Blog

  • Opere rock pe gheata

    Proaspat castigatori ai Premiului Muzical Mercury din Marea Britanie, The Klaxons arata ca stiu sa faca valuri inventand un nou gen muzical, chiar daca nu au prea multe in comun cu acesta.


    Exista un motiv intemeiat pentru care iti vine sa-ti lipesti urechile cu Moment atunci când mergi prin cluburile românesti, si anume ca România nu a avut niciodata o miscare rave. In Marea Britanie, supercluburile si „cultura de club“ sunt un fenomen care s-a petrecut numai pentru ca in 1994 politia a interzis adunarile in aer liber si muzica definita ca fiind constituita numai din „batai repetitive“. Scena rave a durat vreo cinci ani, dar a avut un impact ce nu poate fi inlaturat. Cluburile din Marea Britanie inca mai pastreaza o oarecare atmosfera in care nu exista clase sociale, fiind acel gen de loc unde fii de parlamentari se amesteca si cu muncitori din constructii, si cu distribuitori de droguri someri. Sunt acel gen de locuri unde este obligatoriu sa intri in vorba cu cineva pe care nu l-ai mai vazut pâna atunci. Ceea ce nu se datoreaza exclusiv drogurilor. Este o ramasita a spiritului rave.

     

    Nu trebuie uitate câteva chestiuni despre scena rave:

    1) Muzica a fost, in principal, la fel de interesanta ca ascultarea unui om care gaureste strada;

    2) Moda timpului a fost de-a dreptul ridicola (Manusi albe? Veste? Poftim?);

    3) Raverii insisi erau niste oameni care nu stiau pe ce lume se afla, semanând cu niste maimute care aveau in plus avantajul degetelor opozabile. Totusi, ceea ce avea rave-ul era o energie uriasa. O bucurie ca lucrurile se schimbau, ca se putea face ceva ce nu se mai facuse pâna atunci.

     

    Acesta este spiritul pe care l-au valorificat The Klaxons. Saptamâna trecuta, albumul lor de debut intitulat „Myths of the Near Future“ („Miturile viitorului apropiat“) a câstigat Premiul Muzical Mercury in Marea Britanie, invingand-o pe Amy Winehouse, considerata favorita. Daca vrei sa faci valuri in lumea muzicii, atunci nu exista solutie mai buna ca inventarea unui nou gen muzical, ceea ce au facut cei de la The Klaxons. „Nu-Rave“ este un gen muzical imposibil de definit fara a-i mentiona. In afara de Hadouken! (atentie la semnul de exclamatie obligatoriu), e greu sa te gândesti la o alta trupa care se sa incadreze in specificatiile nu-rave. Chiar daca sunt pionerii acestui nou gen, The Klaxons au la fel de multe in comun cu rave-ul ca Dolly Parton.


    Cu o combinatie cât se poate de traditionala de tobe si chitare, nu e deloc surprinzator ca The Klaxons nu suna foarte rave. Unele dintre piesele lor includ, intr-adevar, claxoane pneumatice (foarte rave), sirene (foarte rave) si diverse chitaituri electronice. In plus, LP-ul contine si o preluare dupa piesa rave din anii nouazeci interpretata de catre Grace, „Not Over Yet“. In afara de asta, insa, trupa paseste ferm pe teritoriul indie. Ca niste jefuitori de morminte moderni, The Klaxons au furat cele mai bune aspecte ale rave-ului, lasând in urma doar cadavrul in putrefactie. Iar ceea ce merita furat nu e muzica, ci energia.


    Pe lânga faptul ca au inventat un gen, The Klaxons au reusit sa atraga si atentia mass-media gratie trupei de fani devotati care ii urmeaza la fiecare concert si care o iau razna la fiecare piesa, readucand la moda betele luminoase. Au reusit sa pastreze acest sentiment de euforie haotica si in inregistrarile lor si, din acest motiv, „Myths of the Near Future“ nu e usor de ascultat. In ciuda unor piese de-a dreptul datatoare de dependenta, numai bune de difuzat la radio, prezentate pe single-uri ca „Golden Skans“, cea mai mare parte a LP-ului este mult prea zgomotoasa  – si experimentala – ca sa stea alaturi de muzica altor trupe indie mai conventionale ca Bloc Party.


    Daca eram in locul lor, eu as fi renuntat la eticheta de „Nu-Rave“ si as fi dat alt nume miscarii din care fac parte: „Nu-Prog“. Muzica pe care o fac The Klaxons seamana mai degraba cu rockul progresiv al anilor saptezeci. Sa examinam probele. Primul lor LP este un album concept despre „viitor“, face parte dintr-o „trilogie de trei albume care trateaza despre trecut si viitor“, citeaza texte literare culte (titlul „Myths of the Near Future“ este inspirat de cartea ononima a autorului JG Ballard),  iar numele lor este luat din „Manifestul futurist“. Vi-l puteti inchipui pe Noel Gallagher citându-l pe Thomas Pynchon in versurile lui? Exact. The Klaxons au acelasi stil de glume intelectuale pe care le-ar face un student la arte si la care te-ai astepta din partea unor trupe progresive ca Pink Floyd sau Yes. Asteptati-va ca nu peste multa vreme sa-i vedeti ca incep lucrul la o opera rock care se va monta pe gheata.

     

    In romaneste de Loredana FrATilA-Cristescu

  • Intalnire la varf

    Romanul lui Daniel Kehlman, aparut acum doi ani, reprezinta fara indoiala cel mai mare succes de public pe care literatura germana l-a cunoscut in ultimele decenii. Drepturile de traducere au fost achizitionate in circa 30 de tari (inclusiv Coreea si Statele Unite), iar tirajul a atins 1 milion de exemplare.

     

     

    Autorul si-a scris cartea la varsta de 30 de ani (acum are 32), a mai avut o iesire spectaculoasa in public, cu romanul „Eu si Kaminski“, si a primit circa 12 recompense literare prestigioase, printre care premiul Candide si premiul Kleist. In acest volum, Kehlman isi foloseste puterea fanteziei pentru a-i face sa retraiasca pe doi dintre colosii gandirii germane. Pornind de la un principiu de arta poetica pe care il si teoretizeaza („Naratorul opereaza cu realitatea. Cu dorinta de a corecta ceea ce exista potrivit propriei imaginatii, el inventeaza o a doua realitate, privata“), el realizeaza o intalnire culturala la varf, potrivit careia Humboldt isi incruciseaza drumurile cu Gauss, in anul de gratie 1828, in timpul unui congres stiintific la Berlin. Prin numeroase flashback-uri, Kehlman relateaza evenimente marcante din viata celor doi, pictand astfel doua personaje ce pot fi considerate drept niste incarnari tipice ale caracterului national german. O face cu familiaritate, fara respectul intepenit in care se transforma uneori adoratia si aducand o tonica adiere de umor peste toata povestea. Unul dintre genii este naturalistul si exploratorul Alexander von Humboldt (1769-1859). El paraseste viata burgheza, isi croieste drum prin padurea virgina, intalneste monstri marini si canibali, navigheaza pe Orinoco, gusta otravuri, numara paduchii din parul indigenilor, urca pe coastele vulcanilor si nu iubeste femeile. Este omul despre care in Rusia se spunea ca „stie tot ce se poate sti“. Celalalt este Carl Friedrich Gauss (1777-1855), „printul matematicilor“, astronom de geniu.

     

    El sare din patul nuptial ca sa noteze o formula, studiaza teoria probabilitatilor, descopera faimoasa curba ce-i poarta numele, calculeaza orbita planetei Ceres cu o inspaimantatoare exactitate si uraste calatoriile. Ce se intampla atunci cand orbitele a doua mari spirite se intalnesc? Doi oameni innebuniti dupa stiinta, cu viata si delirurile lor, ridicoli si gigantici in acelasi timp, sunt adusi unul langa celalalt de o concluzie nu tocmai stenica: intelegerea geniala a lumii se asociaza, in general, cu un radical dezinteres fata de oamenii din jur.

     

    Daniel Kehlmann, „Masurarea lumii“,

    Editura Humanitas, Bucuresti, 2007

  • Noutati

    Chicklit a la russe

     

    Primul roman chicklit rusesc apare la editura Polirom sub semnatura Oksanei Robski. Sotul ei, un oligarh moscovit, a fost ucis cu cativa ani in urma, iar tanara si frumoasa vaduva, desi a perceput totul ca pe o tragedie, a gasit puterea sa-si transforme experienta intr-o carte. Un roman captivant, scris parca de un condei cu experienta, in care eroina (o copie la indigo a autoarei) explica, temeinic si cu argumente neortodoxe, cum se poate pune mana pe un sot bogat. Acest roman care demonstreaza ca, in conditii de stepa, crima poate deveni „casual“, s-a vandut ca painea calda si a facut din autoare un personaj de faima. Absolventa de jurnalistica si regie de film, Oksana Robski a realizat deja scenariul pentru adaptarea cinematografica a romanului ei. In plus, anima un show televizat in care da sfaturi competente tinerelor rusoaice care vor sa faca un mariaj reusit cu un barbat puternic si bogat.

     

    Oksana Robski, „Casual“,

    Editura Polirom, Iasi, 2007

     

     

    Dragostea, bat-o vina!

     

    La statura de vedeta internationala a lui Kate Moss au contribuit, mai mult inca decat talia sa filiforma si fata sa frumoasa, dar stranie, povestile sale de amor rock-and-roll. „Dupa controversa ce a inconjurat campania Calvin Klein, a avut norocul sa faca un cuplu cu Johnny Depp. Aceasta a catapultat-o in universul celebritatilor“, explica Fred Vermorel, autorul volumului „Kate Moss: Addicted to Love“. Intre 1994 si 1997, evolutia celor doi, de la certuri oribile la clipe de desavarsita armonie, vor fi urmarite cu aviditate de presa de scandal. Dupa despartirea de Johnny, va continua sa-i incante pe paparazzi cu numeroasele ei legaturi amoroase. Mai mult decat de droguri, Moss este dependenta de dragoste, sustine acelasi Vermorel. Leonardo Di Caprio, Antony Langdon, Johnny Knoxville, Mario Sorrenti, Billy Zane, Jake Chapman si Pete Doherty sunt doar cateva nume din lunga lista de amanti ce i-au fost atribuiti.

     

    Fred Vermorel, „Kate Moss: Dependenta de dragoste“,

    Editura Allfa, Bucuresti, 2007

  • Muntele vrajit

    Condamnata la parasire in anii ’30 de autoritatile care se temeau ca stancile de sub ea s-ar putea surpa, localitatea medievala fortificata Calcata, situata la aproape 50 de kilometri la nord de Roma, a renascut incepand cu anii ’60, atunci cand a fost descoperita de catre artisti si boemi – italieni si straini deopotriva – care si-au stabilit caminul acolo, in stilul unei perfecte comunitati hippy.

     

    RENOVARE: Mutati in casele de piatra abandonate pe care le-au cumparat de la proprietarii fericiti sa le poata vinde, artistii le-au renovat, au reparat aleile pavate cu bolovani si au transformat mare parte dintre pesterile de sub sat in locuinte subterane. Tot ei au reusit sa convinga autoritatile sa revoce condamnarea la moarte a localitatii.


    ATRACTII: Noii locuitori au deschis cafenele, restaurante si galerii de arta, una dintre cele mai interesante fiind Studio d’Arte Porta Segreta, o galerie subterana condusa de pictorul Giancarlo Croce, care expune si operele sculptorului local Costantino Morosin, realizate din roca si tuf vulcanic procurate din imprejurimi.

     

    CAZARE: Cei ce vor sa poposeasca aici se pot caza in camere din casele localnicilor, la preturi pornind de la 20 de euro pe noapte. Exista si o agentie de turism locala, I Sensi della Terra, care inchiriaza camere in sat, cel mai frecvent pentru un weekend sau doua-trei zile. Probabil ca atat ar fi suficient pentru a percepe energiile pozitive ale locului, caci unul din motivele care i-au atras aici pe boemi si, mai nou, pe cei sedusi de moda new-age este legenda despre energia speciala emanata de stancile vulcanice de sub Calcata. Triburile faliscilor, care au salasluit in aceasta regiune inainte de fondarea Romei, considerau muntele de aici drept loc sacru, un fel de Stonehenge peninsular.


    CIUDATENII: Calcata are o veche istorie de bizarerii. La scurt timp dupa jefuirea Romei din 1527, cand armatele lui Carol Quintul au distrus orasul, un soldat german a sosit la Calcata purtand cu el o relicva ce se spune ca ar fi fost pielea rezultata de la taierea imprejur a Mantuitorului. Relicva i-a fost confiscata soldatului, dar a ramas in localitate, pentru a disparea misterios in 1983, locuitorii jurandu-se ca a luat-o Vaticanul. Tot la capitolul ciudatenii se inscrie si o fresca reprezentandu-l pe Jimi Hendrix, pictata pe zidul unei case din secolul al XVIII-lea.

     

    NOBILIMEA: Nu toti cei ce vin la Calcata sunt manati de dorinta de a-si explora veleitatile artistice. Exista si oameni atrasi de frumusetea localitatii, unul dintre cele mai bine pastrate sate medievale din Italia. Printre acestia se numara reprezentantul uneia dintre cele mai vechi familii nobiliare din Europa, printul Stefano Massimo, a carui familie a detinut Calcata in secolul al XIX-lea si care in prezent are un conac in partea de sud-est a satului. 

     

    CA LA TARA: Satul e un loc in care, daca vrei sa scoti bani de la un bancomat, sa trimiti o scrisoare sau sa te bucuri de alte avantaje ale modernitatii trebuie sa te deplasezi la Calcata Nuova, noua asezare in care s-au refugiat locuitorii originari din Calcata. Locuitorii cei noi nu sunt insa deranjati, pentru ca in acest colt de lume pot umbla linistiti pe drum in pijama, cu un pahar de vin sau o ceasca de cafea in mana, fara sa-i admonesteze nimeni.

  • Sucu contra Sucu

    Camelia Sucu deschide in aceasta saptamana primul magazin Natuzzi din Romania. Acesta este doar primul pas in extinderea Class, compania pe care o conduce si care va concura Mobexpert – afacere de unde Camelia Sucu a iesit dupa ce a primit 40 de milioane de euro de la fostul ei sot, Dan Viorel Sucu.

     

    In aprilie, Dan Sucu devenea „cel mai indatorat om din Romania“, iar fosta sa sotie Camelia era femeia de afaceri cu cele mai multe lichiditati, dintr-o tranzactie de circa 40 de milioane de euro – vanzarea a 40% din grupul Mobexpert.

     

    Asaltata de propuneri de afaceri, de bancheri si de investitori, Camelia Sucu a preferat sa se concentreze pe afacerea sa principala – Class, fosta divizie de mobilier de lux a grupului Mobexpert, fara a ignora totusi piata imobiliara, afacerea momentului in Romania. „Investesc cat de mult pot in imobiliare“, spune, intr-o discutie cu BUSINESS Magazin, Camelia Sucu. A luat terenuri, iar pretul unora deja s-a dublat. „Am facut deja primul profit din imobiliare“, sustine ea, cu un zambet pe buze, dar completeaza rapid: „acesti bani vreau sa-i investesc in constructie“.

     

    Ce fel de constructii inca nu vrea sa spuna, dar enumera cu placere „santierele“ in care este implicata pentru dezvoltarea afacerii Class. Compania isi construieste acum un nou sediu intr-o casa din Dorobanti. In ziua interviului – care a avut loc in magazinul Class din Pipera – Camelia Sucu era pe ultima suta de metri cu amenajarea magazinului Natuzzi din zona Unirii. Nu in ultimul rand, compania are un showroom in cadrul ansamblului rezidential Peninsula, dezvoltat de Neocity in cartierul Colentina. Iar ultimele doua arata directia pe care o imprima acum Camelia Sucu afacerii sale: extinderea Class cu noi game de produse, dar mai ales catre un nou gen de clienti. Sau, cum spune chiar ea, „ma concentrez pe dezvoltarea Class atat pe orizontala, cat si pe verticala“.

     

    Class a aparut in 1994 si a fost, vreme de multi ani, instrumentul comercial de import al Mobexpert. Abia anul trecut, Class s-a desprins complet si Dan Sucu i-a vandut Cameliei actiunile pe care le detinea in aceasta companie, ca parte a tranzactiei mai complexe de separare a afacerilor celor doi. Acum, compania profita de cresterea pietei imobiliare, care a dus si la cresterea pietei comerciale de bunuri casnice si mobilier. „Am adaugat noi furnizori, pentru ca se simtea nevoia stratificarii mult mai clare a ceea ce inseamna nisa de lux“, explica Camelia Sucu.

     

    Insa marea schimbare ar putea veni din atacarea unor noi segmente de pret. „Am dorinta de a intra in casele cat mai multor oameni“, spune ea. In trecut, povesteste Camelia Sucu, simtea din discutiile cu clientii nevoia unei oferte mai reduse ca pret. „Dar nu puteam cobori, pentru ca intram in competitie directa cu Mobexpert.“ Acum, fiindca este independent si nu mai e parte a unui grup mare si cu forta financiara, Class are nevoie si de volume mai mari de vanzari. Ca urmare, se pregatesc noi game de produse, cu preturi ceva mai reduse. Ceea ce inseamna ca, desi Camelia Sucu nu o spune explicit, Class va concura si cu Mobexpert de acum inainte. „Nu-mi doresc neaparat sa concurez cu Mobexpert, dar fiecare trebuie sa-si gaseasca un segment de piata.“

     

    Noua directie imprimata afacerii Class urmareste evolutia pietei imobiliare. Dupa multi ani in care constructiile rezidentiale noi se adresau aproape exclusiv oamenilor cu venituri mari si foarte mari, in ultimii doi ani accentul a cazut pe locuintele destinate clasei medii. „Nu o sa stau departe de piata imobiliara“, spune Camelia Sucu; intentia e demonstrata de showroom-ul din cadrul ansamblului Peninsula, dar si de planurile de a deschide reprezentante similare si in alte complexuri rezidentiale aflate in lucru. „Dorinta mea nu e numai de a deschide magazine, ci mai ales de a deschide showroom-uri in cadrul complexurilor rezidentiale“, spune Camelia Sucu. Ceea ce nu inseamna ca nu va continua extinderea retelei comerciale. Pe langa magazinul Natuzzi, deschis in aceasta saptamana, vor mai fi deschise anul viitor in februarie inca doua, in Constanta si Cluj. Reteaua Class are acum cinci magazine – trei la Bucuresti, unul la Constanta si inca unul in Iasi – si a realizat anul trecut vanzari de aproape cinci milioane de euro.

     

    Noul magazin a necesitat investitii de 600.000 de euro in amenajare si marfa. Natuzzi, cel mai mare producator italian de canapele, este partener al Class inca din 1995. Camelia Sucu isi aminteste cum a pornit relatia in urma cu 12 ani. „Am deschis magazinul din Stefan cel Mare, prima noastra proprietate“, spune ea – la acea vreme era vorba sa fie un magazin pentru canapelele Natuzzi, sloganul de atunci al companiei fiind „400 de culori in 200 de modele“. „Eu am amenajat atunci cum stiam ca doreste romanul – nu numai canapele, ci si alte obiecte de mobilier, accesorii, iar italienii nu au fost fericiti de alegerea mea. Acum deschid 1.200 de metri patrati in Bulevardul Unirii – un spatiu dupa noul concept Natuzzi – care are tot ce mi-am imaginat eu in 1995.“

     

    In afara de constructii si de comertul cu mobila, are in plan si o alta afacere, legata de Class: sa investeasca in productie. Class are o echipa de tineri designeri care isi pot valorifica astfel creatiile. Dar resursele Cameliei Sucu par inepuizabile: „Am un business care este de baza, mai sunt si altele pe alaturi. Dar e imposibil sa nu ma mai bag in alte doua afaceri“. Cat priveste un mai vechi vis al ei, acela de a construi o clinica privata – spune ca nu s-a materializat inca – „dar nu, nu am uitat de centrul medical“.

     

    Dupa ce a primit cele aproape 40 de milioane de euro de la fostul sot, Camelia Sucu a fost asaltata de propuneri de servicii de private banking sau de investitii de la mai multe banci. A considerat insa ca nu e momentul, din punctul de vedere al mediului de afaceri: „Cred ca sunt cunoscuta ca un om care stie ce sa faca cu banii.“ E drept ca o parte din bani a alocat-o unui trust pentru cele doua fiice, alta parte fiind alocata investitiilor in Class, dar grosul banilor este disponibil pentru alte investitii.

     

    De baza vor ramane cele imobiliare, in care Camelia Sucu nu doreste neaparat sa se aventureze de una singura. „Intotdeauna mi-au placut partenerii de afaceri, dar de data asta o sa fie cel putin 50-50%“; aluzia e la Mobexpert, afacerea pe care a creat-o alaturi de Dan Sucu, si unde partea ei a fost de numai 40%. A iesit din actionariatul Mobexpert printr-o tranzactie comerciala incheiata inainte de pronuntarea divortului si incheierea partajului. „Daca cei doi asociati nu stiau sa mearga impreuna, venirea IKEA avea sa afecteze puternic Mobexpert. Nu am fi putut construi nimic“, afirma acum, la noua luni dupa semnarea contractului de vanzare a celor 40% din actiuni. „Eu ma pot concentra acum pe Class, Dan (Dan Sucu – n.red.) pe Mobexpert.“

     

    Intr-o declaratie de la inceputul acestui an pentru BUSINESS Magazin, Camelia Sucu comenta ca ar fi putut obtine mai multi bani pe actiunile detinute, dar ca decizia vanzarii a fost luata si din considerente sentimentale, nu numai din ratiuni de business. „Am facut compromisuri din postura de actionar minoritar, dar si din postura de partener intr-o afacere la a carei creatie am contribuit si pe care voiam sa o vad ca rezista si se dezvolta in continuare“, spune ea acum. Mai ales ca nu exclude posibilitatea revenirii in afacerea Mobexpert. Dan Sucu spunea in aprilie ca analizeaza oportunitatea vanzarii unui pachet de 25% din actiunile Mobexpert pe piata de capital, listand astfel grupul la bursa. Dupa plata celor 40 de milioane de euro, dintre care 32 de milioane provin de la Alpha Bank, Dan Sucu spunea despre el ca este probabil „cea mai indatorata persoana din Romania“ si ca nu se simte confortabil cu aceasta pozitie. Planuita cotare la bursa i-ar oferi lui Dan Sucu lichiditatile necesare pentru a-si rambursa creditul, iar fostei sale sotii oportunitatea de a cumpara actiuni Mobexpert.

     

    Pasionata de masini si de viteza, Camelia Sucu s-a miscat rapid in cele cinci luni de cand a incasat una dintre cele mai mari sume platite cash in mediul romanesc de afaceri. Insa continua sa mearga cu acceleratia la podea. „Daca ma intreaba cineva de ce nu ma relaxez, de ce mai vreau bani, nu pot sa-i raspund decat ca businessul este un joc in care intri, te antrenezi, te lupti, competitia te intareste.“ Si ajunge inevitabil la analogia cu sportul: „Fac cu multa pasiune ceea ce fac. Imi place competitia. Nu conteaza cate concursuri ai castigat cand esti sportiv, cat te tin picioarele concurezi“.

  • Class in cifre

    • 1994 – Anul infiintarii
    • 2006 – Desprinderea de grupul Mobexpert
    • 5 mil. euro – Vanzari realizate in 2006
    • 5 – Numar de magazine existente: trei in Bucuresti si cate unul in Constanta si Iasi.
    • 12 ani – Durata relatiei de afaceri dintre Class si producatorul italian Natuzzi
    • 600.000 de euro – Valoarea investitiei in amenajarea magazinului Natuzzi cu o suprafata de 1.200 de metri patrati

  • Vinul din 2007, mai dulce, mai aromat

    Cu toata amenintarea secetei, recolta de struguri din acest an s-a dovedit a fi cea mai buna din ultimii ani. Ceea ce inseamna ca vinurile vor fi mai tari, mai aromate, mai bune. implicit, producatorii, presati de invazia importurilor, au o sansa reala de contraatac.

     

    Chiar daca importurile de vin au crescut in prima parte a acestui an cu 32%, in timp ce asteptarile companiilor din piata se indreptau mai degraba spre volume de cateva ori mai mari, presiunea pe care o suporta vinurile romanesti la raft este deja uriasa. Anul trecut a adus o explozie a importurilor de vin, ce au crescut de peste trei ori fata de 2005, ajungand la 13,5 milioane de euro. 2006 a marcat si o premiera pe piata romaneasca: importurile de vinuri au fost mai mari decat exporturile. Practic, invazia sticlelor de vin cu nume straine se poate vedea cu ochiul liber pe rafturile magazinelor – de la cele de specialitate si pana la raioanele super si hipermarketurilor.

     

    In acest context, majoritatea vinurilor romanesti au un dezavantaj in fata celor straine: pretul mai mare. „Exista multi operatori – atat romani, cat si straini – ce-si disputa segmentul mediu de pret, cu etichete ce afiseaza preturi cuprinse intre 10 si 100 de lei“, declara Catalin Paduraru, director general al retelei de magazine Vinexpert. Concurenta exclude posibilitatea unor scumpiri pentru vinurile romanesti, afirma Mihai Partic, director al Asociatiei de Vinuri Spumoase si Spumante (AVSS); vinurile autohtone sunt „oricum sub presiunea importurilor, care au invadat piata, unele de o calitate indoielnica, dupa cum indica si specificatia de pe etichete – «vin de masa»“, spune Partic. Piata romaneasca absoarbe insa astfel de produse, pentru ca este obisnuita: din productia totala de vin romanesc, ponderea celor cu denumire de origine controlata (DOC – segmentul premium) este de pana in 10%, diferenta fiind acoperita de cele de calitate superioara (VS – segmentul mediu) si de vinurile de masa (VM – segmentul economic).

     

    Or, cea mai mare parte a vinurilor de import au preturi mai mici chiar decat cele autohtone, pentru ca „romanii cumpara in continuare vinuri ieftine si nu exista o cultura in domeniu“, afirma Partic. Vinurile straine vor ajunge anul acesta sa detina, conform unor estimari, cam 30% din piata, incluzand insa si vagoanele de marfa de peste hotare ce intra in fabricile romanesti. „Aceste vinuri poarta etichetele producatorilor romani, chiar daca afiseaza mentiunea «produs in UE»“, spune Paduraru. In plus, producatorii cu traditie (cum ar fi companiile italiene) asalteaza rafturile magazinelor romanesti, unde au descoperit o buna piata de desfacere.

     

    Tarile cu exporturi mari de vinuri – Spania, Italia sau Chile – au gasit in Romania un spatiu cu atat mai primitor cu cat anul trecut au fost puse la vanzare vinurile produse in 2005, an cu o recolta slaba. Din cauza inundatiilor din urma cu doi ani, cantitatea de struguri s-a plasat atunci la jumatate fata de anii obisnuiti, iar sectorul viticol a inregistrat pierderi de 120 de milioane de euro.

     

    Pentru producatorii de talie mica, o recolta proasta poate fi fatala. Un exemplu este producatorul de vinuri Vinterra International, un joint-venture romano-olandez ce detine 100 de hectare de vita-de-vie, care a intrat in insolventa din cauza unor datorii de cateva sute de mii de euro la banci. Din cauza recoltei slabe din 2005, dublata de aprecierea leului, compania nu poate plati o serie de datorii catre banci si stat, motiv pentru care a cerut regim de insolventa pentru trei ani, interval in care sa fie scutita de plata datoriilor. 2007 inclina insa balanta in favoarea producatorilor romani, care primesc un adevarat balon de oxigen in lupta cu produsele de peste hotare. „Temperaturile mult prea ridicate din acest an nu au avut efecte negative asupra vitei-de-vie, deoarece am acoperit deficitul de apa din pamant prin irigatii“, spune Cosmin Popescu, administratorul Murfatlar, cea mai mare companie de profil de pe piata romaneasca. Compania detine cea mai intinsa suprafata cu vii din Romania (3.000 ha), cea mai mare crama din tara (cu o capacitate de 31 de milioane de litri) si are o cota de 30% din piata, conform estimarilor proprii. Previziunile pentru acest an se refera la vanzari de 42 de milioane de euro, fata de 36 de milioane de euro anul trecut.

     

    Murfatlar insa nu este singurul producator ce are de castigat de pe urma caldurii din 2007. „Calitativ, recolta de struguri e buna si foarte buna“, spune Mihai Partic. Unele zone au avut mai mult de castigat decat altele, de cele mai bune recolte bucurandu-se viile din Murfatlar si cele din zona Dealu Mare (ce cuprinde Tohani, Valea Calugareasca si Dragasani).

     

    Ioan Buia, directorul complexului de vinificatie Jidvei, spune ca, din cauza caldurii, recoltarea strugurilor a inceput cu doua-trei saptamani mai devreme fata de anii obisnuiti, ceea ce inseamna ca in anumite regiuni culesul strugurilor a inceput inca de la sfarsitul lui august, fata de data traditionala de 15 septembrie sau de alti ani cand perioada de recoltare era impinsa spre finalul lunii. In ciuda secetei si a caniculei prelungite sau a ploilor cazute chiar inainte de recoltare, strugurii n-au fost insa nici inferiori calitativ si nici mai putini decat in alti ani.

     

    Cantitativ, recolta este comparabila cu cea din alti ani. „Media la hectar este la nivel national, dupa estimarile noastre, in jur de 5 tone de struguri, iar pentru soiurile de masa cantitatea medie se apropie de 6,8 tone la hectar“, declara Partic. In aceste conditii, Ovidiu Gheorghe, director general al Patronatului National al Viei si Vinului, estimeaza pentru anul acesta o productie de vin la nivel national de aproximativ 5,5 milioane de hectolitri.

     

    Recolta medie la hectar nu este insa mare, comparativ cu alte tari, explica directorul AVSS, motivul principal fiind varsta viilor – majoritatea sunt prea batrane pentru a mai asigura recolte bogate. „In toata tara sunt acum 3.000 de hectare de vie tanara (pana in trei ani)“, sustine Partic, ceea ce inseamna mai putin de 3% din totalul suprafetei cultivate cu vita-de-vie. Dar situatia se va schimba rapid, crede reprezentantul ANSS, pentru ca producatorii romani au invatat sa se foloseasca de fondurile europene: deja au fost absorbite peste 85% din fondurile europene dedicate sezonului 2006-2007. Iar pentru perioada urmatoare, valoarea proiectelor depuse depaseste 40 de milioane de euro, desi informatiile neoficiale indica un buget „european“ de doar 23 de milioane de euro.

     

    In aceste conditii, exista doua variante, e de parere Partic: „fie creste plafonul pentru sumele dedicate fermierilor romani cu vita-de-vie, fie o parte din dosare vor fi reportate pe urmatorul sezon“. Deocamdata, suma nu este batuta in cuie, iar directorul general al PNVV, Ovidiu Gheorghe, spera ca bugetul de investitii din fonduri europene sa creasca macar pana la 30 de milioane de euro.

     

    Pana la aprobarea proiectelor de investitii din fonduri europene, producatorii de vinuri savureaza insa bucuria unei recolte ce le asigura un loc mai bun decat in alti ani pe rafturile magazinelor.

  • La raft sau in damigeana

    Consumul de vin a intrat in ultimii zece ani intr-un con de umbra, anul trecut fiind marcate primele cresteri dupa ani buni de regres al vanzarilor. Principalul motiv al scaderii consumului a fost promovarea agresiva a altor tipuri de bauturi alcoolice, fie bere sau spirtoase.

     

    CONSUM Media anuala a consumului pe cap de locuitor se apropie de 27 de litri, cantitate ce cuprinde vinul produs in gospodarii proprii si vanzarile la negru.

     

    LA STICLA Consumul de vin imbuteliat inseamna doar 9% din totalul productiei (doar 3 litri pe cap de locuitor anual), in timp ce vanzarile de vin la sticla ajung la 59 de litri pe cap de locuitor in Franta sau 47 de litri in Spania.

     

    PREFERINTE Aproape trei sferturi din vanzarile de pe piata romaneasca sunt adjudecate de vinurile albe, spre deosebire de alte piete europene, unde preferintele sunt indreptate covarsitor (peste 80%) catre vinurile rosii seci si demiseci.

     

    CONCURENTA Cei mai importanti producatori de vin din Romania sunt Murfatlar, Vincon, Jidvei, Cotnari, Halewood Romania, Vinexpert Focsani, Tohani si Cramele Recas.

  • MANAGEMENT: Strategia de investitii a lui Sorin Stoica dupa vanzarea Dasimpex

    Daca ar fi pokerist, despre Sorin Stoica s-ar putea spune ca este un jucator nu la doua, ci la sase capete. Dupa ce si-a vandut afacerea cu care a debutat, Stoica a inceput sa investeasca, pe banda rulanta in altele noi.

     

    Ceea ce incerc eu sa fac pe termen lung este sa devin un fel de «serial business maker», un fondator in serie de firme“, zice Sorin Stoica – iar pe masura ce acestea se dezvolta suficient, sa le vanda ca „business la cheie“ si sa inceapa altele noi. Sau, altfel spus, sa iasa din umbra afacerii de retail de telefoane mobile Dasimpex, pe care a vandut-o anul trecut fondului spaniol de investitii GED Capital,  pentru aproximativ 4,5 milioane de euro.

     

    Primul pas a fost sa demisioneze in urma cu cateva luni din functia de director general, iar din iulie nu mai face parte nici din consiliul director al companiei. Astfel ca singurul lucru care-l mai leaga acum de Dasimpex este un pachet minoritar de actiuni.

     

    Investitiile sale in start-up-uri se apropie acum de 2,5 milioane de euro. In imobiliare a plasat deja 1,5 milioane de euro si mai planuieste o investitie de jumatate de milion pana la sfarsitul acestui an. Iar pe langa banii pusi „la ciorap“, Stoica a intrat si pe domeniul financiar, investind sume pe bursa si pe piata monetara. „Sumele sunt insa foarte mici momentan. Vorbim de  100.000 de euro plasati pe bursa, in SIF-uri, BRD si Banca Transilvania. Cat despre piata Forex, jocul de-abia incepe.“

     

    Numarul afacerilor pe care le detine a ajuns la cinci, iar la acestea ar mai urma sa se adauge inca vreo patru in urmatorii trei ani. Majoritatea sunt concentrate in Piatra-Neamt, spune Stoica. Planurile lui vizeaza, in toate cazurile, cresterea pe timp de trei sau patru ani, urmata de un exit.

     

    1. Prima afacere, pornita in paralel cu Dasimpex, a fost o clinica medicala in Piatra-Neamt – Dasimed, deschisa in 2002. Investitia initiala este printre cele mai mari facute pana acum de Stoica – in jur de 250.000 de euro.

     

    In prezent, clinica are cinci cabinete principale, in care functioneaza mai multe specializari, de la medicina de familie si stomatologie la ORL sau psihologie. Avantajul Dasimed este un contract important incheiat cu clinica Medicover, prin care asigura servicii medicale pentru aproape toate bancile din Piatra-Neamt, dar si pentru companii precum Transelectrica si in general filialele locale ale marilor companii cu sediul central la Bucuresti.

     

    „Deocamdata este o clinica mica, dar planul meu, inca nu foarte bine conturat, este sa o aduc la un moment dat la dimensiuni mai mari, eventual si cu posibilitati de internare pentru pacienti“, isi dezvaluie Stoica planurile. „Un alt lucru pe care as vrea sa-l dezvolt este partea de abonamente de sanatate, concept care nu a prins in provincie.“

     

    Cati bani ies din serviciile medicale? Putini. Este drept, afacerea nu a incheiat niciodata pe minus, pe fondul succesului pe care il au serviciile cu plata, precum stomatologia, oftalmologia sau ginecologia. Anul acesta, Dasimed va avea o cifra de afaceri de aproximativ 100.000 de euro.

     

    2. Dasino Advertising, compania de productie publicitara din portofoliul lui Sorin Stoica, a fost infiintata din nevoia acestuia de a reduce costurile Dasimpex. Ideea s-a dovedit corecta, avand in vedere ca acum cheltuielile pentru publicitate sunt mai mici cu 15-30% fata de situatia cand aceste servicii ar fi fost prestate de alte firme, explica omul de afaceri.

     

    Compania a pornit cu 50.000 de euro, bani investiti in utilaje si materiale de lucru. Intre timp, a preluat clienti precum Dinasty, Hotel Central, Euroterm si mai nou Garanti Bank, de altfel si cel mai mare contract pentru Dasino Advertising. Si astfel au inceput sa creasca si incasarile. Anul acesta se vor situa la aproximativ 300.000 de euro, cifra care se va dubla cel putin inca doi ani, dupa estimarile lui Stoica.

     

    Pentru urmatorii doi ani, planurile sunt deja trasate: extinderea portofoliului de clienti si intrarea pe segmentul de tiparituri de capacitate medie. Pentru aceasta mai este nevoie de aproximativ 100.000 de euro, la care se vor mai adauga si costurile cu inca doua utilaje, de 50.000 de euro.

     

    3. Consultanta pentru afaceri este practic prima idee pe care Sorin Stoica a materializat-o dupa tranzactia cu GED Capital in vara anului trecut. Si probabil singura pe care nu are de gand sa o vanda, dupa spusele sale, pentru ca Oregano, cum se numeste compania, urmeaza sa fie nucleul de management pentru celelalte si sa asigure eventual pentru ele, ca si pentru restul companiilor client, servicii de resurse umane, marketing, vanzari, contabilitate sau IT. „Pentru o companie aflata in primii ani de functionare este mult mai simplu si mai putin costisitor sa pastreze aceste servicii in afara“, explica Stoica.

     

    Deocamdata insa, Oregano se concentreaza strict pe firmele aflate la inceput ale lui Stoica, urmand ca de la sfarsitul acestui an sa inceapa sa preia si clienti externi.

     

    Sorin Stoica a investit in jur de 1,5 milioane de euro in aceasta companie, cea mai mare investitie pana in prezent, dintre care un milion reprezinta numai banii cheltuiti cu sediul din Piatra-Neamt. Recuperarea acestei investitii se va face probabil treptat, avand in vedere ca afacerile Oregano nu vor depasi 300.000 de euro anul acesta. „In 2008 vom vedea cel putin o dublare a veniturilor si probabil in 2009 vor fi acoperite investitiile.“

     

    4. Televiziunea online EvoTV, care emite exclusiv pe Internet, a debutat in aprilie cu 14 emisiuni orientate catre publicul tanar. Dupa o investitie de 150.000 de euro pana in prezent, studierea pietei si analizarea impactului, s-a ajuns la concluzia ca este nevoie de o repozitionare. De ce? „Pentru ca segmentul tanar este schimbator“, motiveaza Stoica. Astfel ca emisiunile vor fi adresate de-acum unui alt tip de public, mai matur.

     

    EvoTV s-a transformat intr-o televiziune asemanatoare celor traditionale. Dupa  recuperarea investitiei, moment estimat pentru inceputul lui 2008, exista posibilitatea sa se segmenteze continutul pe nise, cum ar fi de exemplu Evo Business sau Evo Health, spune Stoica. New Media Business, compania sub care functioneaza televiziunea online, este asteptata sa aduca anul viitor cel putin 250.000-300.000 de euro.

     

    5. Sorin Stoica a plasat in imobiliare 2 milioane de euro, prin intermediul companiei sale Inteso Imobiliare. Ideea acestui business este de fapt consultanta in domeniul imobiliar. „Nu vreau sa fac o simpla agentie“, precizeaza Stoica. Compania a incheiat deja contract cu BRD, pentru a oferi servicii de consiliere financiara clientilor. Totodata, vor exista contracte de colaborare cu agentii imobiliare atat din Romania, cat si din strainatate, prin intermediul celor straine urmand sa devina posibila vanzarea unor proprietati inclusiv „in locuri exotice, unde vrem sa vindem in special case de vacanta“. Inteso Imobiliare a fost infiintata in iulie si va incepe activitatea in toamna, cand va fi lansata o aplicatie online unde clientii sa poata cauta serviciile de care au nevoie, de la posibilitati de finantare si pana la alegerea unei locuinte sau a unui teren.

     

    6. Din toamna, Sorin Stoica va deschide o a sasea companie, Eturia, specializata in servicii de turism. Mai precis, este vorba despre o agentie de turism care se va concentra in cea mai mare parte pe vacantele „tailor-made“ (cu destinatii la comanda clientului). Pentru a pune in practica ideea este nevoie insa de parteneriate cu turoperatori din strainatate, astfel incat sa fie acoperite un numar rezonabil de destinatii de atractie.

     

    Pentru Eturia au fost investiti pana acum 100.000 de euro, suma ce va fi recuperata cel mai probabil pana la jumatatea anului viitor, conform estimarilor lui Stoica, dar intre timp se va mai face o investitie „destul de mare“ in sediul de la Bucuresti care va fi inaugurat in primavara. „Pana la jumatatea anului viitor vom vinde vacante in valoare de un milion de euro“, estimeaza Stoica.

     

    O alta idee a lui Stoica este ServLine, o companie care sa se ocupe de dezvoltarea de aplicatii software. „De asemenea, nu este deloc exclus sa lansez un magazin de comert online, idee la care deja ma gandesc de ceva vreme“, mai spune Stoica.

     

    Lista companiilor ce vor fi lansate de acesta se incheie cu DasMusic, o casa de discuri. „Firma este inregistrata, dar nu am investit nimic deocamdata. Probabil ca asta va fi urmatoarea investitie majora pe care o voi face, de cateva sute de mii de euro.“

  • Cel mai tanar CFO

    La 29 de ani, Bianca Bobutanu conduce deja de cateva luni departamentul financiar al MOL Romania, fiind singurul CFO sub 30 de ani al unei companii cu afaceri de peste jumatate de miliard de euro.


    Nu exista zi in care Bianca Bobutanu sa nu discute chiar si de cateva ori cu Zsolt Szalay, CEO al MOL Romania. „Avem o relatie foarte buna, bazata pe incredere, o comunicare excelenta si ne consultam in decizii si situatii care, intr-o industrie ca a noastra, apar cu o frecventa zilnica“, marturiseste Bianca Bobutanu. In industria de petrol si gaze, spune ea, sa conduci un departament financiar „inseamna sa fii la curent cu tot ce se intampla pe piata, sa cunosti cat mai bine natura afacerii pe care o conduci, sa fii intr-o permanenta comunicare cu toate departamentele companiei astfel incat sa poti sa iei deciziile cele mai bune pentru companie si in cel mai scurt timp posibil“.


    Anul acesta, MOL Romania va investi 15,4 milioane de euro pentru a-si extinde reteaua de benzinarii cu noua statii, atât prin investitii greenfield, cât si prin achizitii. „In perioada 2008-2010, MOL va pastra un ritm sustinut de crestere a investitiilor si isi va concentra activitatea si pe cresterea activitatii diviziei de lubrifianti pe piata romaneasca prin dezvoltarea portofoliului de lubrifianti si produse de ingrijire auto“, spune directorul financiar.


    Ca CFO, Bianca Bobutanu coordoneaza o echipa de 55 de persoane (majoritatea dintre ei lucreaza la Cluj, unde compania are sediul central) si este responsabila pentru asigurarea securitatii financiare a companiei, dar si pentru organizare si coaching pentru echipa departamentului financiar. „Sunt om de finante, adica omul cifrelor, dar intotdeauna imi doresc sa fiu aproape de business, sa cunosc tot ceea ce se intampla, ca sa pot determina riscurile sau oportunitatile financiare care pot aparea, sa pot evalua resursele de care avem nevoie si cum sa le folosim in cel mai eficient mod.“


    In 2001, Bianca Bobutanu a terminat Facultatea de Finante, Banci, Burse din cadrul Academiei de Studii Economice, iar in 2005 a absolvit toate examenele ACCA (Association of Certified Chartered Accountants). Imediat dupa ce a terminat facultatea s-a angajat in consultanta la compania Haarmann, Hemmelrath & Partners, unde a ramas timp de cinci ani. „In aceasta perioada am dobândit cunostinte pe care niciun alt domeniu nu le poate oferi. Consultanta te invata sa devii o persoana orientata spre calitate si rezultate; in plus, ajungi sa cunosti foarte multi oameni si sa inveti de la fiecare câte ceva.“


    De altfel, spune ca decizia de a lucra in consultanta este cea mai inspirata din cariera sa de pana acum. La polul opus se afla incercarea de a lucra intr-o banca, unde nu a reusit sa reziste mai mult de trei zile, pentru ca, spune ea, „s-a dovedit a fi un domeniu care nu ma reprezinta, fiind prea static pentru mine“. In noiembrie 2006 a venit la MOL Romania pe postul de controlling & planning manager, pentru ca isi dorea sa lucreze pentru o singura companie, unde sa investeasca experienta acumulata in consultanta. „Pe de alta parte, m-am temut ca in aceasta postura nu voi mai avea parte de adrenalina, de noutatea si dinamismul pe care le oferea consultanta, cu care ma obisnuisem. Dar am gasit din plin ceea ce cautam si nu regret niciun moment decizia.“


    Ziua ei de lucru incepe in jurul orei 7,30. Prefera sa vina la birou devreme, pentru a evita aglomeratia din trafic. In plus, are suficient timp sa isi organizeze ziua, in timp ce savureaza o cafea si citeste revista presei. Prima decizie pe care a luat-o ca CFO al MOL Romania a fost sa plece la Cluj pentru a cunoaste personal toti oamenii din departament. Recunoaste ca cere foarte mult de la echipa cu care lucreaza, mai ales in ceea ce priveste profesionalismul, seriozitatea si promptitudinea. „Ofer in schimb exact aceleasi lucruri, alaturi de suport, coaching si coordonare“, spune Bobutanu.


    In timpul liber, atata cat are, ii place sa calatoreasca, sa asculte muzica veche de calitate, sa citeasca si sa rezolve puzzle-uri. „Pe plan personal imi doresc sa petrec mai mult timp cu cei dragi si sa imi gasesc timp ca sa-mi organizez nunta.“