BusinessMagazin

Blog

  • 2006 UN AN AGITAT

    De la inceputul anului, achizitiile in IT&C s-au tinut lant, continuand semnalul dat anul trecut, cand s-au vandut firme precum Forte, Radix sau Akela.

     

    UMT ROMANIA: Dupa negocieri de aproape un an, Microsoft a cumparat la jumatatea lunii ianuarie firma UMT New York. Doar tehnic vorbind, pentru ca, practic, a achizitionat-o numai pentru filiala din Romania, UMT Romania SRL. Compania, condusa de  Catalin Olteanu, a dezvoltat un software de management al portofoliilor de proiecte. Tranzactia a fost evaluata la zeci de milioane de dolari, iar Olteanu a plecat in SUA pentru a coordona implementarea software-ului in business-ul Microsoft.

     

    IP DEVEL: Luna trecuta, compania locala de software IP Devel, condusa de Bogdan Putinica si Daniel Bogdan, a fost cumparata de liderul mondial pe resurse umane, grupul elvetian Adecco. Tranzactia se desfasoara pe mai multe etape si, dupa completarea achizitiei pana la 100% din IP Devel, va ajunge la o valoare de 6-7 mil.  euro, spun surse apropiate tranzactiei.

     

    JAMDAT ROMANIA: Cand liderul mondial al jocurilor video Electronic Arts a decis sa cumpere producatorul de jocuri pe mobil Jamdat pentru 680 mil. dolari, putina lume a fost constienta de rolul jucat de biroul din Romania in aceasta tranzactie. Firma condusa de Mihai Pohontu ruleaza 2 mil. dolari anual si este singurul studio de productie al EA Mobile din Europa.

     

    DASIMPEX: Unul din cele mai importante lanturi de distributie GSM, Dasimpex, a fost preluat de fondul de investitii GED Capital, intr-o tranzactie evaluata la 10 mil. euro. Grupul, controlat de Sorin Stoica, are acum circa 60 de magazine si peste 200 de angajati si a realizat anul trecut vanzari de circa 20 mil. euro. O parte din banii adusi de fondul de investitii va fi utilizata pentru extinderea retelei de distributie.

     

    OPEN LINK: Hostway – unul dintre cei mai mari furnizori globali de servicii de gazduire de pagini de Internet – a cumparat in iulie OpenLink, o firma romaneasca de dezvoltare a paginilor de Internet, creata de Flaviu Radulescu. Hostway a mai cumparat IMS Soft & Services si Top Hosting, cheltuind in total in Romania peste 1 mil. dolari.

  • JOBURI SI JOBURI

    Piata romaneasca este cea mai mica din Europa la nivel de preturi pentru anunturile de recrutare online, spune Liviu Dumitrascu, CEO al eJobs.

     

    PRETURI: Un anunt de angajare care va sta pe site o luna costa in Romania circa 19 euro. Cumparate la pachet (de pana la 100 de anunturi), pretul poate scadea la 4 euro pe luna.

     

    SPRE VEST: In comparatie, in Bulgaria un anunt costa 60 de euro, in tarile din Europa Centrala si de Est pretul trece de 150 de euro, iar in Occident variaza intre 300 si chiar 800 de euro, in cazul Finlandei.

     

    BUSINESS: Pentru o companie de recrutare online cum este eJobs, business-ul se poate imparti pe mai multe linii. Anunturile publicate de companii, servicii de cautare in baza de date cu CV-uri ale celor care isi cauta de lucru si publicitate online. In toate cazurile, veniturile eJobs provin de la companii si nu de la utilizatorii persoane fizice, a mai spus Dumitrascu.

  • AL DOILEA VAL

    Din perspectiva dimensiunilor si a cifrelor de vanzari, IT&C-ul romanesc nu este neaparat o piata spectaculoasa. Cu adevarat spectaculos e insa potentialul sau de crestere, confirmat si de tranzactiile de milioane de euro prin care companii autohtone de software, servicii IT sau Internet au fost achizitionate de investitori straini. Si e doar inceputul, atentioneaza analistii, anticipand pentru aceasta toamna un nou val de achizitii. Cine vinde? Cine cumpara? Cine mai asteapta?

     

    „Cand am vazut prima oara serialul «Dallas», m-am gandit sa ma fac businessman“, spune franc Liviu Dumitrascu, cel care avea sa devina peste ani CEO al serviciului de recrutare online eJobs. Dar pana sa ajunga aici, avea sa renunte in anul IV la Facultatea de Cibernetica. „Nu m-a mai interesat. Am invatat facand greseli. De-abia de 1-2 ani ne consideram oameni de afaceri, dar inca suntem «la scoala».“ Astazi, la 29 de ani, Liviu Dumitrascu a adus impreuna cu partenerul sau Daniel Tatar (28) business-ul eJobs la un nivel la care a inceput sa atraga una dupa alta oferte de cumparare.

     

    „Pana in februarie anul acesta primeam cam o oferta la trei luni de zile. Din februarie au inceput sa vina saptamanal“, povesteste el pentru BUSINESS Magazin. Un interes deloc gratuit sau intamplator, mai ales dupa aparitia in primavara al unui studiu asupra pietei romanesti de recrutare online realizat de compania de consultanta Roland Berger, care evidentia faptul ca „exista doua tinte clare de achizitie: noi si BestJobs“, dupa cum spune Liviu Dumitrascu.

     

    Business-ul eJobs a generat anul trecut venituri de 150.000 de euro, iar pentru anul acesta Dumitrascu estimeaza o crestere spectaculoasa, la peste 1 mil. euro. De altfel, bazandu-se pe indicatorii de pret de acum, el prognozeaza ca eJobs ar putea ajunge anul viitor la o cifra de afaceri de 2,5 – 3 mil. euro.

     

    Pe fondul acestor prognoze si al faptului ca, pe domeniul recrutarilor online, intrarile „de la zero“ sunt aproape imposibile, piata fiind deja formata, interesul pentru potentiale achizitii al marilor jucatori este un „dat“ care se impune de la sine. „eJobs si BestJobs sunt branduri nationale, de retail, de care oricine va avea nevoie daca vrea sa intre pe aceasta piata“, este de parere Dumitrascu.

     

    BestJobs, un serviciu al Neogen care a generat anul trecut venituri de 600.000 de euro, a detinut circa 60% din piata de recrutare online, fata de cele 20 de procente ale rivalilor de la eJobs, conform estimarilor lui Calin Fusu, director general al Neogen. Intre timp, insa, lucrurile s-au mai schimbat, considera Dumitrascu de la eJobs, care afirma pe un ton sigur: „din iulie-august i-am depasit la nivel de venituri“. Conform celor mai recente date de monitorizare a traficului pe Internetul romanesc, eJobs are 290.000 de vizitatori unici pe saptamana, in conditiile in care BestJobs are 190.000 de vizitatori.

     

    Din cate spune Dumitrascu, in ultimele 12 luni veniturile eJobs au crescut de 10 ori, numarul de joburi aflate pe site – de 5 ori, iar numarul de utilizatori – de 2,5 ori. Practic, la aceasta ora, ambele companii au un numar comparabil de joburi disponibile zilnic (in jur de 5.000) si de CV-uri ale utilizatorilor (6-700.000). Pe acelasi segment al recrutarilor online mai activeaza si MyJob, detinut de Netbridge, cu 90.000 de vizitatori unici pe saptamana si 3.000 de job-uri disponibile.

     

    O competitie stransa, cot la cot, din care va iesi invins cel care va vinde primul, este de parere Dumitrascu.  „Pe noi ne-ar avantaja cel mai mult sa fie BestJobs cumparati primii“. De ce? „Primul va obtine mai putin“, estimeaza el, avand in vedere ca cel care va vinde mai tarziu va reprezenta singura optiune pentru un investitor care ar vrea sa intre ulterior pe aceasta piata.

     

    De cealalta parte, Calin Fusu prefera un raspuns diplomatic: „eJobs este pentru noi un concurent redutabil cu actualul actionariat (Liviu Dumitrascu si Daniel Tatar detin cate 50% – n.r.). Nu cred ca schimbarea de actionariat de acolo poate influenta prea mult raportul de forte din piata“.

     

    Cert este ca eJobs se afla „in discutii foarte serioase“ cu un fond de investitii si cu un investitor strategic, spune CEO-ul Liviu Dumitrascu, adaugand ca negocierile au plecat de la premisa ca, in cazul unei eventuale tranzactii, nu va fi cedat pachetul majoritar. Mai mult, el spune ca business-ul va fi vandut in totalitate doar in conditiile in care acesta va ajunge sa valoreze 20 de milioane de euro, ceea ce s-ar putea intampla in cativa ani. „Daca piata merge tot asa, in 9 luni valoarea companiei se poate dubla.“ O estimare care tine cont si de marja ridicata de profit din acest business. Anul trecut, eJobs a avut un nivel al EBITDA (profitul inainte de plata dobanzii, a taxelor si de scaderea deprecierii si a amortizarii) de peste 60%, iar pentru acest an se asteapta o valoare comparativa.

     

    Cu toate acestea, fondatorii eJobs nu au fost entuziasmati in ultimul timp de lista de oferte de cumparare. „Am refuzat multe intalniri chiar de la inceput“, spune Dumitrascu. Motivul e simplu si il spune tot el: peste un an business-ul ar putea valora mult mai mult. „Dupa integrare, recrutarea online va deveni mainstream“, crede CEO-ul eJobs, care spune ca sunt deja „targetate“ 40 de judete, cu job-uri pentru manageri si studenti. In aceste conditii, este hotarat sa nu vanda decat „daca pretul va include valoarea de peste un an“. Ce va face cu banii? Probabil tot un business pe Internet, dar dedicat pietelor externe. „As avea bani destui pentru toata viata si n-as mai avea acelasi entuziasm. Poate pentru piata din SUA sa incerc ceva. Ori reusesc, ori nu reusesc!“

     

    Nici Calin Fusu nu exclude alternativa unui potential parteneriat, marturisind ca varianta cea mai potrivita i s-ar parea atragerea unui fond de investitii intr-o pozitie minoritara, chiar si in conditiile in care Neogen a ajuns la punctul in care „isi poate finanta cresterea din surse proprii“. Intrat in afaceri acum sase ani, pe cand avea 26 de ani, Fusu marturiseste ca a organizat Neogen dupa un model inspirat de gigantul Yahoo!, mizand pe cartea mai multor servicii online grupate sub un singur brand.

     

    TINTA: ROMANIA. Dar Neogen si eJobs nu sunt singurele companii din zona IT-ului autohton care iau in calcul varianta atragerii unui investitor pentru a-si sustine dezvoltarea. „Sunt unele companii de software si servicii informatice ai caror patroni cauta parteneri straini pentru a vinde tot sau o parte din actiuni“, explica Eugen Schwab-Chesaru, director general al companiei de consultanta Pierre Audoin Consultants (PAC) Romania. Ce cauta ei? „Sprijin, atat know-how, cat si de business, pentru ca multe companii isi dau seama ca au lucrat pana acum intr-un fel care nu va mai functiona.“ Unul dintre exemplele cele mai la-ndemana: ponderea business-ului cu echipamente hardware din multe proiecte va scadea de la 80-90%, cat erau obisnuiti unii patroni, la 50%, poate chiar 30%, spune oficialul PAC. „Cumparatorii sunt acum mai avizati si cauta sa cumpere pe cat posibil de la prima sursa si astfel sa taie din verigi. Astfel, business-ul de hardware se erodeaza din punct de vedere al marjelor“. Si cum pe partea de software si servicii multe companii fie nu stiu ce sa faca, fie nu pot, apare automat nevoia unui parteneriat strategic. „Nu sunt multe companiile care sunt capabile sa inlocuiasca vanzari de hardware de 5 milioane cu vanzari de software de 5 milioane“, mai spune Schwab-Chesaru, avertizand ca „cine nu va veni cu valoare adaugata in plus fata de a vinde simple cutii va avea de pierdut“.

     

    Strict pe sectorul de software si servicii IT, oficialii PAC anticipeaza 1-2 achizitii pe finalul acestui an, care ar putea fi urmate de inca 1-2 la inceputul anului viitor, dupa ce se vor finaliza rapoartele financiare pe 2006. O previziune realista, avand in vedere ca „nu sunt multe companii importante de vanzare in domeniul asta. Maxim 10-12, cu venituri de cel putin 1 milion de euro“.

     

    Dar exista si o categorie de companii mici, cu cifre de afaceri de 300 – 500.000 de euro pe an, care sunt dispuse sa vanda, insa nu sunt interesante pentru investitori. Motivul? „O astfel de afacere s-ar putea face destul de usor si de la zero“, explica Schwab-Chesaru.

     

    Orlando Nicoara, director al diviziei MediaPRO Interactiv, spune ca lucrurile nu difera prea mult nici in cazul Internetului. „Daca un investitor strain vrea sa cumpere ceva aici, nu prea are de unde alege. Iar cei care ar putea sa vanda inca nu vor sa vanda.“

     

    Vestea buna este insa – pentru ca exista si o veste  buna – ca Romania se profileaza drept una dintre tintele preferate ale investitorilor pentru aceasta zona a Europei. „Romania este cea mai interesanta piata din regiune, alaturi de Ucraina“, spune Nicoara, cu observatia ca Ucraina are serioase probleme legate de imagine si de instabilitate politica. Atuul lor? „Potentialul este imens. Cine baga bani acum poate scoate foarte mult in doi ani.“ Iar Romania mai are avantajul de a fi cu un pas inaintea Ucrainei.

     

    „Exista bani pe piata si resurse, suntem a doua piata ca marime dupa Polonia“, completeaza Nicoara. Daca piata poloneza de publicitate online a reprezentat 30-35 de milioane de euro anul trecut, Romania are potentialul de a ajunge la jumatate din aceasta valoare in cativa ani, crede oficialul MediaPRO Interactiv. Si asta in conditiile in care cele mai optimiste estimari vorbesc despre o valoare anuala a pietei romanesti de publicitate online de 4-5 milioane de euro.

     

    Iar argumente pentru ca investitorii sa-si indrepte atentia asupra pietei autohtone de IT&C – de data asta palpabile, nu doar de natura potentiala – exista destule si in trecutul apropiat. „Piata IT&C romaneasca a crescut foarte repede intr-un timp relativ scurt si asa se justifica interesul fondurilor de investitii in a achizitiona diferite companii“, spune Cristina Donoaica, director de investitii la fondul GED Capital Development (care recent a achizitionat un pachet de actiuni la distribuitorul GSM Dasimpex). La asta se mai adauga si faptul ca „in domeniul IT Romania are o reputatie puternica, lucru care se regaseste poate mai putin la vecinii nostri, mai ales in domeniul serviciilor IT“.

     

    Luna trecuta, compania locala de software IP Devel a fost cumparata de liderul mondial pe resurse umane, grupul elvetian Adecco. Tranzactia se desfasoara pe mai multe etape si, dupa completarea achizitiei pana la 100% din IP Devel, va ajunge la o valoare de 6-7 milioane de euro, conform unor surse apropiate tranzactiei. Totusi, acest model de parteneriat strategic este destul de diferit fata de situatia in care o firma este achizitionata de un fond de investitii. Iar fiecare dintre cele doua alternative are plusurile si minusurile sale. In cazul unui investitor strategic, explica Schwab-Chesaru, „acesta priveste atent la acuratetea business-ului, dar nu preseaza pe rezultate financiare imediate“. Adica exact invers ca si in cazul fondurilor. „Iti da un dolar, dar vrea sa-ti ia doi peste cativa ani.“ Dar avantaje exista si in acest caz: „daca este un fond mare, poate sa ajute cu tot know-how-ul de care dispune – atat la nivel de manageriat, cat si de imagine“.

     

    Un astfel de fond este Enterprise Investors, care detine 22% din compania romaneasca Siveco. Lucian Perl, director de investitii, are incredere in potentialul catorva sectoare din IT&C, cu rezerva ca fondul la care lucreaza nu va investi intr-un business care sa concureze Siveco. Unul dintre sectoarele aduse in discutie de Perl este cel al transmisiunilor de date in banda larga. Avand in vedere ca, in Romania, conform datelor oficiale, broadband-ul reprezinta 40% din cele 1,8 milioane de conexiuni la Internet, iar autoritatile si-au propus sa ajunga in urmatorii patru ani la o rata de 90%, cifrele vorbesc de la sine. In opinia sa, „inca mai exista domenii legate de Internet care se pot dezvolta, pot aparea servicii inovatoare cum a fost anitivirusul RAV“. „Poate chiar in clipa asta exista oameni destepti care isi framanta creierul ca sa produca lucruri interesante.“

     

    Gecad, bunaoara, compania care in urma cu trei ani vindea catre Microsoft drepturile de proprietate intelectuala asupra tehnologiei RAV, intr-o tranzactie estimata de analisti la 20 de milioane de dolari, este unul dintre numele cu cele mai mari sanse de a aparea pe o lista scurta de potentiale tinte de achizitii, chiar daca in prezent nu exista nici o discutie concreta in acest sens. Un grup cu activitatea structurata in patru companii (cu activitati precum software, comert electronic sau securitate), Gecad ar putea fi o investitie interesanta, cu toate ca presedintele Radu Georgescu spune ca, cel putin pe termen scurt, nu va aduce investitori in vreuna din companiile aflate sub umbrela grupului.

     

    Avand in vedere ca Internetul este o piata mondiala, e interesant de urmarit care vor fi produsele si serviciile online catre care se vor indrepta investitorii interesati de Romania. Lucian Perl de la Enterprise Investors mizeaza pe cele adresate anume pietei romanesti, in ideea specularii pentru potentialului mare de dezvoltare pe o piata unde utilizatorii de Internet nu depasesc deocamdata o treime din populatie.

     

    3, 2, 1, ADJUDECAT! Se poate insa creiona un portret robot al firmelor pregatite pentru o achizitie? „Gata de vanzare pot fi firmele care au produse performante, dar care nu au un nume pe piata, care doresc sa-si promoveze mai bine aceste produse“, explica Cristina Donoaica de la fondul spaniol de investitii GED Capital.

     

    Un astfel de exemplu este Kondiment Software, o companie a carei valoare analistii din piata o estimeaza la 1-2 milioane de euro. Pana in primavara acestui an, firma a facut parte dintr-un grup condus de doi tineri antreprenori romani, Horia Nistor si Lucian Despoiu, ambii in varsta de 27 de ani. In paranteza spus, cei doi s-au implicat si in fondarea eJobs, alaturi de Liviu Dumitrascu, insa au optat pentru un proiect propriu in 2003, cand au infiintat Kondiment Grup.

     

    In aprilie anul acesta, pentru ca vedeau diferit strategia de dezvoltare, ei au decis sa separe business-ul in doua companii: Kondiment – dezvoltare de aplicatii si solutii interactive pentru web, preluata integral de Lucian Despoiu – si Kondiment Software – dezvoltare si implementare de solutii software, controlata de Horia Nistor. Cele doua firme continua sa colaboreze la nivel de vanzari si de comunicare in piata.

     

    Acum Lucian Despoiu marturiseste ca negociaza cu un om de afaceri roman cedarea unui pachet minoritar la Kondiment. Logica unei astfel de mutari ar fi aceea ca „piata creste mai repede decat pot sustine din profit operational“. Totusi, adauga el, „nu intentionez sa cedez pachetul majoritar atat timp cat business-ul este intr-o crestere accelerata si piata la fel“.  Anul trecut cele doua companii au avut o cifra totala de afaceri de 800.000 de euro, ponderea fiind impartita in proportii egale intre cele doua afaceri, spune Nistor. Pentru 2006, el estimeaza numai pentru Kondiment Software vanzari de 800.000 de euro, cu o rata a profitului de circa 30%, adica o dublare a business-ului in decurs de doar un an. La o crestere asemanatoare se asteapta si Despoiu, care avanseaza o cifra de afaceri a Kondiment de 700-800.000 de euro. Chiar si asa, Nistor marturiseste ca, in urma „divortului“ din aprilie, a realizat la randul lui ca are nevoie de un investitor pentru dezvoltarea viitoare. Discutii pentru o eventuala preluare au mai avut loc si inainte de momentul aprilie, cu o companie din Anglia, insa nu s-a ajuns la un acord. In prezent, Nistor negociaza vanzarea unui pachet de actiuni din Kondiment Software cu doua companii germane private care dezvolta si vand produse software, ambele „de marime medie“, si spune ca cel mai devreme ar putea ajunge la un acord cu una dintre ele in octombrie-noiembrie. Negocierile se poarta direct cu una dintre companii – Nistor a fost de mai multe ori in Germania pentru discutii -, iar cu cealalta prin intermediul unui consultant american, Chapman Associates.

     

    Revenind la cele spuse de Cristina Donoaica de la GED Capital, ai produse performante, vrei sa le promovezi, dar nu ai un nume pe piata. Cum poti ajunge in atentia investitorilor?  Nistor s-a intalnit cu primul „petitor“ la editia de anul acesta a celui mai important targ de IT&C al lumii, CeBIT, iar al doilea i-a fost adus „pe tava“ de consultantul american care avea clienti interesati sa intre in Romania si au prospectat piata, oprindu-se la Kondiment Software. „Inainte de «split» eram o companie mai degraba de tip outsourcing, insa dupa aprilie mi-am dat seama ca ne-ar fi foarte usor sa devenim distribuitor si implementator pe Romania pentru clientii nostri“, spune Nistor. Practic, folosindu-se de aceleasi competente din dezvoltarea de tip outsourcing, firma incearca sa devina un centru regional de distributie si implementare pentru parteneri. Unul dintre acesti parteneri este compania suedeza Northern ParkLife, care se ocupa de managementul capacitatilor de stocare hardware – cu alte cuvinte, de software-ul care administreaza serverele de mare capacitate din companii.

     

    Un astfel de software ii indica administratorului de retea diversi parametri, de genul cat spatiu liber exista pe servere, cum sunt folosite resursele si in ce fel pot fi realocate. Compania suedeza are peste 28.000 de clienti la nivel mondial, iar 61 dintre companiile incluse in Top 100 Fortune folosesc acest software de administrare a resurselor hardware, spune Horia Nistor, care a semnat un parteneriat exclusiv de reprezentare a firmei Northern in Romania.

     

    „In prima zi cand a aparut sigla lor pe site-ul nostru am avut si prima comanda“, povesteste el. Printre clientii din Romania se numara inclusiv unii operatori de telefonie mobila importanti, iar numai acest produs

    i-ar putea aduce lui Nistor o cifra de afaceri de 300.000 de euro in urmatoarele 12 luni.

     

    Un alt produs interesant, de la care Kondiment Software asteapta venituri de 200.000 de euro in urmatorul an, este un software care colecteaza automat datele de pe formularele tipizate, indiferent ca acestea sunt pe hartie sau in format digital. Softul apartine unei companii britanice – Formic Software, din Londra -, iar Kondiment Software il va distribui si implementa in Romania incepand din toamna. „E un produs foarte interesant, la ce volum de munca este in institutiile financiar-bancare, in institutiile publice si la cele de sondare a opiniei publice“, spune Nistor, acestea fiind de fapt si principalele verticale vizate pentru distributia in Romania.

     

    Cu amendamentul ca, spre deosebire de produsul celor de la Northern, care „se vinde singur“, in acest din urma caz e nevoie de un efort suplimentar de marketing si de educare a pietei. Pentru viitor,  Nistor nu exclude nici varianta unui fond de investitii. „Vreau sa-mi pastrez toate optiunile“, spune el cu privire la procentul pe care il va ceda din firma. Oricum, in situatia in care va ajunge la un acord cu un investitor cel tarziu in 2007, el vede compania peste 2-3 ani intr-o pozitie in care va vinde exclusiv pe piata romaneasca si va avea competente regionale. „Vom fi o companie de marime medie, cu maxim 100 de angajati (acum sunt putin peste 20 – n.r.) si in mare cu aceleasi linii de business“.

     

    Astfel de perspective nu sunt deloc rele, mai ales pentru o companie infiintata in urma cu doar trei ani. O perioada de care Nistor isi aminteste acum cu un zambet larg. „Primul contract mare a fost de 70.000 de dolari. Era ceva fabulos pentru noi“, spune el, fara a uita sa mentioneze ca, pentru a intelege pe deplin valoarea contractului, calculase cate masini ar putea cumpara cu toti banii. „N-am cumparat nici o masina pana la urma, i-am reinvestit pe toti.“

     

    Insa posibilele tinte de achizitie pentru urmatoarele luni nu se limiteaza la firme mici, care valoreaza doar cateva milioane de euro. Lucian Perl, director de investitii la Enterprise Investors, atentioneaza ca in Romania exista deja cateva companii cu suficienta experienta pentru a finaliza proiecte de milioane de euro, extinse pe durata catorva ani si cu zeci sau sute de oameni implicati. Cateva exemple de astfel de companii: Softwin, Gecad, Romsys, TotalSoft. „Sunt firme cu venituri mari, de zeci de milioane, deci pot fi oricand tinte de achizitie.“

     

    Dar indiferent de marimea lor, spune Lucian Perl, dilema pare sa fie aceeasi: cat de pregatiti sunt actionarii sa se desparta de „copilul“ lor? In fond, aceasta este intrebarea la care urmatoarele luni vor aduce un raspuns: cati dintre antreprenorii romani din IT vor decide ca viitorul „copilului“ lor este mai bun in grija altor „parinti“, cu mai multi bani si mai multe conexiuni? Intamplator sau nu, bobocii IT&C-ului chiar se numara toamna.

  • RADIOGRAFIE DE PIATA

    Piata autohtona de software si servicii a trecut anul trecut de 400 mil. euro, conform unor calcule preliminare ale companiei de consultanta Pierre Audoin Consultants Romania.

     

    PIATA: Suma in cauza reprezinta cheltuielile facute pe piata locala pentru software si servicii. Cele doua sectoare au avut ponderi circa egale (50%-50%) din total, spune Eugen Schwab-Chesaru, director general al PAC Romania.

     

    SCEPTICISM: Pentru anul acesta, „suntem putin ingrijorati“, spune Chesaru, mentionand ca prima jumatate a anului a fost sub asteptari din punct de vedere al valorii pietei. „Daca si semestrul doi va fi la fel, vom inregistra o crestere de numai 10-12%, ceea ce ar fi dezamagitor.“

     

    APARENTE: Este adevarat ca Cehia si Ungaria se afla undeva la 7-8% crestere anuala, dar la volumele mici din Romania, o crestere de numai 10-12% este destul de mica, considera acelasi Chesaru.

     

    CAUZE SI EFECTE: Unul dintre motivele pentru care prima jumatate a anului a fost sub asteptari ar fi acela ca sectorul public, care de regula aduce aproape o treime din comenzi, a initiat putine proiecte. „Se poate vorbi de o teama de decizii, au fost promovate mai degraba proiectele pentru care autoritatile sunt presate de UE, in vederea integrarii.“ Cat despre sectorul privat, acesta „merge bine spre foarte bine, dar nu are volume mari“.

     

    PERSPECTIVE: Pe piata de offshore/nearshore, vizibilitatea si imaginea de tara a Romaniei s-au imbunatatit mult in ultimii 2-3 ani, este de parere oficialul PAC. Integrarea in UE va contribui la micsorarea decalajelor fata de piete din regiune precum Ungaria sau Slovacia.

     

    COSTURI: Costurile pentru operatiunile offshore din Romania au crescut, dar chiar si asa au ramas mai mici cu 20-30% decat cele in Ungaria, Cehia sau Polonia. Pentru ca si in aceste tari vor continua sa creasca, este de asteptat ca diferenta sa se pastreze pentru cel putin 5 ani.

     

    SPECIALISTII: Exista o patura de ingineri romani talentati, insa pretul lor continua sa fie deocamdata mai mic decat cel al colegilor din Occident, crede Lucian Perl de la Enterprise Investors. Salariul mediu al angajatilor romani din IT este estimat la 600-800 de euro pe luna.

     

    PREVIZIUNI:  Bucurestiul va deveni o zona saturata, iar firmele de software si servicii vor urma un model descentralizat: un sediu central de maxim 500 de oameni in Bucuresti si filiale mai mici in alte zone.

    SURSA: Pierre Audoin Consultants Romania

  • Euromusulmanii

    Imediat dupa dejucarea, la inceputul lunii, a planurilor de atentate din avioanele cu destinatie SUA, Europa a anuntat masuri noi de securitate pe aeroporturi, care au monopolizat atentia opiniei publice din mai toata lumea. Nu si a lumii musulmane, mai atenta la nuanta unei declaratii de la Bruxelles despre un asa-numit Islam european – concept alunecos, cu un potential exploziv la fel de mare ca si bombele din bagajele teroristilor.

     

    Pare ca vicepresedintele Comisiei Europene propune o metoda perfida spre a continua opera misionarilor crestini de slabire a Islamului, a zis Ahmed Versi, redactor-sef al revistei lunare Muslim News, care apare la Londra. „Sa spui ca ar trebui creat un Islam european dovedeste nu numai ca UE planuieste sa impuna musulmanilor propria ei versiune despre Islam, dar si ca acesteia nu-i pasa ca va starni sentimente antioccidentale si anticrestine si mai intense in comunitatea islamica”, a declarat la randu-i un ziarist musulman pentru agentia iraniana de presa IRNA.

     

    Ce facuse UE ca sa merite atata indignare? Vicepresedintele Comisiei Europene, Franco Frattini, a prezentat acum doua saptamani la Londra un plan de mobilizare a profesorilor musulmani din Europa in sensul „eradicarii violentei din interior” (ca acestia sa-i educe adica pe elevii lor in spiritul valorilor europene) si a sugerat guvernelor europene sa-i instruiasca pe imamii din tarile lor astfel incat sa descurajeze impulsurile islamismului militant. „E foarte important nu numai ca noi sa le aratam comunitatilor musulmane ca noi respectam alte religii, dar si ca ei sa respecte legile nationale, legile europene si drepturile fundamentale, in primul rand dreptul la viata”, a spus Frattini.

     

    Imediat, oficialul european a fost acuzat de rasism si de islamofobie intr-o serie de periodice musulmane de pe continent, inclusiv in mai sus pomenitul Muslim News. „Ce temei are Frattini sa spuna asa ceva, din moment ce 99,99% dintre musulmanii din Occident respecta legile? O minoritate care nu le respecta exista in toate comunitatile, numai ca liderii UE nu spun niciodata acelasi lucru despre evrei, despre crestini sau comunitati de alta credinta”, a comentat Ahmed Versi, citat tot de IRNA.

     

    Versi l-a criticat si pe secretarul britanic pentru afaceri interne, John Reid, care dupa dejucarea atentatelor planuite la Londra pentru 10 august a iesit si el cu cateva declaratii, sugerand ca valorile fundamentale ale musulmanilor europeni si cele ale crestinilor sunt diferite. „Pe de o parte sunt valorile Uniunii Europene – democratia, libertatea si dreptatea pentru toti. Pe de alta parte sunt valorile totalitarismului, care spera sa submineze o religie al carei nume se refera chiar la pace”, spusese Reid, facand aluzie evidenta la Islam. In traducerea lui Ahmed Versi, afirmatiile lui Reid ar fi nici mai mult, nici mai putin decat o reluare a teoriei lui Samuel Huntington despre ciocnirea civilizatiilor.

     

    Probabil ca Frattini si Reid ar fi fost mai retinuti in declaratii daca n-ar fi fost momentul atentatelor dejucate, care a relansat, cum era de asteptat, discutia despre situatia musulmanilor naturalizati in Europa (si tocmai de aceea mai eficienti ca organizatori de atacuri teroriste). Iar cum aparitia publica a celor doi oficiali la Londra a fost menita in principal sa anunte varii masuri noi de securitate pe aeroporturile europene, chestiunea cu mobilizarea profesorilor musulmani si a imamilor impotriva terorismului a trecut relativ neobservata in presa de pe continent, cu exceptia publicatiilor cu circulatie limitata la comunitatile islamice.

     

    Si intr-adevar, blocajele din aeroporturi, pierderea bagajelor sau anularea zborurilor de pe Heathrow sau Gatwick, din cauza alertelor si a verificarilor, au monopolizat atentia opiniei publice europene. Cat despre cei mai putin impresionati de incidente, acestia s-au livrat, ca si alta data, teoriilor conspiratiei, inclinand sa creada ca premierul britanic Tony Blair, autoritatile de la Bruxelles sau chiar SUA au avut nevoie acum de un nou pretext cu atentate teroriste, ca sa inaspreasca in plus politica fata de imigrantii necrestini. De fapt insa, ideea unui Islam european, inteleasa ca o replica la proiectia unei Europe islamizate, a circulat in ultimii ani in mediile intelectuale, mai nou si in cele politice, de pe continent. Americanul Daniel Pipes, cunoscut comentator politic conservator, a publicat in mai 2004 pe site-ul propriu un articol cu numele „Europa musulmana”, unde sustinea ca datele demografice descurajante in randul europenilor indigeni si faptul ca Europa a devenit mai curand o societate postcrestina deschid perspectiva ca aceasta parte a lumii sa ajunga „o provincie a Islamului”, vorba ziaristei italiene Oriana Fallaci. De la 5% din populatia UE, adica aproape 20 de milioane de oameni, cat numara

     

    Pipes in 2004, musulmanii ar putea ajunge majoritari in Europa in cateva decenii, iar culturile nationale de aici ar fi inlocuite de „o identitate musulmana transnationala, care sa uneasca elementele nord-africane, turcesti si din subcontinentul indo-pakistanez”.

     

    Pipes propunea, in modul cel mai direct, si cateva solutii de contracarare a tendintei in cauza: schimbari in Europa (?) care sa duca la relansarea credintei crestine si la inmultirea familiilor cu multi copii, acceptarea de imigranti din alte surse (de pilda latino-americani sau indieni), dar si o modernizare a Islamului – pe de o parte fiindca in toate societatile „modernitatea duce la o reducere drastica a ratei natalitatii”, pe de alta parte fiindca o modernizare a lumii musulmane ar diminua atractivitatea Europei ca destinatie pentru imigrantii veniti de acolo. Deocamdata, SUA au incercat sa inceapa o modernizare a lumii musulmane, fara prea mare succes insa; cat despre modernizarea Islamului din interiorul Europei, in mod oficial nu s-a vorbit pana acum. Iar faptul ca o asemenea discutie se deschide laolalta cu cea despre detectoare de explozibili, pasapoarte biometrice si amenintari cu bombe nu-i deloc de natura sa castige in vreun fel cooperarea din partea imamilor si a dascalimii mahomedane din statele UE.

     

    Observatorii lucizi din randul intelectualilor musulmani stiu insa foarte bine ca, indiferent de momentul ales pentru a se vorbi de asa ceva, fratii lor de religie din Europa au o problema, iar aceasta nu se rezolva vehiculand clisee despre rasismul europenilor. Mshari Al-Zaydi, expert in fundamentalismul islamic si comentator al publicatiei saudite Asharq Al-Awsat, se intreba saptamana trecuta cum se face ca, dintre toate minoritatile etnice si comunitatile de imigranti, numai musulmanii au dificultati cu integrarea in sistemul de valori al societatilor occidentale. Cum pot oare chinezii, indienii si mexicanii, scrie Al-Zaydi, sa se stabileasca in Vest si sa-si conserve identitatea, fara a reclama ca Europa incearca sa le-o distruga? Si cum pot oare intelege musulmanii ca un apel de genul celui facut de Frattini ar viza distrugerea religiei islamice, cata vreme nimeni de la Bruxelles nu vrea sa scoata din Islam principiile Coranului?

     

    Al-Zaydi comenteaza, in rubrica sa din Asharq Al-Awsat, exemplul lui Rashid Rauf, liderul grupului de atentatori pregatit sa atace la 10 august avioanele care ar fi plecat din Londra spre SUA. Rashid, impreuna cu fratele sau Tayyib, erau originari dintr-o familie pakistaneza traitoare la Birmingham si ar fi dus o viata destul de complicata, suferind de pe urma contradictiei intre influentele a doua culturi. In 2002, Rashid s-a mutat in Pakistan, dupa ce unchiul sau a fost injunghiat in imprejurari misterioase, si s-a alaturat unui grup islamist militant. Tayyib a vizitat si el Pakistanul, mai mult parca vrand sa evadeze din Anglia decat sa-si regaseasca eventualele radacini din Asia, iar tatal celor doi, Abdul Rauf, desi cetatean cumsecade si proprietar al unei brutarii suficient de rentabile, s-a remarcat prin viata izolata aproape cu totul in raport cu societatea (britanica) din Birmingham. Si la fel traiesc majoritatea familiilor de origine pakistaneza din Anglia – incapabile sau nedoritoare sa se integreze. Pana si arabii din Anglia, sustine Mshari Al-Zaydi, sunt mai integrati decat pakistanezii, care in ultimii ani au produs grosul atentatorilor dovediti din Marea Britanie. Inseamna oare aceasta ca varianta de Islam de pe subcontinentul indo-pakistanez e mai refractara la valorile europene si mai aplecata spre terorism? Sau de vina e trecutul colonial al unei zone prea mult dominate de Imperiul Britanic?

     

    Intrebarea pusa in ziarul saudit introduce in discutie o nuanta rar remarcata sau explicata din perspectiva europenilor, care tind sa priveasca Islamul drept absolut unitar ca bloc cultural si, prin urmare, sa considere echivalent Islamul cu pornirile teroriste. „Multi politicieni europeni, ca si oamenii obisnuiti, inclina sa creada ca singurii musulmani care nu-s periculosi sunt cei ce nu-si practica religia si nu-si manifesta identitatea islamica”, spune Tariq Ramadan, unul din cei mai cunoscuti intelectuali musulmani ai Europei de azi, in cartea sa „Cum e sa fii un musulman european”. Ramadan insista ca multe din comportamentele musulmanilor din Europa si care sunt privite cu oroare de societatea europeana nu sunt „islamice in sine”, ci trasaturi culturale specifice Orientului Mijlociu, Africii sau Asiei.

     

    Prin urmare, invers privind lucrurile, musulmanii stabiliti in Europa au acum ocazia sa-si reevalueze mostenirea specifica zonelor de unde au venit si sa-si construiasca o altfel de identitate colectiva, care sa accepte in mod firesc influente culturale ale taramului de adoptie, Europa.

     

    „Musulmanii din Europa au acum ocazia sa reciteasca sursele noastre religioase. Ne aflam intr-un proces de reevaluare: iata, cel mai important subiect este atitudinea fata de femeie. Experienta noastra din Europa ne-a aratat ca trebuie sa incepem sa vorbim despre egalitate”, spune Tariq Ramadan, cel ce a lansat si a dezvoltat conceptul de Islam european cu cativa ani buni inainte ca Franco Frattini sa foloseasca acum aceeasi expresie in discursul sau de la Londra.

     

    Dupa Ramadan, daca principiile si practicile fundamentale ale Islamului sunt imutabile, etica e supusa interpretarii si reglementarii in functie de societate si de momentul istoric; or, Ramadan spune ca acum e nevoie de o schimbare a autoritatii in materie de reglementare a eticii, de la clericii literei („ulema textului”) la clericii spiritului („ulema contextului”), care sa asimileze stiinta moderna si sa-i ajute pe clericii textului sa fie mai creativi in raspunsurile date unor chestiuni ca, de pilda, clonarea ori eutanasia.

     

    Ramadan, care n-a implinit 40 de ani, a fost profesor universitar de filozofie si studii islamice la Universitatea din Freiburg, Elvetia, iar acum este director la Centrul Islamic din Geneva. Revista Time l-a rasplatit in 2004 pentru pledoaria sa in favoarea Islamului european, numarandu-l printre cei mai influenti 100 de inovatori ai secolului al XXI-lea. „Trebuie sa separam principiile islamice de culturile lor de origine si sa le ancoram in realitatea culturala a Europei Occidentale. Trebuie abandonata definirea Islamului in opozitie cu valorile occidentale; eu pot incorpora in identitatea mea absolut orice nu se opune religiei mele. Iar asta e o revolutie”, suna esenta teoriei sale.

     

    Iar identitatea lui Ramadan insusi a incorporat pana acum destule: ironia face ca omul nostru, de origine egipteana, sa fie nepotul lui Hassan al-Banna, care a fondat in 1928 Fratia Musulmana, o miscare de reinviere a Islamului, critica la adresa decadentei occidentale si promotoare a intoarcerii la valorile musulmane. Alte imprejurari nu mai putin ironice sunt ca nevasta lui Ramadan e o frantuzoaica trecuta la islamism dupa casatorie, iar unul din cei patru copii ai lor invata intr-un colegiu din Londra al carui proprietar e Yusuf Islam, adica fostul Cat Stevens, trecut intre timp la mahomedanism.

     

    Prin urmare, biografia lui Ramadan pare sa fi oferit ea insasi destul material de studiu pentru o lucrare teoretica despre conditia imigrantilor musulmani in Europa si a descendentilor lor. „Eu nu-mi reneg radacinile musulmane, dar nici nu demonizez Europa”, e concluzia filozofului din Geneva, ca un fel de deviza a viitorilor euromusulmani corect aclimatizati cultural. Numai ca de demonizat mereu mai ramane cate ceva: acum doi ani, Departamentul pentru Securitate Interna al SUA i-a revocat viza de intrare, „in conformitate cu Patriot Act (pachetul de legislatie antiterorista adoptata dupa 11 septembrie 2001)”, impiedicandu-l sa-si tina un curs la Universitatea Notre Dame, Indiana.

     

    Si, desi Ramadan a fost deseori laudat pentru vederile lui reformatoare (Washington Post l-a numit chiar „un Martin Luther musulman”, iar in Anglia e socotit o speranta a reconcilierii intre culturi), criticile la adresa lui, venite indeosebi din Franta si din statele islamice cu regimuri autoritariste, au dovedit ca nu exista musulman, indiferent de statura lui intelectuala, care sa nu fie suspectat de tradare atunci cand se atinge de Islam sau, mai bine zis, de feluritele idei despre Islam ale interlocutorilor.

     

    Cu deosebire dupa o dezbatere televizata din 2003 intre ministrul de interne francez Nicolas Sarkozy si Ramadan, o serie de intelectuali francezi s-au incapatanat sa analizeze discursul musulmanului spre a acuza indicii de „taqqiya” (tehnica a disimularii, promovata de militantii din Fratia Musulmana, care consta in a spune exact opusul a ceea ce vrei sa transmiti, atunci cand nu poti sa-ti exprimi liber mesajul). La dezbaterea respectiva, intrebat fiind ce parere are despre pedeapsa cu lapidarea, impusa in anumite tari musulmane femeilor vinovate de adulter, Ramadan a raspuns ca se pronunta pentru „un moratoriu” in privinta aplicarii acestei practici barbare (deci nu pentru o abolire a ei). Altii l-au acuzat de „neofundamentalism”, spunand ca una declara cand se adreseaza publicului francofon si alta cand vorbeste in araba cu musulmanii lui din suburbiile franceze – ceea ce, in treacat fie zis, i-a oferit ocazia lui Ramadan sa lanseze o replica plina de talc – „Duceti-va si incercati sa vorbiti in araba in suburbiile franceze si veti vedea ca nu aveti cu cine; cei de acolo nu vorbesc araba”.

     

    De partea cealalta, initiativa lui cu moratoriul si imaginea de „Martin Luther” islamic i-au atras repulsia unor regimuri din tari ca Tunisia, Egipt sau Arabia Saudita, unde Ramadan are interdictie de intrare. „Eu critic dictaturile de acolo, faptul ca guvernul saudit tradeaza invataturile islamice”, explica filozoful, mergand pana acolo incat sa sustina ca democratiile liberale ca Marea Britanie sunt mai islamice in spirit decat multe din tarile musulmane cu regimuri nedemocratice: „Protectia religiei, a vietii, a familiei, a demnitatii e o realitate mai mult in Occident decat in tarile arabe islamice”. O fraza pe care e indoielnic ca Frattini sau Reid n-ar fi indraznit s-o spere de la un formator de opinie, ca sa zicem asa, islamic.

     

    Intr-o ordine mai pragmatica decat Ramadan, alti intelectuali musulmani au observat ca, pe masura ce comunitatea islamica din Europa va fi capabila sa se defineasca pe sine in plan european si nu sub forma unor ghetouri culturale ale Islamului de nuanta africana, central-asiatica ori de aiurea, ca pana acum, legislatia si atitudinea europenilor fata de imigrantii musulmani vor deveni mai relaxate, ceea ce ar crea un cerc virtuos. „Aceasta ar ajuta si guvernele din UE sa distinga intre Islamul autentic si Islamul sectelor extremiste, exportate in Europa din doar cateva colturi ale lumii”, observa Abdal-Hakim Murad de la Centrul pentru Studii Orientale de la Universitatea Cambridge. In fond, aceeasi idee de coagulare cu liant european a variantelor culturale ale Islamului.

     

    O asemenea idee va parea inca multa vreme nu numai suspecta durilor din ambele tabere, care o vor mai dezavua in continuare (asa cum am vazut ca s-a intamplat in cazul lui Ramadan), dar si utopica. La scara istoriei insa, cei ce o sustin au dreptate, si nu cei convinsi de ciocnirea civilizatiilor. Europenii cei vechi si valurile cele noi de musulmani stau impreuna, in fond, de foarte putina vreme, iar mixajul cultural este inca la inceput si in nici un caz nu se petrece intr-un singur sens, cu o navala a mahomedanilor care sa faca Europa de nerecunoscut, asa cum se teme Daniel Pipes. Pot sa para caraghioase indemnurile lui Frattini ca profesorii islamici sa-si dezvete elevii de extremism sau pot sa para deplasate teoriile lui Ramadan langa incapatanarea unui Rashid Rauf din Birmingham. Dar, pe termen lung, nu cei ca Rauf vor mosteni Europa. De altfel, nici nu si-au dorit vreodata asta.

  • Teza 1: Islamul inseamna pace

    Secretarul britanic pentru afaceri interne, John Reid, a propus, dupa dejucarea atentatelor de la inceputul lui august, un program comun de urmat pentru statele europene in chestiunea luptei antiteroriste. Reid a condamnat extremismul islamist, banuit a sta in spatele complotului descoperit la Londra, accentuand ca extremismul submineaza deopotriva Islamul, religie al carei nume inseamna chiar „pace”, si valorile europene legate de libertate si toleranta. Propunerile lui Reid, cu perspectiva de a fi aplicate la scara europeana, sunt urmatoarele:

    • NIMIC LICHID: Marea Britanie a stabilit un precedent la nivel european, prin interdictia impusa pasagerilor de avioane de a aduce cu ei in cabina lichide, inclusiv bauturi si cosmetice, avand in vedere nou-descoperita amenintare a explozibililor lichizi. Alte tari insa deocamdata n-au urmat acest exemplu.
    • SECURITATE: Regulile stricte de securitate impuse pe aeroporturile europene si in toate sistemele publice de transport au creat pana acum blocaje, intarzieri si incidente, in special in Marea Britanie, prezumatul punct de plecare al atentatelor planuite in august. Argumentul britanicilor a fost ca, daca masuri la fel de aspre nu se aplica si pe alte aeroporturi, ceea ce a fost evitat la Londra s-ar putea materializa in Franta sau in Germania.
    • SPIONI BUNI: Schimb de informatii secrete intre serviciile de securitate ale UE. La initiativa Londrei, sefii serviciilor secrete din statele comunitare s-au intalnit la sfarsitul lui august ca sa puna la punct un plan de actiune, in urma investigatiei in jurul atentatelor esuate.

  • Teza 2: Islamul nu-i terorism

    Momentul din august de dupa esecul atentatelor, cand Marea Britanie, Franta si Germania s-au pus de acord ca UE are de-a face cu „o amenintare foarte adevarata” din partea terorismului islamist, a fost cu totul neobisnuit in raport cu disensiunile care domina discutia in Europa pe aceasta tema. Disensiunile respective au impiedicat pana acum o actiune europeana comuna cel putin in trei directii:

    • Mandatul european de arestare – element de baza al strategiei europene antiteroriste, a carui introducere a permis intr-adevar grabirea extradarilor in interiorul Europei – insa abia in ultimele luni se poate vorbi de o folosire eficienta a acestui instrument
    • Mandatul european privind valabilitatea probelor in justitie va intra in vigoare abia la anul, ceea ce va ingreuna in mod evident anchetele judiciare care cer cooperare intre statele UE
    • Exista in continuare opinia ca o combatere eficienta a terorismului in Europa nu inseamna, ca in SUA, masuri la limita incalcarii libertatilor democratice. Insusi coordonatorul european pentru masuri antiteroriste, Gijs de Vries, a atras atentia asupra acestei chestiuni, adaugand ca sub nicio forma nu trebuie procedat astfel incat sa se lase impresia ca Islamul, ca religie, ar fi primejdios si generator de terorism.

  • Teza 3: Islamul poate fi si pasnic

    Replica de la Bruxelles la propunerile Marii Britanii de intarire a masurilor de securitate a venit de la vicepresedintele Comisiei Europene, Franco Frattini (foto). Conform BBC, Frattini a vorbit doar de niste directii de actiune, care vor fi insa detaliate la reuniunea din 20 septembrie, din Finlanda, a ministrilor de interne din UE:

    • Masuri de detectie si protectie a pasagerilor impotriva eventualelor intentii de folosire a explozibililor lichizi, pe aeroporturi si in alte noduri de transport de pe continent
    • Schimburi de liste cu pasageri ai curselor aeriene si alte informatii intre statele UE
    • Planuri, la scara UE, de a contracara recrutarea tinerilor musulmani de catre grupurile extremiste. Imamii ar urma sa fie instruiti in privinta unei versiuni „pasnice” a Islamului; profesorii europeni vor fi solicitati sa coopereze pentru combaterea sentimentului de alienare din randurile tinerilor musulmani din Europa
    • Masuri de reducere a imigratiei ilegale, de grabire a deportarii suspectilor de terorism si de extindere a folosirii sistemelor biometrice.
    • Pana acum, performantele la nivel comunitar in materie de cooperare antiterorista s-au dovedit destul de limitate, mai ales fiindca statele membre au (inca) suficienta independenta in materie de decizie asupra a ceea ce trebuie facut pentru a preveni atacurile teroriste.

  • Another BRIC in the wall

    Viitorul multor companii tine de un numar de oameni si de studierea unor pagini de internet. Cine va intelege asta va fi in stare sa reziste nu numai schimbarilor ce vor aparea dupa integrarea Romaniei in UE, cat mai ales provocarilor globalizarii, un loc unde actioneaza nu cele 80.000 de pagini de reglementari europene, ci o singura lege, cea a junglei.

     

    O revista americana de afaceri, nu foarte cunoscuta la noi dar care se afla pe primul loc in topul personal pentru prospetimea in idei pe care o aduce, a intocmit recent un clasament misto. Este vorba de cei ce conteaza si cei ce nu mai conteaza, conducatori de companii si personaje influente care fie au venit cu impulsuri noi in lumea afacerilor si sunt vizionari si deschisi noului, fie si-au epuizat ideile si acum sunt simple carcase golite care ocupa aproximativ degeaba fotolii capitonate. Nu o sa spun despre cine este vorba, unele propuneri sunt chiar surprinzatoare si o sa ma opresc numai la doua personaje colective, aflate pe primul loc si pe locul sapte in topul celor care conteaza.

     

    Pe primul loc se afla consumatorul (YOU, spun prietenii mei americani), dar nu consumatorul – leguma, care ia oricum ce i se ofera, fara sa puna intrebari si fara sa-si puna intrebari, ci consumatorul activ, care alege, analizeaza, influenteaza si, mai ales, comunica. Acest tip de consumator este indemnat sa creeze sloganuri pentru Delta Air Lines sau T-Mobile si influenteaza conceptia noilor produse ale celor de la Procter & Gamble sau Lego. Forumurile de discutii, expozitiile virtuale de fotografii, blogurile sunt atat uneltele folosite de consumatorul activ, cat si germenii din care va aparea urmatoarea forma a Internetului, urmatoarea etapa de dezvoltare a retelei mondiale – Web 3.0.

     

    Mai important pentru actualul context din Romania mi se par ocupantii locului sapte. Este vorba de cei 800 de milioane de cetateni ai planetei care, in urmatorul deceniu, vor intra in zona clasei de mijloc. Toata aceasta multime va veni, spun cei de la Goldman Sachs, din China, India, Rusia si Brazilia si vor avea un venit anual mai mare de 3.000 de dolari – putin dupa standardele occidentale, dar suficient pentru economia mondiala. Cei 800 de milioane vor avea de cheltuit, in fiecare an, cate 1.000 de miliarde de dolari pe produse si servicii moderne, de calitate rezonabila la preturi rezonabile, produse si servicii la care astazi cei 800 de milioane de oameni numai tanjesc.

     

    Este o oportunitate imensa. Si o provocare, pentru ca economiile statelor industrializate vor fi, daca nu cumva sunt deja, supuse unor presiuni fantastice de eficientizare. In acelasi timp si asupra zonei BRIC (Brazilia, Rusia, India, China) vor aparea presiuni si nevoi de schimbare. Primul exemplu care imi vine in minte este calitatea: daca actuala stare de lucruri va continua, scenariul cu un chinez care acum se multumeste cu bolul zilnic de orez, dar care in timp va deveni suficient de bogat incat sa strambe din nas in fata unui produs pe care scrie „Made in China“ este chiar posibil. Si de speculat.

     

    Romania, in tot acest scenariu, este ca fata imparatului dintr-o anume poveste – nici imbracata, nici dezbracata, nici calare, nici pe jos. Companiile sunt inca la inceputuri si pot specula oportunitatile de dezvoltare pe care le ofera actualul climat economic – tehnologizare, adaptarea produselor, plusurile de pe piata muncii. Mai trebuie inovatie si inspiratie si curaj. Inovatie si inspiratie pentru a concepe ceva deosebit, propriu, sclipitor, si curajul de a iesi din zona calduta romaneasca (daca as fi rautacios, i-as spune baltoaca statuta, noroc ca nu sunt).

     

    Lecturi mai vechi imi ofera si exemple – exista destui producatori de textile europeni ce imbraca chinezi cu pretentii (si nu, nu sunt din zona Armani) sau altii ce ofera asiaticilor exotisme de genul „limonada frantuzeasca produsa in baza retetei minune a lui tanti Claire“, in butelie de sticla, cu eticheta delicat desenata de mana si cu dop savant cu impletitura de sarma. Pretul rupe, dar cei 800 de milioane vor fi avand suficienti snobi.

     

    Si sa nu uitam ca micii pot fi o mancare stranie: in ochii celor din BRIC suntem la fel de exotici pe cat ni se par acum ei noua.

     

    Ca sa fac un joc de cuvinte mai mult sau mai putin ispirat, BRIC poate fi nu „another brick in the wall“, ci chiar caramida de la fundatia prosperitatii viitoare. De aici si titlul acestui text, voit gresit.

  • Altfel, despre paine si circ

    „Asta seara, relache!“ – e, parca, titlul unui roman  citit in adolescenta. Actiunea se petrece la circ, in noaptea in care pana si femeia cu barba a primit liber, pentru ca si la circ e bine sa-ti mai tragi sufletul.

     

    Observati, rogu-va, cat de poetica e imaginea aceasta pe care o folosim din reflex, fara a ne mai obosi s-o intelegem: a-ti „trage“ sufletul. Nu suflul, ci sufletul. De parca, prinsi in agitatia de zi cu zi, nu pierdem din vedere doar esentialul. Colac peste pupaza, ne mai pierdem, intrucatva, si sufletul, care se indeparteaza incet-incet si trebuie tras inapoi cumva, dupa cum ai trage de mana un copil neastamparat care da sa o zbugheasca pe bulevard, sau cum ti-ai trage de maneca prietenul in momentul in care simti ca e pe punctul de a o lua razna. Or, cata vreme, oricum, majoritatea lumii considera politica un soi de circ, profit si eu de momentul acesta de acalmie pe scena politica romaneasca pentru a raspunde unei intrebari prea mult timp amanate. Cum se face – m-au luat la rost cativa cititori – ca am lasat sa treaca necomentate, de parca n-ar fi fost, evenimente grave precum gripa aviara, inundatiile, cresterea economica remarcabila din ultimul an sau criza din sistemul sanitar? De ce ma incapatanez sa iau in serios circul si in gluma lucrurile cu adevarat serioase? De ce, altfel spus, ma pieptan, cand satul arde? Nu m-am saturat, oare, de circ? Nu vreau, cumva, si nitica paine?

     

    Marturisesc spasit: nu. Nu m-am saturat „de circ“. Ceea ce nu inseamna ca intorc, scarbit, capul atunci cand vad paine. Atata doar ca refuz sa amestec borcanele: painea si circul. Sa ne intelegem. latini fiind, de bine – de rau, orice referire la circ, trimite, automat, gandul la paine. E vorba despre acele asociatii reflexe, gen casa-masa, Stan si Bran, turcul si pistolul etc., atat de gustate si interpretate de psihologi si psihanalisti. Nu intamplator „panem et circenses“ – „paine si jocuri (jocuri de circ)“ – s-a insurubat bine in subconstientul roman si, prin forta civilizatiei (alt termen latin), in subconstientul multor altor popoare. Expresia e, in general, folosita cu dispret, ca un soi de dus rece peste capetele prea infierbantate ale „idealistilor“. Dati, altfel spus, poporului paine si circ pentru a-l transforma in „bobor“ care se multumeste cu putin: ragaie, behaie si, la o adica, voteaza. Alaturarea celor doi termeni – paine si circ – in epoca romana nu este intamplatoare. Desi in cercurile aristocratice greaca mai era inca „limba de salon“ – precum, mai spre zilele noastre, franceza -, sensul grec al politicii incepea deja sa dispara. Administratia, spiritul organizatoric, incepuse deja sa-i traga politicului presul de sub picioare.

     

    Forumul roman n-a supravietuit mult timp disparitiei Agorei grecesti. Incet, dar sigur, locul i-a fost luat de catre Colloseum, iar cetatenii, in adevaratul sens al cuvantului, au fost inlocuiti cu ceea ce grecii ar fi numit, cu o dispretuitoare ingaduinta, „mancatorii de lotusi“ – imbuibati si fericiti, dar stupizi. „Painea“ („lotusul“, „fericirea“) a devenit, de atunci incoace, cuvant de ordine, iar politica a degenerat, inevitabil, in „circ“. Asta se intampla cand incepi sa amesteci, cu voiosie, borcanele, privatul cu publicul si economicul/socialul cu politicul: iese un ghiveci din care nimeni nu mai pricepe mare lucru, dar asupra caruia isi poate da oricine cu parerea.

     

    Marx (iertata-mi fie vorba proasta) avea dreptate cand spunea ca revolutiile secolului al XVIII-lea au fost „imbracate in haine romane“. Dar nimeni, vorba Scripturii, nu traieste numai cu paine. Stiu: a vorbi despre pericolele „painii“, ale imbuibarii, poate parea cinic sau macar deplasat intr-o lume in care vietuirea de la o zi la alta este, zice-se, de ani buni, un sport national. Asa o fi?  Haideti sa vedem! Pai, daca cititi aceste randuri, se cheama ca fie aveti suficienti bani pentru a cumpara reviste adresate unui public-tinta, fie ca aveti acces la Internet – ambele situatii inimaginabile in conditii de reala subzistenta. De buna seama, raportat la venitul mediu al americanului, germanului sau spaniolului, romanul o duce prost. Dar raportat la nivelul de trai al nigerianului sau cel al ucraineanului? In definitiv, totul se rezuma la sistemul de referinta. Iar aici, va asigur – ca unul care salasuieste de o buna bucata de vreme prin cele strainataturi – intotdeauna se va gasi un sistem de referinta care sa va faca sa va simtiti marginalizati. Da, ai bani de gazda, dar n-ai bani de apartament. Da, ai casa, dar n-ai piscina. E o poveste fara de sfarsit. Si stim. Rational vorbind, stim ca e o poveste fara de sfarsit, dar nu ne putem abtine.

     

    Vorba Eclesiastului: nimic nou sub soare. Iaca de ce, daca tot pot sa aleg, prefer circul painii. De saturat nu te saturi niciodata, nici de una, nici de cealalta. Diferenta e insa cea dintre calitate si cantitate. La circ, vrei ceva „mai bun“. La paine, vrei ceva „mai mult“. Daca n-am scris – si nu voi scrie – despre gripa aviara sau despre inundatii, e pentru simplul motiv ca acestea, oricat de grave, nu au nimic de-a face cu politicul, inteles la modul cel mai propriu cu putinta. Au de-a face cu administratia, la fel precum saracia, drumurile cu hartoape sau lipsa aspirinei din galantar. Fara doar si poate, si acestea reprezinta probleme cat se poate de serioase. Dar sunt probleme ale „painii“, nu ale „circului“. Sunt probleme ale guvernului, caruia nu degeaba i se mai zice „executiv“. E, care va sa zica, naimit sa execute ceea ce-i ordona politicul, nu invers. Daca tot se cuvine sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului, iar lui Dumnezeu, ce-i al lui Dumnezeu, de ce sa nu-i dam si painii ce-i al painii, iar circului ce-i al sau?

     

    P.S. Scriu aceste randuri la ora la care asa-numita „provocare iraniana“ pe platforma maritima „Orizont“ e, inca, in plina desfasurare. Teoretic vorbind, da, un asemenea act ar putea reprezenta un „casus belli“. Si-atunci cum imi permit sa vorbesc despre un „moment de acalmie pe scena politica“? Pai, pentru simplul motiv ca am rezerve mari in a califica, automat, politica externa drept… politica. Politica, prin insasi natura ei, presupune egalitatea partenerilor de dialog, ceea ce, pe scena internationala, nu se aplica. E un alt fel de paine. Mai amara, ce-i drept, de cele mai multe ori, pentru statele mici, dar tot paine.