BusinessMagazin

Blog

  • 85 mld. $ risipiti

    Cat se pierde, in total, din pricina publicitatii ineficiente? Grea intrebare, ingrozitor raspuns: companiile investesc anual, in total, peste 85 mld. $ in campanii care nu-si ating scopul, dupa cum estimeaza doi americani, Rex Briggs si Greg Stuart, intr-un volum care va fi lansat pe piata luna viitoare.

     

    Volumul, intitulat „What Sticks: Why Most Advertising Fails and How to Guarantee Yours Succeeds“, inventariaza greselile cele mai frecvente pe care o firma le face cand investeste in publicitate si ofera un ghid practic pentru evitarea acestora.

     

    Cei doi autori se bazeaza pe rezultatele unei cercetari recente, care a costat 4 milioane de dolari, prin care au incercat sa masoare eficienta publicitatii si sa ajute la optimizarea bugetelor de campanie. Briggs si Stuart au lucrat cu 20 de mari companii americane (printre care P&G si Ford), folosind metode originale de cercetare. Volumul rezultat da marketingului o baza stiintifica si incearca sa faca succesul mai previzibil, mai sigur. Desi cartea nu a fost inca lansata, a inceput deja sa se scrie despre ea. Bob Liodice, presedintele executiv al Asociatiei Nationale a Advertiserilor din SUA, spune ca „daca ar fi sa citesti o singura carte despre advertising, atunci aceea trebuie sa fie «What Sticks» – e cel mai complet inventar al cailor spre succes in dezvoltarea de campanii de advertising pe care am citit-o vreodata“.

  • BUSINESS HI-TECH: Veniti de luati antivirus! Acum si de la AOL

    Faptul ca pe piata a aparut un antivirus gratuit a incetat sa mai fie o stire. Dar cand in spatele aplicatiei este un nume mare precum AOL, devine stire. Ce vrea de fapt sa obtina compania americana si care competitori ar putea fi „virusati“ in viitor?

     

    Anuntul facut saptamana trecuta de furnizorul american de servicii online AOL, conform caruia compania va oferi acces gratuit la un antivirus, a trecut destul de putin bagat in seama de media. Insa exista cel putin cateva motive pentru care initiativa AOL ar putea zgudui industria producatorilor de antivirusi.

     

    Primul, si cel mai evident, este ca AOL reprezinta primul jucator mare din online (adica de talia lui Google sau Yahoo!) care iese pe piata cu un antivirus gratuit, in conditiile in care acest tip de produs, indispensabil pentru orice internaut, este distribuit in mod traditional numai contra cost (este adevarat ca mai existau si pana acum cateva produse antivirus gratuite, AVG si Clam Antivirus sunt doua exemple, insa ele nu reprezentau o amenintare pentru jucatorii traditionali).

     

    AOL nu a pornit de la zero in aceasta lupta (ar fi fost greu, cu competitori ca Symantec, Trend Micro sau Microsoft), ci a apelat la ajutorul unei companii prezente deja pe piata – rusii de la Kaspersky. Motivatia producatorului de antivirus? Cum in prezent nu are decat o cota de piata de sub 10%, alianta cu AOL a fost incheiata pe principiul „n-are ce sa strice“.

     

    Apropo de jucatori traditionali, un al doilea motiv pentru care miscarea AOL poate produce valuri este concurenta neasteptata facuta unor companii stabilite deja pe piata, dintre care Microsoft este cea mai recent intrata (cu un produs pe baza de abonament realizat pe scheletul antivirusului romanesc RAV al Gecad).

     

    Faptul ca antivirusul AOL va fi distribuit gratuit ar putea insemna pentru ceilalti jucatori importanti un moment obligatoriu de analiza a modelului de business. Unii specialisti din piata sunt de parere ca producatorii de antivirusi nu se vor vedea pusi la colt de aplicatia gratuita a AOL. Cel putin, nu pe toate liniile de business. Numai antivirusii pentru piata de retail (utilizatori individuali) vor trebui repozitionati, este de parere Adrian Mihaltianu, analist al Gecad Net, pentru ca intre nevoile utilizatorilor casnici si cele ale companiilor sunt o diferente semnificative.

     

    „Antivirusul gratuit ofera optiuni de baza, un minimum de securitate, in timp ce antivirusul cu licenta include de regula si un firewall, module antispam si antiphishing, facilitati antispyware etc.“, subliniaza Mihaltianu diferenta intre programele cu traditie de multi ani pe piata si cele gratuite, produse cu eforturi de dezvoltare mai mici.

     

    Cu alte cuvinte, este foarte posibil ca firmele sa prefere in continuare sa plateasca pentru a folosi un antivirus cu un grad de siguranta mai mare. „Miscarea AOL nu va afecta catusi de putin pietele de enterprise si nici de SMB (small and medium business – n.r.), dar va duce probabil la o regandire a modului in care se acopera costurile antivirusilor de retail, destinati utilizatorilor casnici“, este de parere oficialul Gecad Net.

     

    Razvan Stoica, oficial al companiei Softwin, producatoare a antivirusului BitDefender, este si el de parere ca business-ul jucatorilor cu vechime pe aceasta piata nu va fi afectat de miscarea AOL. „Playerii traditionali nu vor reactiona, pentru ca AOL nu este un competitor pe aceasta piata, ci un client“, a spus el pentru Business Magazin. El a dat si exemplul antivirusului BitDefender, care este distribuit gratuit catre furnizori de Internet (business in care activeaza si AOL) din circa 40 de tari din intreaga lume pentru a putea fi utilizat de clientii acestora.

     

    Faptul ca ar putea sa nu puna in pericol piata destinata companiilor nu pare insa sa-i deranjeze pe oficialii AOL. Conform statisticilor, piata de retail are un potential imens. De exemplu, un studiu realizat la finalul anului trecut in SUA in colaborare de AOL si organizatia National Cyber Security Alliance a aratat ca 56% dintre utilizatori fie nu aveau deloc instalat un antivirus, fie nu il actualizasera in ultima saptamana, facandu-i vulnerabili in fata atacurilor generate de pe Internet. Care ar putea fi consecintele intrarii puternice a AOL pe piata de retail? Vor fi foarte vulnerabili producatorii de antivirusi destinati in special acestei piete, care au insistat pe preturi mici si pe marje de profit mici.

     

    „Pentru a rezista in business, probabil ca unii dintre ei va trebui sa fuzioneze sau sa se reorienteze catre piata SMB, dezvoltandu-si suplimentar produsele“, crede Adrian Mihaltianu de la Gecad. Un exemplu de functie ce ar putea fi adaugata de acesti producatori: serviciile online de asistenta in caz de virusare. In alta ordine de idei, miscarea AOL are si o explicatie mai generala. Portalul american se afla in ultimul timp in ofensiva, pentru ca pierde utilizatori in fata rivalilor Google sau Yahoo!, iar acest antivirus poate fi o metoda de a opri acest trend, daca nu de a-l inversa.

     

    Alte incercari de a atrage audiente online de partea AOL: compania a oferit recent un spatiu gratuit de stocare pe Internet de 5 GB si o serie de produse online de securitate, la care se adauga acum antivirusul Active Virus Shield, ca software pe baza de download. Alte anunturi pentru viitorul apropiat promit utilizatorilor AOL domenii personalizate pentru conturile de e-mail, mai mult continut video si unelte de cautare mai performante. Nu in ultimul rand, antivirusul lansat in colaborare de AOL si Kaspersky ridica o intrebare: care model de business se va impune pe termen lung in industrie?

     

    Variantele de raspuns, la o prima vedere, sunt trei: gratuit, cu plata unica a licentei la cumparare sau cu abonament. Prima varianta are o nuanta, valabila chiar si in cazul colaborarii AOL-Kaspersky. De cele mai multe ori, produsele online anuntate ca gratuite nu sunt gratuite in adevaratul sens al cuvantului, pentru ca nici o companie nu are inscris in business plan cuvantul caritate. Programul AOL poate fi folosit fara a plati nimic, intr-adevar, insa numai utilizatorii care accepta sa-si decline adresa de e-mail pentru a fi trecuta in baza de date a companiei vor putea descarca antivirusul.

     

    „Pentru a utiliza programul va declarati de acord sa primiti mesaje promotionale si mesaje e-mail periodice din partea noastra si a partenerilor nostri“, se scrie in licenta de utilizare a antivirusului. Alte date care sunt colectate de la utilizatori: parametrii de folosire a programului, rata de raspuns la reclamele afisate in timpul utilizarii si date despre configuratia PC-ului. Practic, costul platit de utilizator pentru programul gratuit este „chiar intimitatea sa“, crede Adrian Mihaltianu, analist Gecad Net. Razvan Stoica de la Softwin il sustine: „Totul gratuit nu e un model de business, e o reteta pentru faliment“.


    Mihaltianu conchide si in privinta unui scenariu posibil catre care va evolua industria. Pe termen lung, modelul castigator va presupune, pe partea de retail, o combinatie intre „gratuitate“ si publicitate servita utilizatorilor, in timp ce pe partea de enterprise si companii mici si mijlocii, plata unei licente sau a unui abonament probabil va ramane principala metoda de realizare a veniturilor.

  • Securitate ruso-americana

    Antivirusul Active Virus Shield este o „coproductie“ intre furnizorul american de servicii online AOL si producatorul rus de software de securitate Kaspersky.

     

    TARGET: Programul este deja disponibil pe Internet pentru descarcare, pe site-ul www.activevirusshield.com. Poate fi folosit de orice internaut, nu doar de utilizatorii care sunt membri ai retelei AOL.

     

    GRATUIT? Active Virus Shield este primul antivirus „cu nume“ care poate fi folosit fara a plati nici o taxa. Pe piata mai exista cateva astfel de programe, insa cota lor este nesemnificativa. In schimb, pentru a-l descarca va trebui sa va treceti adresa de e-mail in baza de date AOL pentru a vi se trimite ulterior reclame din partea companiei si a partenerilor.

     

    PROFIL: Programul poate face scanari programate ale computerului si asigura protectie real-time (scanare continua). Protejeaza computerul si de e-mail-urile virusate. Se actualizeaza automat, o data pe ora, daca este conectat la Internet. Oficialii AOL sustin ca programul nu va incetini computerul si ca este optimizat pentru a rula in conditii bune si pe laptop. Compania avertizeaza in schimb ca, „asa cum este cazul mai tuturor programelor antivirus, pentru o rulare corecta se recomanda dezinstalarea altor aplicatii antivirus“. Pentru a instala programul pe un al doilea computer, trebuie sa va inregistrati din nou (cu o alta adresa de e-mail).

  • Cele sase tendinte

    Pentru ca o companie sa-si castige un loc printre cele 40 pe care Wired le selecteaza anual, nu este suficient sa dispuna de o viziune strategica, de deschidere globala sau de tehnologii inovatoare. Trebuie sa fie si deschizatoare de drumuri.

     

    Din 1998 incoace, in fiecare vara, Wired publica un index cuprinzand profilurile a 40 de companii pe care editorii prestigioasei reviste Wired le considera cele mai inovatoare. Nu e vorba atat de inovatie in sensul strict tehnic, cat mai ales de inovatie din perspectiva abordarii unui business, de adecvarea la noi realitati, de explorarea unor zone inca ne-cartografiate de economia traditionale. Nu sunt neaparat companiile cele mai profitabile, cele mai reputate sau cele mai de succes. Nu sunt nici macar cele mai „trendy“, dar sunt cele care traseaza liniile a ceea ce va insemna curand „trendy“. Daca la inceput lista celor 40 era ordonata alfabetic, incepand din 2003 a devenit un clasament a carui evolutie devine si mai interesanta (si adauga, desigur, o doza de suspans). Astfel, in 2003 o companie nou intrata in index (si singura privata din lista) apare direct pe prima pozitie: Google. Interesant este ca tot o nou intrata apare pe pozitia 4 si se numeste… IBM! In anul urmator Google si-a pastrat pozitia, insa un alt nou venit reuseste sa intre in top pe pozitia 3, pentru ca in 2005 sa devina liderul clasamentului: Apple. Anul acesta primele doua locuri s-au inversat, Google revenind pe prima pozitie, secondata de Apple. Microsoft a avut o evolutie mereu descrescatoare, coborand de pe locul 8 (in 2003) pana pe locul 36 (2006). Pasionant, nu-i asa?

     

    Ceea ce aduce nou indexul anului acesta este o abordare diferita. Daca pana acum motivatia era furnizata chiar in profilul companiei, de data aceasta Wired incearca sa plaseze clasamentul intr-un context mai larg si, totodata, sa ofere o explicatie mai ampla ierarhiei (desi, inevitabil, doza de subiectivism ramane substantiala). Astfel, un grupaj de articole schiteaza sase dintre tendintele majore ale industriei, pe care redactia le considera esentiale pentru noua economie, cele pe care – cu emfaza caracteristica – le crede capabile sa schimbe lumea. Iata, pe scurt, „motoarele“ economiei viitorului in viziunea Wired:

     

    PEER PRODUCTION: Este vorba in esenta despre un nou model de productie: un sistem dez-institutionalizat, non-ierarhic, cu un mod de organizare spontana, in care toti partenerii contribuie voluntar. Open source a deschis calea, insa modelul s-a extins dincolo de productia de software, facandu-si simtita prezenta aproape in toate domeniile in care colaborarea poate face minuni. Wikipedia este efigia acestui model, dar blogurile, recenziile on-line, partajarea pozelor si etichetarea informala a continutului (folksonomy) pot fi in egala masura amintite.

     

    CONVERGENTA MEDIILOR: Atat muzica, cat si imaginea refuza sa ramana cantonate in aparatele traditionale. Computerele devin televizoare si invers, iar noi aparate precum iPod-ul video de la Apple si telefoanele mobile cu posibilitati video isi cer si ele dreptul de a accede la „teava“ prin care tot mai multi antreprenori curajosi din zona divertismentului isi distribuie productiile.

     

    PERSONALIZAREA: Ceea ce pentru industriile traditionale era de neimaginat devine astazi metoda curenta: produse proiectate si fabricate anume pentru mine. Daca inceputul l-a reprezentat asamblarea computerelor, astazi unele companii de confectii ne croiesc haine pe masura unui model virtual al corpului. Posturi de radio sau chiar TV anume pentru gusturile unui utilizator sunt deja functionale, iar medicamentele proiectate pentru un anume ADN urmeaza.

     

    TEHNOLOGIILE VERZI: Cei care investesc astazi masiv in dezvoltarea unor produse ecologice sau nepoluante nu mai sunt doar vizionari, ci si promotori ai unei tendinte, astfel ca Toyota sau General Electric isi merita locul in clasament.

     

    FUZIUNI SI ACHIZITII: Imensele centre de cercetare nu mai sunt la moda. Companiile doritoare de tehnologii inovatoare devin tot mai mult „vanatoare de talente“ din zona micilor intreprinderi, astfel incat M&A (mergers and aquisitons) tinde sa inlocuiasca R&D (research and development).

     

    SISTEME DESCHISE: In fine, internetul a implinit o veche promisiune a industriei informatice: dominatia standardelor publice si a sistemelor capabile sa comunice indiferent de platforma. Insa acesta este doar inceputul.

     

    Acestea fiind tendintele, cateva nume mari precum Dell sau Nokia au iesit din index. Dar roata se poate intoarce.

  • Ascultati-va e-mail-urile

    Daca poti vorbi la telefon cu prietenii sau partenerii de afaceri in timp ce conduci masina, de ce nu ai putea si sa citesti e-mail-urile? Sau, mai bine, sa le asculti?

     

    O companie canadiana, Intelligent Mechatronic Systems (IMS), tocmai a lansat un dispozitiv care ii scapa pe soferi de grija ca pot primi un e-mail important cand sunt la volan si nu il pot citi. iLane, cum este botezat echipamentul, are forma si marimea unui PDA dar se diferentiaza de acesta prin faptul ca are un software de recunoastere vocala.

     

    Concret, iLane poate „conversa“ cu telefonul mobil sau cu un alt dispozitiv de primire a e-mail-urilor pentru a-l anunta pe sofer ca are mesaje noi, dupa care citeste cu „voce tare“ mesajele, iar soferul poate si sa-i dicteze raspunsurile. Mai mult, printr-un adaptor Bluetooth special, aparatul se poate conecta la sistemul audio al masinii, facand inutile castile sau dispozitivul hands-free.

     

    iLane a fost pana acum testat pe mai multe dispozitive mobile, printre care Blackberry, Palm Treo si telefoane cu sistem de operare Windows. Folosind tehnologia Bluetooth, dispozitivul „intercepteaza“ e-mail-urile primite pe unul dintre aceste dispozitive mobile si alerteaza soferul cand un mesaj nou ajunge in Inbox. Producatorul spune ca dispozitivul a fost realizat pentru a reduce riscul accidentelor de circulatie cauzate de neatentia la volan. Intr-adevar, daca pare destul de usor sa vorbesti la telefonul mobil in timp ce conduci, sa scrii e-mail-uri pe o tastatura de laptop este de-a dreptul imposibil. E adevarat ca iLane se inscrie in categoria produselor care distrag atentia, dar este totusi o alternativa mult mai sigura la incercarea de a scrie, de exemplu, un SMS in timp ce conduci. Studii recente despre vorbitul la telefon in timpul condusului, chiar si folosind un sistem hands-free, arata ca efectul asupra sigurantei in trafic este asemanator cu cel al condusului sub influenta alcoolului. Cercetatori de la Universitatea din Utah, Statele Unite, au descoperit ca un sofer care vorbeste la telefon are de cinci ori mai multe sanse sa provoace un accident de circulatie, la fel ca si cei care au o alcoolemie in sange de 0,08 la mie.

     

    Unul dintre minusuri este ca toate conversatiile pot fi realizate in numai sapte limbi, printre care nu figureaza si romana. In acest moment exista doar doua tipuri de voci disponibile, una feminina si una masculina, dar producatorii promit ca in curand iLane va invata si alte limbi, pe mult mai multe voci.

  • Fotografii caritabile

    Pentru fotografii profesionisti si amatori deopotriva, site-ul www.bigwhitebox.com propune un nou model de business. Pozele sunt vandute online, iar o parte din bani ajung la organizatii caritabile.

     

    O prima masura de evaluare a talentului fotografic este acceptarea pozelor pe site. Pentru ca, desi in scopuri caritabile, site-ul incearca sa pastreze calitatea fotografiilor in asa fel incat sansele de a fi cumparate sa fie cat mai mari. Daca acest prim pas este facut, oricine poate intra in randul autorilor care au publicat, de la lansarea site-ului acum sase luni, aproape 8.000 de fotografii. Fiecare fotografie poate fi cumparata la pretul standard de cinci lire sterline, dintre care, dupa ce cateva procente ajung la procesatorul de plati (PayPal), suma se imparte in doua si este distribuita autorului si uneia dintre cele cateva organizatii caritabile partenere cu BigWhiteBox. Ocazional, o parte din bani intra in conturile site-ului pentru acoperirea cheltuielilor de intretinere. Proprietarul fotografiei are libertatea de a alege organizatia la care ajung cele aproximativ doua lire castigate pentru fiecare imagine vanduta. Una dintre optiuni este Salvati Copiii, organizatie care deruleaza programe si in Romania. Din pacate, pentru ca PayPal nu este inca operational in Romania, fotografii de aici nu pot incasa bani de aici.

     

    In privinta continutului, BigWhiteBox nu se diferentiaza de alte banci de imagini pe Internet de unde cei interesati pot cumpara fotografii profesioniste la rezolutii suficient de bune pentru a fi folosite in paginile unor publicatii sau ale unor materiale de promovare. Foarte utila este si sectiunea „ghidul utilizatorului“, care ofera niste sfaturi utile pentru a vinde mai mult.

     

    Cumparatorii care ajung pe site au sanse sa gaseasca ceea ce cauta. Tocmai pentru ca publicarea fotografiilor se face doar in urma unui proces de evaluare, exista un standard minim de calitate pe acest site. De mare ajutor este si motorul de cautare incorporat. La introducerea fiecarei fotografii, autorul trebuie sa faca si o scurta descriere a ei prin cuvinte cheie care apoi sunt folosite de motorul de cautare pentru a afisa cele mai potrivite rezultate. Daca nu cauti ceva anume, poti intra pe una dintre cele 12 categorii prestabilite, de la fotografii abstracte pana la persoane, business sau natura.

  • Mica evadare

    Teatrele au luat pauza, v-ati saturat de filmele de la cinematograf si visati sa evadati, fie si pentru cateva ore. Terasele sunt o buna solutie de energizare a unui bucurestean epuizat.

     

    Daca terasele sunt cele ale unui restaurant, unde pe langa racoare, poti avea in fata si o portie de mancare romaneasca, italiana, internationala sau exotica, cu atat mai bine. BUSINESS Magazin a testat cateva dintre terasele unor restaurante bucurestene. Garibaldi, Rouge Cafe, City Grill-ul din Primaverii si Quatro Stagioni s-au remarcat din puzderia de restaurante cu terase din Bucuresti. Au fost urmarite aspectele care construiesc sau darama reputatia unui restaurant, precum calitatea serviciilor si a mancarii, dar n-au fost uitate ambianta si racoarea de pe terasa.

     

    1 GARIBALDI

    Bulevardul Dacia imparte strada Gradina Icoanei in doua. Daca prima jumatate este una sofisticata si aristocrata, in cea de-a doua casele sunt mici si saracacioase, cu oamenii stand ciorchine in fata portii. Dar lucrurile frumoase nu se descopera fara truda – asa se intampla cu restaurantul Garibaldi, care, desi este localizat intr-o fosta mahala, face, din fericire, nota discordanta cu restul strazii. Ii treci pragul, strabati holul spre terasa si ti se pare ca esti in Italia. Terasa are o atmosfera speciala, poate datorita ghivecelor cu palmieri si petunii sau poate gratie ferestrei mici din spatele curtii, care te duce cu gandul la o bucatarie traditionala. Atmosfera italiana e completata de chelnerii cu sorturi in culorile steagului italian care iti ofera tacticos meniul. Imediat ce iti zici ca alegerea mancarii este mult prea dificila, vine bucatarul care te ghideaza printre specialitatile casei, pe baza de peste si paste, preparate pe loc de italianul autentic.  Daca va decideti pana la urma pentru tagliatelle porcini e tartuffo, portia ajunge pentru doi. Pastele, pregatite in stil italian, au aroma pregnanta de ciuperci proaspete. Dar punctul culminant al mesei poate veni dupa aceea – si poate lua forma unui parfait cu nuci. Terasa ofera ce are mai bun dupa sase seara, cand soarele nu mai arde atat de tare si va puteti bucura in voie de o masa la racoare.

    Puncte tari: mancarea si servirea

    Puncte slabe: locatia

     

    2 CITY GRILL

    Asezat intr-una dintre cele mai scumpe zone din Bucuresti, restaurantul City Grill din Primaverii e neobisnuit in primul rand prin preturi, mult prea mici pentru locatia sa. Nu uitati sa sunati pentru rezervare – altfel riscati sa fiti nevoiti sa va cautati o alta terasa. Proprietarii au avut ideea sa aduca o mini orchestra sa inveseleasca atmosfera, spre fericirea petrecaretilor, dar spre dezamagirea celor care isi doresc o cina linistita. Totusi, muzicantii sunt priceputi si au un repertoriu variat, de la succese internationale la melodii vechi romanesti. Terasa este racorita de perdeaua de braduti care o separa de strada. Daca aveti de ales, orientati-va asupra meselor din spate, care nu sunt atat de inghesuite cum sunt cele din partea din fata a terasei. Nu exista masa la City Grill de pe care sa lipseasca carafa cu limonada, cel mai bun antidot pentru caldura sufocanta. Mai ales ca merge de minune cu mancarea traditionala romaneasca din meniul restaurantului care ofera de la ciorba de vacuta sau burta, salate de tot felul, fripturi la muschi de porc impanat si deserturi clasice sau de sezon.

     

    Puncte tari: preturile si locatia

    Puncte slabe: galagia

     

    3 QUATTRO STAGIONI

    Quatro Stagioni are avantajul umbrei dese oferite de arborii din parcul Herastrau. Restaurantul nu are terasa pentru ca asa e moda – pentru Quatro Stagioni terasa e o traditie, iar locul a evoluat in pas cu vremurile, fara a-si schimba totusi specificul italian. Ziua vin oameni obisnuiti, si poti vedea, alaturi de oameni de afaceri, chiar si cate o bunica si nepotul sau sau copii cu rolele. Seara lucrurile se schimba – isi fac aparitia doamne cu gandul la genti Louis Vuitton sau VIP-uri autohtone. Serviciile sunt din fericire aceleasi, indiferent de ora. Meniul e conceput in stilul pur italian, cu pizza si paste, dar n-au fost lasate la o parte specialitatile de vita sau pui. Si cand caldura de afara este mult prea toropitoare, o gustare cu vinete, dovlecei si ceapa poate fi o solutie buna.

     

    Puncte tari: locatia

    Puncte slabe: snobismul ocazional

     

    4 ROUGE

    Localizat intr-una dintre cele mai pretentioase zone ale Bucurestiului, in Dorobanti, Rouge reuseste sa iasa totusi in evidenta – nu e clar daca prin accentele de rosu ale decoratiunilor sau prin locatie. Cu siguranta vi s-a intamplat macar o data sa intrati intr-un restaurant sau local cu pretentii, iar chelnerii sa va fi tratat de la inaltimea preturilor. Ei bine, la Rouge puteti gasi chelneri draguti indiferent de brandul posetei sau al pantofilor clientilor. Terasa te face sa uiti ca esti de fapt intr-un loc agitat si aglomerat, si macar pentru o ora iti poti imagina ca te afli intr-o cafenea pariziana cu clasa. Spatiul, impartit in doua, e reconfortant si pentru cei care au venit sa se relaxeze, si pentru cei care au venit sa ia masa. Locul de relaxare este decorat dupa modelul lounge – puteti sta comod pe una dintre canapele sau puteti citi presa. Partea de restaurant a terasei are mese din lemn si scaune de regizor. O idee buna, care din pacate e aplicata la putine terase, este cea a lampilor pentru insecte. Meniul ofera mancare lejera, de la gustari si salate pana la specialitati precum sushi. Iar in ceea ce priveste cocteilurile, aveti de unde alege. Pentru ca ce poate fi mai placut ca sa inchei o seara pariziana decat savurand un cocteil French Kiss?

     

    Puncte tari: servirea si locatia

    Puncte slabe: varietatea meniului

  • Raftul Denisei

    Ar fi exagerat sa spunem ca volumele care au inceput sa se adune pe Raftul Denisei sunt niste carti pentru toate gusturile. Dar exigenta in materie de valoare este primul criteriu de administrare a colectiei.

     

    Denisa Comanescu e poeta, traducatoare si editoare, in proportii care, de-a lungul vremii, si-au disputat intaietatea. In ultimul timp, atentia ei pare sa se fi focalizat pe activitatile editoriale, desfasurate, pana la incheierea anului trecut, sub marca Polirom, iar acum la Humanitas, unde e managerul, impresarul, redactorul si responsabilul de proiect si de portofoliu al seriei de literatura straina „Raftul Denisei“. Un raft care, cum ar spune englezul, nu este doar craft – meserie, mestesug, ci si art, adica arta.

     

    Pentru ca daca redactarea, alegerea traducatorilor sau slalomul printre problemele de copyright tin intr-adevar de migala, de tenacitate si experienta, dinamismul si consistenta unei asemenea colectii nu pot fi conferite decat printr-o investitie de gust si de talent. Capitol la care Denisa Comanescu nu pare sa se fi zgarcit, cata vreme, intre multele rafturi ale Editurii Humanitas, „Raftul Denisei“ este deja vizibil si creste cu o vioiciune contagioasa. Va vom prezenta, in randurile urmatoare, ultimele aparitii sosite la redactie, volume unificate grafic (ca si celelalte ale seriei) prin prezenta in partea stanga, de sus, a copertii, a unui oval in care este inscrisa o pisica neagra, in postura felinelor egiptene sacre. Nimeni altcineva decat animalul de casa al Denisei, cel despre care editoarea afirma ca o ajuta in selectarea viitoarelor traduceri.

     

    JOHN FANTE: INTREABA PRAFUL

    Despre autor (precursor al generatiei Beat), excentricul Charles Bukovski, cel care si semneaza prefata prezentului volum, spune: „Inceputul acestei carti a fost pentru mine un imens si nebunesc spectacol. Fante a devenit zeul meu“. Inspirat din propria biografie a lui Fante (fiu de imigranti italieni), romanul descrie povestea scriitorului Arturo Bandini, un tanar dornic de afirmare („la raftul cu litera B, faceti loc si pentru cartea mea“ clameaza el, spunand raspicat ca va ridica, astfel, nivelul literar al respectivului raft), care traieste in Los Angeles-ul anilor ‘30. Dincolo de peripetiile lui Arturo, se construieste probabil unul dintre cele mai frumoase omagii inchinate orasului nascut din desert, L.A. In 2006, romanul a fost ecranizat de catre Robert Towne, regizor care i-a distribuit in rolurile principale pe Colin Farrell si Salma Hayek.

     

    SALMAN RUSHDIE: FURIE

    Romanul, aparut inainte de 9/11 2001, avea in mod premonitoriu pe coperta editiei intai imaginea unor zgarie-nori newyorkezi profilati pe un cer din care parea sa se scurga sange. Fara legatura cu apocalipsa ce avea sa urmeze prin daramarea turnurilor gemene, imaginea comunica perfect atmosfera de disolutie din Big Apple, senzatia de sfarsit al civilizatiei pe care o traia protagonistul, Malik Solanka (un personaj descins, ca si Rushdie, in miezul Americii, direct de la Bombay). Atins de aripa unei nebunii benigne, Malik este profesor universitar, de doua ori divortat si doar o singura data demisionar, din pricina faptului ca doreste sa exploateze la maximum o inventie care l-a facut, deopotriva, bogat si disperat. „Little Brain“ este, la inceput, o papusa, apoi o marioneta, apoi devine desen animat, actrita, animator de talk-show, gimnasta sau balerina. Papusa lui Solanka, creata cu ani in urma, nu mai seamana deloc cu avatarurile ei actuale. Profesorul, un fel de Coppelius modern, este oripilat de faptul ca a pierdut controlul asupra propriei sale creatii si ca aceasta a devenit o productie de masa, un star international de tip Barbie.

     

    NICK HORNBY: TURNUL SINUCIGASILOR

    Londra, in noaptea de ajun a Anului Nou. Patru tineri disperati se intalnesc pe acoperisul unei cladiri cu un renume funest: Turnul sinucigasilor. Martin – vedeta TV pusa la naftalina, Maureen – mama a unui copil grav bolnav, Jess – adolescenta furioasa si JJ – un rocker incapabil sa se impuna – sunt contrariati de faptul ca s-au intersectat si isi spun, pe rand, tragicele povesti personale. Chiar daca nu renunta definitiv la proiectele suicidare, cei patru nefericiti isi amana moartea pana la urmatoarea sarbatoare.

     

    ANAIS NIN: INCEST

    „Incest“ este doar unul dintre cele trei panouri ale unui pe cat de celebru pe atat de scandalos „Jurnal al dragostei“, publicat de-abia in anul 1986, cand toate personajele de seama din filele lui trecusera in lumea celor drepti. Este jurnalul unei femei extrem de complexe, cu vederi libere, care-si resimte impulsurile sexuale si nevoile emotionale fara nici o urma de culpabilitate si intr-un total abandon amoral, in perfect acord cu spiritul de avangarda al inceputului de secol al XX-lea. Din paginile cartii se desprind portretele unor personalitati culturale –  precum cele ale psihanalistilor Otto Rank si Rene Allendy, al scriitorului Antonin Artaud sau al lui Henry Miller, cel cu care autoarea a avut o relatie pasionala de mare intensitate.

     

    LAURA RESTREPO: DELIR

    Dupa patru zile de absenta, Aguilar isi gaseste tanara sotie in stare de dementa acuta, intr-un hotel din Bogota. Ce i s-a intamplat oare frumoasei si zvapaiatei Agustina? Exact asta se straduieste sa priceapa sotul ei, cuprins de ingrijorare. In ciuda dragostei ce i-o poarta si a dorintei de a o ajuta cu orice chip, Aguilar nu prea stie pe ce cale s-o apuce. Cheia misterului nu se afla acolo unde o cauta el, asa ca, nu fara durere, constata ca nu stie aproape nimic despre anumite unghere ale sufletului nevestei sale. Trebuie spus ca autoarea, nascuta in Columbia, a fost profesoara de literatura dar si jurnalista de investigatie, care si-a riscat viata incercand sa afle detalii despre mafia de la Medellin.

  • Drame microscopice

    Ati auzit vreodata de Miranda July? Aproape sigur nu, pentru ca pana la Caméra d’Or si alte premii anul trecut la Cannes, July era doar o necunoscuta artista multimedia.

     

    Statutul Mirandei July i-a fost schimbat de primul ei lungmetraj, „Me and You and Everyone We Know“ („Eu, tu si toti cei pe care-i stim“), un antifilm despre sentimente, acte ratate si o insingurare ciudata, exuberant-comunicativa. Pe numele ei adevarat Miranda Grossinger, regizoarea si-a ales numele de scena „July“ pentru ca, spune ea, luna iulie este cea care ii amplifica spiritul creator. „Me and You and Everyone We Know“ a fost filmat in iulie si august 2004. Fara a avea un actor principal, „Me and You and Everyone We Know“ – titlu extrem de bine ales – este mai degraba un buchet de vieti stranse laolalta de acelasi fir: dorinta de comunicare, dar, in acelasi timp si teama de ea.

     

    Richard Swersey (John Hawkes) este un vanzator de pantofi (nici o asemanare cu Al Bundy) separat de curand de sotia sa, entuziasmat, dar si speriat de noua sa libertate. E dornic sa-si ia viata de la capat, dar, cand spontana Christine (Miranda July) se simte atrasa de el, il cuprinde panica si reactioneaza exagerat. Christine, o artista in cautarea afirmarii, este cea care da tonul filmului, scenariul combinand fragmente din creatiile ei (de fapt creatii multimedia ale regizoarei si scenaristei Miranda July) si interactiunile cu Richard si alte personaje ale filmului. Printre acestea, Robby (Brandon Ratcliff), fiul in varsta de sase ani al lui Richard, implicat intr-o relatie pe internet cu o straina, sau fratele lui, Peter (Miles Thompson), care devine subiect de experiment pentru colegele de scoala si vecinele din cartier, dornice sa-si exploreze sexualitatea sau abilitatile de a intemeia o familie. Una peste alta, multitudinea de copii din film si replicile dulci-amare, dar pline de speranta ale lui July, transforma „Me and You and Everyone We Know“ intr-un experiment in acelasi timp ludic si foarte serios, in care nu se intampla nimic si totusi se intampla totul. Sub acest aspect, pelicula lui July seamana foarte mult cu „Off the Map“ („Dincolo de departe“, 2003), un film al lui Campbell Scott, ale carui personaje (o familie, vecini, un intrus) incercau sa comunice intr-un tinut arid a carui imensitate dadea oricarei incercari de comunicare o aparenta de inutilitate. Miranda July schimba tinuturile desertice ale Americii cu orasul mic, de provincie, dar la fel de refractar in fata comunicarii, o adevarata invitatie la izolare, la ridicarea de bariere vizibile si invizibile.

     

    „Ma intereseaza oamenii care vor sa se apropie unii de altii – un cartier, o familie, un cuplu – dar care nu au mijloacele pentru a face acest lucru. Unele dintre cele mai eficiente ritualuri care tin de apropiere sunt ritualurile care implica dezastrul. Dupa coeziunea dezastrului, apare nostalgia dupa inocenta, care precede criza. Dupa nostalgie vine un sentiment covarsitor ca nimic nu s-a schimbat. Asadar acesta este un film in care foarte putine lucruri se schimba, insa schimbarile infime care apar sunt declansate de capacitatea personajului de a face fata momentului, de a ramane deschis in fata problemelor. Personajele sunt intotdeauna tentate de criza, insa adevaratele drame sunt microscopice“, a spus Miranda July despre scenariul ei premiat si la Sundance.

     

    „Me and You and Everyone We Know“ este unul dintre exemplele fericite ale filmului independent, concentrat mai degraba pe originalitatea viziunii si nu pe promovare sau profit. Pelicula lui July este aproape un film de familie (buget de 2 mil. $), o joaca distractiva, invioratoare, cu efect pozitiv atat asupra creatorilor cat si a spectatorului. Pornit suta la suta din mintea de-acum faimoasei Miranda July, el ocoleste plin de intuitie capcanele intinse de originalitatea sa, reusind sa ramana alert, egal, curajos si in acelasi timp accesibil. Simplitatea scenariului lui July ii permite sa acorde o atentie egala tuturor personajelor de diverse varste si sa observe lupta lor pentru o comunicare cu sens intr-o societate in care insingurarea si izolarea s-au transformat in mod de viata.     

     

    ME AND YOU AND EVERYONE WE KNOW/EU, TU SI TOTI CEI PE CARE-I STIM R: MIRANDA JULY CU: MIRANDA JULY, JOHN HAUKES, BRANDON RATCLIFF, MILES THOMPSON, CARLIE ESTERMAN, BRAN WILLIAM HENKE DIN 18 AUGUST

  • Fostul CEO Flanco mai vrea o data

    Marius Ghenea s-a intors in business. S-a intors de fapt, pentru mai multa acuratete, in management. La aproape un an dupa ce a parasit pozitia de CEO al Flanco International, Ghenea redevine manager – de data asta pentru doi furnizori de Internet preluati recent de compania americana Clearwire.

     

    Dupa cum el insusi afirma, Marius Ghenea e la a treia mare incercare din cariera sa. Ghenea, acum in varsta de 38, a inceput prin a distribui computere si tehnica de calcul in anii ‘90 (a fost unul dintre cei trei fondatori ai grupului Flamingo si directorul executiv al organizatiei), dupa care a pariat pe retail-ul de electronice si electrocasnice, ca director general al Flanco International.

     

    Dupa aproape un an de absenta – in care s-a ocupat, zice el, de propriile companii – Marius Ghenea intra acum intr-un domeniu in care experienta lui in retail e folositoare poate, dar secundara: comunicatiile. Va trebui, de acum inainte, sa implementeze pe piata locala o tehnologie in jurul careia se face mult zgomot in afacerile occidentale – mai ales in cele americane. E vorba de tehnologia WiMax – despre care unii spun ca va schimba, in urmatorii doi-trei ani, viitorul comunicatiilor. Una peste alta, Ghenea experimenteaza un domeniu nou si pentru el, si pentru lumea IT&C in general.

     

    Marius Ghenea se intoarce dupa o perioada in care, spune el, s-a ocupat de investitiile sale personale, cea mai vizibila dintre acestea fiind distribuitorul IT, FIT Distribution. Anul acesta, a anuntat ca si-a consolidat pozitia in companie, devenind proprietarul a 100% din actiuni. In cursul acestei veri, Ghenea vorbea de o relansare a magazinului online www.pcfun.ro – o extensie pe Internet a companiei FIT Distribution. Fostul manager al Flanco International anunta, atunci, o investitie de 150.000 de dolari in magazinul online.

     

    Discutiile cu cei de la Clearwire au inceput in primavara, iar proaspatul manager al celor doua companii romanesti cumparate de americani povesteste ca a avut chiar o intalnire fata in fata cu proprietarul grupului american, miliardarul Craig McCaw, unul dintre pionierii telefoniei mobile. McCaw si-a vandut la mijlocul anilor ‘90 grupul telecom McCaw Cellular gigantului AT&T pentru 11,4 mld. dolari; compania a fost redenumita, dupa aceea, AT&T Wireless. Cel mai nou pariu al lui Craig McCaw e tehnologia WiMax, prin investitia in Clearwire – compania care tocmai a anuntat achizitia a 100% din actiunile furnizorilor romani de Internet AccesNet si Idilis, ambele detinand licente intr-o frecventa care ar putea fi alocata WiMax.

     

    In ce consta pana la urma acest „next big thing“ care poarta numele WiMax? Tehnologia permite accesul la Internet prin unde radio la viteze superioare si pe o raza mai mare decat hot-spot-urile – puncte de acces la Internet tot prin unde radio, amplasate in hoteluri, benzinarii sau aeroporturi – care exista deja si care functioneaza pe baza tehnologiei Wi-Fi. „In esenta, WiMax inseamna mai multa mobilitate“, explica Marius Ghenea, in prezent managing director la Clearwire Romania. Mai multa mobilitate? Da, printr-o raza de acces mult mai mare decat in cazul Wi-Fi, pentru ca WiMax permite accesul la Internet pe o raza de circa 20 km.

     

    Cand va deveni WiMax o tehnologie raspandita pe scara larga? Specialistii cred ca vremea WiMax o sa vina dupa ce investitiile producatorilor de tehnologie in tehnologia anterioara, Wi-Fi, se vor amortiza total. Deja marii producatori de hardware fac investitii masive in WiMax: inclusiv Clearwire a primit o infuzie de 600 mil. dolari de la Intel Capital (divizia de investitii a Intel). Analistii internationali spun ca suma e un record pentru Intel Capital.

     

    De altfel, fondul de investitii al celui mai mare producator de cipuri din lume si-a manifestat intentia de a investi in WiMax si pe piata romaneasca inca de acum trei ani, iar responsabilii fondului pentru Europa Centrala si de Est au cautat potentiale tinte pentru achizitii si in Romania. Iar cei de la Intel sunt interesati sa raspandeasca WiMax tocmai pentru ca ei produc echipamente hardware incorporate in laptopuri care permit accesul la aceasta tehnologie.

     

    Deocamdata, WiMax ramane la nivel de provocare chiar si pentru operatorii de telecomunicatii din Vest. Cu atat mai mult acest lucru este valabil pentru business-ul la conducerea caruia se afla Ghenea. In afara de compania pe care o conduce el acum, interes pentru WiMax au mai manifestat si alti operatori importanti telecom de pe piata romaneasca, precum Orange, Romtelecom sau Vodafone.

     

    Pe de alta parte, nu e exclus ca americanii de la Clearwire sa mai cumpere alte companii de comunicatii din Romania pentru a-si consolida pozitia pe piata. Investitia facuta pana acum de Clearwire in cele doua companii cumparate la inceputul lui august a fost evaluata de surse din piata la o valoare de sub 10 milioane de euro. Marius Ghenea a refuzat sa faca vreun comentariu despre achizitiile Clearwire in Romania.

     

    Pe plan mondial, investitiile in WiMax sunt uriase. Saptamana trecuta Sprint Nextel Corp, al treilea operator de telefonie mobila de pe piata americana, a comunicat ca va investi in urmatorii trei ani pana la 3 mld. dolari in dezvoltarea unei retele de date bazate pe tehnologia WiMax. Compania americana va colabora in acest proiect cu furnizorii de hardware Motorola, Samsung si Intel.

     

    Care vor fi, in Romania, dimensiunile pietei de WiMax? Foarte greu de estimat in conditiile in care nici Wi-Fi nu e o tehnologie prea populara la noi. Acum, in Romania, hot-spot-uri exista in hoteluri (J.W. Marriott), cafenele (Turabo Café) sau in locuri publice (de exemplu, Piata Unirii din Timisoara). Pe langa viteza de transfer superioara, raza de actiune mai mare (raportat la Wi-Fi), WiMax ar putea oferi teoretic si interconectare intre operatori, in conditiile in care se va ajunge la standarde de comunicare comune.

     

    „WiMax ar putea deveni un fel de roaming pentru accesul Internet, prin tehnologie wireless. Practic, utilizatorii s-ar putea conecta oriunde va exista WiMax cu acelasi nume de utilizator si cu aceeasi parola“, apreciaza Ghenea. Directorul de la Clearwire Romania mai spune ca tehnologia WiMax va fi rentabila in special in aglomerarile metropolitane.

     

    Pentru moment, cele doua companii achizitionate de Clearwire in Romania isi vor continua activitatea de furnizori de comunicatii, asa cum au facut-o pana in momentul preluarii. Aceasta pana in momentul in care Clearwire va „ordona“ implementarea WiMax in Romania. AccesNet International, detinuta inainte de achizitie de omul de afaceri Mihail Rotenberg, furnizeaza in special solutii de tip VPN, pentru comunicarea intre mai multe puncte de lucru ale aceleiasi companii.

     

    Idilis SA, companie controlata inainte de tranzactie de Telecom Management Group, inregistrata in Luxemburg si de Satelrom Bucuresti, este un furnizor clasic de Internet care a anuntat in februarie 2006 un proiect-pilot pentru implementarea unei retele wireless, bazate pe standardul WiMax. Intentiile anterioare ale companiei erau sa lanseze o oferta comerciala pentru anul in curs.

     

    E greu de cuantificat succesul noii tehnologii pe piata romaneasca si cu atat mai greu destinul investitiei americanilor de la Clearwire. Cert este ca, in momentul in care tehnologia WiMax va deveni populara, noul intrat pe piata va avea de concurat cu operatori locali de calibru care au experimentat deja Wi-Fi – este vorba mai ales de operatorii de telefonie mobila Vodafone, Orange si Zapp sau de producatorul de cipuri Intel.

     

    Asa ca Ghenea are de castigat doua pariuri deodata: cel pentru formarea pietei si cel impotriva competitorilor.