BusinessMagazin

Blog

  • Citeşte luni, 24 octombrie, în BUSINESS Magazin

    Cover story: De şase ori CEO – Stefanos Theocharopoulos

    Economie: Exportatorii, pe urmele lui Marco Polo

    Imobiliare: Cât mai scad preţurile la case

    BUSINESS Magazin apare lunea si poate fi cumparata de la centrele de difuzare a presei, la pretul de 4,9 lei.

    BUSINESS Magazin este revista de business care, intr-o maniera clara si accesibila, prezinta evenimentele cu adevarat relevante din mediul de afaceri din Romania si din lume. De cinci ani, evenimentele ce au impact asupra economiei si mediului de afaceri romanesc sunt reflectate cu acuratete in analizele BUSINESS Magazin, iar premiile obtinute in acesti ani sunt o recunoastere a valorii brandului BM.

  • Tokidoki, păpuşa Barbie tatuată – FOTO SI VIDEO

    Păpuşa are părul roz, este îmbrăcată şic şi are un animal de companie în formă de cactus sau un cactus în formă de animal de companie, nu-i prea sigur. Sigur este numele companionului, Bastardino.
    Iar partea de sus a corpului păpuşii este acoperită cu tatuaje exotice – flori şi gheişe în zona piptului si un tigru pe gât.

    Cea mai mare parte a părinţilor nu s-a declarat încântată de tatuajele păpuşii, dar, pe de altă parte, trebuie spus că realitatea are altă părere: un american din patru, cu vârsta între 18 şi 50 de ani, are cel puţin un tatuaj. Mattel nu este la prima încercare, pentru că în 2009 a prezentat “Totally Stylin’ Barbie”, care avea tatuaje, dar acestea puteau fi înlăturate. Realismul Tokidoki, în schimb, este maxim – tatuajele au fost realizate cu cerneluri şi nu pot fi spălate. Tokidoki este considerată o păpuşă de colecţie şi costă 50 de dolari în SUA, un preţ mai mare decât de obicei.

  • Şeful Commerzbank cere Greciei să declare insolvenţa: Ţara nu poate fi ajutată

    “Nu este destul să avem deprecieri în portofoliile băncilor”, a afirmat Blessing într-un interviu publicat vineri, adăugând că Grecia nu poate fi ajutată, iar pieţele nu vor fi calmate fără o restructurare reală a datoriei statului elen.

    Întrebat dacă băncile vor contribui voluntar la rezolvarea problemelor, şeful Commerzbank a afirmat: “Ar fi pe bază de voluntariat numai dacă Grecia s-ar declara în insolvenţă”.

    “Dacă Troika (UE, FMI, BCE – n.r.) s-ar asigura că următoarea tranşă nu va fi plătită, atunci insolvenţa Greciei ar fi posibilă. Renunţarea voluntară la plăţi aferente obligaţiunilor, fără insolvenţă, este otravă pentru credibilitatea obligaţiunilor guvernamentale, chiar şi ale altor ţări”, a spus el.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • S&P va coborî ratingurile a cinci ţări europene dacă zona euro va reveni în recesiune

    Raportul evaluează capacitatea Uniunii Europene şi Fondului Monetar Internaţional să sprijine zona euro în două posibile scenarii – o recesiune în formă de “W” şi o recesiune caracterizată de creşterea puternică a dobânzilor. “Ratingurile de ţară ale Franţei, Spaniei, Italiei, Irlandei şi Portugaliei vor fi probabil coborâte cu una sau două trepte în ambele scenarii”, se spune în raport. Cel mai pesimist scenariu analizat de S&P ar impune recapitalizarea băncilor din Spania, Italia şi Portugalia, notează S&P, adăugând că mecanismele actuale de sprijin din Europa ar putea fi insuficiente dacă situaţia se va agrava dincolo de aşteptări.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Noua ordine în comunicare: cine nu e în online nu există

    9, 16, 19, 26, 34. Nu sunt cinci dintre cele şase numere câştigătoare la Loto, ci milioanele de euro din bugetele de comunicare online ale companiilor din România, aferente ultimilor ani. Ultimul număr este estimarea pentru 2011, aşa cum o văd cei de la Initiative Media, care în fiecare an lansează raportul asupra pieţei de publicitate Media Fact Book. Este singurul mediu care nu a scăzut în anii de criză şi singurul în care oamenii de comunicare îşi pun acum toate speranţele. Putea avea rezultate chiar mai bune de atât, având în vedere pragul destul de scăzut de la care a pornit creşterea, dar şi tendinţa generală de a “digitaliza” pe cât posibil comunicarea. Chiar şi cu această evoluţie timidă, internetul aruncă o provocare cutezătoare – într-un orizont de timp mediu, ar putea ajunge să echivaleze televiziunea în materie de bugete de publicitate atrase. “În mediul urban, la o oră de consum TV, se consumă trei ore de internet”, argumentează pentru început Alex Cernătescu, preşedintele şi CEO al Infinit Solutions Agency, agenţie independentă de publicitate online. În aceste condiţii, internetul se transformă într-un mediu extrem de eficient din punctul de vedere al costurilor, potrivit criteriului cost per mie, care reprezintă costurile pe care le implică atingerea a 1.000 de privitori, cititori, ascultători, respectiv, utilizatori de internet. Pe scurt, potenţiali clienţi.

    Este motivul pentru care tot mai multe companii au început să aloce o felie din ce în ce mai consistentă din bugetul de comunicare către zona digitală. În mare, între 10% şi 20% din costurile anuale destinate promovării merg către internet, ceea ce înseamnă, mai precis, comunicare în reţelele sociale şi campanii online. “Aproximativ 30% din bugetul pentru online merge către comunicarea în reţelele sociale, iar restul de 70% înseamnă patru sau cinci campanii speciale pe an”, spune Mihai Drăgan, directorul general şi fondatorul agenţiei de publicitate online MB Drăgan. La fel ca Alex Cernătescu, Drăgan crede că în următorii trei – patru ani va creşte procentul din buget care merge către publicitatea pe internet.

    “Este un pas uriaş, având în vedere că până nu demult internetul nici nu intra în bugetul propriu-zis de comunicare, ci era cuprins la categoria <şi altele> sau, în cel mai bun caz, la cheltuielile de protocol”, adaugă Drăgan.Astăzi, sunt companii care cheltuiesc într-un an şi 100.000 de euro doar pentru a-şi spori vizibilitatea în mediul digital.Un asemenea buget acoperă o campanie completă de comunicare, atât în reţelele sociale, cât şi pe site-ul propriu, dar şi achiziţia de spaţiu publicitar în media online. Internetul este însă un mediu extrem de permisiv, astfel încât companiile au o gamă infinită de posibilităţi pentru a se promova. Poate fi, astfel, suficient şi un buget de 5.000 de euro pentru a atrage numărul dorit de vizitatori şi pentru a găsi clienţii potriviţi pentru anumite produse, însă, de regulă, cu cât vorbim despre categorii de consum mai uzuale, cu atât publicul ţintit este mai mare. Prin urmare, şi mijloacele prin care se ajunge la el sunt mai numeroase, ceea ce, implicit, înseamnă o concentrare mai puternică de forţe. Adică, bani mai mulţi.

    Alex Cernătescu exemplifică mecanismul care generează diferenţele între categoriile de produse şi costurile necesare pentru promovarea lor. “Dacă am de vândut cinci vile în Snagov, atunci pot aloca fără probleme 3.000 de euro, mă duc doar pe site-urile pe care ştiu că intră oamenii care şi-ar permite să stea în acele vile şi le promovez. Dacă vreau să vând bere, lucrurile se schimbă pentru că mă adresez unei categorii mult mai largi de consumatori şi comunicarea este, deci, mult mai complexă şi mai costisitoare”, explică Cernătescu. Acesta crede că acum, mai mult decât oricând, companiile sunt atente la cum şi mai ales cât de mult sunt prezente pe internet, în condiţiile în care consumatorii se informează tot mai puţin la raft şi tot mai mult din sursele online.

    Practic, internetul devine astfel tărâmul tuturor posibilităţilor, în care nu doar giganţii mediului de afaceri, ci şi micile companii îi pot face mesajul auzit. O investiţie de câteva mii de euro în această direcţie pare a fi o decizie cel puţin logică pentru un antreprenor care până acum a stat în umbră. În mod evident, marile companii din telecom şi cele din industria bunurilor de larg consum ştiu deja pe de rost lecţia comunicării pe internet şi sunt cele care investesc cel mai mult în acest scop. Totuşi, bugete care se învârt în jurul sumei de 100.000 de euro nu înseamnă foarte mult atunci când au la dispoziţie pentru promovare cel puţin un milion de euro în fiecare an. Dacă previziunile specialiştilor în publicitatea online se vor adeveri, atunci în doi sau trei ani vom vorbi despre campanii online în care se investesc anual cel puţin 50.000 de euro, limita maximă putând ajunge la câteva sute de mii. Mihai Drăgan îndrăzneşte însă o previziune şi mai curajoasă – nu va mai dura mult până când între internet şi televiziune linia de demarcaţie va fi tot mai fină, iar componenta de comunicare online nu va mai lipsi din portofoliul niciunei companii.

  • Dacian Cioloş, “consternat” că programul de ajutor alimentar pentru săracii Europei n-a fost deblocat

    “În aceste ultime zile, în aceste ultime ore, Comisia Europeană a făcut tot ce i-a stat în putere şi şi-a asumat toate responsabilităţile pentru a face posibil un acord. Argumentele tehnice sau juridice avansate de unele state membre pentru a respinge acest program sunt depăşite”, a spus Cioloş. “Vreau să asigur beneficiarii acestui sprijin şi organizaţiile caritabile de angajamentul Comisiei Europene de a susţine şi de a permanentiza acest program. Mai este încă timp pentru a acţiona. Mai este încă timp pentru ca acele state membre care blochează decizia să revină asupra poziţiei lor”.

    Programul european de distribuire a produselor alimentare către persoanele cele mai defavorizate (PEAD) este una din principalele surse de aprovizionare ale organizaţiilor caritabile europene. De exemplu, 51% din produsele distribuite în 2010 de Federaţia Europeană a Băncilor de Alimente au venit din PEAD. În fiecare an, mai mult de 18 milioane de persoane din 20 de state membre ale Uniunii Europene beneficiază de ajutoarele alimentare distribuite în cadrul acestui program.

    În urma deciziei Curţii de Justiţie din 13 aprilie, care a declarat ilegale dispoziţiile vechi ale planului pentru 2009, ce prevedea achiziţia de pe piaţă a produselor alimentare, planul pentru anul 2012 a trebuit să fie adoptat cu un buget mult mai redus. La 10 iunie, Comisia Europeană a fost nevoită să adopte un plan pentru 2012 limitându-l la stocurile de intervenţie disponibile, ceea ce reprezintă un buget de 113,5 milioane de euro, adică mai puţin de un sfert din planurile precedente. Bugetul PEAD pentru 2011 este de 480 de milioane de euro.

    Germania, Marea Britanie, Suedia, Danemarca, Olanda şi Cehia s-au opus reducerii bugetului la nivelul de 113,5 milioane de euro, motivând că stocurile de produse care stau la baza programului s-au redus drastic, ajungând să fie înlocuite aproape cu totul de achiziţii de produse, finanţate prin Politica Agricolă Comună. Cele şase state apreciază că Politica Agricolă Comună n-ar trebui să aibă însă de-a face cu PEAD, care ar trebui să rămână în sarcina statelor membre şi să fie finanţat de acestea din bugetele lor de asistenţă socială.

    Dacian Cioloş, în schimb, a propus ca finanţarea prin PAC să continue încă doi ani, urmând ca abia din 2014 finanţarea programului să fie înlocuită cu fonduri de la statele membre, prin programe sociale la nivel naţional.

    Pentru a depăşi dificultăţile juridice apărute astfel, Comisia Europeană a adoptat în procedură de urgenţă, la 3 octombrie, o nouă propunere amendată, care adaugă o a doua bază legală (Articolul 175(3) coeziune socială) bazei legale agricole existente, propunând o finanţare exclusivă din bugetul Uniunii Europene.

    La 17 septembrie 2010, Comisia adoptase deja o propunere revizuită a regulamentului de bază al PEAD. Dincolo de alinierea la Tratatul de la Lisabona, principalele modificări au avut în vedere introducerea unei cofinanţări naţionale mai avantajoase (de 25% şi de 10% pentru statele membre beneficiare ale Fondului de Coeziune) faţă de 50% şi de 25% în propunerea iniţială, pentru a facilita participarea statelor membre la acest program.

  • La ce foloseşte managementul performanţei?

    “Performanţa” este unul dintre cel mai des utilizate concepte într-o organizaţie. Angajatorii caută de fiecare dată să atragă şi să formeze angajaţi performanţi, pe când angajaţii au pretenţia ca locul în care lucrează să îi stimuleze să fie mai buni. În timp ce unele companii cred că pentru a face legătura între viziunea şi aşteptările celor două părţi privind performanţa este suficient să fixeze şi mai apoi să comunice către angajaţi un set de obiective, altele folosesc instrumente specifice care vizează tocmai gestionarea acestui indicator. În momentul de faţă, tot mai multe companii caută să instituţionalizeze pe cât posibil acest aspect şi apelează la ceea ce specialiştii numesc managementul performanţei.

    Practic, prin instrumente specifice, este urmărită evoluţia angajaţilor, sunt identificaţi factorii care îi stimulează, iar apoi aceste date sunt prelucrate în vederea realizării unui cadru propice în care respectivii angajaţi pot performa. “Nivelul tradiţional la care este utilizat managementul performanţei în organizaţii este nivelul individual, urmărindu-se cu precădere monitorizarea performanţei angajaţilor într-un context organizaţional. La nivel internaţional tendinţa este pentru o abordare integrată a managementului performanţei la toate nivelurile organizaţionale”, spune Adrian Brudan, manager soluţii de performanţă strategică la Acumen Integrat.

    Chiar dacă, în esenţă, principiile care stau la baza managementului performanţei sunt relativ simple, iar prezenţa lor în cultura organizaţională a oricărei companii este logică, în România managementul performanţei este într-un stadiu incipient de dezvoltare. “Cu toate acestea, interesul pentru managementul performanţei în România a înregistrat o creştere exponenţială în ultimii ani”, adaugă Brudan. Chiar şi noul Cod al Muncii menţionează obligativitatea includerii criteriilor şi procedurilor de evaluare a angajaţilor, precum şi dreptul angajatorului de a stabili obiective de performanţă individuală.Principalul beneficiu al acestui sistem este că permite managerilor să identifice lacune în cadrul proceselor de management şi să ia decizii pentru redresarea lor. În cele din urmă, toate acestea se traduc prin creşterea productivităţii şi, implicit, a rezultatelor companiei.

    “Aplicarea cu maximă eficienţă a managementului performanţei într-o organizaţie presupune implicarea şi susţinerea necondiţionată din partea CEO-ului”, susţine Adrian Brudan. Acest lucru este important în special pentru că managementul performanţei se face de sus în jos şi implică toate straturile care compun organizaţia – de la conducere până la departamente şi angajaţii luaţi separat. “Prin analogie, o organizaţie care are o abordare integrată asupra managementului performanţei poate fi comparată cu o orchestră filarmonică în stare să interpreteze o partitură cu mare succes, reuşind să stârnească în finalul unui concert aplauzele şi ovaţiile publicului”, spune Brudan.

    În acest caz, CEO-ul este dirijorul, orchestra condusă este organizaţia, publicul fiind reprezentat de către toţi beneficiarii. “Fiecare membru al orchestrei foloseşte instrumente pentru a interpreta partitura la fel cum managerii şi echipele lor folosesc instrumente de management pentru atingerea scopului final, a strategiei propuse”, îşi continuă Brudan analogia. În spatele acestei explicaţii poetice se află însă mecanisme bine puse la punct.

    Astfel, pentru a putea atinge dezideratul propus, întregul proces de management implică activităţi constante de evaluare, realiniere şi îmbunătăţire continuă. “În general, managementul performanţei nu trebuie privit ca un moft sau lux, ci ca o capabilitate cheie, centrală la nivel organizaţional, generatoare de avantaj competitiv. Într-un fel sau altul fiecare organizaţie practică un anumit management al performanţei”, menţionează reprezentantul Acumen Integrat. Ceea ce face diferenţa este însă cât de corect se implementează şi se aplică practicile de management al performanţei. Printre cele mai des întâlnite pericole la care este supusă o companie care nu face managementul performanţei în mod eficient apare instalarea unei stări de semi-haos, generate de imposibilitatea de a alinia strategiile la obiective şi mai apoi la indicatorii de performanţă. De asemenea, se poate instala cu uşurinţă starea de insatisfacţie a angajaţilor, care afectează aceiaşi indicatori.

    Dacă marile companii multinaţionale sunt familiarizate de mult cu aceste practici, în companiile antreprenoriale încă se mai rafinează probleme majore, precum planurile salariale complexe, planurile de carieră sau instruirea continuă a angajaţilor. Dincolo de acestea, se află un tărâm încă necunoscut pentru companii, cu o serie de posibilităţi care îi pot ajuta să-şi îmbunătăţească activităţile. Deprinderea lor nu este întotdeauna simplă, mai ales când profitul imediat şi nu dezvoltarea pe termen lung a potenţialului echipei reprezintă obiectivul principal.

  • Retailerul român de îmbrăcăminte Tina R a intrat în insolvenţă

    Administrator judiciar al Tina R a fost desemnat Casa de Insolvenţă Transilvania (CITR), care lucrează împreună cu firma la planul de reorganizare. Planul ar putea fi depus până la finalul anului, în funcţie de definitivarea tabelului de creanţe şi rezolvarea posibilelor contestaţii. Termenul de depunere a declaraţiilor de creanţă a fost stabilit de instanţă pentru data de 7 noiembrie. Procedura de insolvenţă a fost deschisă la cererea Tina R Distribuţie în data pe 23 septembrie, societatea manifestându-şi intenţia de a propune un plan de reorganizare prin care activitatea sa să fie redresată, potrivit unui comunicat al CITR.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Statele UE au convenit că băncile au nevoie de capital suplimentar de 100 miliarde de euro

    Oficiali din UE au declarat că toate cele 27 de state membre au acceptat că este nevoie de aproape 100 de miliarde de euro pentru majoarea capitalului băncilor, iar o sursă bancară a spus că suma este de peste 90 de miliarde de euro. Băncile trebuie mai întâi să ceară fonduri de la acţionari, iar dacă nu le vor obţine sprijinul trebuie să vină din partea guvernelor. Facilitatea Europeană pentru Stabilitate Financiară (EFSF) va fi folosită pentru recapitalizarea băncilor cu probleme doar în ultimă instanţă. “Suma a fost discutată cu ţările membre, este acceptabilă pentru toată lumea”, a spus o sursă europeană implicată în discuţii.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • O persoană a murit, peste 70 au fost rănite în cursul protestelor din Grecia (VIDEO)

    Sute de tineri anarhişti s-au manifestat cu violenţă, ajungând să atace cu cocteiluri Molotov şi pietre nu numai poliţia, ci şi pe unii dintre cei peste 50.000 de demonstranţi paşnici care protestează în capitala Greciei contra planului guvernamental de reducere a datoriei publice prin tăierea drepturilor salariale a 30.000 de bugetari, reducerea pensiilor şi majorarea fiscalităţii. Planul condiţionează primirea următoarei tranşe de bani de la UE şi FMI.

    Ciocnirile de joi s-au petrecut pe fondul celei de-a doua zile a grevei generale care a afectat deopotrivă transporturile publice, şcoli, vămi, spitale de stat. Greva a fost convocată de sindicate reprezentând circa jumătate din totalul de 4 milioane al forţei de muncă din ţară, precizează Reuters. La grevă s-au asociat şi alte grupuri profesionale, de la lucrătorii din salubritate la marinari şi jurnalişti.

    Anarhiştii au dat foc grămezilor de gunoi neridicat şi au smuls dale din faţadele clădirilor şi din caldarâm, spre a le arunca în poliţişti, iar ulterior au ajuns să se încaiere şi cu unii dintre civilii participanţi la protestele din faţa clădirii Parlamentului. Cel puţin şase persoane au fost arestate şi alte 24 reţinute, iar şase poliţişti au fost răniţi, afirmă agenţia AP. Forţele de ordine au folosit masiv gaze lacrimogene pentru a-i îndepărta pe demonstranţi.

    Miercuri, în prima zi de proteste, au ieşit în stradă peste 125.000 de oameni, demonstraţiile fiind marcate de apariţia aceloraşi anarhişti violenţi.

    Guvernul elen a anunţat că, fără următoarea tranşă din împrumutul de la UE-FMI, în valoare de 8 miliarde de euro, va rămâne fără bani disponibili la jumătatea lunii noiembrie.

    În parlament, unde socialiştii (care au o majoritate de patru locuri în legislativ) au ameninţat că nu vor vota restrângerea drepturilor salariale ale bugetarilor, ministrul de finanţe Evangelos Venizelos le-a adresat un apel aproape disperat, spunând că dacă noul pachet de austeritate nu va fi aprobat, atunci nici nu mai e nevoie ca Grecia să participe la reuniunea de sâmbătă şi duminică a liderilor eurozonei, fiindcă ţara “va fi expusă primejdiei unor evoluţii iraţionale şi va fi luată din nou de ţap ispăşitor asupra căreia vor fi aruncate toate eşecurile istorice, politice şi instituţionale ale Europei”.