BusinessMagazin

Blog

  • Dinu Patriciu pluseaza si pe serviciile de zbor

    La inceputul anilor 2000, Alexis Grabar (foto) renunta la o
    functie de director regional de vanzari din cadrul producatorului
    de avioane Airbus. Si-a luat un an sabatic, a facut un MBA si s-a
    gandit cum sa o ia de la capat. A cunoscut un partener de afaceri,
    au pus la bataie 50.000 de lire pentru marketing, au deschis linii
    de credit si au deschis o firma de transport cu limuzine in Londra.
    Cum insa cererile clientilor erau in special pentru avioane
    private, actionarii au regandit strategia si au investit mai mult
    pentru a oferi atat avioane private, cat si limuzine, iahturi si
    elicoptere, in functie de cerintele clientilor. Firma s-a
    dezvoltat, a ajuns la afaceri de 4 miliarde de lire in 2007, si-a
    deschis birouri la Moscova si in Dubai, iar in 2009 a fuzionat cu
    Eurojet, compania detinuta de omul de afaceri roman Dinu
    Patriciu.

    Cele doua companii, Eurojet si Avolus, au format in octombrie
    2009 o singura entitate, punand la bataie intregul pachet de
    actiuni. |n prezent, principalul actionar al grupului Avolus Group
    Bv este DP Holdings, cu 70% din titluri, in timp ce restul de 30%
    sunt impartite intre fostii actionari ai Avolus Ltd., Alexis Grabar
    avand cel mai mare pachet minoritar, de 12,5%.

    “Este fundamental ca si ceea ce am dezvoltat la Londra (unul
    dintre birourile grupului – n.r.) timp de sase ani, expertiza
    pentru Avolus, sa fie adusa si in Romania. Trebuie sa ma ocup
    simultan de cele doua echipe pentru ca ele sa conlucreze”, a
    declarat pentru BUSINESS Magazin Alexis Grabar, CEO al Avolus Group
    si general manager pentru Eurojet, explicand motivul pentru care se
    afla la conducerea ambelor companii. Anul trecut, grupul a
    inregistrat o cifra de afaceri cumulata de 14 milioane de euro, in
    crestere cu circa 5% fata de 2008 si impartita aproximativ egal
    intre cele doua companii. Principala diferenta intre cele doua
    membre ale grupului este ca Eurojet detine active, in timp ce
    Avolus este de fapt un broker, care intermediaza vanzarile si
    achizitiile de aeronave.

    Eurojet si-a intampinat la finalul saptamanii trecute, pe
    Aeroportul Baneasa, noua achizitie, o aeronava Cessna Citation XLS,
    pentru care a platit 9,6 milioane de euro. Aceasta se va alatura
    celorlalte trei aeronave din flota Eurojet: un Challenger 604, un
    Cessna Citation Excel si un Cessna Citation Encore.

    Citation XLS are o configuratie VIP de 9 locuri pentru pasageri,
    in conformitate operationala cu toate normele EU, raza de zbor de
    1.800 de mile nautice, ecrane cu o latime de 26,42 centimetri,
    dotate cu harti skymap si DVD, sistem de telefonie mobila si
    posibilitate de folosire a laptop-ului in timpul zborului. O ora de
    zbor cu aceasta aeronava costa aproximativ 5.000 de euro.

    “Obiectivul nostru pentru 2010 este de crestere a cifrei de
    afaceri cu 30%. Pentru aceasta crestere, ne imbunatatim flota
    incepand cu achizitia noului XLS. Suntem, de asemenea, in negocieri
    de preluare a unui alt Challenger 604 pentru inchiriere
    operationala pana la sfarsitul verii”, a declarat Alexis
    Grabar.

    Mai mult, strategia pe termen mediu a Eurojet este de a-si
    extinde flota la 8 aeronave pana in 2013. “Un avion costa circa
    10-20 de milioane de euro, iar operatiunile de intretinere sunt o
    parte importanta din cheltuielile noastre. Spre exemplu, la o
    aeronava de 20 de milioane de euro, cheltuielile de mentenanta
    ajung la un milion de euro anual”, a spus Grabar. Grupul Avolus Bv
    si-a bugetat pentru urmatorii cinci ani investitii in
    infrastructura si aviatie de 25 de milioane de euro, dupa ce in
    2009, a investit 29 de milioane de euro in aeronave si active de
    aviatie.

  • Nu conteaza de ce esti ingrijorat, raspunsul salvator este aurul

    Inflatie, deflatie, datorie guvernamentala sau prabusirea euro,
    nu conteaza: toata aceasta paleta de ingrijorari a dat startul unei
    curse pentru aur, ducand pretiosul metal la maxime istorice si
    aratand cum temerile referitoare la economie s-au mutat dintr-o
    zona a specialistilor spre zona oamenilor obisnuiti.

    Iar cei care tezaurizeaza aur, adesea catalogati drept ciudati
    care aduna lingouri in pivnita, se bucura de momentul lor de
    glorie. “Mi se pare ca ne aflam intr-o lume in care o multime de
    greseli se intorc sa-si ia nota de plata”, e de parere John
    Hathaway, managerul fondului Tocqueville Gold. “Aurul e un refugiu
    sigur.”

    Cei mai vizibili noi entuziasti ai aurului merg de la dreapta,
    de la comentatorul Glenn Beck al Fox News, pana la stanga, la
    finantistul George, si chiar si unii ganditori la rece de pe Wall
    Street dezvolta un soi de febra a aurului. Desi exprimarile lor pot
    sa difere, toti impartasesc o viziune comuna – ca refugiul in aur,
    vechi de cand lumea, e din nou la moda, in special pe masura ce
    alte active, ca actiunile si monedele nationale, dau semne de
    slabiciune.

    Acum, investitorii individuali le urmeaza exemplul in lumea
    intreaga. Monetaria Statelor Unite a ramas fara monede de aur, iar
    cea din Africa de Sud a crescut luna trecuta cu 50% productia de la
    Krugerrand, la cel mai ridicat nivel din ultimii 25 de ani, ca sa
    faca fata cererii europene.

    Criza datoriilor din Europa si continua prabusire a cotatiilor
    euro si, mai deunazi, a dolarului ca urmare a deciziei Chinei de a
    face cursul de schimb ceva mai flexibil sunt cele mai recente
    motive care au dus saptamanile trecute la cresterea cotatiei
    aurului pana la 1.264,9 dolari pe uncie; dar cea mai mare
    ingrijorare este ca in Statele Unite, datoria guvernamentala a
    devenit nesustenabila si ca ziua cand se va ajunge in colaps se
    apropie. Vanzarile de monede de o uncie de aur ale Trezoreriei
    americane s-au triplat in mai fata de luna anterioara.

    Daca guvernele tiparesc mai multi bani ca sa-si achite
    datoriile, pasul logic e ca inflatia va distruge valoarea
    dolarului, a euro si a altor valute – prin urmare valoarea aurului
    va creste. Mai mult, dat fiind ca impozitele nu prea mai pot creste
    si cum Europa merge cumva pe sarma, ceea ce era de negandit –
    incapacitatea de plata a datoriilor unei tari sau colapsul
    sistemului de creditare – a devenit deodata plauzibil.

    Cumparatorii de aur au fost intotdeauna motivati de frica, asta
    e sigur. Ce s-a schimbat e ca unii dintre cei mai respectati
    investitori de pe Wall Street au trecut acum in randul celor care
    se tem. “In ultimii ani am trecut de la o bula la alta si de la o
    injectie de salvare financiara la cealalta”, a spus luna trecuta
    intr-un discurs David Einhorn, manager de fond din New York care a
    fost printre primii prooroci ai prabusirii Lehman Brothers.
    “Pozitiile noastre pe aur reflecta ingrijorarile ca politicile
    fiscale si monetare nu sunt suficient de bine strunite pentru a
    evita o noua posibila criza”.

    Cititi articolul integral in editia tiparita a BUSINESS
    Magazin.

  • Smartphone-urile atrag aplicatii de miliarde. Romanii sunt ca si inexistenti

    Candva in a doua jumatate a lui 2008, la putin timp dupa
    lansarea magazinului App Store al Apple, doi tineri ieseni – Vasile
    Aliba (30 de ani) si Alexandru Radulescu (24 de ani) – s-au decis
    sa puna bazele Mobile Touch, o companie care sa dezvolte aplicatii
    pentru iPhone. “Potentialul era mare, iar dezvoltatori nu erau prea
    multi”, explica Aliba.

    Cei doi s-au rezumat la aplicatii pentru piata romaneasca, la
    care s-au adaugat pe parcurs aplicatii pentru telefoanele mobile
    folosite de angajatii unor companii din Romania. Entuziasmul a fost
    insa mare doar la inceput. Dupa ce au publicat pe App Store cateva
    aplicatii, printre care si un convertor valutar si un dictionar –
    care au avut un succes moderat, fiind descarcate doar de cateva mii
    de ori – au inceput sa publice doar ocazional si sa se ocupe mai
    mult de aplicatiile dezvoltate la cerere, care inseamna acum trei
    sferturi din afacere. “Li se intampla multor dezvoltatori”, spune
    antreprenorul despre entuziasmul initial domolit de rezultatele
    modeste.

    Exista totusi si exemple care au dat lovitura cu o singura
    aplicatie, cum s-a intamplat in cazul agentiei de publicitate
    interactiva MB Dragan, care a dezvoltat in vara lui 2008 Mobione
    Maps, un serviciu gratuit de acces la Yahoo!Maps pentru posesorii
    de iPhone, cu tot cu accesul la o harta detaliata a Bucurestiului,
    inexistenta pe Google Maps.

    Dar chiar si pentru astfel de dezvoltatori veniturile se pot
    dovedi destul de greu de obtinut, mai ales ca majoritatea
    aplicatiilor sunt gratuite. Mai exact, doar intre 5 si 15 procente
    dintre cele cateva sute de mii de aplicatii disponibile in magazine
    sunt contra cost, dupa calculele analistilor companiei de cercetare
    Juniper Research, cu preturi care pornesc de la un euro si pot
    ajunge chiar si la peste 1.000 de euro, daca sunt aplicatii pentru
    mediul de business si au functii complexe. In magazinul Apple,
    aproape 75% dintre aplicatii sunt distribuite in schimbul unei
    taxe, insa la Android Marketplace, magazinul Google, doar putin sub
    43% dintre aplicatii sunt contra cost. Alte magazine ofera chiar
    mai putine aplicatii in astfel de conditii.

    Putini dezvoltatori romani s-au imbogatit probabil de pe urma
    acestui tip de aplicatii, insa la nivel mondial situatia este cu
    totul alta, iar batalia pentru cele cateva miliarde de euro, cat
    inseamna domeniul aplicatiilor, devine din ce in ce mai apriga, nu
    doar intre dezvoltatori, ci si intre magazinele specializate. Anul
    trecut, posesorii de telefoane mobile inteligente din toata lumea
    au platit in total peste 3,4 miliarde de euro (4,2 miliarde de
    dolari) pentru aplicatii mobile, iar cifra ar urma sa ajunga anul
    acesta la 5,5 miliarde de euro (6,8 miliarde de dolari), dupa cum
    estimeaza analistii companiei de cercetare de piata Gartner.

  • Orizontul din adancuri

    Nu este prima data cand se intampla un accident industrial, insa
    cazul exploziei platformei Deepwater Horizon si a milioanelor de
    barili de titei care s-au scurs in Golful Mexic provocand un
    adevarat dezastru ecologic este oarecum special prin faptul ca este
    primul incident major care se petrece in “epoca internetului”. In
    plus, putem pune la socoteala faptul ca tara cea mai afectata este
    Statele Unite si avem viziunea unui alt dezastru: cel al imaginii
    publice a companiei BP (fosta British Petroleum), cea care exploata
    platforma si, prin urmare, este responsabila pentru pagubele
    produse.

    Ce vreau sa spun este ca democratizarea posibilitatilor de
    exprimare publica pe care internetul le-a facut posibile, conjugate
    cu posibilitatile de informare mult mai largi, cu faptul ca
    lucrurile se petrec intr-o tara in care internetul este accesibil
    pentru toata lumea, pot sa creeze un curent de opinie devastator
    pentru imaginea unei companii, fie ea si una de dimensiunile
    BP.

    Daca in cazul Amoco Cadiz – care a afectat coasta franceza in 1978
    – informatia venea doar din mass-media, in cazul BP avem de-a face
    cu o reactie publica mult mai ampla si mai angajata. De exemplu,
    pagina “Boycott BP” din Facebook are deja peste 700.000 de fani
    care indeamna lumea intreaga sa boicoteze produsele BT si ale
    marcilor detinute de aceasta (printre care Castrol si Aral).

    Tot internetul a facut publice si initiative asemanatoare din
    partea unor celebritati (formatia Korn, Lady Gaga, Creed) sau ale
    unor grupuri ecologiste, in frunte cu Greenpeace, ai carui
    activisti au afisat la sediul BP un steag cu sigla companiei
    manjita cu petrol si cu inscriptia “British Polluters”. Chiar daca
    boicotul nu va fi masiv, el vine intr-un moment in care compania
    cheltuieste sume uriase pentru a curata Golful Mexic (peste 1,5
    miliarde de dolari, dupa unele date nu foarte recente), dupa care
    vor urma foarte probabil sanctiuni si despagubiri imense. O
    situatie deloc de invidiat.

    Faptul ca internetul a jucat un rol foarte important in acest caz o
    dovedeste chiar reactia serviciilor de relatii publice ale BT, care
    au pornit o campanie de salvare a blazonului sifonat tot pe
    internet. Surprinzator – dar logic din perspectiva companiei – BT a
    utilizat serviciul de publicitate Google AdSense/AdWords, cumparand
    practic majoritatea expresiilor pe care publicul de foloseste in
    cautari referitoare la catastrofa: “Deepwater Horizon”, “Oil
    Spill”, “BP” si altele asemenea. In felul acesta, in fruntea listei
    de rezultate la cautari bazate pe astfel de expresii apare un anunt
    BP cu titlul “BP Oil Spill Response” care invita vizitatorii sa
    urmeze link-ul catre site-ul companiei pentru a afla mai multe
    despre eforturile pe care le face BP pentru a opri scurgerea,
    pentru a curata golful si pentru a-i ajuta pe cei afectati.

    Aceeasi campanie se deruleaza si prin serviciul similar de la
    Yahoo!, in paralel cu alte cateva initiative in web. Deoarece
    achizitionarea cuvintelor-cheie la Google AdWords se face printr-un
    sistem automat de licitatie, pretul expresiilor cumparate de BP a
    crescut simtitor (explicabil si prin interesul public crescut), asa
    ca sumele platite de companie in aceasta campanie se ridica dupa
    estimarile analistilor la circa 10.000 de dolari pe zi.
    Specialistii in marketing si relatii publice sunt de parere ca
    miscarea este inteligenta si ca merita fiecare cent – sistemul de
    plata este pay-per-click, deci pretul platit este proportional cu
    numarul vizitatorilor care au urmat link-ul, deci au avut ocazia sa
    afle si “vestile bune”.

    Insa campania purtata prin sistemele de publicitate contextuala nu
    a fost scutita de critici si suspiciuni (destul de explicabil,
    avand in vedere starea opiniei publice americane). Unii spun ca BP
    ar fi facut mai bine sa foloseasca acesti bani pentru a ajuta pe
    cei afectati in mod direct de dezastru, dar acest gen de reactii
    este oarecum tipic. Altii au pus in discutie aspectele etice. Este
    corect ca opinia “acuzatului” sa fie cea mai vizibila in zonele
    cele mai populare ale internetului? Cu atat mai mult cu cat
    studiile au dovedit ca o buna parte din public nu prea face
    diferenta intre rezultatele sponsorizate si cele obisnuite
    furnizate de motoarele de cautare… In fine, au fost si unii care
    s-au indoit chiar de modul in care BP a folosit serviciile de
    publicitate pentru a fi cat mai vizibili si pentru a atenua vocile
    critice.

    Pana la urma, BP nu a facut altceva decat sa cheltuiasca in cel mai
    eficient mod posibil o suma foarte modesta (circa 50 de milioane)
    pentru a salva ceva mult mai scump: valoarea brandului.

  • Mergeti la cinema?

    “Acum merg la cinema doar ca sa vad filme 3D”, spune Ana Dragoi,
    proaspat absolventa a Academiei de Studii Economice din Bucuresti.
    Tanara, care in primii doi ani de facultate mergea de aproximativ
    trei, patru ori pe luna la cinema, prefera acum sa vada filmele 2D
    acasa. “Nu-mi mai permit sa aloc o suma de bani pentru un film pe
    care pot sa-l vad si acasa, chiar daca ecranul este mai mic. Cu
    banii pe care i-as fi dat pe filmele clasice, mai bine merg si vad
    un film 3D.”

    Despre ce filme anume e vorba? “Romanii au preferat intotdeauna
    comediile si filmele de actiune”, afirma Corina Gonteanu, director
    de marketing al Cinema City Romania. Acum, indiferent de genul
    peliculei, cele mai atractive sunt filmele 3D. In schimb, Raluca
    Moroianu, director de marketing la divizia de distributie –
    entertainment MediaPro, este de parere ca in ultima perioada,
    preferintele publicului s-au schimbat – daca pana de curand pe
    primul loc se situau comediile, acum se cere cel mai mult genul
    fantastic. “Iar daca filmul respectiv este si in format 3D, numarul
    clientilor creste in consecinta.”

    Primele trei pozitii in topul celor mai de succes filme din
    acest an sunt ocupate de productii 3D. “Avatar 3D”, “Clash of the
    Titans” si “Alice in Wonderland” au fost cele mai vandute in primul
    semestru, potrivit datelor disponibile. Cele trei filme fantastice
    sunt urmate de “Sherlock Holmes”, comedia “The Bounty Hunter” si
    blockbusterul “Robin Hood”. In acelasi clasament se afla si
    “Shutter Island”, “Sex and the City 2”, “Hot Tub Time Machine” si
    comedia cu veverite, “Alvin and the Chipmunks II”.

    Chiar daca anul trecut si primele luni din 2010 au stat sub
    semnul filmelor 3D, filmele clasice nu au fost uitate. Atunci cand
    spectatorul are la dispozitie si varianta 3D, si varianta 2D, va
    alege 3D, insa in afara de imagine si tehnica va conta intotdeauna
    calitatea filmului si a prestatiei actoricesti. “Este foarte
    adevarat ca exista o atractie foarte mare si in permanenta crestere
    in ceea ce priveste filmele 3D gratie efectelor speciale, dar nu se
    poate spune ca filmele clasice isi pierd spectatorii”, conchide
    Moroianu. Dimpotriva, afirma ea, romanii merg cu mare placere la
    productii clasice, daca regasesc regizori si actori consacrati si
    pe care ii apreciaza.

    Anul trecut, cele 74 de cinematografe din tara au atras un total
    de 5,3 milioane de spectatori, potrivit datelor furnizate de
    Centrul National al Cinematografiei (CNC). Acum sase ani erau 155
    de cinematografe si aproximativ patru milioane de spectatori. Fata
    de reteaua omniprezenta de cinematografe cu un singur ecran cu care
    eram obisnuiti inainte de 1990, numarul de sali in afara
    Bucurestiului a scazut dramatic dupa 1990. In anumite orase,
    inainte de deschiderea multiplexurilor se inregistrau 10.000-15.000
    de spectatori pe an, cifre pe care un multiplex modern le
    inregistreaza uneori intr-o singura saptamana.

  • Prostia cu austeritatea

    Asa s-a intamplat inclusiv in Statele Unite, unde 52 de senatori
    au votat impotriva extinderii ajutoarelor pentru someri, desi ne
    confruntam cu cel mai inalt nivel al somajului pe termen lung
    inregistrat din anii ’30 incoace.

    Multi economisti, intre care si eu, privesc acest viraj spre
    austeritate ca pe o mare greseala. Ea aduce aminte de momentul
    1937, cand incercarea prematura a lui Franklin Delano Roosevelt de
    a echilibra bugetul a contribuit la prabusirea unei economii care
    isi revenea din nou intr-o recesiune severa. Iar in Germania,
    cativa cercetatori vad o similitudine cu politicile lui Heinrich
    Bruening, cancelar intre 1930-1932, al carui devotament fata de
    ortodoxia fiscala a ajuns sa puna cruce Republicii de la
    Weimar.

    Dar in ciuda acestor avertismente, vulturii deficitului au castig
    de cauza in cele mai multe parti, si nicaieri mai mult decat in
    Germania, unde guvernul a anuntat cresteri de taxe si reduceri de
    cheltuieli pentru a economisi 80 de miliarde de euro, chiar daca
    economia lucreaza mult sub capacitatea ei normala.

    Care este logica economica din spatele miscarilor guvernului
    german? Raspunsul, pe cat imi pot da eu seama, este ca nu e
    niciuna. Daca-i pui pe oficialii germani sa explice de ce a fost
    nevoie sa impuna austeritatea unei economii in depresiune,
    raspunsurile lor nu au o logica. Daca le arati asta, iti vin cu
    argumente diferite, care nici ele nu au o logica. Sa dezbati cu
    vulturii deficitului din Germania aproape tinde sa semene cu o
    disputa cu vulturii razboiului din Irak, in 2002: ei stiu ce vor sa
    faca si de fiecare data cand le combati un argument, iti vin cu
    altul.

    Cam asa decurge o conversatie tipica, bazat atat pe propria mea
    experienta, cat si pe cea a altor economisti americani:

    Vulturul german: “Trebuie sa reducem deficitele deindata, pentru ca
    trebuie sa facem fata poverii fiscale aduse de o populatie care
    imbatraneste”.
    Americanul cel urat: “Dar n-are logica. Chiar daca reusiti sa
    economisiti 80 de miliarde de euro – ceea ce nu veti reusi, pentru
    ca reducerile bugetare va vor afecta economia si va vor reduce
    veniturile – plata dobanzilor la acea mare datorie publica pe care
    o aveti nu reprezinta decat o zecime de procent din PIB-ul vostru.
    Asa ca austeritatea pe care o urmariti va ameninta redresarea
    economica si nu va face nimic ca sa va imbunatateasca pozitia
    fiscala pe termen lung”.
    Vulturul german: “Nu ma pun cu aritmetica. Trebuie sa iei in calcul
    insa reactia pietei”.
    Americanul cel urat: “Dar de unde stii cum o sa reactioneze piata?
    Si oricum, de ce ar trebui ca piata sa fie impresionata de politici
    care nu au aproape niciun impact asupra pozitiei fiscale pe termen
    lung?”.
    Vulturul german: “Pur si simplu nu intelegi situatia noastra”.

    Ideea principala este ca in vreme ce apostolii austeritatii
    pozeaza in realisti care gandesc la rece, care fac ceea ce trebuie
    facut, ei nu-si pot sustine pozitia cu calcule, intrucat cifrele nu
    le sustin de fapt pozitia. Nici nu pot sustine ca pietele le cer
    austeritate. Din contra, guvernul german ramane capabil sa se
    imprumute la dobanzi aflate la minime istorice.
    Asa ca motivatia reala pentru obsesia lor cu austeritatea trebuie
    sa se afle in alta parte.

    In America, multi autointitulati vulturi ai deficitului sunt pur
    si simplu ipocriti: de-abia asteapta sa taie beneficiile pentru cei
    aflati in nevoi, dar grija lor fata de deficite dispare cand vine
    vorba despre scutirile de impozite pentru cei bogati. Spre exemplu,
    senatorul Ben Nelson, care a declarat martial ca nu ne putem
    permite 77 de miliarde de dolari ajutoare catre someri, a pus un
    umar serios la prima reducere de impozite de pe vremea lui Bush,
    care se ridica la frumoasa suma de 1,3 mii de miliarde de
    dolari.
    Vulturii germani ai deficitului par ceva mai sinceri. Dar tot nu au
    nimic de a face cu realismul fiscal, ci cu spiritul moralizator si
    cu poza. Germanii tind sa creada ca deficitele sunt ceva gresit din
    punct de vedere moral, in vreme ce echilibrarea bugetelor este o
    dovada de virtute, indiferent de circumstante sau de logica
    economica.

    “Ultimele ore au fost o demonstratie unica de forta”, a declarat
    cancelarul Angela Merkel dupa o intrunire speciala a cabinetului
    care a cazut de acord asupra planului de austeritate. Iar
    demonstrarea fortei – sau a ceea ce e perceput ca forta – este de
    fapt toata miza actiunilor.

    Va fi, insa, si un pret pentru aceasta fuga dupa imagine. Doar o
    parte a acelui pret va fi platita de Germania: austeritatea germana
    va inrautati criza din zona euro, facand mai dificil pentru Spania
    si alte economii cu probleme sa-si revina. Problemele Europei duc
    si ele catre un euro mai slab, care in mod pervers ajuta
    exporturile germane, dar care exporta si consecintele austeritatii
    germane in restul lumii, inclusiv in Statele Unite.

    Dar politicienii germani par hotarati sa-si dovedeasca forta
    impunand durere si suferinta, iar politicienii din toata lumea le
    urmeaza exemplul
    Cat de rau va fi? Se va repeta acel 1937? Nu stiu. Ceea ce stiu
    este ca politicile economice din toata lumea au luat o turnura
    foarte gresita, iar perspectivele unei recesiuni prelungite cresc
    cu fiecare zi care trece.

  • Planuri de succesiune

    La reuniunea de la Snagov de dupa esecul motiunii de cenzura,
    Basescu le-ar fi spus actualilor lideri sa separe conducerea de
    partid de cea guvernamentala si sa creeze functii suplimentare de
    prim-vicepresedinti care sa pregateasca succesiunea la conducerea
    partidului in perspectiva alegerilor.

    Masura, ce viza direct cazurile lui Adriean Videanu si Vasile Blaga
    (si chiar si pe cel al premierului Emil Boc) a fost intampinata –
    dupa cum era de asteptat – cu rezistenta primilor doi, care au
    reusit sa amane deocamdata discutiile referitoare la acest subiect
    si sa le concentreze pe “ranforsarea” Biroului Permanent
    National.

    Insa urmaritorii viitoarelor functii de prim-vicepresedinti, intre
    care se numara Elena Udrea, Sever Voinescu, Cristian Preda, au
    aratat ca nu se vor lasa atat de usor si ca vor face presiuni in
    continuare, mizand foarte probabil si pe sprijinul si influenta
    presedintelui Basescu. Este foarte probabil ca odata cu disputa
    referitoare la organizarea interna a partidului sa se transeze si
    soarta viitoarei remanieri guvernamentale, amanata pentru toamna,
    dupa ce se presupune ca masurile de austeritate vor fi in vigoare,
    iar efectele la nivelul electoratului vor cere sacrificii de
    imagine.

    De cealalta parte, opozitia a renuntat sa mai depuna o motiune de
    cenzura, fiind mai preocupata de reasezarea doctrinara a celor doua
    formatiuni – PSD si PNL – care dupa luptele umar la umar duse
    impotriva PDL au cam pierdut sensul notiunilor de “stanga” si
    “dreapta” din politica.

    Astfel, intre reprezentantii celor doua formatiuni a fost incurajat
    un razboi cu sageti ideologice tot mai ascutite, menit sa le
    diferentieze in ochii electoratului. Nu este insa sigur ca
    electoratul mai este dispus la un astfel de exercitiu de acuitate
    vizuala, ocupat fiind cu digerarea masurilor de austeritate impuse
    de Executiv.

  • La vot automat

    Celeritatea deputatilor pune o presiune importanta pe umerii
    Senatului, camera decizionala in cazul celor trei proiecte de legi,
    care ar trebui sa aiba un comportament similar in aceasta
    saptamana, pentru a se conforma unei solicitari venite de la
    presedintele Traian Basescu. Gestul deputatilor a fost salutat atat
    de ministrul justitiei, cat si de ambasadorul Statelor Unite la
    Bucuresti, cu atat mai mult cu cat el survine pe ultima suta de
    metri inainte de incheierea sesiunii parlamentare si de redactarea
    de catre Comisia Europeana a raportului privind progresele din
    justitie, asteptat in urmatoarele luni.

  • Tot cu de-ai nostri

    Distributia locurilor in CA va fi urmatoarea: la TVR – PSD si
    PDL cate trei locuri, PNL, UDMR si minoritatile cate un loc; la SRR
    – PSD, trei locuri, PDL si PNL cate doua, iar UDMR si minoritatile
    cate un loc. Dupa respingerea in plen a legii de reorganizare a
    celor doua institutii, formatiunile politice au evitat sa adopte o
    pozitie clara in privinta viitorului lor, insa toate au anuntat la
    unison ca vor face nominalizari in baza vechii legi.

  • Cearta pe Afganistan

    Candidatul liberal Bronislaw Komorowski a spus ca va retrage
    trupele poloneze din Afganistan daca va castiga alegerile, in timp
    ce contracandidatul sau, conservatorul Jaroslaw Kaczynski, vrea sa
    mentina prezenta militara poloneza in aceasta tara.

    Komorowski, care a obtinut 41% din voturi la primul tur, este
    acuzat ca ar vrea sa profite de emotia provocata la Varsovia de
    moartea a doi soldati polonezi in Afganistan, in urma cu doar
    cateva zile, si ca incearca sa ia si din voturile socialistilor,
    clasati pe pozitia a treia, care au cerut de mai multa vreme
    retragerea din Afganistan. Varsovia are 2.500 de militari in cadrul
    fortelor internationale.