.

    Decizia investitorilor urmăreşte răspunsul la aceeaşi întrebare – control sau dezvoltare? De obicei, investitorii îi preferă pe antreprenorii dispuşi să cedeze conducerea. Se întâmplă foarte rar, atunci când ei se conving că antreprenorii au aptitudini manageriale deosebite, să investească şi să îi păstreze în postul din vârful piramidei.

    DE LA ÎNCEPUT.
    Ce pot face antreprenorii ca să aibă succes şi să se simtă împliniţi? E bine să se gândească bine de la început ce preferă – dezvoltare sau control  – şi să îşi aleagă în consecinţă tipul de companie pe care o creează.
    E recomandabil ca antreprenorii care preferă controlul, dorind să rămână la conducerea companiei pe care o înfiinţează, să-şi aleagă un domeniu de activitate în care sunt experţi, au competenţe şi relaţii şi care nu impune investiţii foarte mari de capital.

    E bine să pornească la drum cu economii şi cu experienţă şi să amâne investiţia de creştere cât mai mult, până câştigă experienţă şi economisesc bani din profit. Şi e absolut necesar să deprindă competenţe manageriale. Să citească, să meargă la cursuri şi să-şi ia sfătuitori – fie mentori, fie consultanţi.

    Pe de altă parte, antreprenorii care doresc să creeze companii dinamice, mari, pot să se îndrepte spre domenii creative, bazate pe idei revoluţionare, pe cercetare-dezvoltare. Aceste companii vor solicita investiţii importante de capital. Investitorii vor aduce în companie, pe lângă fonduri, idei de dezvoltare şi pe cei mai competenţi manageri, care să conducă activitatea de zi cu zi. Antreprenorii orientaţi spre creştere se vor mulţumi să-şi păstreze un rol minoritar într-o companie care le aduce sume foarte mari de bani proprietarilor.

    Prin urmare, ca totul să meargă bine, cei care doresc să devină antreprenori ar trebui să se decidă ce rol vor avea pe termen lung în compania căreia se gândesc să-i dea naştere, care este procentul minim din afacere pe care vor dori neapărat să-l păstreze şi care este perioada minimă în care doresc să rămână proprietari. În plus, trebuie să ia în calcul şi faptul că preferinţele antreprenorilor se pot schimba în timp.

  • ING va rambursa cu şase luni mai devreme ultima tranşă a ajutorului primit de la statul olandez

    Ultima tranşă va fi plătită în data de 7 noiembrie, deşi calendarul de rambursare a pachetului de bailout primit de la stat stabilit de ING şi Comisia Europeană prevedea ca aceasta să fie achitată în mai 2015, se arată într-un comunicat emis miercuri de ING Groep.

    Suma totală pe care ING o va înapoia statului olandez se va ridica la 13,5 miliarde de euro după efectuarea acestei plăţi, dintre care 10 miliarde de euro reprezintă principalul, iar 3,5 miliarde de euro dobânzi şi prime.

    “Sprijinul primit de la statul olandez ne-a ajutat să trecem prin criză şi să ieşim mai puternici. De aceea, suntem recunoscători statului şi cetăţenilor, precum şi clienţilor care au rămas alături de noi în ultimii ani”, a declarat Ralph Hamers, directorul general executiv al ING.

    Tranşa care va fi plătită vineri este în valoare de 1,025 miliarde de euro, dintre care 683 milioane de euro reprezintă principalul, iar 342 milioane de euro dobânzi şi prime.

    ING a raportat un profit net în valoare de 928 de milioane de euro în trimestrul al treilea din acest an, în creştere faţă de profitul net înregistrat în aceeaşi perioadă a anului trecut, în valoare de 128 de milioane de euro, potrivit MarketWatch.

    ING Bank este prima instituţie financiară internaţională care a deschis o sucursală în România după 1989. Lansată în 1994, ca bancă de nişă, de corporate şi investment banking, ING s-a dezvoltat în ultimii zece ani ca o bancă universală, cu un accent puternic în perioada dinaintea crizei financiare pe segementul de retail, unde deţine în prezent cote de piaţă de 5-6%.

  • Sistemul zombi: cum a sărit capitalismul de pe şine?

    UN NOU CUVÂNT DE ORDINE CIRCULĂ ÎN ULTIMA PERIOADĂ ÎN SĂLILE DE CONFERINŢĂ ŞI REUNIUNILE INTERNAŢIONALE. S-a făcut auzit la Forumul Economic Mondial de la Davos şi la reuniunea anuală a Fondului Monetar Internaţional. Bancherii îl strecoară în prezentările lor, iar politicienii îl folosesc pentru a face impresie. Cuvântul este ”incluziune„ şi se referă la o trăsătură pe care naţiunile occidentale par să fie pe cale să o piardă: capacitatea de a permite cât mai multor categorii sociale să beneficieze de progresele economice şi să participe la viaţa politică, se arată într-o analiză realizată de publicaţia Der Spiegel.

    Termenul este folosit şi la reuniuni cu un caracter mai exclusivist, aşa cum s-a întâmplat în luna mai, la Londra, unde 250 de personalităţi cu averi mari şi foarte mari, de la preşedintele Google, Eric Schmidt, la directorul general al Unilever, Paul Polman, s-au strâns într-un venerabil castel de pe malul Tamisei pentru a deplânge faptul că, în capitalismul de astăzi, oferta pentru cei cu venituri mici este insuficientă. Fostul preşedinte american Bill Clinton a remarcat ”distribuţia inegală a oportunităţilor„, în timp ce directorul general al FMI, Christine Lagarde, a criticat numeroasele scandaluri din lumea financiară.

    Gazda reuniunii, investitoarea Lynn Forester de Rothschild, a spus că este îngrijorată în legătură cu coeziunea socială, remarcând faptul că oamenii şi-au pierdut încrederea în guverne.

    Nu este necesar, desigur, să participi la o conferinţă la Londra pe tema incluziunii pentru a realiza că ţările industrializate au o problemă. La căderea Zidului Berlinului, acum 25 de ani, ordinea economică şi socială liberală occidentală părea că se află într-un marş triumfal de neoprit. Comunismul se prăbuşise. Politicienii de pretutindeni lăudau pieţele dereglementate, iar specialistul american în ştiinţe politice Francis Fukuyama invoca sfârşitul unei ere.

    Astăzi, nimeni nu mai vorbeşte despre efectele capitalismului liber. Subiectul zilei este ”stagnarea seculară„, aşa cum a numit-o Larry Summers, fost secretar al Trezoreriei SUA.

    Economia americană nu creşte nici la jumătate faţă de anii 1990. Japonia a devenit bolnavul Asiei, în timp ce Europa se afundă într-o recesiune care a început să încetinească maşinăria de export a Germaniei, punându-i în pericol bunăstarea.

    Capitalismul secolului XXI este unul al incertitudinilor, aşa cum a devenit evident în această lună, când a fost nevoie doar de câteva date dezamăgitoare din comerţul SUA pentru a provoca scăderea puternică a burselor la nivel global, de la piaţa americană a obligaţiunilor şi piaţa petrolului şi până la obligaţiunile mult încercatei Grecii.

    Politicienii şi liderii din afaceri cer noi iniţiative de creştere, dar arsenalele guvernelor sunt goale. Miliardele de dolari cheltuite pe pachete de stimulare economică, în urma crizei financiare, au creat munţi de datorii în majoritatea statelor industrializate, care duc acum lipsă de fonduri pentru noi programe de cheltuieli.

    Băncile centrale rămân şi ele fără muniţie. Au coborât dobânzile aproape de nivelul zero şi au cheltuit sute de miliarde pentru achiziţia de obligaţiuni guvernamentale. Cu toate acestea, sumele uriaşe de bani pompate în sistemul financiar nu îşi fac loc în economie.

    În Japonia, Europa şi Statele Unite, companiile abia dacă mai investesc în echipamente sau fabrici. În schimb, preţurile explodează pe pieţele de acţiuni, obligaţiuni şi imobiliare, un boom periculos generat de banii ieftini şi nu de creşterea economică durabilă.

    Pe lângă crearea unor noi riscuri, politicile occidentale de criză amplifică conflictele din interiorul naţiunilor industrializate. În timp ce salariile muncitorilor stagnează, iar formele tradiţionale de economisire aproape nu aduc câştiguri, clasele bogate, formate din cei care îşi pun banii să lucreze pentru ei, profită din plin. Potrivit celui mai recent Raport al Bunăstării Mondiale (Global Wealth Report) realizat de Boston Consulting Group, averea privată la nivel mondial a crescut cu circa 15% în 2013, aproape de două ori mai rapid faţă de anul anterior.

    Datele ilustrează o disfuncţie periculoasă a motorului capitalismului. Băncile, fondurile mutuale şi companiile de investiţii erau folosite pentru ca economiile cetăţenilor să fie transformate în progres tehnic, dezvoltare şi noi locuri de muncă. În prezent, aceste entităţi organizează redistribuirea bunăstării sociale de jos în sus. Clasa de mijloc a fost şi ea afectată. În ultimii ani, mulţi membri ai clasei de mijloc au văzut că prosperitatea lor scade în loc să crească.

    Larry Kats, economist la Harvard, spune că societatea americană seamănă cu o clădire de apartamente deformată şi instabilă, în care penthouse-ul din vârf devine tot mai mare, în timp ce nivelurile inferioare sunt supraaglomerate, cele de mijloc sunt pline de apartamente goale, iar liftul nu mai funcţionează.

    Nu este de mirare că oamenii nu mai înţeleg prea multe din acest sistem. Potrivit unui sondaj realizat de Allensbach Institute, doar unul din cinci germani consideră că actualele condiţiile economice din Germania sunt echitabile şi aproape 90% simt că decalajul dintre bogaţi şi săraci se amplifică din ce în ce mai mult.

    În aceste condiţii, criza capitalismului s-a transformat într-una a democraţiei. Mulţi consideră că ţările lor nu mai sunt guvernate de parlamente, ci de lobby-urile bancare, care aplică logica bombelor suicidale pentru a-şi asigura privilegiile, cu alte cuvinte fie sunt salvate, fie trag după ele, până la moarte, întreg sistemul.

  • Experienţa deţinuţilor politici din primii ani ai regimului comunist, în dezbatere la Bucureşti

    La dezbaterea “Suferinţă şi speranţă. Deţinuţii politici ca modele etice” vor fi prezenţi Dan C. Mihăilescu, Radu Preda, Sorin Lavric, Alin Mureşan şi Anca şi Raul Ştef, autorii celor 19 interviuri strânse în cartea “Supravieţuitorii. Mărturii din temniţele comuniste ale României”, apărută la editura Humanitas, care va fi lansată cu ocazia acestui eveniment, informează un comunicat remis MEDIAFAX.

    Strângerea mărturiilor a pornit de la ideea că aceşti necunoscuţi au luptat împotriva “distrugerii sufletului”, după o expresie a părintelui Matei Boilă, se arată în comunicatul citat.

    După 50 de ani de la eliberarea lor, din 1964, aceşti eroi uitaţi ai României îşi spun poveştile.Unii se simt vinovaţi şi astăzi că şi-au făcut familia să sufere. Mulţi nu pot scăpa de gândul că şi-au pierdut părinţii în timp ce erau închişi, că n-au mai apucat să-i vadă nici măcar o dată.

    Dezbaterea face parte din seria de evenimente organizate de Centrul de Studii în Istorie Contemporană, între 7 şi 9 noiembrie, cu scopul de a marca o jumătate de secol de la eliberarea deţinuţilor politici din prima jumătate a perioadei comuniste. Proiectul “În umbra libertăţii. 50 de ani de la eliberarea deţinuţilor politic” va cuprinde o vizită la Fortul 13 Jilava, unul dintre principalele spaţii carcerale din acea perioadă, o lansare de carte cu interviuri cu supravieţuitorii închisorilor, dar şi un concert cu formaţia Robin and the Backstabbers.

    Cei care doresc să se înscrie pentru vizita la Fortul 13 Jilava şi/ sau să participe la concertul Robin and the Backstabbers trebuie să intre pe site-ul www.istoriecontemporana.ro pentru a afla mai multe detalii despre condiţiile în care pot participa, în mod gratuit.

  • Percheziţii în Bucureşti şi două judeţe, fiind vizată o firmă de pază suspectată de evaziune fiscală

    Anchetatorii percheziţionează locuinţele persoanelor suspectate de evaziune fiscală şi verifică 20 de sedii şi puncte de lucru ale unor societăţi comerciale din Bucureşti şi judeţele Ilfov şi Argeş.

    La finalul percheziţiilor vor fi duse la audieri 22 de persoane, pe numele cărora au fost emise mandate de aducere.

    “Activităţile, desfăşurate sub coordonarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, vizează probarea activităţii infracţionale a reprezentanţilor unei societăţi comerciale care, în perioada 2007 – 2012, folosind documente false şi înregistrări contabile fictive, s-ar fi sustras de la plata obligaţiilor fiscale. Prejudiciul cauzat bugetului de stat prin activitatea infracţională a fost estimat la peste 2.000.000 de lei”, se arată într-un comunicat de presă al Poliţiei Capitalei.

    Potrivit unor surse din Poliţie, anchetatorii fac verificări la sedii şi puncte de lucru ale firmei de pază Invest Securitys Services, în cauză fiind vizat şi administratorul societăţii, George Ciuvăţ.

  • Nicuşor Constantinescu a fost reţinut în Turcia

    Nicuşor Constantinescu a fost reţinut marţi, la o secţie de poliţie din Istanbul, şi urmează să fie dus la o instanţă, pentru confirmarea mandatului de urmărire internaţională emis pe numele lui după ce Tribunalul Bucureşti a dispus arestarea lui preventivă.

    După ce autorităţile turce vor încuviinţa extrădarea lui Nicuşor Constantinescu, în baza mandatului de urmărire internaţională, acesta va fi preluat de către poliţiştii români şi adus în ţară, au mai spus sursele citate.

    Ministerul Justiţiei a transmis, săptămâna trecută, autorităţilor din Turcia documentelor necesare pentru aducerea în ţară a lui Constantinescu, judecat în mai multe dosare.

    Preşedintele suspendat al Consiliului Judeţean Constanţa ar fi în Turcia de mai bine de o săptămână. Înainte de a ajunge în Turcia, Nicuşor Constantinescu s-a aflat în SUA. Cererea de extrădare a lui Nicuşor Constantinescu, formulată ca urmare a deciziei de arestare a acestuia, a fost însă respinsă de autorităţile din Statele Unite ale Americii, au declarat, pentru MEDIAFAX, surse judiciare.

    Ministrul Justiţiei, Robert Cazanciuc, declara, la începutul lunii septembrie, că există informaţii cu privire la locul în care se află Nicuşor Constantinescu, dar procedurile de extrădare nu sunt publice şi “orice risc de formă sau de fond riscă să prelungească procedura sau să o anuleze”.

    Nicuşor Constantinescu a trimis, la începutul lui septembrie, un memoriu procurorului general al SUA, Eric Holder Jr., în care susţinea că justiţia română e controlată de DNA şi cerea respingerea oricărei cereri de arestare ce va ajunge în SUA pe numele său, potrivit unui document obţinut în exclusivitate de MEDIAFAX.

    “Acest memoriu pe care vi-l transmit (cred că este primul pe care îl primiţi din România) este menit a vă clarifica cu probe asupra faptului că în această cauză sistemul judiciar din România în ansamblul său este imperfect; jusitiţia prin instituţiile sale nu garantează realizarea unui proces echitabil, transparent, independent şi imparţial încălcându-se în mod real prezumţia de nevinovăţie a clientului meu”, a arătat avocatul Cătălin Dancu, în preambulul documentului citat.

    Dancu a mai scris în memoriu că “întrucât a fost emis un mandat internaţional de urmărire şi arestare cu consecinţa aducerii sale în ţară, vă solicit respectuos ca în analiza memoriului şi a documentelor anexă să nu daţi curs solicitării autorităţilor române de a pune în aplicare pe teritoriul SUA acest mandat şi de a refuza executarea mandatului ca urmare a încălcării legii”.

    Tribunalul Bucureşti a dispus, în 23 iulie, arestarea lui Constantinescu, urmare a propunerii făcute de DNA după mediatizarea unor imagini în care acesta fumează la terasa unui restaurant din New York. Decizia a fost contestată la Curtea de Apel Bucureşti.

    Soluţia a fost menţinută în 7 august de Curtea de Apel Bucureşti, care a arătat, în motivarea deciziei, că apărarea lui Constantinescu nu s-a bazat pe înscrisuri medicale credibile care să arate că “inculpatul se afla internat în stare gravă într-un spital din New York”, la momentul cererii Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

    În 29 august, tot Curtea de Apel Bucureşti a admis o contestaţia în anulare a procurorilor anticorupţie, stabilind astfel ca Tribunalul Bucureşti să emită mandat european de arestare pe numele lui Nicuşor Constantinescu şi să-l dea pe acesta în urmărire internaţională.

    Pe numele lui Constantinescu a mai fost emis un mandat internaţional de arestare, după ce acesta nu a revenit în ţară în urma unei operaţii făcute în SUA. Măsura de arestare, dispusă de Tribunalul Capitalei, nu a fost însă menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, motiv pentru care mandatul a fost anulat.

    Nicuşor Constantinescu arăta, într-un comunicat transmis recent, că a informat mai multe instituţii, între care Ambasada SUA şi Departamentul de Stat al SUA, despre “deciziile abuzive” luate împotriva sa.

    Constantinescu a fost trimis în judecată de procurorii anticorupţie în trei dosare penale. Într-unul dintre acestea este acuzat că nu a asigurat finanţarea Centrului Militar Zonal Constanţa, în altul că nu s-a supus controlului Curţii de Conturi, iar în cel de-al treilea, pentru că a atribuit nelegal terenuri. Într-un alt dosar, şeful CJ Constanţa este cercetat pentru luare de mită şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, după ce în casa lui au fost găsite, la percheziţii, 15 cartuşe de calibrul nouă milimetri.

    La termenul din 24 octombrie al dosarului în care preşedintele suspendat al CJ Constanţa este acuzat de abuz în serviciu, pentru că nu s-a supus controlului Curţii de Conturi, procurorul DNA prezent la şedinţa de judecată a cerut instanţei să dispună punerea sub sechestru a tuturor bunurilor lui Nicuşor Constantinescu, pentru a fi recuperat prejudiciul, dacă instanţa va stabili definitiv că acesta este vinovat şi îl va obliga să plătească daune. Constantinescu are diverse cote din şase terenuri intravilane, trei case de locuit, o casă de vacanţă, o şalupă, cinci maşini, dar şi aproape un milion de dolari într-un depozit bancar, potrivit ultimei declaraţii de avere.

     

  • Coreea de Nord exploatează o nouă unitate de îmbogăţire a uraniului

    “Camere de luat imagini în infraroşu utilizate de către serviciile de informaţii sud-coreene şi americane au detectat o emisie de căldură în momentul în care centrifugele cu gaz au început să funcţioneze în noua uzină”, scrie Joongang Ilbo citând o sursă din cadrul serviciilor de informaţii sud-coreene.

    Coreea de Nord a început construirea acestei uzine în incinta instalaţiei nucleare Yongbyon în 2012, potrivit acestei surse.

    “Este necesar să prelungim supravegherea, pentru a afla dacă noua uzină a început să producă la toată capacitatea, dar credem că aceasta funcţionează”, adaugă sursa citată.

    Contactat de AFP, Ministerul sud-coreean al Apărării a refuzat “orice comentariu despre probleme care ţin de informaţii” secrete.

    Institutul pentru Ştiinţă şi Securitate Internaţională (ISIS), cu sediul la Washington, afirma în august că Phenianul continuă, în instalaţia de la Yongbyon, să producă plutoniu şi uraniu care pot fi utilizate pentru o bombă atomică.

    Coreea de Nord susţine că uzina produce doar uraniu slab îmbogăţit, pentru alimentarea unui viitor reactor cu apă grea, dar unii experţi suspectează regimul că vrea să producă uraniu întrebuinţat în scopuri militare.

    Închis în 2007 în cadrul unui acord de “ajutorare în schimbul dezarmării”, reactorul de la Yongbyon poate, în principiu, să producă şase kilograme de plutoniu pe an, o cantitate suficientă pentru fabricarea unei bombe nucleare.

    Coreea de Nord a demarat repunerea în folosinţă a instalaţiei după ce a efectuat ultimul test nuclear, în 2013, iar aceasta ar fi devenit operaţională în octombrie acelaşi an.

    După ce a utilizat o parte a stocului pentru cel puţin două din cele trei teste nucleare pe care le-a efectuat, Phenianul ar deţine în continuare suficient plutoniu pentru a produce şase bombe, potrivit unor experţi străini.

    Potrivit ISIS, suprafaţa uzinei de centrifuge a fost dublată şi probabil că au fost instalate noi centrifuge. Ea ar putea produce până la 68 de kilograme de uraniu pe an, cu care se pot fabrica trei bombe.

  • România a înregistrat în septembrie cel mai mare avans din UE al preţurilor producţiei industriale

    Celalte două ţări care au raportat creşteri anuale ale preţurilor producţiei industriale în septembrie au fost Letonia, cu o creştere de 0,2%, şi Grecia, care a înregistrat un avans de 0,1%.

    Scăderea preţurilor la nivelul UE a fost înregistrată pe fondul unui declin de 5,4% în sectorul energetic, precum şi a preţurilor mai mici cu 0,6%, respectiv 0,4% pentru bunurile de consum şi cele intermediare, notează Eurostat.

    Raportat la august, 15 din cele 27 de state UE care au raportat datele pentru septembrie au înregistrat creşteri ale preţurilor producţiei industriale, 8 state au anunţat scăderi, în timp ce preţurile din celelalte 4 state au stagnat.

    Preţurile producţiei industriale pentru piaţa internă din România au scăzut cu 0,1% în septembrie faţă de luna anterioară. La nivelul UE, indicatorul a avansat cu 0,1%.

    Cele mai mari creşteri au fost înregistrate în Estonia (+1,1%), Danemarca, Spania, Franţa şi Olanda (toate +0,5%), iar cele mai accentuate scăderi au fost observate în Marea Britanie (-0,4%), Cehia (-0,3%), Lituania, Polonia şi Portugalia (toate -0,2%).

    Institutul Naţional de Statistică a anunţat marţi că preţurile producţiei industriale au scăzut în septembrie pe piaţa internă cu 0,2% comparativ cu august şi au avansat cu 0,5% faţă de aceeaşi lună a anului trecut.

  • STUDIU: Munca în schimburi decalate accelerează îmbătrânirea cognitivă

    În contextul în care munca de noapte şi munca în schimburi sunt deja bănuite că ar juca un rol important în apariţia mai multor probleme de sănătate, precum ulcerul, maladiile cardiovasculare şi anumite tipuri de cancer, oamenii de ştiinţă au dorit să studieze şi impactul lor asupra capacităţilor cognitive.

    Timp de 10 ani, cercetătorii au monitorizat 3.000 de angajaţi din sudul Franţei, cu vârste cuprinse între 32 şi 62 de ani la începutul studiului, care lucrau în diverse sectoare de activitate şi dintre care jumătate au lucrat în schimburi decalate pentru cel puţin 50 de zile pe parcursul unui an.

    Capacităţile cognitive (memorie, atenţie, viteză de reacţie) au fost măsurate în trei reprize (1996, 2001 şi 2006) în cadrul unor teste neuropsihologice.

    Studiul, publicat în revista medicală Occupational and Environmental Medicine, a evidenţiat faptul că acele persoane care au lucrat în schimburi timp de cel puţin 10 ani prezintă un declin cognitiv – proces natural ce apare la toţi oamenii care îmbătrânesc – mult mai rapid în comparaţie cu ceilalţi participanţi.

    Jean-Claude Marquié, cercetător la CNRS din Toulouse, coordonatorul studiului, consideră că acea scădere a scorurilor obţinute echivalează cu “o îmbătrânire cognitivă de, în medie, 6,5 ani”. Este vorba de o scădere “care nu este neglijabilă”, potrivit autorilor, dar care va trebui să fie confirmată de o serie de studii viitoare.

    “Ştiam deja că munca în schimburi are efecte pe termen scurt, dar nu ştiam dacă acestea se menţin pe o perioadă îndelungată”, a adăugat profesorul francez.

    Studiul a arătat că impactul negativ asupra capacităţilor cognitive persistă cel puţin cinci ani după oprirea lucrului în schimburi şi că există “o mare variabilitate” în funcţie de individ.

    Printre soluţiile preconizate pentru a limita aceste efecte oamenii de ştiinţă citează “o supraveghere medicală personalizată”, ca şi o mai bună organizare a muncii, care să favorizeze “cele mai bune orare pentru somn”.

    “De exemplu, este mai bine ca munca să înceapă la ora 06.00 în loc de ora 04.00”, afirmă autorii studiului.

    Tot mai răspândită în diverse medii profesionale, munca în schimburi decalate a făcut subiectul mai multor studii realizate în ultimii ani, care au identificat o serie de riscuri pentru starea de sănătate.

    Munca de noapte (cu alternanţe neregulate pentru perioadele de muncă zi-noapte) a fost clasată în categoria “activităţilor probabil cancerigene” în 2007, de Centrul internaţional de cercetări asupra cancerului (IARC), o agenţie specializată din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), din cauza efectului ei perturbator asupra ritmului biologic.

    Un studiu suedez publicat în 2011 a arătat că munca de noapte dublează riscul de scleroză în plăci la tineri, iar un studiu francez publicat în 2012 a evidenţiat un risc crescut de cancer mamar pentru aproximativ 30% dintre femeile care lucrează în ture de noapte.