BusinessMagazin

Blog

  • Unde sunt cumparatorii?

    Trei din cei patru actionari ai Asiban, compania numarul patru de pe piata de profil, au anuntat public ca vor sa-si vanda participatiile. Cat interes pentru o achizitie mai exista insa in aceasta piata, in conditiile in care intrarea europenilor pe piata romaneasca se poate face prin simpla notificare a autoritatii de reglementare?

     

    Asiban s-a plasat adesea pe lista celor mai des vehiculate tinte de preluare, ori de cate ori vreo companie straina anunta ca „se uita cu atentie la piata romaneasca“ – altfel spus ca vrea sa cumpere o companie pe piata locala. De pe aceeasi lista, alti asiguratori – Omniasig, Astra sau Asitrans, pentru a da doar cateva exemple – s-au vandut deja, partial sau total. Dar actionarii Asiban, patru banci ce detin fiecare cate un sfert de companie, au hotarat abia acum ca a venit momentul sa vanda. BCR, BRD si Banca Transilvania sunt de cateva saptamani in vria vanzarii a 75% din actiunile Asiban, pentru care ar putea incasa (impreuna) in jur de 75 de milioane de euro. Al patrulea actionar, CEC, se mai gandeste ce va face cu actiunile sale. Pana una-alta, vanzatorii isi aleg consultantii ce-i vor reprezenta in aceasta tranzactie si vor intermedia vanzarea actiunilor.

     

    Intrebarea care se pune este insa cine ar putea sa mai cumpere – in conditiile in care orice companie europeana ce vrea sa faca afaceri aici o poate face la fel de bine si fara sa mai treaca prin vreun proces de autorizare sau sa aiba prezenta locala. Dupa aderarea la UE, in teorie strainii nu mai au de ce sa cumpere companii romanesti, ci pot face afaceri in Romania direct din tara de origine, pe baza asa-numitului pasaport european. De la inceputul anului, nu mai putin de 125 de companii europene din domeniul asigurarilor si-au anuntat intentia (la Comisia de Supraveghere a Asigurarilor) sa opereze direct pe piata romaneasca. Anticipand acest moment, multe dintre companiile autohtone de asigurari au decis anii trecuti sa-si vanda afacerile. Asa se face ca in 2005 piata asigurarilor a atras ca un magnet investitorii straini, iar 2006 a pastrat si el aceeasi nota generala, chiar daca treptat tranzactiile au fost mai putine si nici pe departe la fel de spectaculoase precum, sa spunem, cea prin care austriecii de la Wiener Staedtische (actualmente Viena Insurance) au preluat Omniasig intr-o miscare de forta ce completa alte cateva preluari.

     

    La fel de adevarat este insa si alt lucru: pentru orice companie care vrea sa faca business de retail (si nu doar cu marile companii), prezenta locala e obligatorie. Iar piata romaneasca de asigurari este una care nu are cum sa nu faca cu ochiul, in conditiile in care anul acesta ritmul de crestere estimat de specialistii din domeniu urca spre 30%. Astfel, piata de asigurari ar urma sa treaca in 2007 de 2,2 miliarde de euro, fata de 1,62 miliarde de euro anul trecut. Ritmul de crestere e peste cel din alte piete, inclusiv cele vecine – in conditiile in care, spre exemplu, bulgarii au avut anul trecut o crestere de circa 15%. Motiv suficient pentru ca firmele de aici – printre care se numara multe nume grele internationale – sa vrea sa creasca, chiar si prin achizitii, iar cei ce nu sunt inca prezenti sa fie interesati sa vina. Iar cea mai simpla cale (dar si mai costisitoare, in conditiile in care companii cu capital local ce s-ar putea vinde nu mai sunt prea multe) este achizitia. Astfel de miscari nu lipsesc nici in 2007. Spre exemplu, grupul bulgar de firme Evrohold a cumparat recent pachetul majoritar de actiuni al Asitrans Bucuresti, o companie ce practica doar asigurari generale. Intr-o alta tranzactie, omul de afaceri Dan Adamescu a mai vandut in iunie 23% din Astra austriecilor de la Uniqa, ce detineau deja din vara lui 2005 27% din actiunile societatii de asigurari. Valoarea ultimei achizitii nu a fost facuta publica, insa in tranzactia precedenta austriecii au platit pentru pachetul cumparat 10 milioane de euro.

     

    La Asirom, o alta companie adesea pomenita ca posibila tinta de preluare, actionarul majoritar, omul de afaceri Ioan Niculae, spunea de curand ca a primit si el mai multe oferte, dar nu le va da curs prea curand. Printre „petitorii“ numiti cu aceasta ocazie de Niculae se numara nume grele ale asigurarilor internationale: Axa, Wiener Staedtische, Allianz sau Groupama. In cautarea unei tinte se afla si austriecii de la Grawe care, desi au deja prezenta pe piata romaneasca, au declarat ca intentioneaza sa cumpere pana la sfarsitul acestui an pachetul majoritar al uneia dintre primele zece societati de asigurare de pe piata, care sa practice atat asigurari de viata, cat si generale. Anul trecut, primele zece societati de pe piata asigurarilor au fost Allianz-Tiriac, Asirom, Omniasig, Asiban, ING Asigurari de Viata, BCR Asigurari, Astra-Uniqa, Generali, Unita si BT Asigurari. Prin excludere – a companiilor ce au anuntat deja ca nu vor sa vanda si a celor ce au actionariat strain – pe o lista scurta ar putea ramane Asiban si BT Asigurari (detinuta de Banca Transilvania).

    Pe lista posibililor cumparatori ai Asiban s-ar putea numara insa inclusiv CEC – actionarul ce nu a anuntat inca decizia de a vinde sau nu si care si-ar putea exercita dreptul de preemptiune. Oficialii CEC, institutie a carei privatizare a fost amanata din nou pentru cativa ani, au declarat in trecut ca vor sa construiasca in jurul bancii un grup financiar. Compania de asigurari ar putea fi, in aceste conditii, un prim pas in aceasta constructie.

  • Manipularea pentru to(n)ti

    Daca nu va grabiti prea tare, va propun sa ne intoarcem pentru putin timp in urma cu trei ani. Va mai amintiti? In acel iulie din 2004, caldurile nu erau atat de mari, casele erau inca la preturi rezonabile, iar PD era departe de metanoia care l-a adus in marea familie populara a Parlamentului European. 

     

    Si, ce vremuri, sondajele il evitau cu grija pe Traian Basescu, chiar daca tocmai castigase detasat o cursa cu Mircea Geoana. Cu alte cuvinte, bucati de realitate cu care nu ne vom mai intalni prea devreme. Sau cine stie?

     

    V-am pomenit de cele de mai sus ca sa va predispun la o discutie nu despre trecerea timpului, ci despre Gheorghe Becali. Si va spun si unde-i legatura.

     

    Tot in urma cu trei ani, sapte partide de orientare crestin-democrata si populara (puteti sa le ziceti si Sapte Pitici, ca nu e nicio exagerare) se adunau la aceeasi masa ca sa discute despre cum sa creeze „o forta unica crestin-democrata si populara“. Se stie ca formatiunile autohtone din acest curent politic par mai sensibile la latura lirica a politicii decat la cea practica, asadar, cred ca esecul acelui plan a venit firesc chiar si pentru cei de la masa.

     

    In urma lui, unul dintre pitici a iesit totusi castigator. Era un pitic tanar, care avea in politica un pic mai multa experienta decat a adunat Adrian Nastase pe bloguri. Avea insa un latifundiu care, i-au spus prietenii, compensa la o adica si pentru lipsa de experienta si pentru cea de credibilitate. (Si prietenii stiau ei ceva, ca nu degeaba faceau politica la nivel inalt de ani buni – s-au laudat tot timpul ca au agatate in panoplia cu „opere politice“ trofee ca managementul de succes dupa ’90 al relatiei cu UDMR si cu minoritatea maghiara. Stie domnul Hrebenciuc despre cine-i vorba.) Acel pitic, de care lumea nu se ferea sa-i rada in fata cand ii auzea planurile politice, a primit in acel sfarsit de iulie 2004 un bilet de iesit in lume, dupa ce a stat la masa cu epigonii lui Maniu care l-au mai si mangaiat pe crestet, precum Zoe Petre, ca partidul lui are un „program excelent“. Si de la admiterea simbolica in galeria fortelor de dreapta si pana la sondajul de saptamana trecuta n-a mai fost decat un pas.

     

    Acuma o sa va intrebati ce s-a intamplat saptamana trecuta. Presa a prezentat un sondaj al Biroului de Cercetari Sociale (BCS) din care reiesea ca romanii il considera pe Cristian Boureanu cel mai frumos politician, in timp ce pe Traian Basescu cel mai urat. Si, se mai spunea acolo, asta ar demonstra ca romanii nu respecta zicala din cartile de marketing politic cum ca „ce-i frumos si electoratului ii place“. Sondajul BCS continua insa si dupa primele doua slide-uri la care s-au oprit cam toate relatarile din presa. In primul rand, o veste mai putin buna pentru anumiti intelectuali: se confirma nivelul sub 50% al intentiei de vot in cazul presedintelui Traian Basescu (49,2%); in paranteza fie spus, motive de ingrijorare ar trebui sa fie pentru presedintele in functie, intrucat ultima vara in care a coborat sub 50% a fost cea din 2005, imediat dupa scandalul din jurul razgandirii alegerilor anticipate. Iar anul acesta au mai fost cel putin doua sondaje, prin primavara, care l-au pironit tot sub acest prag.

     

    In al doilea rand, imaginea pe care sondajul o sugereaza despre proaspat-vopsitul-in-verde PNG si liderul sau este cel putin demna de interes. (Desi comanditarul cercetarii este un obscur „Centru pentru Apararea Drepturilor Omului, Marketing si Relatii Publice“, intrebarile sunt maiastru puse, astfel incat reies niste raspunsuri favorabile lui Gheorghe Becali si formatiunii sale.) Gheorghe Becali atinge – in randul masuratorilor BCS – un nou maxim istoric, cu 39% la „incredere“. Asta n-ar pune pe ganduri asa de tare ca atributele pe care „vocea poporului“ le alatura liderului PNG: „poate contribui semnificativ la dezvoltarea Romaniei“ (45%), „poate contribui la reducerea coruptiei din lumea politica“ (43,3%) si, preferata mea, „are o echipa de profesionisti in jurul lui“ (42,6%). Acelasi „popor“ vrea ca PNG „sa critice mai des guvernul Tariceanu“ (48,6%) si „sa-si anunte in cateva saptamani candidatii la primarii si Parlament“ (52,7%).

     

    Si acuma o sa va intrebati ce-i asa special la un sondaj croit pe talia PNG si platit, probabil, din aceleasi conturi din care se cumpara jucatorii de la Steaua? Mai ales ca venea dupa un altul (tot de la BCS si tot pentru „Centrul…“), publicat mai devreme cu trei zile si care arata ca (sic!) „Federatia Fortelor de Dreapta“ (PNL-PD-PLD-PNTCD-AP-PNG) ar scoate la urmatoarele alegeri parlamentare 63,7% din voturi, fata de (sic!) „Uniunea Fortelor de Stanga“ (PSD-FD-PIN-PC-PAS), cu 20,7%.

     

    Eu nu sunt nici ghicitor in stele si nici analist politic, dar cand vad inghesuiala asta, parca imi vine asa in minte „o echipa de profesionisti“ care baga de zor carbuni la o locomotiva incarcata cu trinitrotoluen si un marinar cu chibritul aprins.

  • Halucinatia verde

    La o cina cu prietenii la Londra intr-una din serile trecute, conversatia a ajuns la incalzirea globala si la intrebarea daca se face intr-adevar ceva pentru oprirea ei.

     

    Unul dintre meseni, Sameh El-Shahat, un designer de mobilier, a laudat indeosebi programele care le permit poluatorilor sa ofere compensatii pentru emisiile de dioxid de carbon in exces prin finantarea de proiecte ecologiste oriunde in lume. „Cine chiar verifica daca se fac proiectele respective?“, a intrebat el. Si ce efect au aceste proiecte?

     

    …

     

    Thomas Friedman este comentator la The New York Times si detinator a trei premii Pulitzer. Urmatorul sau articol va aparea in numarul din 1 august al BUSINESS Magazin

    Traducerea Si adaptarea de Mihai MitricA

    Cititi continuarea articolului in editia tiparita a revistei

  • ZF Profesii online

    MediaPro Interactiv si Ziarul Financiar au lansat Profesiionline.ro, extensia pe Internet a suplimentului de cariera si resurse umane Profesii, distribuit in fiecare luni alaturi de Ziarul Financiar.

     

    Profesiionline.ro se pozitioneaza ca un site premium, adresat celor care activeaza in piata de middle si top management si isi propune sa devina principala resursa de informare in cariera si in domeniul resurselor umane pentru specialistii de top si manageri.

     

    Pe langa arhiva articolelor din Profesii, suplimentul tiparit al Ziarului Financiar, site-ul va contine si materiale video despre dezvoltarea personala si ascensiunea in cariera. In plus, pe site va fi introdus, in premiera in Romania, si continut premium, atat ca materiale video, cat si sub forma de studii de specialitate si articole de analiza a pietei resurselor umane, care vor putea fi accesate pe baza de abonament.

     

    In functie de tipul de abonament, companiile pot beneficia de pagini multimedia de prezentare pe site, pe care le pot actualiza si completa in orice moment, discounturi la trainingurile realizate de partenerii Profesiionline.ro,  discounturi la campaniile de recrutare online promovate prin intermediul site-urilor MediaPro Interactiv, precum si articole si materiale video premium din domeniu pe care specialistii de resurse umane le pot folosi in activitatea lor.

     

    Creata in 2006, MediaPro Interactiv este divizia de Internet a grupului MediaPro. Segmentele acoperite de portofoliul diviziei sunt cel de business (ZF.ro, businessmagazin.ro, target.ro, go4it.ro, ProMotor.ro), divertisment (showbiz.ro, acasamagazin.ro, csid.ro, go4it.ro, hmultiplex.ro, onemagazine.ro, protvmagazin.ro) si news /media (mediafax.ro, protv.ro, gandul.info, sport.ro, descopera.ro, la care se adauga portalul apropo.ro).

  • IN THE SPOTLIGHT

    IDEEA: Fulga include si elemente rationale pe langa cele emotionale

    CLIENT: Albalact

    BRAND: Fulga

    AGENTIA: Publicis

    CANALE TV: TV, machete publicitare, presa scrisa pentru copii si mame

     

    Noua campanie Fulga  a fost realizata de Publicis si vine sa aniverseze cei trei ani pe care i-a implinit vacuta animata. Aceasta aniversare inseamna si extinderea de pe segmentul UHT pe segmentul lactatelor proaspete, cu iaurturile Fulga.

     

    Noua campanie de comunicare intareste notorietatea brandului Fulga cu intreg portofoliul sau, fara sa se limiteze la un anumit produs. In plus, campania introduce acele elemente rationale, eclipsate in vechile spoturi de argumentele emotionale si de personalitatea vacutei jucause. Elementele rationale sunt menite sa valorifice notorietatea marcii, dar si sa ii adauge argumente convingatoare de cumparare.

     

    Campania dezvoltata de Publicis doreste sa completeze marca Fulga prin crearea unei platforme rationale, cu ajutorul conceptului denumit „Truisme“, iar  vacuta anunta „M-am mai gandit….“.

  • A fost odata “my Space”

    Era tot ce mai lipsea pana acum din arsenalul Google si al Yahoo!: o retea de socializare online. Ambele companii au deja cate un portal de comunicare – Orkut, respectiv Yahoo! 360 – numai ca nici unul dintre ele n-a ajuns sa se apropie de popularitatea MySpace ori a Facebook.

     

    Google a lansat in 2004 Orkut, retea sociala online botezata asa dupa numele unui softist turc care a dezvoltat-o; intamplarea a facut insa ca tocmai de pe piata de origine, in SUA, Orkut sa-si fi recrutat pana acum mai putin de 20% din membri, cam jumatate din membrii actuali fiind din Brazilia. Asa se explica tentativa (nereusita) a Google de a cumpara MySpace, care acum se afla in portofoliul magnatului australian Rupert Murdoch si are aproape 57 de milioane de membri numai in SUA, adica mai multi decat are la un loc Orkut in toata lumea. La randul sau, Yahoo! 360, portalul de comunicare lansat de Yahoo! in 2005, e departe de a fi cunoscut succesul scontat, avand acum in SUA mai putin de 3 milioane de membri. In ultimele luni au circulat zvonuri ca Yahoo! ar vrea sa cumpere Facebook, reteaua cu cea mai mare crestere in SUA (85% din mai 2006 pana in mai 2007, la peste 14 milioane de membri, conform Nielsen/Net Ratings, comparativ cu o scadere de 38% pentru Yahoo! 360). Zvonurile de achizitii par sa fi incetat insa pentru moment, iar locul lor a fost luat, saptamana trecuta, de informatii despre posibile lansari ale unor retele sociale proprii, atat din partea Google, cat si din partea Yahoo! Comentatorii stiu ca o retea sociala e principala piesa lipsa din afacerile celor doua companii, in conditiile in care piata de publicitate pe acest segment este extrem de rentabila: estimarile firmei de cercetare Emarketer sustin ca anul acesta, piata americana a publicitatii pe retelele de socializare online va fi mai mult decat dubla ca valoare fata de anul trecut, la 900 de milioane de dolari (aproape 655 de milioane de euro), fata de o crestere de numai 13% pe tot ansamblul publicitatii prin bannere online, iar la orizontul anului 2011 ar urma sa atinga 2,5 miliarde de dolari.

     

    Ionut Alex Chitu, un blogger roman in varsta de 25 de ani care urmareste de cativa ani evolutia Google, este printre primii care au pus cap la cap firul povestii despre planurile Google in ceea ce priveste retelele sociale. „Reteaua Orkut este populara doar in Brazilia si India, nu are o interfata specifica Google si a avut de-a lungul timpului multe probleme de securitate“, spune Chitu intr-un post recent pe blogul sau, Google Operating System, care contine informatii neoficiale despre planurile si serviciile Google. „Probabil ca tocmai din aceste motive Google a sponsorizat anul trecut un proiect in cadrul Human-Computer Interaction Institute al Carnegie Mellon University, proiect ce urmarea sa reinventeze conceptul de retea sociala“, adauga bloggerul. Chitu se refera la un potential Socialstream, cum a fost numita de specialistii din institut reteaua respectiva, aflata inca in stadiul de proiect.

     

    Pe site-ul Human-Computer Interaction Institute, proiectul este explicat putin mai in detaliu: Google ar vrea sa creeze prin Socialstream un fel de agregator de retele, un sistem prin care sa le permita utilizatorilor sa intre in contact cu mai multe tipuri de continut social, provenit din mai multe astfel de retele, cu scopul, declarat didactic, de a determina mai exact nevoile oamenilor de a relationa in cadrul portalurilor de comunicare. „Trecem peste faptul ca in acest caz, celelalte retele sociale ar trebui sa coopereze si sa permita prin codul sursa relationarea dintre ele, ceea ce in prezent nu este cazul“, comenteaza Ionut Chitu.

     

    Google n-a confirmat pe moment intentia de a lansa Socialstream; deocamdata se stie doar ca la proiect lucreaza trei designeri, patru specialisti in computere, doi matematicieni, un specialist in stiinte sociale, doi filozofi si o femeie de afaceri. Exista si o demonstratie video de cinci minute realizata pe un computer de la Apple si publicata pe Google Video, in care sunt prezentate cateva functii ale Socialstream. Un reprezentant al Google a declarat doar ca „este vorba de un proiect condus de studenti, creat ca urmare a cercetarilor efectuate in domeniul retelelor sociale si nu face parte din strategia curenta a companiei in ceea ce priveste produsele care ar putea fi lansate in viitor“.

     

    Aceeasi reticenta fata de presa a manifestat-o si Yahoo!, care ar fi inceput la randul sau demersurile pentru crearea unei retele sociale proprii, despre care nu se stie inca daca va fi alta decat Yahoo! 360 sau o versiune imbunatatita a acesteia. Blogul TechCrunch.com, una din cele mai frecventate surse in materie de noutati de IT si lansari de produse ale companiilor de Internet, a publicat o stire conform careia noua retea sociala a Yahoo! se va numi Mosh („mosh“ inseamna dans frenetic, violent, asociat cu muzica rock, ceea ce trimite la intentia de cucerire a unui public mai tanar decat cel care frecventeaza Yahoo! 360).

     

    Vestea a generat o serie de speculatii privind profilul Mosh. Unii sunt de parere ca ar putea fi un inlocuitor pentru Yahoo! 360, dar la fel de bine se ia in calcul posibilitatea ca utilitatea Mosh sa fie legata doar de transferul de fotografii, luand in vedere ca din septembrie Yahoo! va desfiinta serviciul Yahoo! Photos, ramanand doar cu Flickr, cel mai important serviciu de photosharing de pe piata la ora actuala (dar atunci ce se va intampla cu Flickr?).

     

    Un comentator de pe TechCrunch sustine ca a vazut serviciul Mosh beta si s-a declarat dezamagit de faptul ca Yahoo! „se coboara la nivelul MySpace“, referindu-se la aglomeratia inestetica de culori si aplicatii care compun paginile de pe MySpace, in comparatie cu designul clar si logic al Yahoo! 360.

     

    Dincolo de speculatii, elementul-cheie in incercarea Google si Yahoo! de a ataca piata retelelor sociale, dominata autoritar de MySpace si Facebook, este timpul. Competitia are deja un avantaj mare: a luat startul cu mult inainte si acum nu face decat sa-si consolideze pozitia, prin multiplicarea propriei oferte de aplicatii si servicii. Prin urmare, s-ar putea dovedi destul de dificil pentru Google sau Yahoo! sa-i convinga pe amatorii de socializare pe Net sa treaca in barca lor. Si, in orice caz, nu incercand sa bata MySpace cu armele acestuia.

  • Cine ii poate intrece?

    Din punctul de vedere al numarului de membri inregistrati, MySpace si Facebook raman greu de depasit, cel putin pe piata americana.

     

    Retea sociala

    Numar de membri

    Piete de baza

    Numar de membri din SUA*)

    MySpace

    cca 170 mil. 

    SUA, Marea Britanie

    56,6 mil.

    Facebook

    cca 29 mil.

    SUA, Canada

    14,2 mil.

    Orkut

    cca 49 mil.

    Brazilia, India

    9,3 mil.

    Yahoo! 360

    NA

    SUA, Taiwan

    2,1 mil.

     

    *) Datele Nielsen / Net Ratings pentru luna mai 2007   

    Sursa: Alexa.com, companiile

  • Televiziune sau hipermedia?

    Televiziunea online a facut un mare pas spre mainstream odata cu realizarea de catre BBC a unui serviciu de „programe la cerere“ bazat pe noul BBC iPlayer. Dar se mai poate numi acest gen de serviciu televiziune? Sau definitia televiziunii tinde sa se schimbe?

     

    Vedeta momentului este batranul si mereu tanarul BBC, care se doreste varful de lance al noilor tehnologii in materie de broadcasting. Dupa patru ani de dezvoltare si peste 3 milioane de lire sterline investite, BBC Trust a aprobat lansarea noului iPlayer, piesa esentiala care va duce televiziunea in era Internetului. O versiune beta pentru Windows XP va fi oferita publicului larg la sfarsitul lunii iulie, urmand ca in scurt timp sa apara versiuni pentru alte sisteme Windows (Vista si Mobile) si pentru Mac OS X.

     

    In esenta, BBC iPlayer duce mai departe ceea ce BBC a realizat deja in domeniul radioului. Daca in materie de radio este vorba despre webcasting, programele TV vor utiliza o tehnologie peer-to-peer pentru a fi descarcate pe computerul client, unde vor putea fi vizionate cu BBC iPlayer si se vor afla sub incidenta sistemului DRM (Digital Rights Management), astfel incat vor fi disponibile doar 30 de zile si nu vor putea fi transmise altui utilizator sau copiate pe suporturi externe, protejand astfel copyright-ul. Programul client mai ofera un „ghid electronic de programe“, care va cuprinde lista emisiunilor din ultimele si urmatoarele 7 zile. Aceasta permite si selectarea unor programe viitoare, ce vor fi descarcate automat atunci cand devin disponibile. Circa 400 de ore de programe TV (plus radio) vor fi in orice moment la dispozitia publicului britanic. Totusi, noul serviciu online nu a fost ferit de critici. Multe dintre ele s-au referit la ritmul dezvoltarii si la sumele investite, altele s-au axat pe utilizarea sistemului DRM si, in fine, utilizatorii altor sisteme de operare decat Windows si-au aratat nemultumirea ca sistemul nu a fost conceput din start pentru a fi independent de platforma.

     

    O alta evolutie interesanta se petrece pe meleagurile noastre, unde – cu mijloace mult mai modeste – a pornit o televiziune online numita BrainTV, cu un motto destul de ambitios: „Televiziune pentru oameni inteligenti“. Cu speranta ca ma incadrez in tinta de public vizata, am vizitat de cateva ori situl si am constatat ca abordarea este cu totul diferita decat cea propusa de BBC sau Joost. In primul rand, BrainTV este televiziune prin web (utilizand un player flash din browser) si, in al doilea rand, furnizeaza emisiuni proprii (pana acum, aproape exclusiv interviuri). Urmarind interviul cu Dragos Novac, am remarcat ezitarea sa de a vorbi despre „televiziune online“, preferand exprimari mai cuminti, cum ar fi „video online“ sau „video on demand“. Apoi, chiar una dintre intrebari a sporit confuzia: Joost sau YouTube? Este oare YouTube televiziune? Atunci ce este televiziunea online si, mai larg, ce este televiziunea?

     

    Din pacate, dictionarele nu ne ajuta prea mult in aceasta problema. DEX spune ca e „tehnica a transmiterii la distanta a imaginilor unor obiecte (in miscare) pe calea undelor vizuale“. Nu prea inteleg ce-s „undele vizuale“, dar nu vreau sa fiu pedant, asa ca voi face abstractie de modalitatea de transmitere, caz in care aproape orice poate fi considerat televiziune, inclusiv vizionarea unui film de pe DVD. Facand insa aceasta abstractie, o televiziune ce-mi va trimite printr-un protocol Internet semnalul pe care-l emite va ramane o televiziune traditionala – la urma urmei, posturile obisnuite de radio care transmit prin Internet nu-si schimba cu nimic modelul. Diferenta dintre televiziunea traditionala si ceea ce (printr-un abuz de limbaj, cred eu) se cheama televiziune online se releva abia atunci cand in ecuatie intra caracterul bidirectional, interactiv, al Internetului.

     

    Sa ne imaginam ca tehnologia va ajunge acolo incat va permite nu doar transmiterea imaginii in miscare, ci intregul model tridimensional al unui unui spatiu indepartat. De exemplu un stadion pe care se joaca un meci de fotbal. As avea posibilitatea sa vad si sa revad totul din ce unghi doresc, poate chiar sa-mi stabilesc „camere de filmare“ fixe si sa comut intre ele, exact ca regizorul de transmisie. Voi face clic pe imaginea unui jucator si voi obtine toate informatiile despre el. Voi putea comenta meciul cu alti spectatori, poate chiar as putea sa-mi incurajez echipa favorita. Aceea va fi, intr-adevar, televiziune online. Pana atunci, totul este doar continut digital stocat pe niste servere si disponibil prin Internet, indiferent daca este text, imagine, sunet sau video. Adica multimedia. Sau, daca adaugam referintele, hipermedia.

  • Sex & The Net

    Medicii chinezi leaga cresterea numarului de nasteri in randul adolescentelor de cea a popularitatii site-urilor specializate de matrimoniale.

    Nu mai putin de 46% dintre tinerele gravide care suna la linia telefonica dedicata adolescentelor din provincia Shanghai ca sa caute asistenta si-au cunoscut partenerul pe unul dintre site-urile chinezesti de intalniri online. Acesta e procentul inaintat de seful echipei de medici care raspunde la apeluri, preluat de agentia de stiri controlata de stat China Daily. Zhang Zhengrong spune ca multe dintre tinere nu au cunostinte despre metodele contraceptive si ca exista in randul lor opinia ca avortul este o practica lipsita de pericole. Aproape jumatate din cele aproximativ 20.000 de adolescente care au folosit linia telefonica in ultimii doi ani au declarat ca si-au cunoscut ocazional partenerii, dupa ce s-au inregistrat pe site-uri de dating, si ca unele dintre ele ii cunosc doar dupa poreclele folosite pe site. Agentia de stiri citeaza studii care arata ca din cauza lipsei educatiei sexuale in scoli si a faptului ca discutiile in cadrul familiei pe aceasta tema sunt cam rare in China, cei mai multi tineri folosesc Internetul pentru a obtine raspunsuri la intrebari intime. Shanghai este una dintre cele mai bogate regiuni ale tarii si inregistreaza cea mai mare rata de penetrare a Internetului. Cel mai mare site de matrimoniale din China este acum Baihe.com, care la doar un an de la lansare si cu 16 milioane de dolari investitii a atras 8 milioane de utilizatori inregistrati, in detrimentul site-urilor americane cu acoperire globala. Anul trecut, site-ul a fost unul dintre cele 100 premiate de cunoscuta publicatie Red Herring, fiind de altfel si singurul site de matrimoniale din acest top. Directorul executiv al Baihe.com, Tian Fanjiang, a declarat in discursul de la gala de premiere ca succesul site-ului se datoreaza abordarii diferite pe care a avut-o: „Baihe.com a introdus modelul distinct de «potriviri spirituale» in serviciul sau de matrimoniale. Prin teste stiintifice si psihologice, serviciul ii ghideaza pe utilizatori in gasirea partenerului ce ii poate satisface nevoile spirituale in procesul de cautare a dragostei”. In ciuda faptului ca utilizarea Internetului este incorsetata de reguli mai stricte in China, companiile din domeniul Internetului au parte de o dezvoltare impresionanta aici. Cel mai mare site este motorul de cautare Baidu.com, listat la bursa din New York, ale carui venituri au depasit anul trecut 600 de milioane de euro.

  • Neaparat sa fie trei

    Uneori, in fata prea multor variante de produse, fie ele si de lux, o doza de subiectivism in alegere e exact ce lipseste. Cei de la 3Luxe se lauda ca sunt niste buni consilieri de cumparaturi.

    In opinia acestora, cele mai bune trei masini sport din lume sunt Porsche 911 GT3, Mustangul in versiunea preparatorilor de la Roush si Bugatti Veyron. Ultimul model Koenigsegg, cea mai puternica masina de strada, toata firma din spatele calutului cabrat sau cea a italienilor de la Lamborghini au fost in schimb descalificate de 3Luxe.com. Fara vreun motiv anume, in afara de faptul ca regula jocului era sa fie recomandate doar trei masini, nu mai multe. „3Luxe este ca un prieten de incredere ce stie totul despre o categorie de produse din care vrei sa cumperi ceva”, proclama Doug Worple, CEO al companiei din spatele site-ului specializat in consiliere de shopping pentru consumatorii de produse de lux. Prin 16 categorii de produse, de la electronice la cosmetice sau avioane de capacitate mica, fiecare cu subcategorii, cate un potential cumparator este scutit de nelinistea care insoteste de multe ori o decizie de cumparare. Sau, mai precis, cantitatea de nehotarare este sensibil mai mica, pentru ca ii sunt prezentate doar trei variante, dintre produse pe care consilierii site-ului le-au ales pe baza propriei experiente de utilizatori sau a recenziilor de pe alte site-uri. De exemplu, la rubrica „sosete pentru barbati“, 3Luxe a ales trei perechi cu preturi intre 20 si 90 de euro, din bumbac, lana si casmir. Beneficiul in economia de timp adusa de site e usor de sesizat. La o cautare pe Google folosind termenii „sosete de lux“ vor fi furnizate 1,6 milioane de pagini web, magazine online sau site-uri unde se discuta despre asa ceva. Desigur, atat calitatea produselor prezentate pe acest site, cat si modelul dupa care este recomandata alegerea ar trebui sa fie privite cu rezerve. Mai ales ca acei consilieri de care vorbeste site-ul sunt pana la urma tot cititorii lui, persoane care pot vota daca un produs isi merita mentiunea pe 3Luxe si nu un altul. Daca voturile negative le depasesc pe cele pozitive, produsul aflat pe locul 4 in clasamentul lor de propuneri il va inlocui pe cel de pe locul 3.