Profitul inainte de impozitare ramane insa pe plus, inregistrand
o valoare de circa trei milioane de lei. “Am inregistrat o crestere
a veniturilor pentru intreg portofoliul non-auto, iar aceasta
evolutie reduce gradul de dependenta de activitatea de asigurari
auto. In ceea ce priveste profitabilitatea, vedem primele semnale
de imbunatatire a rezultatelor operationale pe clasele de asigurari
auto, ca urmare a intaririi politicii de subscriere prudentiala a
riscurilor aferente asigurarilor Casco si RCA”, spune Rangam Bir,
directorul general al Allianz-Tiriac Asigurari.
In primele trei luni din 2011, valoarea primelor brute subscrise
din activitatea de asigurari generale a fost de 231,7 milioane de
lei, cu aproape 9% mai putin decat in acelasi interval din 2010.
Scaderea a fost generata exclusiv de evolutia claselor de asigurari
Casco si RCA, care, impreuna, au contabilizat un nivel al
subscrierilor de 165,2 milioane de lei in primul trimestru, cu 31
milioane lei mai putin decat in primul trimestru al anului
anterior.
Influenta asupra veniturilor a subscrierilor mai mici din
activitatea de asigurari auto a fost partial compensata de evolutia
pozitiva a portofoliului de asigurari generale non-auto. La nivelul
acestuia, veniturile au inregistrat o crestere de peste 14%, de la
58,2 milioane de lei in primul trimestru din 2010, la 66,5 milioane
de lei in 2011. In aceste conditii, ponderea portofoliului non-auto
in total venituri din asigurari generale a crescut cu circa 6%,
pana la 29%.
Si activitatea de asigurari de viata a avut o evolutie de 10%,
de la 22,5 milioane de lei in primele trei luni din 2010, la 24,7
milioane de lei in trimestrul unu din 2011. “Ne propunem sa
inregistram, in continuare, o crestere a afacerilor de asigurari
generale non-auto. In acelasi timp, anticipam o stabilizare a
nivelului veniturilor din asigurari Casco, in conditiile in care
procesul de <curatare> a acestui portofoliu a fost, in cea
mai mare parte, finalizat. Vrem, de asemenea, sa mentinem tendinta
de crestere a volumului de asigurari de viata”, spune Rangam
Bir.
Investitiile din primul trimestru au acoperit in proportie de
aproape 60% deficitul de cont curent, care s-a plasat la 634
milioane de euro. Din totalul investitiilor din primul trimestru,
creditele intra-grup au insumat 290 milioane de euro, iar
participatiile la capital consolidate cu pierderea neta estimata au
reprezentat 89 milioane de euro. Anul trecut investitiile straine
directe au totalizat 2,596 miliarde de euro, in scadere cu 25,57%
fata cele din 2009, cand s-a inregistrat un nivel de 3,488 miliarde
de euro. Investitiile straine directe au fost realizate in cea mai
mare parte din participatii la capital, care au insumat 2,04
miliarde de euro, restul intrarilor, de 556 milioane de euro,
reprezentand credite intra-grup.
In ultima perioada au aparut declaratii privind
incompatibilitatea dintre pozitia de lider al PDL a lui Emil Boc si
cea de prim-ministru, iar agentiile de stiri continua sa atribuie
aceasta idee presedintelui Romaniei, arata Vlad Muscalu, analist la
ING Bank. Nu este clar daca Emil Boc se va retrage din functia de
prim-ministru, desi cele mai recente comentarii din guvern neaga
existenta discutiilor privind schimbarea premierului.
“Daca o astfel de schimbare ar avea loc, leul s-ar putea confrunta
temporar cu o presiune de depreciere. Desi coalitia de guvernare a
trecut de multe ori prin vremuri tulburi, pare sa functioneze in
continuare, insa investitorii ar putea fi mai sensibili la
tensiunea politica, pe masura ce ne apropiem de alegerile din 2012.
Iar o schimbare a premierului ar duce la acest lucru, deoarece
inseamna si inlocuirea unor ministri”, mai afirma analistul ING
Bank.
Prim-ministrul Boc a fost reales, sambata, presedinte al PDL.
Comentatorii politici au speculat ca pretul realegerii lui Boc a
fost renuntarea ulterioara la functia de premier, in favoarea unui
premier tehnocrat, identificat de unii cu Mihai Tanasescu,
reprezentantul Romaniei la FMI. Ratiunea acestei inlocuiri de
prim-ministru ar fi dorinta PDL de a feri partidul de continuarea
erodarii electorale, in perspectiva alegerilor din 2012.
Leul s-a depreciat usor vineri, inchizand saptamana la 4,1167/euro,
luni dimineata s-a apreciat pana la 4,1050/euro, in linie cu
tendinta monedelor regionale, insa nu e exclusa o corectie, pe
fondul discutiilor dificile de la Bruxelles ale ministrilor de
finante din zona euro, pe tema sustinerii Greciei cu un nou pachet
de salvare de la incapacitatea de plata.
Contul curent al balantei de plati a avut in primele doua luni
un deficit de 44 milioane euro, de 17 ori mai mic fata de aceeasi
perioada din 2010. In primul trimestru, deficitul contului curent
al balantei de plati a scazut cu 58,9% fata de aceeasi perioada din
anul precedent, datorita reducerii deficitului balantei comerciale
cu 64,6% si majorarii excedentului transferurilor curente cu 68%
(pe seama transferurilor nete ale administratiei publice), potrivit
unui comunicat al Bancii Nationale a Romaniei (BNR). Astfel,
deficitul balantei comerciale s-a situat la 455 milioane de euro,
fiind de aproape trei ori mai mic fata de nivelul de 1,287 miliarde
de euro inregistrat in ianuarie-martie 2010.
La aceasta se adauga orgoliul francez, tinand cont ca arestarea
lui in SUA pentru fapte atat de sordide arunca in ridicol nu numai
institutia FMI, dar si demnitatea europenilor si a francezilor in
special, vazuti de la inaltimea strictetii de moravuri a
americanilor drept mult prea liberali in relatiile cu celalalt sex
si, in particular, lipsiti de consideratie pentru demnitatea
femeilor. Mesajele de pe Twitter din ultimele zile au abundat in
glume si reflectii de genul “DSK n-a facut decat sa se comporte ca
un francez” sau “acum poate candida cu succes la functia de premier
al Italiei” (aluzie la alt afemeiat faimos, Silvio Berlusconi), iar
un francez a scris chiar “dragi americani, va rog sa nu credeti ca
asa sunt toti francezii”.
Ideea de “Franta machista” a fost, de altfel, adusa in discutie si
de Tristane Banon, o ziarista franceza care a povestit ca si ea a
fost obiectul unei agresiuni sexuale din partea lui DSK in 2002,
alaturi de multe alte femei, numai ca plangerile lor n-au afectat
cu nimic prestigiul politicianului si al finantistului francez
(vezi video):
Dupa incidentul cu Tristane Banon si cel din 2008 cu Piroska Nagy,
subordonata sa de la FMI a carei relatie adultera cu el a dus la un
scandal ce l-a silit pe Strauss-Kahn sa recunoasca ulterior ca a
facut “o serioasa greseala de judecata” (desi relatia fusese liber
consimtita), acuzatia de acum cameristei din New York ca seful FMI
a vrut s-o violeze n-ar veni decat sa confirme reputatia lui de
“cimpanzeu in calduri”, cum il definea Tristane Baron. Aceasta e
una din explicatiile pentru care adeptii teoriei conspiratiei cred
ca acuzatia a fost construita tocmai pe slabiciunea lui cea mai
mare, cu scopul de a parea plauzibila.
AFP o citeaza pe Michelle Sabban, vicepresedinte al Consiliului
Regional din Ile-de-France si sustinatoare a lui Strauss-Kahn, care
crede ca nici macar nu e vorba de politica interna franceza. “Vor
sa decapiteze FMI, nu pe candidatul socialist la nominalizarea
pentru alegerile prezidentiale. E o conspiratie internationala,
care tine de finanta internationala. E o noua forma de asasinat
politic. Vor sa blocheze FMI”, sustine Sabban.
Suspiciunile au ajuns inclusiv intr-un articol din Le Monde, unde se vorbeste de posibilitatea ca
unul dintre tinerii “populari” ai lui Nicolas Sarkozy, Jonathan
Pinet, sa fi stiut dinainte ca urmeaza scandalul, fiindca sambata a
publicat (primul in toata lumea) pe Twitter stirea ca DSK a fost
arestat la hotelul Sofitel din New York, citandu-l ca sursa pe “un
amic” american de-al lui, la randul lui informat de un angajat la
restaurantul hotelului. La ora respectiva insa, seful FMI fusese
arestat, doar de un sfert de ora, pe aeroportul John F. Kennedy,
iar presa nu publicase inca nimic. Pinet s-a amuzat de interpretare, evident, ceea
ce nu i-a impiedicat pe banuitori sa creada ca planul contra lui
DSK prevedea arestarea lui la hotel, doar ca intamplarea a facut ca
el sa fi plecat deja spre aeroport.
Altii s-au intrebat de ce a intrat camerista peste seful FMI, din
moment ce camera nu fusese eliberata, ba mai mult, DSK era in baie
si facea dus. Unii leaga aceasta de faptul ca hotelul Sofitel e
detinut de compania Accor, ai carei proprietari ar fi in relatii
prea bune cu Nicolas Sarkozy. Un argument pentru conspirationistii
de acest fel ar fi si faptul ca menajera e o imigranta de origine
africana si de conditie modesta, asadar ar fi putut sa accepte mai
usor sa fie folosita intr-un eventual complot.
De cealalta parte, camerista declara, conform unui anchetator citat
de New York Times, ca a intrat in camera dupa ce a rostit
“Menajera!”, dar nu i-a raspuns nimeni, asa incat a crezut ca se
eliberase camera. Ea a lasat apoi usa deschisa, asa cum ii cer
instructiunile hotelului, dar in dormitor a fost ajunsa din urma de
un Strauss-Kahn dezbracat, iesit de la dus, care a incuiat usa si a
agresat-o sexual, tarand-o pe pat si incercand sa-i smulga hainele,
pana cand femeia a fugit si i-a alertat pe cei de la receptia, care
au sunat la politie in jur de 13,30 ora locala. La 16,45, DSK era
arestat la bordul avionului Air France aflat pe punctul de a decola
de pe aeroportul John F. Kennedy.
Presa franceza a relatat, de asemenea, marturii ale unor apropiati
ai lui DSK care spun ca el avea cu sine 7 telefoane mobile si ca
explicatia pentru telefonul lasat in camera de hotel atunci cand a
plecat spre aeroport nu e fastaceala dupa tentativa de viol, ci pur
si simplu faptul ca si-a uitat acolo mobilul. Mai mult, marturiile
citate spun ca atunci cand si-a dat seama ca l-a uitat, DSK i-a
cerut soferului sa se intoarca la hotel, ca sa-si recupereze
mobilul, ceea ce ar infirma teza fugii precipitate de la hotel, cu
scopul de a prinde un avion pentru care oricum avea dinainte
rezervarea facuta.
De cealalta parte, personalul hotelului declara, conform New York
Times, ca dupa ce politia a sosit la hotel, Strauss-Kahn, aflat in
drum spre aeroport, a sunat la receptie si a spus ca ii lipseste un
telefon mobil. Politistii i-au instruit pe cei de la hotel sa-i
raspunda, fals, ca telefonul este la ei si ca poate veni sa-l
recupereze. Cat despre soferul masinii de la Sofitel cu care a mers
DSK, singura marturie cunoscuta a acestuia de pana acum e ca
Strauss-Kahn arata “suparat si stresat” si foarte grabit sa ajunga
la aeroport, de unde urma sa plece in Franta. Spusele soferului
le-au fost relatate anchetatorilor de un client al hotelului,
norvegianul Mortem Meier, director de vanzari, care a fost adus la
hotel de acelasi sofer.
Decisiv pentru orientarea adeptilor teoriei conspiratiei va fi,
probabil, rezultatul testelor criminalistice facute de politistii
americani asupra lui Strauss-Kahn, pentru a detecta probe de ADN al
cameristei ori de zgarieturi pe pielea lui. Din acest punct de
vedere, este esential faptul ca politia a reusit sa-l prinda in
ultimul moment inainte sa plece in Franta, intrucat daca seful FMI
ar fi scapat, orice posibila proba biologica ar fi fost exclusa din
ecuatie.
Tinerii romani ocupa locuri fruntase in clasamentul european si
cand vine vorba de intentia de a porni o afacere. 61% dintre
respondentii din Romania ar intra intr-un business, tendinta care
se observa in majoritatea tarilor foste comuniste, precum Bulgaria,
Letonia sau Polonia. Asta in timp ce tari puternic industrializate
ca Germania si Italia se plaseaza pe ultimele locuri in UE din
acest punct de vedere.
Cel mai deverme, noul program ar putea incepe peste fix o
saptamana daca totul decurge lin de acum incolo, dar mai sunt si
alte oprelisti. Desigur ca sunt voci care spun ca ar fi posibil
inca de saptamana asta, dar pare destul de putin credibil, in
conditiile in care bancile interesate abia au trimis la BNR
cererile pentru aprobarea unui avans mai mic, ceea ce presupune
modificari in normele interne de creditare Care este planul? Planul
autoritatilor este ca relansarea Programului Prima Casa sa aiba loc
in cel mai scurt timp.
Otelul Galati este o formatie fondata in anul 1964. Stadionul
Otelul are o capacitate de circa 13.500 de locuri. Momentul
debutului in Divizia A este semnalat in anul 1986, iar un sezon mai
tarziu galatenii obtin locul 4 si dreptul de a participa in Cupa
UEFA. Primul meci in cupele europene s-a jucat la 7 septembrie 1988
cu cea mai titrata echipa italiana, Juventus Torino. Galatenii
reusesc o victorie memorabila, scor 1-0, insa in retur pierd cu
0-5. La finalul acelui sezon, Otelul retrogradeaza, insa revine in
prima liga in 1991, fara a mai retrograda de atunci. Otelul a
participat de alte patru ori in Cupa UEFA in sezoanele 1997/1998,
1998/1999, 2004/2005 si 2007/2008, ultima data calificandu-se din
Cupa Intertoto. In vara anului 2007, Otelul a castigat Cupa
Intertoto dupa ce a trecut de turcii de la Trabzonspor.
Scriu textul acesta in “blind”, de joi, dar anuntul in sine, ba
chiar si cresterea economica, in jur de 0,5%, au inceput sa
transpire. Privind si prin perspectiva cifrelor anuntate anterior
de statistica – cresteri ale productiei industriale si comertului
exterior, precum si o majorare a incasarilor bugetare si o reducere
a deficitului bugetar, nu putem decat sa ne bucuram. Pe de alta
parte, pentru a ne pastra luciditatea, ar trebui sa privim
ansamblul; nu inainte de a ne intoarce un pic in istorie. Primul
Razboi Mondial a adus de o parte sau de alta a liniilor armate
asemanatoare baieti zdraveni de la tara sau flacaiasi de la
marginea oraselor industriale, condusi de o elita pe jumatate
burgheza, pe jumatate nobila.
Si unii, si altii traversasera perioada idilica a inceputului de
secol, de imbunatatire a vietii si lipsita de conflicte majore,
sociale sau armate. Pe frontul de vest, englezii, francezii,
germanii sau italienii au uitat rapid pentru ce lupta, iar
entuziasmul cu care s-au inrolat s-a risipit la fel de repede.
Statul in transee a indus o serie de atitudini binevoitoare fata de
dusmani: doua regimente, unul de scotieni si unul german, au cazut
de acord sa traga, dar sa nu tinteasca; drept urmare in zona lor de
front domnea o harmalaie teribila de focuri de arma, dar nimeni nu
era ranit sau, doamne fereste, ucis. Un alt fost luptator vorbeste
de amabilitatea nemtilor care trimiteau scrisorele in tuburi goale
de mortiere, iar un altul a stat o buna perioada de vreme intr-o
zona unde francezii si germanii schimbau in jur de sase lovituri de
tun pe zi, “din politete”.
Craciunul anului 1914 a fost un adevarat armistitiu: soldatii au
cantat colinde, au facut schimb de daruri si au jucat fotbal
(istoria consemneaza si refuzul unora de a se lasa angrenati in asa
ceva; un ins pe nume Adolf Hitler isi rumega furia: “Asa ceva n-ar
trebui sa se intample. Nu mai exista onoare in armata germana?”).
Un an mai tarziu pacea de Craciun a coborat iarasi, undeva in
nordul Frantei. Schimburi de cadouri, strangeri de mana si,
ingrijorator pentru stabii armatelor, soldatii au inceput sa cante
Internationala. Au avut loc procese si cei gasiti vinovati de
fraternizare cu inamicul au fost pedepsiti. Pe urma razboiul s-a
transformat in macelul cunoscut.
Ce vreau sa remarc aici este fractura dintre elita si soldatii
de rand; am avut de-a face cu un razboi al elitelor si cu 0 mare
masa de manevra antrenata in conflict, dar straina de acesta. Acum,
peste ani, am regasit ideea fracturii dintre elite si popor intr-un
text al lui Paul Krugman, care crede ca lumea traverseaza in
prezent o criza a elitelor. Politicile care au dus la aparitia
crizei nu au fost generate la cererea cetatenilor, ci de mici
grupuri de influenta. Respectivele grupuri de influenta au impus in
prezent mantra oficiala din Europa: prea multe promisiuni
votantilor si prea putine taxe colectate, chestiune adevarata in
cazul Greciei, dar nu in cazul Irlandei si Spaniei; problema reala
este mecanismul defectuos de gestionare a monedei euro, un esec al
elitei, adica, spune laureatul premiului Nobel.
Intr-o Romanie unde euro este un deziderat, iar elita o himera,
avem totusi problemele noastre, iar vineri 13 este punctul de
start, momentul din care clasa politica va incepe sa lucreze la
demolarea inceputului de crestere economica.
Tot ce va face clasa politica incepand cu 13 mai va fi sa
castige timp si voturi, indiferent de pretul pe care il va plati
societatea, in incercarea de a-si mentine puterea si influenta
asupra alegatorilor. Totul, desigur, in perspectiva alegerilor care
vor veni.
Drept urmare, grijile economice ale guvernarii au fost pasate
catre FMI si BNR. Promite restructurare, dar pentru asta este
nevoie de strategii, negocieri, aprobari, discutii; motive pentru a
taragana lucrurile si a mentine actualele surse de venit.
Managementul privat reprezinta nu dorinta de a eficientiza
companiile de stat, ci doar o alta modalitate de a trage de timp si
de a regla niste conturi. Cine opreste acum Ministerul Economiei sa
se comporte ca un actionar responsabil si sa ceara performanta de
la directori, fie ei si numiti politic? Managerul privat este
altfel construit, are alte scoli absolvite sau a invatat citind
alte manuale?
Tin orice pariu rezonabil in privinta faptului ca subventiile
pentru incalzire nu vor fi eliminate sau, daca vor fi, va fi doar o
miscare pe hartie. Premierul Boc a avut o declaratie destul de greu
de inteles – cei saraci trebuie protejati, iar cei bogati sa
plateasca mult mai mult. Poate ca cei saraci n-ar mai trebui
protejati in acest fel, ci stimulati spre antreprenoriat, munca
cinstita, stiinta de carte si respectarea normelor sociale. Va
amintiti de soldatii aceia care au uitat pentru ce luptau si au
inceput sa cante, nesiliti de nimeni, Internationala? Ei au aparut
tocmai din incercarea unora de a trage de timp.
Este uimitor cum un tanar de 27 de ani, aproape necunoscut in
mediile politice sau in presa, ajunge in cateva ore un personaj
care influenteaza marile trusturi de presa. Il cheama Keith Urbahn,
a fost ofiter de informatii in marina americana, iar acum este
seful de cabinet al fostului secretar de stat al apararii Donald
Rumsfeld. In seara zilei de 1 mai Keith se relaxa si tocmai postase
un tweet despre un meci de hochei cand a fost sunat de un
producator de stiri al unei retele de televiziune, pe care il
caracterizeaza ca fiind bine “conectat”. Acesta solicita un
interviu in direct cu dl. Rumsfeld pentru o reactie privind
presupusa (la acea ora) ucidere a lui Osama ben Laden. Urbahn l-a
refuzat motivand, pe buna dreptate, ca o reactie ar fi prematura.
Insa in urmatoarele minute a postat un tweet care avea sa aiba o
rezonanta extraordinara: “O persoana de incredere mi-a spus ca l-au
ucis pe Osama ben Laden. Hot damn”.
In urmatorul minut tweet-ul a fost re-postat de 80 de ori,
ajungand astfel si la reporterul Brian Stelter de la New York
Times. Dupa inca un minut pe Twitter circulau 300 de mesaje care
reproduceau textul lui Urbahn si este de presupus ca toata
mass-media americana l-a receptionat. La acel moment nu exista inca
nicio reactie oficiala, dar, spre deosebire de publicul larg,
oamenii de presa au aflat cine este Keith Urbahn si au presupus ca
acesta nu ar fi riscat sa-si compromita seful trimitand o
informatie falsa. Dupa doua ore departamentul de comunicare al
Casei Albe a trimis corporatiilor de presa un e-mail care cuprindea
doar trei cuvinte: “Get to work”. Oarecum criptic, dar este evident
ca oamenii presedintelui deja stiau ca tweet-ul lui Urbahn fusese
receptionat, iar acest “la treaba” era o confirmare neoficiala,
care dadea startul in redactii pentru realizarea materialelor. In
acelasi timp Dan Pfeiffer (numit “the WH official serial tweeter”)
a postat anuntul ca presedintele se va adresa natiunii in mai putin
de o ora.
Abia acum incepe adevarata nebunie pe Twitter. Milioane de
oameni incep sa speculeze despre anuntul presedintelui,
principalele ipoteze fiind demisia lui Gaddafi sau inceperea
operatiunilor la sol in Libia, dar tweet-ul initial postat de Keith
Urbahn este redescoperit si schimba optica generala. Ne putem doar
imagina cam ce se intampla in marile redactii de stiri, jurnalistii
cautand cu disperare o sursa alternativa. In cele din urma New York
Time publica in editia online o stire de un rand despre uciderea
lui ben Laden, dupa zece minute adaugand o poza si plasand stirea
pe prima pagina. In mai putin de cinci minute toate cele trei mari
retele de televiziune isi intrerupeau emisiunile pentru “breaking
news” si preluau informatia din NYT.
Compania Social Flow, care a analizat fluxurile Twitter, a
constatat ca intre anuntul privind discursul presedintelui si
momentul cand a acesta a inceput (deci mai putin de doua ore) s-au
schimbat peste 15 milioane de mesaje pe acest subiect, in
conditiile in care traficul mediu zilnic total pe Twitter este de
140 de milioane de mesaje. Ceea ce este insa absolut spectaculos ca
performanta de presa este ca la 90 de minute dupa ce presedintele
Obama a inceput sa vorbeasca, New York Times inchidea editia pentru
coasta de est, incluzand o sectiune de 10 pagini despre moartea lui
ben Laden.
Intr-un interesant articol publicat in The Guardian, Frédéric
Filloux considera ca doua sunt lectiile pe care presa merita sa le
invete din povestea acestei stiri. Prima este ca retelele sociale
si mai ales Twitter au devenit unelte extrem de importante pentru
jurnalisti, dar aceasta nu este inca de ajuns. Pentru a fi cu
adevarat eficient, micro-blogging-ul trebuie utilizat intr-o
maniera profesionala, ceea ce implica stabilirea unui asa-numit
index al credibilitatii. In acest caz particular, a contat foarte
mult pozitia lui Keith Urbahn in staff-ul lui Donald Rumsfeld
printr-un soi de transfer de credibilitate, dar acest fel de
deductii ar functiona mai usor daca ar fi formalizate.
A doua observatie este ca notiunea de editie (si, alaturi, cea
de “termen de predare”) a devenit desueta si singura varianta
viabila se bazeaza pe publicarea online, care poate functiona in
timp real. Masuratorile au aratat ca vanzarile in standuri nu scad
(editiile fiind piese de colectie), in schimb strategia de
distributie pentru tablete trebuie schimbata, astfel incat sa
reflecte aceasta dinamica. Probabil ca in curand fiecare ziar pe
iPad va veni in doua forme: editia tiparita si editia in timp real,
rivalizand in promptitudine cu televiziunea.