BusinessMagazin

Blog

  • Un robot cu personalitate

    Cand o intrebi pe Jenn daca are copii, raspunsul vine repede: “cainele meu imi spune mereu ca si-ar dori sa am copii cu care sa se joace. Dar inca nu am”.
    Cu siguranta ca lansarea in cadrul serviciului de “Ajutor” de pe site-ul companiei Alaska Airlines/Horizon Air a unei asistente virtuale a fost privita cu scepticism de foarte multi utilizatori. Jenn este un fel de angajata la biroul de informatii al companiei care raspunde oral si in scris la intrebarile tastate de catre cel care le solicita, pune intrebari atunci cand este nevoie si deschide pagina web relevanta pentru solicitantul de informatii. Cu adevarat atractiv insa este faptul ca Jenn are personalitate. Se pare ca inventatorii ei s-au gandit ca oamenii ii vor adresa si intrebari personale la care acestia au formulat unele raspunsuri amuzante. Ceea ce inseamna ca poti avea o conversatie in toata regula, avand mereu sentimentul ca vorbesti cu o persoana reala, chiar daca raspunsurile sunt, in final, tot predefinite. In plus, este foarte pregatita pentru jobul de asistent, raspunzand prompt la intrebarile legate de zboruri, tarife sau rezervari.
    Mai mult, Jenn nu e enervanta. Este reprezentata pe site ca o tanara bruneta cu un zambet dragut. Vocea ei are inflexiuni potrivite. Tasteaza o intrebare, iar ea iti va raspunde intr-un mod inteligent. Iar pentru cei care cred ca o pot prinde in plasa cu intrebari prea personale, in momentul in care discutia aluneca prea mult in directii nepotrivite, Jenn sugereaza intr-un mod politicos ca e momentul sa revina la chestiuni de business.

    O INTERACTIUNE MAI BUNA
    Exemplul asistentei virtuale sustine ideea ca operatorii aerieni devin din ce in ce mai dependenti de site-urile lor, nu numai prin intermediul comenzilor directe, ci si prin veniturile auxiliare ce le revin din rezervarile facute pentru hoteluri si servicii turistice si chiar comertul de sine statator.
    Jenn a fost creata de o companie de IT din Washington, numita NextIT, care a urmarit sa simplifice interactiunea dintre oameni si computere, folosind comunicarea printr-un limbaj obisnuit, natural. Tehnologia de voce a Next IT depinde de felul in care sunt scrise (tastate) intrebarile, creandu-se o legatura directa intre modul in care sunt puse intrebarile si modul in care este dat raspunsul oral.
    Iar “angajarea” unei asistente virtuala nu a fost o decizie luata la intamplare. Jenn a fost de fapt rezultatul unui studiu facut de Alaska Airlines si Next IT. Studiul s-a facut pe focus-grupuri carora li s-a cerut sa defineasca tipul de informatie pe care l-ar solicita unei astfel de asistente, ce fel de voce ar trebui sa aiba si ce fel de personalitate ar fi potrivita pentru un astfel de personaj.
    Interactiunea de acest gen este intr-o continua dezvoltare, iar interesul utilizatorilor demonstreaza ca in viitor utilizatorii vor interactiona din ce in ce mai mult cu personaje virtuale. Iar asta justifica si incercarea companiilor de a intra pe acest segment de piata cat mai curand. Intr-un discurs tinut la Universitatea Carnegie Mellon, Bill Gates spunea ca Microsoft se dedica dezvoltarii unor metode mai sofisticate care foloseste tehnologie de discurs in doua directii pentru a imbunatati interactiunea dintre utilizatori si bazele de date. “Cautarea pe un site nu este intotdeauna o experienta extraordinara, pentru ca de cele mai multe ori nu stii exact ce cauti, si este dificil pentru motorul de cautare sa inteleaga mai mult decat cele cateva cuvinte cheie dupa care ai facut cautarea”, crede Fred A. Brown, fondatorul si managerul general al Next IT.
    Jenn evolueaza pe masura ce capata experienta din interactiunea cu oamenii. “Aceasta tehnologie (Jenn in acest caz) este antrenata si devine tot mai inteligenta cu timpul”, spune Brown.

    MAI DESTEAPTA CU FIECARE ZI
    Next IT a anticipat ca lumea va pune la incercare tehnologia. “Am construit personalitatea lui Jenn constienti fiind de faptul ca oamenii vor dori sa-i testeze limitele”, spune Jeff Brown, vicepresedintele Next IT. “Astfel, daca vor adresa intrebari de genul ?Esti maritata? sau ?Unde ai facut scoala??, ea o sa fie capabila sa raspunda inteligent. In felul acesta increderea oamenilor in acest proces creste semnificativ.” Cei de la Next IT spun ca vor sa o faca pe Jenn foarte desteapta, creandu-i acesteia, pe langa imaginea de agent virtual, si un trecut, prezent si viitor. Jenn evolueaza continuu, prin asta insemnand si faptul ca invata cand trebuie sa taca sau sa aiba grija asupra lucrurilor pe care le spune. In primele sale zile de munca, Jenn a raspuns la intrebarea daca Alaska Air a avut vreun accident. Ea a dat un raspuns detaliat despre prabusirea unui MD-80 in anul 2000, accident in care au murit 88 de oameni. La cateva zile dupa ce Jenn a raspuns la intrebare, a fost (probabil) instruita de departamentul de relatii publice, pentru a nu mai da niciun raspuns atunci cand intrebarea ii va fi adresata din nou.

    DE VORBA CU JENN

    TARGET: Cum te numesti?
    Jenn: Numele meu este Jenn.

    T: Eu sunt Victoria. Imi pare bine de cunostinta.
    Jenn: Si mie.

    T: Ok, e ciudat ? cati ani ai?
    Jenn: Sunt destul de tanara, sau cum am spune noi cei din lumea virtuala – noua. Dar imi place sa cred ca am experienta cuiva mult mai in varsta. Cu ce te pot ajuta?

    T: Esti casatorita?
    Jenn: Nu sunt casatorita, dar nu se stie niciodata la ce lucreaza inventatorii mei.

    T: Dar copii ai?
    Jenn: Cainele meu virtual spune frecvent ca ar dori sa aiba copii cu care sa se joace. Dar in acest moment nu am niciun copil.

    T: Pentru cine lucrezi?
    Jenn: Alaska Airlines si Horizon Air, impreuna cu o alta companie, numita NextIT, care m-a creat. Sunt prima creatie de acest gen din industria aeriana si sunt aici pentru a te ajuta sa navighezi rapid pe site-ul companiei si sa-ti raspund la intrebari. Cu ce te pot ajuta?

    T: Interesant. Mai spune-mi despre Alaska Airlines.
    Jenn: Buna intrebare. Nu sunt sigura ca pot raspunde. Te rog sa reformulezi intrebarea. Inteleg mai bine intrebarile simple.

    T: Cu ce se ocupa Alaska Airlines?
    Jenn: Nu sunt sigura ca inteleg intrebarea. Te rog sa o reformulezi.

    T: Nu conteaza. Catre ce destinatii zboara Alaska Airlines?
    Jenn: Alaska Airlines si Horizon Air ofera o gama larga de destinatii de zbor. Cauta pe aceasta pagina pentru a vedea unde zburam noi.

    T: Ai o harta a traseului?
    Jenn: Alaska Airlines si Horizon Air zboara in peste 80 de orase din SUA, Canada si Mexico. Poti vedea sau descarca ultimele harti ale companiei de pe site.

    T: Multumesc. La revedere!
    Jenn: La revedere!

  • De la hartie la pixeli

    Desi oamenii sunt impartiti in tabere evidente ? pro si contra cartilor digitale, asa-numitele e-carti, si a readerelor portabile ? sunt convinsa ca in fiecare dintre acestea exista persoane care mai fac schimb de roluri. Pentru ca avantajele acestor dispozitive sunt destule, iar un cititor inrait va prefera mereu sa poarte dupa sine mai putin de 300 de grame, cat cantareste un reader, in loc de kilograme de tomuri.
    Inca un segment de nisa, cititoarele de carti electronice incep sa fie intelese si acceptate, mai ales de cei care sunt mereu intre doua avioane, adica tocmai targetul producatorilor de astfel de echipamente.
    Birgir Jonsson, CEO la Infopress Group, este omul de afaceri care isi petrece timpul mai mult in aer decat la sol, pentru ca, prin prisma job-ului, face foarte des naveta Romania – Islanda. Lui Jonsson ii place sa citeasca atat presa, cat si carti, dar i se pare de multe ori incomod, mai ales daca este vorba de un ziar in format berlinez, de dimensiuni mari. Jonsson a citit prima data despre readere portabile, echipamente create special pentru cititorii de carti digitale, in urma cu doi ani, dar si-a achizitionat unul abia anul trecut. Atunci a descoperit la un prieten cat de comod este sa citesti in acest mod si, mai ales, cat de multe carti poti pune pe el. Managerul Infopress are un Sony Reader PRS-500 pe care si l-a achizitionat din America, pentru ca in Romania nu sunt inca disponibile, cu 300 de dolari (putin sub 190 de euro). “Sunt incantat de acest gadget, dar recunosc ca nu il folosesc decat cand gasesc incomod sa citesc in varianta ‘traditionala’, pentru ca mi se pare mult mai relaxant sa stau intins in pat si sa rasfoiesc o carte, spre exemplu.” Comentariile lui Jonsson in ceea ce priveste readerul de la Sony scot in fata si lucrurile negative, pentru ca managerului de origine islandeza spune ca i-ar placea ca imaginea sa fie color si ca il mai deranjeaza faptul ca pentru a putea citi are nevoie de o sursa de lumina externa. “In plus, cred ca si pretul ar putea fi mai accesibil, dar sunt convins ca odata cu cresterea concurentei pe aceasta piata pretul va scadea considerabil.”

    NU E CA IPOD
    La aparitia cartilor digitale, toata lumea s-a grabit sa spuna ca va veni sfarsitul erei cartilor analogice. Apoi, vocile stridente care sustineau “e-cartea” au devenit din ce in ce mai slabe, pentru ca la aparitia readerelor sa vuiasca din nou. Acum se credea ca readerele si cartile digitale vor cunoaste un boom similar cu cel al iPod-urilor si playerelor de melodii digitale, in general.
    Mai mult, o serie de studii sustineau in 2001, cand au fost vandute numai 43.000 de readere, ca pana in 2005 piata va putea sa absoarba intre 2,6 milioane si 28 de milioane de astfel de gadgeturi. O estimare deloc precisa care arata cat de mari erau asteptarile producatorilor si cat de ambigua era aceasta piata. Tot in 2001, specialistii din industrie (cei optimisti) prevedeau cresteri de 400% de la un an la altul pentru cartile digitale si sustineau ca numai piata americana va ajunge la o valoare de 25 de miliarde de dolari anul acesta. Cum este de fapt piata? In niciun caz asa cum se astepta, piata americana fiind estimata in prezent la 15-25 de milioane de dolari, potrivit lui Arthur Klebanoff, director executiv al Rosetta Books, editor de carti in format digital.
    Entuziasmul precoce al sustinatorilor de “hi-tech” a trecut cu vederea, la inceput, neajunsurile acestor dispozitive, dar au fost taxate aspru dupa o analiza mai atenta. In descrierea lor a inceput sa nu mai fie atat de folosit pretentiosul “hi-tech”, ci mai degraba obisnuitul “tehnologie”. Producatorii s-au vazut, astfel, nevoiti sa aduca imbunatatiri produselor, in speranta ca de aceasta data vor da lovitura. Cea mai mare nemultu?mire vizavi de readerele portabile se refera la faptul ca este foarte solicitant pentru ochi sa te uiti la un display pentru un timp indelungat. In plus, nici interfata nu este pe placul utilizatorilor, care mai sunt nemultumiti si de preturile ridicate ale acestor cititoare electronice portabile.

    SONY VS. KINDLE
    Sony crede ca a rezolvat unele dintre aceste probleme cu ajutorul unei functii suplimentare. Sistemul portabil de citire de la Sony, al carui pret a scazut sub 300 de dolari (190 de euro), este aproape cu 50% mai subtire – are 17,8 cm lungime si 12,7 cm latime – si cantareste doar 255 de grame. Ecranul dispozitivului are diagonala de 6 inci (15,2 centimetri), aproape la fel de mare ca o pagina de carte traditionala, pe hartie. Imbunatatirea majora vine insa de la tehnologia E Ink, numita Vizplex, care se caracterizeaza prin contrast ridicat si o rezolutie foarte buna, de 170 pixeli/inci.
    Displayul cu tehnologia E-Ink difera de monitoarele LCD, ecranul fiind alcatuit din microcelule cu doua stari, negru sau alb, in functie de gradul de incarcare cu energie electrica. Astfel, ecranul imbunatatit nu oboseste ochiul, consuma putin si poate fi citit si in lumina puternica a soarelui. In plus, tehnologia ofera si un unghi de vizibilitate real de aproape 180 de grade. Batalia pe piata readerelor se da intre Sony, care a fost primul producator de dispozitive de citire a cartilor digitale, si Amazon, unul dintre cele mai mari magazine online din SUA, consacrat pentru vanzarea de carte, ceea ce explica si baza de peste 90.000 de titluri. Amazon a lansat Kindle, la sfarsitul lui 2007, concurentul direct al Sony Reader PRS-500. La Kindle s-a lucrat timp de 3 ani, dupa cum declara Jeff Bezos, seful Amazon, in ziua lansarii. Si desi tot el admite ca este foarte greu sa inlaturi cartile traditionale, pentru ca ar insemna sa inlaturi o tehnologie veche de mai bine 500 de ani, Besoz spera ca strategia lui va fi mai buna ca aceea a concurentului Sony si readerul Kindle va fi produsul care va revolutiona aceasta piata de nisa.
    Un lucru deloc realist daca ne gandim la faptul ca exista cerinte esentiale ale pietei pe care Kindle nu le-a respectat. Spre exemplu, readerul de la Amazon se vinde la un pret cu 100 de dolari (63 de euro) mai mult decat varianta imbunatatita de la Sony. In plus, multitudinea de butoane ale dispozitivului nu corespunde designului minimalist cerut de tendintele in domeniu. Un plus pentru Amazon este insa faptul ca ofera gratuit accesul la internet wireless pe echipament, dar nu ofera accesul gratuit la cartile digitale, considerat un mare minus.
    In ceea ce priveste tehnologia, Kindle foloseste, ca si Reader-ul de la Sony, tehnologia E-Ink, prin care aduce foarte mult cu foile de carte obisnuita, pentru ca textul pare a fi scris cu cerneala. Probabil ca tocmai aceasta apropiere de cartea analogica era necesara pentru a atrage cumparatorii, daca este adevarat ceea ce a declarat Besoz in urma cu aproape jumatate de an: “Cartile se opun cu incapatanare digitalizarii”.

    DE UNDE LUAM E-CARTI?
    Principalul magazin online de unde se pot achizitiona si carti digitale este Amazon. Baza de date de pe Amazon contine peste 90.000 de titluri. O astfel de carte costa in medie 10 dolari (6,3 euro), iar pentru a transfera un document digital detinut deja pe echipamentul Kindle, un utilizator trebuie sa achite o taxa de 10 centi (6,3 centi). Pe langa carti, pe Amazon mai sunt disponibile si 11 titluri de ziare, printre care The New York Times sau The Wall Street Journal, iar pretul pentru o publicatie variaza intre 6 si 15 dolari pe luna (3,7 ? 9,4 euro), taxa ce acopera valoarea abonamentului si actualizarea automata a continutului prin reteaua wireless. Desi blogurile sunt gratuite, pentru a le accesa pe Kindle, un utilizator trebuie sa plateasca o taxa lunara de 1-2 dolari (0,6 ? 1,2 euro) catre Amazon. In Romania exista cateva site-uri in care sunt disponibile si biblioteci digitale, iar acestea sunt gratuite. Printre acestea se numara globusz.com care contine si titluri clasice precum “Amintiri din copilarie”, “Baltagul” sau “Hanul Ancutei”, gutenberg.org, cu publicatii straine la care au acces si romanii sau cartidigitale.lx.ro.

  • Top 10 gadgeturi de lux

    Geanta cu diamante
    Geanta creata de bijutiera japoneza Ginza Tanaka costa 1,63 de milioane de dolari (un milion de euro), fiind cea mai scumpa geanta din lume. Suprafata gentii este presarata cu 2.182 de diamante care au in total 208 carate. Geanta de milioane a fost prezentata la un fashion show din Tokio.

    Smartphone-ul Diamond Crypto
    Este unul dintre cele mai scumpe telefoane din lume, avand in vedere ca pretul sau este de 1,3 milioane de dolari (820.000 de euro). Designerul Peter Aloisson, un bijutier austriac, a imbracat telefonul in platina si l-a decorat cu 50 de diamante, 10 dintre ele fiind albastre, considerate foarte rare. Diferenta dintre acest telefon si altele la fel de scumpe este tehnologia de criptare cu care este dotat, pentru a asigura o securitate ridicata a informatiilor.

    Aur si diamante in bucatarie
    Se stie ca cel mai de pret bun al unui bucatar sunt ustensilele. Dar cat de pasionat (sau de bogat) ar trebui sa fie cineva de gatit pentru a plati 200.000 de dolari (126.000 de euro) pe o oala? Firma germana Fissler s-a gandit ca vor exista suficienti clienti cu dare de mana care vor fi dispusi sa plateasca pentru o oala decorata cu 200 de diamante care are manerele si marginile din aproximativ un kilogram de aur solid.

    Muzica de aur
    Cand a fost lansat la Cebit in 2006, MP3 playerul TrekStor i.Beat a facut cu ochiul multora dintre vizitatori. Daca esti un meloman inrait si vrei sa ai cel mai exclusivist MP3 player de pe piata, TrekStor i.Beat este produsul potrivit. Costa aproximativ 23.000 de dolari (14.500 de euro) si este incastrat in aur si decorat cu 63 de pietre pretioase.

    Micuta Hello Kitty
    Pisicuta Hello Kitty, caracterizata prin fundita de la urechea stanga si absenta gurii, adoptata in intreaga lume ca o exprimare a modei, s-a imbracat in platina si si-a pus la ureche pietre pretioase. Micuta felina de 590 de grame este facuta din aur alb si are o fundita pe care sunt aplicate diamante, rubine, safire roz, ametiste si topaz albastru. La un pret de 163.000 de dolari (103.000 de euro), aceasta este cea mai scumpa versiune a faimoasei Hello Kitty.

    Ceasul miliardarilor
    Ceasul poate fi considerat un status simbol, iar daca ne luam dupa numele ceasului de lux lansat de Corrum si La Joux-Perret, Billionaire Tourbillon este un ceas destinat miliardarilor. Cadranul ceasului contine 850 de diamante, cifrele romane
    sunt gravate cu safire sau diamante negre, iar carcasa este din aur alb. Bratara este din piele de crocodil si se gaseste in editie limitata, numai 10 astfel de piese fiind produse. Daca vreti ceva si mai stralucitor, Billionaire Tourbillon este disponibil, numai in 5 exemplare, si cu o alta varianta de bratara, din aur alb si acoperita cu diamante si safire. Pretul variaza de la 325.000 de dolari la 998.000 de dolari (205.000 ? 630.000 de euro), in functie de versiune.

    Opera de arta misterioasa
    Van Cleef & Arpels si Montblanc au lansat cel mai exclusivist instrument de scris, Mystery Masterpiece. O adevarata opera de arta din aur alb si decorata cu rubine, safire, smaralde si diamante, care costa 730.000 de dolari (461.000 de euro). In toata lumea vor fi vandute numai 9 astfel de stilouri, fiecare avand 840 de diamante.

    PC-ul Baroque
    Este primul computer personal de un milion de dolari (630.000 de euro). In aceasta suma sunt incluse diamantele si safirele incrustate si aurul din care este confectionat (aur galben si alb de 18 karate). Designerul acestui gadget de lux este tot un bijutier, Lee Charles Buckingham.

    Soricel cu diamante
    Exista telefoane cu diamante, MP3 playere cu diamante, de ce nu si un mouse? Un producator elvetian a realizat un mouse din aur de 18 carate incrustat cu 59 de diamante taiate in stil briliant. Mouse-ul este disponibil in doua variante de design ? unul cu un design floral, iar celalat
    cu diamante presarate. Mouse-ul este potrivit atat pentru Mac, cat si pentru PC si costa 24.180 de dolari. In plus, mouse-ul poate fi decorat cu diamante in forma de initialele numelui clientului. Acest mouse se gaseste in trei versiuni de aur ? galben, alb sau rosu cu marginea de culoare alba sau neagra.

    Smartphone cu diamante negre
    Telefonul Black Diamond este acoperit cu titaniu si diamante si este creat de Jaren Goh, un designer din Singapore. Acest smartphone stralucitor are un display OLED de 2 inci, o memorie interna de 128 MB, Wi-Fi, Bluetooth, card de memorie si tastatura touch-sensitive. Nu mai este nimic de spus cand vezi pretul: 300.000 de dolari (189.000 de euro).

  • S-a dat verde la negru

    Reteta dupa care a fost facut Blackle este una deja cunoscuta pe internet. Atat de cunoscuta incat tocmai de asta a ales Heap Media, compania creatoare a site-ului, sa o imprumute. Cand intri pe Blackle.com, ai impresia ca te afli pe pagina web a Google, cu o singura diferenta, destul de evidenta: in locul spatiului alb prin care se identifica Google de cand a fost lansat, din 1998, Blackle este o pagina de internet predominant neagra. De fapt, Blacle este versiunea pe negru a Google, inclusiv cautarile pe care le efectueaza pe internet fiind facute prin intermediul celui mai mare motor de cautare din lume. Heap Media, compania australiana din spatele Blackle, pretinde insa ca pixelii negrii “inghit” mai putina energie decat cei albi, iar prin utilizarea motorului lor de cautare se economiseste astfel energie. Principiul se bazeaza pe faptul ca expunerea unei imagini este in primul rand o functie a setarilor de culoare si a graficelor computerului utilizatorului, precum si a culorii si a marimii unei aplicatii windows. Iar concluzia este aceea ca un monitor necesita mai multa energie pentru a afisa un ecran alb (luminos) decat in cazul unuia negru (intunecat).

    ECONOMISIRE DE 75.000 DE DOLARI
    In ianuarie 2007, pe un blog american aparea un articol intitulat “Black Google Would Save 750 Megawatt-hours a Year”, in traducere “Google in versiune neagra ar economisi 750 megawati/ora pe an”. Autorul acestui articol, bloggerul Mark Ontkush, propunea o teorie prin care motorul de cauatre online Google in varianta pe negru ar ajuta la economisirea de energie, gratie popularitatii de care se bucura acesta.
    Pentru a sustine aceasta teorie, Ontkush a plecat de la premisa ca o pagina de internet alba foloseste aproximativ 74 de wati, in timp ce una neagra foloseste doar 59, luand in calcul si faptul ca Google numara peste 200 de milioane de cautari pe zi. In conditiile in care fiecare cautare este deschisa timp de 10 secunde, inseamna ca Google ruleaza timp de 550.000 de ore pe zi pe unele desktopuri. Si, presupunand ca utilizatorii folosesc Google in mod fullscreen, trecerea la un background negru, pe un monitor CRT, va economisi un total de 15 wati, rezultatul diferentei dintre cei 74 de wati folositi de o pagina alba si cei 59 de wati necesari afisarii unei pagini negre.
    La o privire de ansamblu, acest lucru se traduce intr-o economisire globala de 8,3 megawati/ora pe zi, sau aproximativ 3.000 de megawati/ora pe an. Luand in calcul ca peste 25% din monitoarele din intreaga lume sunt CRT-uri, cu tub catodic, la un pret de 10 centi pentru un megawatt ora, inseamna o economisire de 75.000 de dolari (aproximativ 47.680 de euro), pe langa cea de energie, numai prin schimbarea unor coduri de culoare.
    Chiar daca pare un lucru minor, promotorii acestei tendinte incearca sa-i faca pe oameni sa inteleaga ca orice pas, cat de mic, pentru o lume nepoluata – prin economisirea de energie, limitarea emisiilor de dioxid de carbon si lupta impotriva incalzirii globale ca un rezultat al activitatii oamenilor, are o importanta fabuloasa.

    EFECT ZERO PE LCD
    Faptul ca “stingerea” a cateva milioane de pixeli albi ajuta la economisirea de energie este discutabil, Google punand sub semnul intrebarii presupunerile facute de creatorii Blackle, mai ales in ceea ce priveste monitoarele cu cristale lichide (LCD). Se pare ca in cazul acestora, trecerea la negru nu este o solutie salvatoare, cum ar fi in cazul monitoarelor vechi, de tip CRT. Asta pentru ca unul dintre factorii care controleaza consumul de energie la monitoarele LCD este luminozitatea, un lucru cunoscut de oricine care a dat la minim luminozitatea si a vazut astfel ca durata de viata a bateriei de pe laptopul lor a avut un salt. Asa ca Blackle, cu toate intentiile lui bune, a economisit poate cateva kilograme de carbon pentru utilizatorii Google care au monitoare vechi, dar nu are acelasi efect si in cazul utilizatorilor de laptopuri sau a celor cu ecrane LCD.

    NU AVATARURILOR
    In decembrie 2006, Nick Carr, autorul cartii “Does it Matter”, o carte despre rolul computerelor in afacere si autorul blogului Rough Tipe, a publicat o teorie foarte citita si extrem de comentata afirmand ca fiecare avatar din “Second Life” foloseste la fel de multa energie cat este media pe cap de locuitor din Brazilia, precizand ca “avatarurile nu sunt atat de intangibile cum par. Ele nu au corp, dar lasa urme”.
    Acum Steve Souderes, autorului “High Performance Web Sites”, a dus aceasta dezbatere la un nivel superior, punand in discutie consumul de energie pe care il au paginile web cu un design saracacios. Acesta face referire la Wikipedia, unde pagina de inceput are 13 imagini care afecteaza consumul de energie de fiecare data cand site-ul este accesat. El sustine ca aceasta ineficienta costa 5.000 de kilowati ore pe an sau aproape 2.000 de kilograme de dioxid de carbon, pe cand prin paginile de internet mai profesionale si mai rapide, “faci un bine utilizatorilor, tie insuti si naturii”.
    Lupta pentru verde a intrat timid in industria IT si depinde de fiecare in parte daca procesul de ocrotire a mediului prin intermediul computerelor va fi anevoios sau nu. Este nevoie de un mod prin care sa se arate ca ceea ce face fiecare la nivel personal conteaza. Este adevarat ca actiunea unui singur om nu schimba cu nimic lucrurile, dar actiunile a milioane de oameni pot face diferenta.
    Avand in vedere ca numeroase companii din domeniul IT au inceput sa se preocupe de aceasta problema, probabil ca nu va mai trece mult timp pana vom da albul pe negru si vom lucra pe computere verzi.

  • Un blog cu echilibru

    Leo scrie in fiecare zi un articol despre productivitate, organizare, familie, simplitate, fericire, sanatate sau sport. Inca de la lansare, din ianuarie 2007, Zen Habits a intrat in topul Technorati – cele mai populare 400 de bloguri din lume. In prezent are 52.000 de utilizatori inregistrati, iar in 2007 a primit titlul de cel mai bun blog al anului, la 2007 Performancing Blog Awards. In ultimii 17 ani Leo a fost scriitor si editor, iar in ultimul an el s-a lasat de fumat, a devenit mult mai organizat si mai productiv, si-a dublat veniturile si si-a achitat toate datoriile, a terminat un triatlon si, in cele din urma, si-a facut blog.

    PUTEREA EXEMPLULUI
    Blogul lui Leo a aparut ca o urmare coerenta si normala a tuturor acestor obiective indeplinite, puterea exemplului si mai ales cel personal cantarind foarte mult pentru cei care citesc sfaturile lui. De altfel, cum singur recunoaste, multi dintre cei care
    i-au citit articolele despre cum sa-ti atingi scopurile, cum sa economisesti bani sau cum sa te trezesti dis-de-dimineata s-au intrebat care este calificarea lui Leo. Raspunsul lui este simplu si poate pentru multi surprinzator: nici una. Nu este expert, doctor, coach sau consultant. Nu tine seminarii si nu a publicat nicio carte motivationala. Nu a facut milioane de dolari si nici nu este cel mai bun atlet al lumii. Este un om obisnuit, tata a sase copii, sot, salariat si un scriitor independent. “Dar am realizat multe de-a lungul anului trecut, am si esuat de multe ori, insa am invatat foarte mult pe parcursul acestui drum.”
    Ca si realizare “tehnica”, zenhabits.com este un site bine facut pentru ceea ce se vrea. Designul este simplu, aerisit, iar culorile sunt bine alese, conform culturii zen. Pe bara de sus a paginii web se afla cateva categorii unde poti citi despre cum a inceput Leo cu aceasta aventura, unde poti intra pe diverse link-uri la care Leo face trimitere sau poti intra pe forum. In dreapta paginii poti da click pe cele mai populare post-uri sau poti vizualiza toate categoriile (post-urile publicate zi de zi fiind clasificate pe categorii pentru ca utilizatorul sa gaseasca usor subiectele care il intereseaza).

    DE CE ZEN?
    Cand am dat prima data peste zenhabits.net, m-am gandit ca numele a fost ales cu gandul la filozofia zen. Si nu m-am inselat. Leo a citit despre ceea ce inseamna zen, a aplicat reguli proprii acestei filosofii si chiar l-a numit Zen pe unul din cainii lui. Dar a ales Zen Habits ca titlu pentru blog, pentru ca “descrie filosofia blogului intr-un mod concis”. Acest blog este in esenta despre stabilirea si indeplinirea obiectivelor si despre numeroasele realizari pe care Leo le-a avut. “Dar cred ca aceste teluri – in special cele care merita atinse – sunt in ultima instanta realizate prin construirea unor obiceiuri sanatoase.” Practic, blogul nu vine cu ceva nou sau revolutionar. In esenta este vorba de vointa fiecaruia, Leo oferind doar sfaturi cu privire la modul in care ar trebui sa lupti pentru a atinge un obiectiv si increderea ca orice lucru este posibil. “Ca sa ai obiceiuri sanatoase trebuie sa fii constient ca va fi nevoie de o lupta zilnica. Nu poti sa-ti spui: ma voi trezi devreme in fiecare dimineata, incepand de maine! Sau poti sa-ti spui asta, dar daca ai impresia ca acest lucru se va intampla atat de repede, e clar ca vei fi deziluzionat.”

    EXPERIENTA PERSONALA

    S-a lasat de fumat (pe 18 noiembrie 2005). Aceasta schimbare a fost cea care a atras dupa sine si altele. Inainte de a se lasa definitiv a mai incercat si s-a reapucat. Dupa ce a trecut mai mult timp in care si-a dat seama ca a reusit sa devina nefumator, Leo a analizat aceasta experienta si a realizat ca este capabil sa aiba si alte succese.

    A devenit organizat. La inceputul anului 2006
    a descoperit GTD (Getting Things Done de David Allen) si a avut sentimentul ca s-a trezit dupa un somn adanc, invatand cum sa fie mai organizat la locul de munca si acasa.

    Si-a dublat veniturile. Leo lucra numai ca free-lancer, iar acest lucru nu era de ajuns pentru a isi intretine familia. Si-a luat un job si a continuat si ca freelancer, ajungand astfel sa-si dubleze veniturile.

    A scris un roman. Mai are de scris finalul si de editat, dar a scris pana acum 50.000 de semne.

    A inceput sa economi?seasca pentru un fond de urgenta. “Una din cele mai inteligente miscari pe care le-am facut. Fondul meu de urgenta este inca mic, dar cel putin exista.”

  • Elvetianul care vinde Dorna

    In 1992, Jean Valvis a venit in Romania cu un alt scop decat acela de a construi afaceri pe care apoi sa le vanda. Pe atunci inginer consultant pentru un trader elvetian de cereale, Valvis a pasit prima data in tara noastra in scopul realizarii unui studiu de fezabilitate privind capacitatile de rafinare a uleiului comestibil. In urmatorii ani insa, elvetianul a construit doua business-uri solide aici, din care a iesit apoi cu mare valva si cu multi bani in buzunar.
    Cel mai nou exit este vanzarea in luna aprilie a producatorului de lactate LaDorna catre gigantul international Lactalis pentru o suma estimata intre 70 si 90 de milioane de euro. In urma incheierii contractului, Dorna SA, Dorna Lactate si Dorna Helas, compania de distributie din Grecia, vor trece in proprietatea Lactalis, al doilea mare producator de lactate din lume si primul de pe piata europeana. Valoarea tranzactiei este de aproximativ doua ori mai mare decat cea din august 2002, cand acelasi antreprenor vindea cu aceeasi valva producatorul de ape minerale Dorna Apenim unui alt gigant international, Coca-Cola, pentru 39 de milioane de euro. Atunci, Valvis era hotarat sa dezvolte businessul cu lactate, sesizand potentialul unei piete evaluate in prezent la circa 1 miliard de euro si cu sanse de crestere la 4 miliarde de euro pe termen mediu. Acum, omul de afaceri renunta la miliard pentru o industrie de zece ori mai mare: cea a energiei eoliene. In plus, Valvis se va concentra si asupra businessului cu vin, initiat in urma achizitiei Vitipomicola Samburesti, in ianuarie 2006. Mai mult, la sfarsitul anului trecut antreprenorul anunta ca in 2008 va incepe si productia de cereale pe un teren de 7.000 de hectare din Insula Mare a Brailei.
    Una dintre clauzele contractuale stabilite intre omul de afaceri elvetian si francezii de la Lactalis a fost posibilitatea de a folosi in continuare brandul pentru cerealele ecologice, batoanele de ciocolata si Musli LaDorna. La fel s-a intamplat si in cazul tranzactiei cu Coca-Cola, cand business-man-ul a pus conditia pastrarii numelui care l-a facut celebru pentru proiectul LaDorna. Care sunt sansele ca in viitor Valvis sa aduca pe piata vinurile Dorna sau energie eoliana de Vatra Dornei, ramane de vazut. Deocamdata, antreprenorul afirma ca se simte suficient de creativ si vrea sa investeasca si mai mult in viitorul sau.

  • Contabilitate si amprente

    Intr-o dimineata ca oricare alta, acum cativa ani, Al Vondra conducea spre serviciu pe autostrada 77 catre Cleveland fara sa isi inchipuie ca il astepta o zi pe care nu avea s-o mai uite vreodata. In timp ce conducea, toate cele patru cauciucuri ale masinii sale, Buick LeSabre, au explodat subit, iar rezervorul de benzina al masinii a lovit asfaltul la o viteza de 65 de kilometri pe ora. Din fericire, nimic nu a explodat, iar acesta a reusit sa traga pe dreapta si sa astepte politia. Coincindenta sau nu, in acel moment Vondra era angajat de departamentul de justitie american pentru a lichida un portofoliu, in valoare de 20 milioane de dolari al unui grup de oameni de afaceri implicati intr-o schema de investitii extrem de riscanta si, dupa cum urma sa dovedeasca Vondra, ilegala. Luand acest lucru in considerare, timing-ul accidentului a devenit atat de suspect incat avocatii departamentul de justitie au sesizat FBI-ul pentru investigatii. “Nu au reusit sa demonstreze ca a fost vorba de o tentativa de eliminare a mea”, spune Vondra, partener la PriceWater. “Insa intr-un final guvernul i-a pus sub acuzare pe toti cei implicati in acest caz, iar unul dintre principalii acuzati s-a sinucis.”

    CU MARTORI
    Pentru Vondra, acesta a fost momentul in care a realizat cu adevarat cat de serioase sunt consecintele pasnicei sale munci de contabilitate. La urma urmei, oamenii nu incearca in mod normal sa te omoare pentru faptul ca le faci bilantul contabil. Dar in calitate de forensic accountant, este treaba lui sa vada dincolo de rapoartele financiare impecabile pe care companiile corupte le prezinta investitorilor lor si sa afle ce se ascunde de fapt in spatele acestora. Munca lui presupune mai mult decat simpla descalcire a numerelor insirate pe foile de balanta contabila. Dupa cum el insusi o descrie, in munca sa de zi cu zi trucurile desprinse din seriale precum “CSI” sau “Lege si ordine” se dovedesc a fi la ordinea zilei. “Cand intervievezi patru sau cinci persoane de la care obtii informatii conflictuale, trebuie sa fii in stare sa probezi credibilitatea martorilor”, spune el. “Una dintre tehnici se refera la apropierea de oameni, astfel incat acestia sa fie mai dispusi sa impartaseasca informatiile de care dispun, dar alteori trebuie sa poti sa fii foarte direct si sa confrunti oamenii atunci cand simti ca nu sunt foarte onesti. In plus, nu ma mai mira atunci cand povestile se schimba de-a lungul timpului.”
    Ca urmare a scandalurilor financiare de mare amploare din ultimii ani, dar si a unui activism in crestere al investitorilor, contabilitatea de investigatii a devenit un job la foarte mare cautare – numarul membrilor Asociatiei americane a Examinatorilor Certificati de Frauda (ACFE), organizatie fondata in 1988, a crescut cu peste 50 la suta din 2003 pana astazi, cand aceasta numara mai bine de 43.000 de asemenea profesionisti. Insa Vondra a descoperit nisa cu mult inaintea acestui boom. A inceput sa lucreze ca auditor la PricewaterhouseCoopers cu mai bine de 28 de ani in urma. In 1984, unul dintre clientii sai, CEO-ul unei importante companii care organiza croaziere avea suspiciuni in ceea ce privea un anume angajat al companiei, pe care il banuia ca si-ar fi pus bazele propriei afaceri, o agentie turistica catre care ii redirectiona pe clientii companiei. Acesta a apelat la Vondra, rugandu-l sa examineze registrele contabile si sa intervieveze angajatii companiei pentru a vedea daca teoria sa se confirma sau nu. S-a dovedit ca avea dreptate. “Pana la urma investigatiile au ajuns sa ma pasioneze atat de tare incat nu m-am putut opri aici”, povesteste Vondra. Asa ca a continuat sa se ofere voluntar pentru preluarea unor cazuri si proiecte similare, dezvoltandu-si abilitatile, dar si flerul in detectarea fraudei financiare. “Pe atunci contabilitatea de investigatii era un subiect de care nici macar cei mai experimentati contabili nu prea auzisera”, adauga el.

    PE PRIMA PAGINa DIN WALL STREET
    Pasiunea lui Vondra l-a determinat sa urmeze cursurile facultatii de drept pentru a invata mai multe despre lege si despre cum sa lucrezi cu avocatii. Acum, Vondra fost certificat de catre ACFE pentru a cerceta cazurile de frauda. La PricewaterhouseCoopers este de asemenea partener, acesta conducand Departamentul Advisory Services, departament specializat in analiza disputelor si investigatiilor financiare. In ziua de astazi Vondra spune ca “detectarea fraudelor este o preocupare de baza a fiecarei companii publice din Statelor Unite. Contabilitatea s-a mutat de pe ultima pagina a Wall Street Journal pe prima pagina”. Cele mai multe investigatii pornesc de la un pont primit din partea unui angajat sau de la o suspiciune de un anume tip, care determina comitetul de audit al boardului companiei sa apeleze la expertiza lui Vondra si a echipei lui. Acestia incep investigatiile cu o serie de interviuri, urmand ca apoi sa inceapa sapaturile prin e-mail-urile angajatilor – uneori pana la un milion de bucati. El si echipa sa cauta prin acestea cuvinte cheie precum “ilegal”, “managementul castigurilor” sau “manipulare”.
    De-a lungul carierei sale, Vondra a participat la peste 70 de procese de frauda, in care a servit ca martor- expert, si a fost angajat de SEC in cazuri civile pentru a explica frauda contabila in termeni accesibili juriului. Vondra nu poate dezvalui numele celor implicati in cazurile la care a lucrat, insa spune ca Departamentul de Justitie l-a angajat de curand dupa ce descoperit o frauda de tip Ponzi orchestrata de un fost guvernator care rulase 1 miliard de dolari prin intermediul contului sau bancar. Vondra a condus de altfel echipe de pana la 70 de oameni in investigarea unora din cele mai mari scandaluri contabile din ultimii ani si a ajutat la acuzarea unor executivi de top. “Este vorba despre mult mai mult decat despre numere”, povesteste Vondra despre jobul sau. “E adevarat ca sunt contabil, dar mai sunt si avocat si investigator certificat in ceea ce priveste fraudele – jobul meu cuprinde toate aceste laturi.”

    FISA POSTULUI

    Numele functiei: CONTABIL DE INVESTIGATII
    Companii care angajeaza: Marile firme de contabilitate.
    Unde sa cauti posturi libere: Website-urile companiilor anunta de regula asemenea posturi disponibile.
    Nivel salarial: 700.000 de dolari pe an, in cazul unui partener in cadrul unei asemenea companii.
    Numarul de posturi similare: Aproape 50.000, insa numarul acestora este intr-o continua crestere.

  • (Fre)economia se intoarce

    Decor exotic, o plaja de vis, valuri , nisip alb.. Esti in vacanta, in sfarsit nu ai niciun fel de griji, esti fericit, relaxat si implinit… pana cand il intalnesti pe EL. Nu stiai pana atunci ca nu poti sa traiesti fara el…Urmeaza zile de vis si experiente noi care iti deschid ochii, dar vacanta este prin definitie scurta si, inainte sa apuci sa te dezmeticesti, esti din nou acasa – fara EL si cu un sentiment acut de lipsa. Asa ca, inainte sa apuci sa despachetezi, dai o fuga in cel mai apropiat magazin si ti-l cumperi pe El, produsul-minune pe care ai avut ocazia sa-l testezi pe perioada vacantei prin bunavointa fie a hotelului care te-a gazduit, fie a unui marketer inspirat. Adica asa ca BrandConnections, o companie de marketing care aduce product placement-ul acolo unde consumatorii nu mai au nicio scapare: in vacanta. Cuvintele lor descriu cel mai bine aceasta metoda ingenioasa de promovare, aventura clientului cu produsul, in contextul lipsit de obligatii sau constrangeri al vacantei si al gratuitatii. “Oferiti-le celor din publicul vostru tinta mostre din produsele voastre atunci cand sunt cei mai susceptibili sa le foloseasca si sa le asocieze cu amintiri si experiente de neuitat. Consumatorul pe care il vizati va fi intampinat de o mostra a produsului vostru din prima sa zi de vacanta si va avea la dispozitie pana la 7 zile sa se obisnuiasca cu acesta si cu brandul vostru.” Compania distribuie 200 milioane de mostre de produse prin intermediul unei retele de 5.000 de unitati hoteliere, care includ linii de croaziera, hoteluri, spa-uri sau bed & breakfast-uri, iar printre clientii sai se numara Absolut, Colgate-Palmolive, Kraft Foods si Unilever Group.

    IN VACANTA
    Lantul hotelier Wyndham a incheiat un parteneriat cu VTech Electronics astfel incat sistemele de jocuri educationale VTech sunt prezente in peste 3.000 de camere de hotel din Statele Unite, Canada, Mexic si arhipelagul caraibian. Cei care rezerva un apartament in oricare din hotelurile Wyndham in 2008 vor putea beneficia de unul dintre cele doua sisteme VTech: sistemul educational V.Smile TV pentru copiii intre 3 si 6 ani sau sistemul de edu-tainment V.Flash pentru copiii de peste 6 ani.

    Sau, pentru cei care nu sunt adeptii lanturilor hoteliere atunci cand merg in vacanta, alternativa complet gratuita si fara dedesubturi este CouchSurfing.com. Reteaua de socializare virtuala este un serviciu online non-profit a carui misiune este “sa creeze o lume mai buna, canapea cu canapea”. Website-ul ii ajuta pe calatori sa gaseasca cazare gratuita in orice parte a lumii doresc sa viziteze, dar si localnici cu care sa socializeze in timp ce calatoresc. Membrii inregistrati pe site isi pun la dispozitie canapeaua inchiriata sau proprietate personala eventualilor calatori prin orasul lor, iar termenii gazduirii (durata, natura si termenii sederii) sunt stabiliti de comun acord de acesta si surfer, online in avans. Astazi exista peste 440.000 de couchsurferi din 224 de tari, si, conform statisticilor de pe website, acestia au vizitat deja peste 345.000 de canapele din intreaga lume.

    IN AEROPORT
    Terapia luminoasa sau expunerea la lumina full-spectrum, asemenea celei furnizate de soare, s-a dovedit a fi un antidot perfect pentru sindromul de jet lag si pentru “depresia de iarna”, cunoscuta in mediile stiintifice drept Dereglarea Afectiva Sezoniera (SAD). De aceea aeroporturile pariziene Orly si Charles de Gaulle au oferit pasagerilor care le-au trecut pragul in sezonul sarbatorilor de iarna a anului trecut sedinte gratuite de terapie luminoasa. Pe langa lampile terapeutice puse la dispozitie de Philips Energy Light, acestia au putut testa si fotoliile de relaxare sau incerca un masaj, in timp ce sedintele “expres” erau facilitate calatorilor grabiti de terapeutii din aeroport cu lampi mobile. Serviciul a reprezentat o promotie pentru Be Relax, un nou lounge din interiorul aeroporturilor pariziene care ofera terapie luminoasa si alte metode de relaxare de-a lungul intregului an.

    Austrian Airlines le ofera pasagerilor sai intrare gratuita la o multitudine de institutii culturale vieneze prin intermediul cardurilor lor de imbarcare. Cei care calatoresc cu aceasta linie aeriana pot prezenta la intrarea in muzee si nu numai aceste tichete de imbarcare impreuna cu un act de identitate pentru a beneficia de intrare gratuita in pana la 5 institutii culturale din capitala austriaca.

    IN FIECARE ZI
    Cei de la HarperCollins Publishers au anuntat de curand lansarea unei serii de promotii online care le vor permite consumatorilor sa prinda gustul cartilor editate de ei. Programul “Full Access” va pune la dispozitia acestora o serie selecta de titluri care vor putea fi vizualizate in intregime in decursul unei luni. Acestea includ “Vrajitoarea din Portobello” a lui Paulo Coelho, “Ghidul votantului indecis” al lui Mark Halperin sau “Erin Hunter?s Warriors: In salbaticie”. Programul “Sneak Peek” le va da sansa cititorilor sa vada 20% din majoritatea cartilor care vor fi lansate in decursul urmatoarelor saptamani.

    Publicitatea nu este nici pe departe atat de eficienta ca recomandarea personala din partea cuiva cunoscut. De aceea, producatorul american de bijuterii SilverJewelryClub ofera gratuit o mare parte dintre bijuteriile lor, astfel incat intreaga lume sa afle despre calitatea si rafinamentul designurilor lor. Singurul lucru pentru care “clientii” trebuie sa plateasca este livrarea. Website-ul clubului pune la dispozitie patru piese odata, iar vizitatorii au 15 minute sa comande fiecare piesa in parte, dupa care un nou produs ii ia locul. Dupa cum fondatorii clubului spun singuri “oferirea bijuteriilor noastre gratis este modul nostru de a ne prezenta pe noi si bijuteriile noastre noilor clienti. Stim ca in aceasta bransa competitia este acerba si de aceea vrem ca voi sa aveti sansa sa experimentati produsele noastre astfel incat sa va amintiti brandul nostru”. SilverJewelryClub livreaza in prezent in 54 de tari.

    Producatorul de electrocasnice Zanussi-Electrolux pune de cativa ani la dispozitia participantilor la festivalul sloven Rock Otocec serviciile unei spalatorii gratuite. Dupa ce acestia isi ridica hainele curate de la standul Zanussi, primesc si o carte postala inscriptionata. “Draga mama si tata, sunt curat…”, pe care o pot trimite celor dragi.

    CAND PUN MARKETERII OCHII PE TINE
    Compania londoneza Matter si-a propus o abordare neconventionala a marketingului direct, trimitand prin posta cutii pline cu “chestii interesante”. Matter colaboreaza cu producatori din cele mai diverse domenii astfel incat sa poata alcatui colectii de obiecte potrivite unor audiente specifice care beneficiaza in mod gratuit si neasteptat de “cutiile interesante” trimise de Matter. Fiecare companie participanta la program trebuie sa contribuie cu cate un obiect – ceva care explica ceea ce face, care spune ceva despre ideile si valorile acesteia, sau ceva care poate fi incercat. Matter trimite apoi cutiile astfel incat acestea sa ajunga la destinatari intr-o duminica – atunci cand consumatorii au mai mult timp sa se joace cu continutul acestora. Cutia-pilot box, care a ajuns in cutia postala a destinatarilor pe 2 februarie a acestui an, cuprindea obiecte din partea Sony Ericsson, Stolichnaya, Nintendo, Nissan, Penguin si Virgin Atlantic, printre altii. Obiectul trimis de Nissan a fost un set de creioane colorate, realizate din sapun – mesajul implicit fiind acela ca brandul nu este ceea ce consumatorii se asteapta sa fie, conform blogului Matter blog. Urmatoarea editie Matter va fi dedicata barbatilor intre 25 si 35 de ani, urmand a fi trimisa in Marea Britanie in cursul acestei veri.

    Sample Lab, inaugurat in luna iulie 2007 in Tokio, este un spatiu rezervat membrilor care invita consumatorii sa faca sampling si sa testeze noi produse. Membrii platesc o modesta taxa de inregistrare de 3 dolari si un comision anual in valoare de 10 dolari. Acestia, care trebuie sa fi implinit deja 15 ani, intra apoi in “laborator”, prezentand la intrare codul QR stocat pe telefonul mobil. Pe langa rafturile de magazin, pline de produse pe care acestia le pot incerca gratuit, “laboratorul” dispune si de o camera speciala destinata femeilor, unde acestea pot testa diferite produse cosmetice. La plecare membrii pot alege 5 produse pe vor sa le ia acasa, tot ceea ce trebuie sa faca in schimb este sa completeze un chestionar referitor la produsele pe care le-au incercat. Conceptul a fost creat de agentia de marketing Mel Posunetto si a inregistrat un asemenea succes incat de la sfarsitul lui ianuarie 2008, membrii trebuie sa faca o rezervare cu doua saptamani in avans pentru a vizita laboratorul.

  • Perla coroanei suedeze

    Daca ar fi sa convertim cele 3,2 milioane de euro pe care compania de software si servicii Enea, cu sediul in Suedia, le-a platit in bani gheata pentru IP Devel in coroane suedeze, am obtine o cifra de aproape 10 ori mai mare. Tot cam atat ar trebui sa scoata din buzunar suedezii la jumatatea lui 2012, suma “cel putin similara” fiind calculata insa in functie de anumite obiective de crestere si profitabilitate pe care IP Devel le are de atins.
    Din punctul de vedere al Adecco, cea mai mare companie de resurse umane din lume, IP Devel pare sa fi fost mai mult o incercare, exitul din companie la nici doi ani de la achizitie avand astfel justificare. Practic, elvetienii nu au avut foarte multa experienta in domeniul aplicatiilor software de tip “embedded” (incorporabile in echipamente de genul telefoanelor mobile, telecomenzilor, aparatelor foto sau playerelor de melodii) unde este specializata IP Devel. Vanzarea celor 76% de procente detinute in cadrul companiei romanesti a fost, mai exact, o metoda de a se concentra asupra businessului propriu.
    In ce priveste Enea, mecanismele ce stau in spatele acestei tranzactii sunt foarte clare. Punctul forte al suedezilor il reprezinta tocmai aplicatiile software incorporabile pentru domenii precum telecom, auto sau medical, in primul dintre aceste segmente Enea avand o cota de 50% din piata mondiala.
    Mai mult, aplicatiile soft furnizate de suedezi sunt instalate pe mai mult de 200 de milioane de echipamente din intreaga lume. Ceea ce inseamna, cu alte cuvinte, ca IP Devel este pentru Enea un centru de dezvoltare software in Europa, alaturi de cel din Suedia si Marea Britanie, birourile din Franta sau Germania fiind mai degraba dedicate vanzarilor, dupa cum spune Gregory Singh, vicepresedintele diviziei de servicii a Enea.

  • Un brand numit C.E.O.

    Doar ca extrem de putini executivi vor fi dispusi sa vorbeasca despre asta. “E ca si cum ai recunoaste ca ai suferit operatii plastice”, explica William Arruda, presedinte al Reach Communications, o firma de branding personal si executiv din New York, celor de la Portfolio. O noua “recolta” de profesionisti in comunicare s-au dedicat in ultimii ani nobilei sarcini de a modela imaginea sefilor marilor companii din peisajul de business global. Acestia intocmesc un mesaj pentru fiecare asemenea manager, ii slefuiesc si infatisarea daca trebuie si apoi il elibereaza in jungla conferintelor de presa, a lansarilor de carti si a reflectoarelor mass-media. Totul cu speranta ca munca lor va reusi sa sporeasca – sau cel putin sa mentina – cota de piata a companiei, pretul actiunilor sau capacitatea acesteia de a atrage parteneri si investitori.
    Compania de relatii publice Burson-Marsteller a realizat un studiu intervievand 600 manageri de top din intreaga lume si a descoperit ca acestia atribuie in medie 50 la suta din perceptia unei companii reputatiei CEO-ului acesteia. “Am observat pe an ce trece o crestere tot mai rapida a acestui procent”, spune Carol Ballock, managing director al diviziei de Executive Positioning a Burson-Marsteller. Astfel se naste un nou grup de experti in mijlocul specialistilor in comunicare: branderii executivi.
    “Cand am intrat pentru prima oara in aceasta bransa, cea de branding executiv, acum 8 ani, eram foarte putini cei care ne ocupam de asa ceva”, spune Arruda, cel care a lucrat pana acum cu executivi de top de la companii precum Adobe, IBM sau Morgan Stanley in ceea ce priveste brandul lor personal. “Acum sunt cateva mii de astfel de consultanti.”
    Ca sef al comunicatiilor pentru divizia online a MTV, Mark Pasetsky a petrecut o mare parte din timpul sau lucrand la brandingul CEO-ului acestui grup, Nicholas Butterworth.
    Ideea de la care a pornit a fost aceea de a-l recomanda pe Butterworth ca un pionier al erei digitale, aranjand ca acesta sa vorbeasca la toate conferintele importante din industria muzicala si convingandu-i pe reporteri sa il mentioneze ca expert in publicatiile din industrie. “Construirea brandului sau personal a fost un job full-time”, spune Pasetsky. “Butterworth era pe drum, intre doua conferinte, practic cam o jumatate din an.” Dupa ce a realizat cat de mult timp aloca brandingului executiv, Pasetsky a decis sa isi deschida propria companie de consultanta.

    LUATI EXEMPLU DE LA STEVE JOBS
    Dintre totii executivii din lume, favoritul tuturor branderilor este Steve Jobs. Cu totii sunt incantati de maletele lui negre si de prezentarile intocmite cu extraordinara grija pentru detalii. “Vizionarismul sau, focusul pe inovatie si calitate sunt trasaturi care impregneaza brandul Apple pana in cele mai mici componente ale sale”, spune Deb Dib, presedinte al Executive Power Brand, o firma de P.R. cu sediul in New York. “Apple nu ar fi reusit sa ajunga ceea ce este azi fara brandul lui Jobs.” Nu exista o strategie unica pentru slefuirea sau construirea brandului CEO-ului, insa Ballock lucreaza in principal pe baza unei metode pe care o numeste “scara 10-10-10 a influentei”. Pentru fiecare companie sau industrie, ea identifica primele 10 conferinte ca importanta si amploare, primele 10 media placements si primele 10 topuri “best-of” care ar aduce un aport considerabil la credibilitatea acestora si i-ar putea recomanda ca lideri ai industriei in care activeaza. Deocamdata, ea considera ca prima oportunitate de a vorbi la o conferinta de prestigiu pentru executivi este Forumul Economic de la Davos din Elvetia, dupa care urmeaza Masa rotunda de Business din Washington, D.C., Clubul Economic din Detroit si conferintele executive organizate de Fortune si Business Week. Media placement si topurile “best-of” variaza in functie de industrie, insa Ballock spune ca editia anuala a Barron?s si topul “Cei mai buni CEO ai lumii” sunt publicatiile in paginile carora orice executiv ar trebui sa isi doreasca sa apara.

    REPUTATIA CA SUBIECT RADIOACTIV
    Branderii executivilor ii sfatuiesc adeseori pe acestia sa scrie carti care sa reflecte experienta lor personala, pentru a le consolida si mai mult brandul. Leslie Gaines-Ross, chief reputation strategist la firma de P.R. Weber Shandwick, da ca exemple “Pour Your Heart Into It: How Starbucks Built a Company One Cup at a Time”, cartea scrisa de Howard Schultz, care l-a ajutat pe acesta sa devina unul dintre cei mai reputati CEO din lume, sau cartea lui Richard Branson “Business the Richard Branson Way”, care i-a cimentat acestuia reputatia de manager caruia nu-i este frica sa-si asume riscuri. Insa anumite voci din industrie afirma ca intreaga atentie acordata serviciilor de brading personal nu reprezinta altceva decat o noua stratagema orchestrata de consultantii din P.R. pentru a-si spori numarul de ore depuse in serviciul unei companii. Altii au o problema chiar si cu notiunea de la care aceasta profesie porneste, aceea de brand de CEO, explicand ca intregul proces pune prea mult accent asupra unui individ in defavoarea culturii organizationale si a echipei din spatele acestuia. “Diferenta dintre religie si cult este aceea ca o religie supravietuieste dupa ce liderul ei moare”, spune Rakesh Khurana, profesor asociat la Harvard Business School si autorul lucrarii “Searching for a Corporate Savior: The Irrational Quest for Charismatic C.E.O.?s”. Dupa parerea lui Khurana, atentia excesiva acordata personalitatii managerilor este de vina pentru pachetele salariale exagerate ale acestora, dar si pentru guvernarea neinspirata a companiilor si a “triumfului celebritatii asupra substantei”. Cu toate acestea atentia mass-media in ceea ce priveste personalitatile lumii de business nu da semne ca s-ar micsora in viitor, ceea ce inseamna ca brandingul pentru executivi nu poate decat sa creasca in viitorul mediu si chiar lung. “Intregul subiect al reputatiei a devenit radioactiv in ultimii 10 ani – practic a explodat”, spune Gaines-Ross.