BusinessMagazin

Blog

  • Talentatul domn Gates

    William H. Gates III si-a anuntat retragerea de la conducerea Microsoft. Impactul unei astfel de decizii este greu de estimat acum si in mod cert nu se rezuma numai la evolutia actiunilor gigantului producator de software sau la calitatea si evolutia viitoare a produselor companiei.

     

    Un cutremur submarin poate isca un tsunami care face mii de victime sau poate trece neobservat, a cincea stire din grupajul „lumea pe scurt“; depinde de o serie de conditii mai mult sau mai putin cunoscute si studiate. La fel si cu anuntul retragerii fondatorului Microsoft Bill Gates (50), care intentioneaza sa isi pastreze numai functia de presedinte al companiei. „A fost destul de dificil pentru mine sa iau aceasta decizie, insa faptul ca renunt la anumite responsabilitati in companie nu inseamna ca ma pensionez, ci doar ca imi restructurez prioritatile si scara de valori“, a spus Gates la conferinta de presa din 15 iunie.

     

    Aflat pe prima pozitie in topul Forbes al celor mai bogati oameni ai lumii, cu o avere de 50 de miliarde de dolari, Gates l-a numit inca din ianuarie 2002 pe adjunctul si vechiul sau partener Steve Ballmer ca inlocuitor in functia de director executiv. Acum, presedintele companiei are in plan sa-si indrepte atentia catre latura sa de filantrop, implicandu-se in proiecte care nu mai au nici o legatura cu industria IT. „Avand in vedere ca voi mai lucra totusi la Microsoft pentru inca doi ani, v-ati putea intreba de ce anunt asta de acum“, spunea Bill Gates in discursul sau. Pe langa faptul ca, asa cum singur declara, ii ofera suficient timp pentru a face o „tranzitie majora“, nu este tocmai indicat sa sochezi investitorii unei companii cu o capitalizare bursiera de 225 de miliarde de dolari.

     

    Si impactul asupra actiunilor, care au scazut, neglijabil, cu cativa centi imediat dupa anuntul retragerii, a fost atenuat, spun unele voci, de faptul ca plecarea lui s-ar putea dovedi pana la urma o veste buna pentru companie. Si mai trebuie spus ca pretul actiunilor Microsoft a scazut in jurul valorii de 22 de dolari de la un maxim de 28,38 dolari anul trecut si de la un maxim istoric de 58,89 dolari in decembrie 1999.

     

    Jumatate din cititorii site-ului de noutati tehnologice Cnet au apreciat ca anuntul facut de Bill Gates a venit chiar la timp, compania fiind in stare sa reziste pe piata sub conducerea directorului executiv Steve Ballmer si a directorului de creatie software care ii va urma lui Gates, Ray Ozzie. Cei ce apreciau ca anuntul a venit prea devreme sau prea tarziu imparteau cealalta jumatate, in proportii aproximativ egale.

     

    Ii putem acuza linistiti pe internautii care au raspuns chestionarului de o doza considerabila de subiectivism – in fond Gates nu este un personaj foarte iubit de chiar marea masa a celor ce ii folosesc creatiile -, dar raspunsurile lor includ si tendinta de schimbare, tendinta din ce in ce mai evidenta, a lumii IT. Sa fim cinstiti, epoca lui Gates a apus.

     

    In 2001, intr-un interviu acordat Ziarului Financiar, Gates marturisea, sincer si corect, ca unul dintre principalele avantaje de care a beneficiat Microsoft la infiintare a fost, pe langa energie si optimism, creierul sau, „care se pare ca mai functioneaza“. Nimic mai adevarat: nimeni nu poate spune ce ar fi insemnat astazi lumea calculatoarelor fara creierul lui Gates si fara inspiratia acestuia de a aduna in produsele Microsoft ceea ce altii risipeau, pentru ca nu au intuit la vreme potentialul unei interfete grafice, al limbajului de programare BASIC sau al gestionarii eficiente a fisierelor.

     

    Dar la fel de adevarat este si faptul ca influenta lui Gates s-a diminuat in cadrul companiei pe masura ce aceasta a crescut; o recunoaste chiar el, atunci cand a criticat presa, care ii conferea un rol mult mai important decat cel real intr-o companie cu peste 60.000 de angajati si vanzari de 40 de miliarde de dolari. Multi analisti nu vad miscarea anuntata de Gates drept una daunatoare, ci pozitiva, pentru ca va duce la aparitia unui curent proaspat in gandirea unei organizatii percepute de multi ca hranindu-se cu succesele trecutului. Este vorba chiar de sistemul de operare Windows si de suita de aplicatii Office, care au plasat Microsoft in pozitia de lider al pietei software. Microsoft a pierdut insa din vedere, in ultimii ani, Internetul, preferand sa vanda, in continuare, software in cutii frumos colorate, concentrandu-se pe desktop. Acest lucru a permis unor rivali sa-l depaseasca: Google la motoare de cautare, Apple in muzica digitala sau salesforce.com in aplicatii de business. „Plecarea lui Gates este o sabie cu doua taisuri. Pe de o parte, viziunea sa a fost critica pentru succesul companiei. Pe de alta parte, Microsoft are in mod evident nevoie de o directie noua de dezvoltare“, spune Cynthia Brumfeld, presedintele companiei de consultanta Emerging Media Dynamics.

     

    Pozitia de chief software architect (director de creatie software), ocupata dupa rocada cu Ballmer din 2000, il face pe Gates vulnerabil intr-o oarecare masura: un plus pentru concentrarea pe securitatea sistemului de operare Windows (prin achizitionarea si integrarea de componente gen antivirus si antispyware) si un minus pentru labartarea deranjanta a produselor, adica pentru includerea unor noi functiuni de divertisment, cautare sau comunicare.

     

    Concentrarea pe functionalitatile periferice ale platformei Windows a dus la imposibilitatea respectarii unor termene de livrare. Cel mai bun exemplu este chiar Vista, anuntat initial pentru acest an si amanat pentru prima parte a anului viitor.

     

    Etapa urmatoare o intuiesc userii Cnet si ea se aplica deja, chiar daca numai intr-un stadiu incipient, la Microsoft: este adevarat ca dupa plecarea lui Gates o mare parte din atributiile acestuia vor fi preluate de Ray Ozzie si Craig Mundie, dar directiile de dezvoltare tehnologica vor fi stabilite chiar de angajatii companiei, cu ajutorul unui software special creat, Quests. La modul simplist spus, Gates va fi inlocuit de o gandire colectiva, poate mai lenta, dar in mod cert mai eficienta si mai vizionara. Este o metoda fezabila prin care compania incearca sa isi reduca dependenta de un anume individ, oricare ar fi acesta. Imediat dupa anuntul lui Gates au aparut voci, pe Wall Street, dar si in presa, care au cerut demisia directorului executiv Steve Ballmer, caruia i se reproseaza o serie de erori manageriale, manevrele financiare care au dus la scaderea valorii actiunilor companiei si anchetele antitrust care au avut loc in Statele Unite si Europa. Rob Enderle, analist principal la Enderle Group, crede ca actuala situatie de la Microsoft il va impinge pe Ballmer sa isi paraseasca postul in urmatorii doi pana la cinci ani. Dar Ballmer pare sa nu gandeasca asa, pentru ca la conferinta de presa din 15 iunie a respins ideea categoric, ba chiar a plusat: el a declarat, cu un ton increzator si optimist, ca Microsoft intentioneaza sa isi extinda reteaua de clienti cu un miliard de persoane in cursul urmatorilor zece ani.

     

    Ballmer este sustinut si de rezultatele companiei, chiar daca uneori asteptarile pietei au fost inselate. Vanzarile Microsoft au crescut de la 25 de miliarde de dolari in 2001 la 40 de miliarde de dolari anul trecut, iar profitul a sporit de la 7,3 miliarde de dolari la peste 12 miliarde de dolari.

     

    Si totusi, chiar daca Gates si Ballmer au negat orice potentiala lupta pentru putere dupa „restructurarea prioritatilor“, jurnalistii au identificat cativa potentiali candidati pentru postul de CEO Microsoft, printre care COO Kevin Turner, Kevin Johnson de la Microsoft’s Platform and Services si Robert Bach, unul din cei ce s-au ocupat de lansarea consolei de jocuri Xbox.

     

    Gates va continua sa activeze cu program redus la Microsoft, unde detine un pachet de 9,55% de actiuni a caror valoare se ridica la 22,5 miliarde de dolari. Doi ani inseamna destul de mult, iar scenariile privind evolutia viitoare a Microsoft pot incepe cu un Bill Gates care ar putea anunta simplu ca s-a razgandit pana la o diluare a importantei companiei pe piata internationala, generata de o conducere executiva prea numeroasa.

     

    Ce se poate spune in mod sigur despre Gates, in cazul in care lucrurile vor merge asa cum a anuntat, este ca ar putea beneficia de o modificare majora a perceptiei publice. Unii l-au vazut ca un tocilar indragostit de computere, altii drept un afacerist nemilos si rece, care isi indeplineste telurile fara preget, altii drept adevaratul stapan pe 90% din calculatoarele lumii. Banii pe care i-a castigat nu l-au ajutat sa castige prea multa simpatie; daca zelul sau in a-i inapoia lumii se va dovedi sincer, atunci Gates se va putea transforma intr-un personaj chiar simpatic.

     

    Concluzia ii apartine lui Paul Saffo, director la Institute for the Future: „Cand esti atat de bogat ca Bill Gates, sa dai bani este un job full-time“.

  • Microsoft – File de poveste

    • 1955 La 28 octombrie se naste William Henry Gates, la Seattle
    • 1973 Incepe studiul computerelor la Harvard, dar renunta in anul III
    • 1975 Gates si prietenul sau din copilarie, Paul Allen, infiinteaza Microsoft, pe 4 aprilie
    • 1986 Microsoft devine companie publica, iar Gates multimilionar
    • 1998 Procesul antitrust SUA vs. Microsoft
    • 1999 Averea sa depaseste 100 mld. USD
    • 2000 Gates si sotia sa infiinteaza „Bill & Melinda Gates Foundation“
    • 2000-2006 Gates devine „chief software architect“, iar Steve Ballmer preia conducerea executiva a Microsoft
    • 2004 Comisia Europeana amendeaza Microsoft cu 627 de milioane de dolari si forteaza aparitia pe piata a unei versiuni de Windows fara Media Player
    • 2005 Fondatorul Microsoft este ridicat la rangul de cavaler al Imperiului Britanic, dar nu poate folosi apelativul „Sir“
    • 2006 Au loc audieri in cazul apelului inaintat de Microsoft fata de decizia Comisiei Europene din 2004; Bill Gates anunta „restructurarea prioritatilor si a scarii de valori“, practic retragerea sa din functiile executive detinute la Microsoft, din iulie 2008

  • Cvintetul Microsoft

    Ray Ozzie si Craig Mundie vor prelua responsabilitatile lui Bill Gates, iar o alta echipa formata din alti trei veterani Microsoft va avea drept responsabilitate modelarea viitoarelor afaceri si strategii tehnice ale companiei. Cei trei sunt Bob Muglia, Steven Sinofsky si J. Allard – trei manageri care erau deja considerati „staruri“ ale Microsoft.

     

    RAY OZZIE: 50 de ani, de doi ani la Microsoft, director de creatie software. Considerat un vizionar al industriei IT si unul din pionierii aplicatiilor de colaborare. A devenit celebru la sfarsitul anilor ‘80 ca autor al suitei de aplicatii Lotus Notes, achizitionate de IBM.

     

    CRAIG MUNDIE: 56 de ani, de 14 ani la Microsoft, director de cercetare si strategie. Anterior a ocupat diverse pozitii in organisme guvernamentale dedicate securitatii infrastructurilor IT&C, precum si in companii private din industria IT.

     

    BOB MUGLIA: 46 de ani, de 18 ani la Microsoft, responsabil de business-ul cu aplicatii si utilitare pentru servere si relatiile cu dezvoltatorii din afara companiei.

     

    STEVEN SINOFSKY: 40 de ani, de 17 ani la Microsoft, vicepresedinte, responsabil de Windows si Windows Live, de la interfata grafica pana la Internet Explorer, motorul de cautare Windows Live sau aplicatia de mesagerie instantanee Windows Live Messenger.

     

    J ALLARD: 37 de ani, de 15 ani la Microsoft, vicepresedinte, responsabil de consola de jocuri video Xbox.

  • Cei trei Gates

    William H. Gates III, alias Bill, a inceput sa lucreze pe computer la varsta de 13 ani. La 17 ani vinde primul sau program si castiga 4.200 de dolari. In timpul liceului il cunoaste pe Paul Allen, pasionat si el de computere.

     

    GENIUL: In 1980 incheie primul sau contract important: PC-urile fabricate de IBM vor folosi sistemul de operare MS-DOS. Microsoft este listata la bursa, iar Paul Allen, devenit multimilionar, decide sa se retraga. Lansarea sistemului de operare Windows si a suitei de aplicatii Office fac din Gates, in 1999, primul om cu o avere de peste 100 de miliarde de dolari, Microsoft transformandu-se intr-un gigant al software-ului.

     

    FAMILISTUL: Se casatoreste cu Melinda French in 1994 si au trei copii. Locuiesc intr-o casa evaluata la 125 de milioane de dolari, situata pe malul lacului Washington.

     

    FILANTROPUL: Din 1994 incepe sa doneze sume semnificative pentru opere de caritate; Fundatia Bill si Melinda Gates, pe care a infiintat-o impreuna cu sotia sa pentru a putea promova proiectele din domeniul sanatatii si educatiei, este cea mai bogata din lume, cu active de 29,1 mld. dolari. Fundatia a acordat fonduri nerambursabile de peste sapte miliarde de dolari, din care un miliard de dolari pentru United Negro College Fund. Valoarea medie a unui grant acordat este de peste 900.000 USD.

  • Mai mult zf.ro

    Traficul pe pagina de internet a Ziarului Financiar a crescut cu peste 15 procente dupa lansarea la inceputul saptamanii trecute a noului format al zf.ro, care aduce ca noutate o sectiune de stiri de business actualizata in timp real, ce poate fi accesata direct la www.zf24.ro.

     

    Noua grafica si mai buna structurare si prezentare a informatiilor reprezinta tot atatia pasi spre transformarea zf.ro intr-o platforma online extrem de complexa. „Lansarea noii variante a site-ului, care are o interfata mai prietenoasa si mai bine structurata, este doar un inceput, urmand ca in urmatoarele luni sa fie lansate noi facilitati care sa ofere cititorilor Ziarului Financiar si mai multa informatie si un plus de interactivitate“, spune Vlad Nicolaescu, senior editor la ZF si responsabil de acest proiect. Si tot pentru a oferi mai multa informatie, pe zf.ro sunt postate in avanpremiera stirile care vor putea fi citite in varianta extinsa, in editia tiparita de a doua zi.

     

    Odata cu noua pagina de internet, ZF lanseaza si un concept nou – de membru zf.ro -, celor care opteaza pentru aceasta varianta asigurandu-li-se accesul gratuit la o parte a continutului de pe site, printr-o simpla completare a unui formular online. Conform serviciului de monitorizare a traficului web Trafic.ro, in primele zile de la lansarea noului continut al zf.ro numarul zilnic de afisari a crescut cu peste 60 de procente, iar numarul de vizitatori cu mai bine de 15%. Luna trecuta, zf.ro a inregistrat peste 146.000 de vizitatori. Aceeasi sursa mai arata ca cei mai multi dintre vizitatorii care ajung pe site-ul ZF prin intermediul unor linkuri oferite de motorul de cautare Google nu o fac accidental. Mai exact, termenul de cautare cel mai des utilizat este chiar numele publicatiei.

     

    In noua formula, designul site-ului se apropie mai mult de varianta tiparita. Marius Cristea (IQads), cel care e autorul conceptului din spatele site-ului, spune de altfel ca „noua versiune incepe sa se ridice la calitatea continutului oferit de ZF“. In prezent site-ul prezinta, pe langa stirile propriu-zise, cursul valutar si evolutia principalilor indici bursieri. De altfel, odata cu schimbarea la nivel de grafica, a fost realizata si o extensie – zf24.ro -, care publica stiri in flux continuu, intre orele 09.00 si 22.00, intr-un format scurt, pentru oamenii in miscare. Continutul zf24.ro este derulat simultan intr-o caseta a zf.ro. De un upgrade a mai beneficiat si motorul de cautare in site.

  • IN THE SPOTLIGHT

    Ideea: Energie Naturala

    Client: QAB

    Brand: Prigat Pulpa Limonada

    Agentie: Leo Burnett & Target (Publicis)

    Canale: TV, presa scrisa, punctele de vanzare

     

    Fiind vorba de o extensie de brand, si campania de lansare a noului Prigat (Pulpa Limonada) merge pe conceptul care a consacrat marca in ultima perioada: mai mult fruct, mai multa energie. Numai ca executia difera fata de spoturile anterioare prin maniera in care a fost realizat, in primul rand: facand apel la filmele mute. Imaginile alb-negru, coloana sonora, viteza cu care se misca personajul si imbracamintea si machiajul acestuia sunt specifice filmului mut. Agentia explica legatura dintre conceptul campaniei si filmul mut: acolo personajele merg normal, dar pe ecran se misca nefiresc de repede din cauza tehnicii de filmare rudimentare. Ei bine, aici lucrurile stau exact invers, spune Leo Burnett: personajul este filmat normal, dar se misca „extraordinar de repede“, fiind bautor de Prigat. Campania TV se difuzeaza de la inceputul lunii iunie pe principalele posturi de televiziune si este sustinuta in print si la punctele de vanzare, spune agentia.

  • Industria turistica, plecata in vacanta

    Pe o piata cu investitii care se apropie de o jumatate de miliard de euro, hotelierii au doua probleme: lipsa strategiei nationale si a profesionistilor pe care sa ii angajeze. A evoluat turismul romanesc? Care sunt nemultumirile pietei? De unde stiu investitorii cum sa isi plaseze banii ? Cateva raspunsuri s-au conturat la editia de saptamana trecuta a Club BUSINESS, desfasurata la hotelul Golden Tulip Times.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Ce lipseste in acest moment de pe piata turistica si hoteliera a Romaniei In ce si unde ar trebui investit?

     

    PAUL MARASOIU: Ce lipseste? Cred ca discernamantul. Volum de investitii exista, dar maniera in care este condusa si relationata cu nevoile de pe piata da senzatia de lipsa de discernamant. Haideti sa o luam altfel: daca eu as fi un investitor, as avea bani si o chemare catre domeniul asta (dintr-o motivatie oarecare, nu pentru ca l-as cunoaste foarte bine, de exemplu) si am nevoie sa caut niste informatii pentru a afla cum imi voi defini optiunea de investitie. Din punct de vedere statistic, al unei circulatii turistice, al pietei de furnizori in aceasta zona nu prea as gasi date. Mai mult decat atat, cred ca normal ar fi sa ma pot uita pe o strategie nationala a turismului, unde sa vad produsele pe care tara respectiva le are definite si sa pot avea deja niste repere despre un cumul al investitiilor. Sunt acoperite pe acest traseu prioritar acele capacitati turistice de care este nevoie la un moment dat? Ce tipuri de structuri ar fi necesare? Putem face cinci etaje perete cortina langa manastirea Sucevita? Sau acolo altele sunt necesare? Intr-o zona urbana, cu circulatie mare, care este raportul intre hotelurile cu capacitate mare si hotelurile cu pana in 20 de camere? Acum, daca numaram camerele din Bucuresti, vom vedea ca sunt mai multe decat acum doi ani, dar daca vom socoti numarul camerelor raportat in proprietati care pot face fata unui eveniment de proportii, vei observa ca in jur de doar 18% din capacitatea de cazare a Bucurestiului permite asta.  

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar cum s-ar putea ajunge la un grad cat mai mare de ocupare in marile hoteluri in perioadele in care nu se organizeaza conferinte?

     

    ROXANA BALCESCU: Sunt metode destule. Dar ca sa le umpli, trebuie sa ai servicii, infrastructura si asa mai departe.

     

    PAUL MARASOIU: Bucurestiul poate fi acoperit integral si in sezon normal, fara sa fie vorba de varfuri de sarcina. Cand dam de varfuri de sarcina, se intampla lucruri mai grave, cum va fi cu Forumul Francofoniei peste o luna-doua. Pe de alta parte, se spune ca nu exista acoperire profesionista a pietei hotelurilor.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Aici vina presupun ca e impartita.

     

    PAUL MARASOIU: Normal, trebuie sa te gandesti si la investitor: daca el a mostenit de la bunica un teren pe colt si vrea sa faca un hotel, el e liber sa cheltuie banii; dar, pe de alta parte, orice hotel are nevoie de un aviz consultativ al ministerului. Acolo ar trebui sa existe niste specialisti cu discernamant care sa ii spuna ca ce vrea el sa faca acolo se abate de la niste principii. Eu mananc de trei ani de zile painea asta si stiu ca in proportie de 80% proiectele sunt niste aiureli; putini sunt arhitectii care aprofundeaza domeniul si stiu ce sa proiecteze: toti fac cladiri. Si apoi proprietarii vin disperati ca li se pare ca ce se construieste nu e bine. Sunt nenumarate situatii in care ne chinuim sa intoarcem mortul de la groapa: structura e ridicata si definita deja, dar fara posibilitatea de a acoperi functiunile necesare unui hotel. Se vede ca nu a trecut pe la acel aviz consultativ sau daca a trecut, a facut-o de forma si se vede lipsa unor repere profesionale.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Intrebarea care se pune, dupa 16 ani de tratament neprofesionist din partea statului, de ce oamenii de afaceri din domeniu nu preiau responsabilitatea pentru realizarea acestei strategii?

     

    PAUL MARASOIU: Acesta e un subiect pe care am incercat sa il mai abordez in ultimii ani de zile si mi-am atras intr-un fel sau altul remarcile deloc elegante ale unor colegi de breasla. Este greu in lipsa unui parteneriat solid, care sa lucreze ca un catalizator la nivel national, care sa genereze un flux general de informatie, o putere comuna si sa aiba destula putere bine structurata pentru a discuta cu guvernul. O asemenea organizatie patronala care sa aiba componente de natura profesionala suficiente ar putea strange doua tomuri de informatii din aceasta zona, din asta sa se consulte in piata si sa ajunga la doua dosare cu probleme si sa faca apoi doua foi cu solutii pe care sa le puna pe masa guvernului, oricare ar fi acesta.

     

    ROXANA BALCESCU: De fiecare data, reprezentantii guvernului pentru aceasta zona au apelat la consultanti externi. S-au adunat pareri din piata, dar nu s-a pus niciodata o concluzie pe masa.

     

    PAUL MARASOIU: S-a facut un raport al World Tourism Council si s-a vazut acolo aceeasi concluzie pe care o repetam noi de ani de zile; doar ca pentru romani e mai veridic daca semneaza Smith decat Ion; ok, trecem si peste asta, ca informatiile si solutiile furnizate de actantii locali nu sunt la fel de apreciate ca si cele ale consultantilor externi, care au un background de imagine si profesional si mai si costa o gramada de bani. Ar trebui sa luam reperele pe care le avem deja.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Domnule Radu Enache, cate astfel de analize de piata ati consultat cand ati decis sa investiti intr-un anume hotel?

     

    RADU ENACHE: Nici una, bineinteles. Nu am gasit niciodata nici macar una si nici acum nu stiu daca exista. Investitia are un istoric pentru fiecare; odata ce te-ai bagat in afacere, te tii de ea, indiferent de conditii. Imi amintesc ca trimiteam oamenii, cand voiam sa facem un hotel de o anumita categorie intr-un oras (dupa ce insistam la toate institutiile, cu greu gaseam cateva date), bateam la usile fiecarui hotel, vedeau nivelurile de tarife, bateau la usile diferitor clienti de-ai nostri si ii intrebam daca ar fi interesati de o astfel de intreprindere, la consiliile judetene, locale etc. Nu imi place sa ma ambalez seara ca dupa aia nu dorm bine, dar avem in turism exact ceea ce sadim in turism: nici 3% din PIB, 674 de milioane de euro venituri din turism in 2005 (fata de Ungaria care are vreo 3,6 miliarde, fata de Croatia care are 4 miliarde, Polonia, care are 4 miliarde). Ce ati mai auzit dumneavoastra de turism in ultima vreme? Macar pe vremea altor ministri era zgomot de presa. Imi place cum fac agentiile de turism: Destinatia Romania! Cine e interesat de Romania?

     

    ROXANA BALCESCU: Avem putini turisti straini si adusi cu greu, intr-adevar.

     

    RADU ENACHE: A, dar avem o dinamica foarte buna: 14%. Pacat ca 80% dintre ei sunt turisti de business si nu de leisure. Sunt de business, pe mine ma avantajeaza si deocamdata sunt multumit.

     

    PAUL MARASOIU: Trebuie sa tinem cont si de faptul ca exista in perspectiva un pericol: ca orice curba ascendenta, si cresterea turismului de business va avea un varf; in trei-patru ani, se va stabiliza, se va aplatiza, dar va incepe sa scada si ar trebui ca atunci sa putem acoperi cu ceva aceasta scadere, si acesta ar trebui sa fie turismul de leisure.

     

    RADU ENACHE: Problema e ca pentru aceasta nu se construieste bazinul, nu sunt definite culoarele in bazin si nimeni nu stie regulile de inot in bazin. Nestiind regulile competitiei, ce poti sa ai decat o miscare browniana? Toata lumea face ce poate in fel si chip, fiecare incearca sa isi maximizeze o investitie, unii reusesc, altii nu, altii mai incearca. Nu isi inchipuie oamenii ca e o zona extrem de complexa, ca pentru a ajunge la hotel ai nevoie de un drum, de o cale ferata, de un aeroport, un acces de la aeroport?

     

    PAUL MARASOIU: Iti trebuie o motivatie pentru toate astea. La aceasta motivatie, noi, ca hotelieri, nu avem nici un fel de aport. Pentru noi, ar trebui sa fie lupta de a creste turismul de leisure, pentru a putea pune ceva in loc cand descreste turismul de business. Spania, Turcia si altii au un volum in crestere continuu de pe leisure.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar de ce ne-am compara noi cu Spania si Turcia?

     

    RADU ENACHE: Poate pentru ca suntem de 12 ani o tara care spune ca turismul e ramura prioritara a economiei nationale? Nu stiu exact cine spunea lucrul asta. Ideea e ca toata lumea incearca sa isi maximizeze investitia, pentru ca ai o groaza de amanunte care iti cresc costurile investitiei.

     

    PAUL MARASOIU: Iar acest lucru se simte automat in preturi.

     

    RADU ENACHE: Imi pare rau de agentiile  care se chinuie sa aduca turisti straini, asta in timp ce tot turistul roman nu are in cap decat sa plece din tara. Eu am mari dubii ca in zona de leisure chinurile in acest sens au rost.

     

    ROXANA BALCESCU: Pentru romani, intr-adevar, interesul concediului in tara nu este fulminant.

     

    PAUL MARASOIU: Putem gasi in ultimii 15 ani vreo preocupare de a impulsiona turismul domestic? Asa cum au facut SUA acum cativa ani cu acel program „Trip inside USA“? Sa zicem ca acolo e altceva, dar aici sunt elemente importante: in primul rand, necesitatea obisnuintei de a consuma produs turistic local ar reprezenta si pastrarea in interior a unor importante elemente de income, asadar bani cheltuiti in tara; in al doilea rand ca un volum mare de servicii pe care ai putea sa le prestezi la nivel local ar mari calitatea serviciilor. In al treilea rand, daca reperul acesta ar fi corect de luat in evaluare, ca produsul turistic romanesc este atractiv insusi pentru romani, consecinta ar fi ca va fi atractiv si pentru un turist strain. Dar daca pentru un roman produsul turistic roman nu e atractiv, de ce ar fi pentru un strain?

     

    BUSINESS MAGAZIN: Exista aici un element de ordin istoric. Noi suntem mai tineri, dar dumneavoasta ati calatorit ani de zile numai in Romania, poate mai vreti sa vedeti si alte locuri. Dar pentru tineri, serviciile din hoteluri nu atrag.

     

    PAUL MARASOIU: Nu sunt clarificate insesi criteriile de clasificare ale unui hotel. Legea prevede niste lucruri, dar nu e vorba decat de hardware; un hotel mai inseamna si software, calitatea factorului uman.

    RADU ENACHE: Stelele astea ar trebui sa se acorde pentru intreg ansamblul, ar trebui sa controleze, sa ii verifice…

     

    PAUL MARASOIU: Ati auzit in ultimii 15 ani un subiect de presa ca invatamantul turistic romanesc a capatat niste valente cu totul noi si a produs atatia manageri? A, diplome a produs, cu diplomele din Romania acoperim toata nevoia Europei, si pe management, si pe operational. Avem 19 institutii de invatamant superior care emana an de an absolventi, cu denumiri din ce in ce mai interesante; isi iau licenta si apoi se duc la minister si in baza ei isi mai iau si brevet de manager in turism, pe viata! Or, ei saracii nu stiu ce inseamna tarif mediu net, cum se face bugetarea, ce e aia house-keeping etc. Am incercat sa predau trei ani la un program de masterat la ASE pe turism, dar era o glumita si am renuntat ca nu am mai putut suporta.

     

    ROXANA BALCESCU: De fiecare data cand incerc sa angajez absolventi din acestia observ ca sunt catastrofali.

     

    PAUL MARASOIU: Normal, ca sa nu mai vorbim de operational: bucatari, ospatari etc. Au cursuri facute de cele mai elucubrante entitati autorizate de Ministerul Invatamantului.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Asadar, problema nu e numai infrastructura, ci si personalul.

     

    PAUL MARASOIU: Avem un deficit de resurse umane si nu numai la nivel de management, ci ca si bun-simt si orientare in spatiu. 

     

    BUSINESS MAGAZIN: Domnule Enache, cum va alegeti oamenii pentru hoteluri, la toate nivelurile?

     

    RADU ENACHE: Aceasta industrie e extrem de complexa. Ai de a face cu fochisti si ajungi pana la sefi de receptie care trebuie sa stie foarte multe limbi; trebuie sa vezi daca acei oameni sunt in regula, daca pot sa poarte un dialog, sa poarte un discurs, sa rezolve o problema, sa se apropie de oameni si e foarte complicat. Pe de alta parte, uitati-va cat de multi oameni din domeniul asta sunt racolati pentru afara: in Spania si Germania merg sute de ospatari romani. Eu nu am o fluctuatie de personal mai mare de 8-10%, in conditiile in care creez o schema, care se respecta, explorez resursa umana, o pregatesc, fac training-uri. 

     

    PAUL MARASOIU: Da, dar aceasta dinamica tine de modul in care ii alegeti, de motivatia pe care le-o dati, de cum ii pregatiti.

     

    RADU ENACHE: Noi facem cursuri si, cel putin o data sau de doua ori pe an, de la middle management in sus se merge la cate un training, chiar si unul din acesta de comunicare. Nu am inventat noi asta, am vazut si noi ca asa se face. Asa se facea si inainte, se mergea la reciclare. Este foarte dificil, noi suntem asa de independenti, de orgoliosi.

     

    ROXANA BALCESCU: Mie mi se pare ca sistemul de invatamant e mult prea precar.

     

    RADU ENACHE: Nici nu vreau sa ma gandesc. Noi nu gasim bucatari. Am ajuns in situatia sa luam baieti tineri si sa ii invatam meserie. Nu vrem savanti, vrem oameni buni, care sa faca fata excelent la bucatele de baza. Revenind la problema de imagine, degeaba fac eu eforturi daca nu se face nimic la nivel national. Inca o data: noi nu ne plangem, eu vreau ca cineva sa se ocupe de chestia asta cu imaginea tarii. Pentru ca daca toata lumea spune ca e frumos in Romania si eu nu stiu sa fac patratica mea frumoasa, atunci ma retrag din chestia asta. Dar nici nu vreau sa ma bag unde nu e treaba mea.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Domnule Enache, se vede treaba ca nu prea v-ati bagat in asociatii patronale.

     

    RADU ENACHE: Nu, nu m-am bagat pentru ca nu da bine sa fii asa un Don Quijote. Cel mai bine este sa stai si sa iti faci treaba in pravaliile tale.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Pai atunci de ce nu sta fiecare in pravalia lui si renuntam sa mai avem nevoie de guvern si autoritate si asa mai departe?

     

    PAUL MARASOIU: Pai, tocmai despre asta este vorba, ca investitorii si-au vazut de ale lor si investitii exista, sunt in crestere; totul s-a produs in baza efortului privat.

     

    RADU ENACHE: Eu nu ma lamentez; problema e ca 676 de milioane de euro venituri din turism in 2005 e o cifra de care cineva care se ocupa de economia nationala ar trebui sa se ingrijoreze: de ce in alta parte e o cifra de doi digiti si de ce la noi e asa putin? Deci cine nu face eforturi? Ca investitiile se vad cu ochiul liber, bune, proaste, coordonate sau nu, exista oameni care isi risca banii, problema e ca tot ei au probleme dupa ce ca ii risca. Uitati-va, de exemplu, la situatiile astea cu plajele. Este grotesc ce se intampla si de cum se pune problema in plin sezon cine si cum trebuie sa intervina.

     

    PAUL MARASOIU: Sa pui termen, in niste contracte care vizeaza plaja, termenul de executie a lucrarilor la 1 noiembrie nu cumva frizeaza patologicul? Ca bunul-simt l-a incalcat demult! Nu mai e nimic de inteles. OK, pot intelege ca s-a decis ca plaja sa fie operata de unul-doi operatori si nu de fiecare hotel in parte, dar sa se faca si asta cu cap. Ar fi si mult mai eficient pentru toata lumea, mai ales ca oricum se pune presiune pe hotelier, care trebuie sa plateasca taxe. Oriunde in lume clientul stie ca trebuie sa plateasca pentru servicii suplimentare pe plaja, pentru sezlong si umbrela. Foarte bine ca vor sa dea plaja unor operatori: sa ia fiecare portiunea lui, o amenajeaza, face baruri, ia oameni tineri, frumosi, ii imbraca cu uniforme vesele, emite carduri pentru o zi, pentru doua zile, pentru o saptamana, pentru sezlong, pentru sezlong cu umbrela, pentru sezlong cu umbrela si prosop, pentru sezlong cu umbrela si prosop si cocktail si asa mai departe. Dar cand?

     

    RADU ENACHE: Dar inainte cum era?

     

    PAUL MARASOIU: Inainte, fiecare hotelier isi amenaja propria portiune de plaja, gestiona bucatica lui si facea ce stia el pentru a-l multumi pe client.

     

    RADU ENACHE: Si de ce a trebuit sa schimbam toate acestea?

     

    PAUL MARASOIU: Intrebati-ma ca sa va intreb. Voiau niste schimbari. Bine, dar atunci hai sa facem totul ca aceste schimbari sa functioneze.

     

    ROXANA BALCESCU: Cred ca  ei au luat modelul Italiei, unde cate un operator gestioneaza o bucata de plaja. Dar acolo sunt impecabile, functioneaza perfect, nici nu e nevoie de sisteme elaborate cu carduri sau altceva; hotelul are un contract, iar clientul hotelului are niste preturi mai avantajoase decat daca se duce pe o alta plaja aiurea.

     

    RADU ENACHE: Cred ca a fost o problema de reasezare a preturilor, care scumpesc afacerea si dau totul peste cap si o intarzie. Nu ma pricep si nici nu vreau si ma felicit ca nu am investit pe litoral. Eu o spun inca o data: sa se creeze regulile si noi le respectam. Nu inventam nimic nou, toate astea se fac de ani de zile; dar la noi nu exista nimic clar, azi e o regula, tu o aplici linistit si te trezesti maine ca esti in ilegalitate. Eu nu vad o coerenta in aceasta chestiune. Eu nu vreau sa ma trateze mai bine sau mai rau: vreau sa ma trateze intr-un anumit fel, oricum, o data pentru totdeauna, ca asa ne vindecam de o boala, ne imbolnavim de alta si tot asa. 

     

    BUSINESS MAGAZIN: Ca sa revenim putin la inceputul discutiei, ce lipseste totusi de pe piata hoteliera? De ce se simte nevoia?

     

    ROXANA BALCESCU: Degeaba vorbim de piata hoteliera. Dl. Enache a spus foarte bine, nu este infrastructura, se pierd ore intregi pe drumuri, oamenii pierd timpul pe care vor sa il petreaca la obiective; sa zicem ca ajung la obiective, ma simt acolo cu 20 de ani in urma; oamenii sunt plictisiti, inchid la 5, te lupti cu muzeele si le spui ca e in interesul lor sa tina deschis cat mai mult… e o lupta pe viata si pe moarte. Cum a fost cazul Branului, care inchidea la ora 4. Cum sa inchizi la 4 cel mai important obiectiv din Romania?

     

    RADU ENACHE: Apropo de asta, totdeauna m-am intrebat unde se duc cei 5% din noaptea de cazare. 

     

    BUSINESS MAGAZIN: Privind partea plina a paharului, ce se poate face?

     

    ROXANA BALCESCU: In ceea ce ma priveste, eu ma lupt in continuare.

     

    PAUL MARASOIU: Ce sa facem? Ne agitam fiecare pe bucatica lui. Dumnealui (Radu Enache – n.r.) construieste singurul lant hotelier national.

     

    RADU ENACHE: Nu exista coerenta. Nu exista consistenta si nici acolo sus, unde cineva ar trebui sa iubeasca zona asta, nu exista cap si coada. A fost vorba ca autorizatiile de constructie se vor da mai profesionist. Eu stau cu hotelul de pe Calea Victoriei inchis de sase luni (Hotelul Continental – n.r.) si astept niste aprobari. Sunt alte prioritati, dar cel mai vechi hotel din Bucuresti de pe Calea Victoriei sta inchis, incercam sa il renovam, avem finantare, dar nu ne putem apuca de lucru pentru ca asteptam aprobari. Asta e doar un exemplu. Si apoi ne plangem ca nu avem destule spatii de cazare.

     

    PAUL MARASOIU: Apropo de asta, vine acum Forumul Francofoniei. Cred in primul rand ca nu e in regula modul in care s-a evaluat perioada in care sa aiba loc acest eveniment. Prin excelenta, in ultima decada a lunii septembrie, Bucurestiul este un oras asediat, cu sau fara 30.000 de persoane suplimentare. OK, pot intelege ca sunt anumite cutume de ordin politic, conform carora perioada trebuie sa tina cont de niste repere, dar, in mod cert, exista si niste componente negociabile. Nu stiu daca nu ar fi putut fi organizat in ultima decada a lui august sau in prima decada a lui septembrie, dar ultima decada a lunii septembrie este un moment in care totul explodeaza in Bucuresti: scolile si facultatile au inceput, toata lumea se intoarce la munca, incep afacerile, tranzactiile, nici nu vreau sa ma gandesc ce va insemna miscarea de colo-colo a catorva mii de oameni, la pranzul datei de 28 septembrie. Vorbim de lipsa de discernamant, de concept, de strategie, de gandire unitara. Acest eveniment era o ocazie pentru imaginea Romaniei.

     

    RADU ENACHE: Se vorbeste de mult de evenimentul asta si din cate vad totul se lasa pe ultima suta de metri; eu stiu doar ca an de an, in septembrie, am clienti care stau la hotelurile noastre si cu care am contracte de ani de zile; nu pot sa ii dau pe ei afara pentru a primi pe cei care vin la Forumul Francofoniei. Pur si simplu pentru ca nu pot.

     

    PAUL MARASOIU: Statul roman trebuia sa organizeze asta cu ani de zile inainte.

     

    RADU ENACHE: Presupun ca se plang ca au deficit de camere.

     

    PAUL MARASOIU: Domnul secretar de stat care se ocupa din partea MAE de acest eveniment a spus ca problemele de cazare aparute sunt generate doar de hotelieri care au facut un fel de cartel si care vor acum sa traga tunul. Cand? Exact acum, intre 25 si 29 septembrie, cand cu sau fara franconfonie hotelierul bucurestean tot tragea tunul, pentru ca cererea este imensa.

     

    RADU ENACHE: Eu ii rog pe cei care vorbesc astfel sa se duca la Frankfurt in perioada in care se desfasoara Bookfest si o sa vada ca toate preturile la hoteluri sunt duble. Si duble ar trebui sa fie si aici cu ocazia acestui eveniment. Eu stiu un singur lucru: ca nu pot sa dau afara un client care vine an de an in septembrie si se cazeaza in hotelurile mele. Nu imi pasa de francofonie.

     

    PAUL MARASOIU: Daca perioada era evaluata bine, ar fi fost probabil altceva.

     

    RADU ENACHE: Daca imi spuneau autoritatile din ianuarie: Hai, Enache, termina hotelul ala de pe Calea Victoriei, uite autorizatia, termina-l pana incepe francofonia, ca e nevoie, cine stie, poate era altceva… Nu ca ar fi mare scofala, sunt 60 de camere..

     

    PAUL MARASOIU: Pai sa ne mai uitam la o chestie, ca tot vorbim de turism. Unde ati vazut promovat forumul francofoniei? Putea sa fie de un an de zile un site cu prezentarea tarii, cu istoricul care ne-a determinat sa fim francofoni, cu prezentarea conferintei, cu programe optionale, care iti permiteau sa se vada oferta turistica generala a tarii, sa ai acolo un view booking pentru hoteluri. 

     

    RADU ENACHE: Dar nici nu a venit nimeni sa negocieze cu mine pentru camere. Am primit in schimb adrese oficiale cu solicitari, nu pe un ton tocmai prietenos, dar nu e problema mea. E problema tarii daca nu iese bine. Nu e problema noastra, nu ma simt deloc responsabil de aceasta.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Sa o luam altfel: 2007, Sibiu, capitala culturala europeana. Acolo ce se intampla?

     

    RADU ENACHE: A, la Sibiu e efervescenta, sunt fel de fel de hoteluri in finalizare, in ridicare, in construire. Lumea se misca, organizatia locala de acolo incearca sa faca fata, s-au stabilit niste reguli: ni s-a dat termen sa finalizam fatada pana in decembrie.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Vi s-au decalat cumva planurile?

     

    RADU ENACHE: Ni s-a spus ca trebuie si ne-am conformat, foarte bine ca este un dre-sor acolo.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Care sunt asteptarile dumneavoastra in ceea ce priveste  cele doua hoteluri din Sibiu pentru  2007?

     

    RADU ENACHE: Sincer, ma astept sa treaca 2007, Sibiu, capitala culturala europeana, care va fi fara indoiala un succes, la cat de multa agitatie are loc, si sa vedem ce se va intampla dupa 2007 cu puzderia de hoteluri care se fac acum acolo.

     

    ROXANA BALCESCU: Nu cred ca va suferi Sibiul, de vreme ce este inclus in toate programele culturale europene.

     

    RADU ENACHE: Atunci voi spune bine ca a fost capitala culturala la Sibiu, asa cum bine e ca fotbalul e in Germania si sportul la Atena. Dar eu va spun ca o sa ne calcam pe picioare. Fata de ceea ce se face, fata de cati neaveniti sunt in aceasta zona. Asa de multi spun ca se pricep in zona asta si asa nu au habar.

     

    PAUL MARASOIU: Stiu perfect ce spuneti, sunt si eu implicat intr-o investitie acolo si ma chinui sa o salvez dupa ce a fost proiectata aiurea si ma lupt nu pentru ca ar fi cine stie ce contract, ci pentru ca este in buricul targului..

     

    RADU ENACHE: Nu pot spune ca m-ar deranja… Dar eu cred ca toata lumea de aici ar trebui sa fie extrem de rasplatita ca munceste ca sa aduca un turist in Romania.

     

    PAUL MARASOIU: In regula, dar de ce Bucurestiul nu atrage turisti de leisure? Pe weekend, gradul mediu de ocupare se duce in jos. Ghizi de limbi straine la muzee, ghiduri audio la muzee, carduri de reduceri pentru turisti, tururi de Bucuresti, spectacole de opera, de balet, cu o zecime de pret mai ieftin decat un spectacol la Viena. Trebuie generate acele elemente pentru ca Hans sa vina sa stea un weekend aici.  

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar ce faceti ca sa aduceti turisti?

     

    RADU ENACHE: Noi lucram 80% pe zona de business si fac altceva decat ce as face pentru turism de agrement. Pentru turismul de business facem contracte, pe leisure facem doar cat ne cer agentiile. Am incercat sa il mai tinem pe turistul de business o zi in plus, sa il ducem la mare, la munte si mi-a zis: nu vreau, ca de ce sa vreau? A auzit si el cum arata si ce e pe acolo.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Avem vreo sansa sa incheiem pe un ton mai optimist?

     

    RADU ENACHE: Eu nu am fost niciodata pesimist. Deloc.

     

    PAUL MARASOIU: Pesimist in nici un caz. Credeti ca de pesimist ce sunt alerg ca un bezmetic de la Suceava la Arad la Timisoara la Tulcea si inapoi si sunt implicat intr-o multime de proiecte si ma lupt cu arhitecti obtuzi care nu inteleg diferenta dintre o casa si un hotel? Am initiat piata de consultanta, am adus o franciza hoteliera, am generat informatie pe piata, sunt operatori independenti care nu fac diferenta intre inchiriere, franciza, management etc. Cand te lupti si pui informatie pe piata, nu o faci din pesimism, ci din optimismul ca piata aceea poate produce. Si piata romaneasca poate produce.

  • Invitatii Club Business

    La dezbaterea Club BUSINESS de saptamana trecuta, sponsorizata de BRD si Mobexpert, au participat:

    • Radu Enache – director general si actionar majoritar al Continental Hotels
    • Paul Marasoiu – director al firmei de consultanta Peacock Hotels si director regional pentru Romania si Republica Moldova al francizei hoteliere Golden Tulip Hotels, Inns & Resorts
    • Roxana Balcescu – director executiv al agentiei de turism CMB Travel

  • DVD vs. DVD

    Ceea ce nici vanzatorii de electronice, nici studiourile de filme si mai ales nici producatorii de electronice nu ar fi vrut sa se intample nu mai poate fi evitat. Razboiul formatelor pentru urmasul DVD-ului este pe cale sa se transforme, cel putin intr-o prima faza, intr-o lupta cu nici un castigator si o intreaga suita de perdanti.

     

    Saptamana trecuta, in magazinele americane au aparut primele filme pe suport Blu-Ray, la doua saptamani distanta de lansarea in premiera a celor pe discuri HD-DVD.  Lansarea in paralel a celor doua formate – in fond, dovada cea mai clara a esecului negocierilor de a ajunge la o tehnologie cu un standard comun –  pare sa reprezinte apogeul celei mai mari crize ale formatelor media din vremurile in care VHS batea Betamax-ul incoace. Coabitarea lor pe rafturile magazinelor va crea probabil confuzie in randul consumatorilor, ceea ce va fi frana clara in cresterea vanzarilor. „Am incercat cu disperare sa ii fac sa se lupte pe acelasi teren, in loc de doua“, declara pentru presa de dincolo de ocean Brad Anderson, CEO-ul retailerului american Best Buy. „Nu este deloc o solutie fericita sa existe doua alternative.“ Totusi, Best Buy va vinde electronice pentru ambele tipuri de formate media.

     

    Printre primele titluri lansate pe suport Blu-Ray se numara „Al cincilea element“, „Hitch“ si „Terminator“, filme care au iesit de mult timp din programul cinematografelor. Pare mai degraba un test pentru a observa cat de mare este interesul consumatorilor si in acelasi timp un santaj asupra producatorilor de echipamente care sa citeasca noile formate, presate acum de timp sa lanseze inaintea concurentei. Este cu siguranta un razboi al nervilor, iar din cate se pare studiourile de filme sunt primele care au capitulat. Fapt cu atat mai surprinzator cu cat, pana nu demult, tot ele au fost cele care au incercat sa intarzie adoptarea unuia sau altuia dintre cele doua formate.

     

    Sau cel putin nu inainte de a se asigura ca sistemul de protectie impotriva copierii ilegale este suficient de puternic pentru a rezista atacurilor din partea hackerilor. Ambele formate sunt fortificate cu sofisticate programe DRM (digital rights management) care chiar daca nu vor opri permanent hackerii, cel putin le va da batai serioase de cap. Exercitiu de memorie: la cateva ore dupa lansarea Windows XP, pe Internet incepea sa circule un software capabil sa treaca peste etapa activarii produsului pe site-ul Microsoft, indispensabila pentru instalarea sistemului de operare; acum sase ani, un norvegian de 16 ani reusea sa sparga sistemul de protectie impotriva copierii al DVD-urilor, pentru a le putea folosi si in Linux. Cu un ochi la toate antecedentele de acest gen, studiourile de filme, cele care au cel mai mult de pierdut in eventualitatea unei repetitii a istoriei, au pus un accent deosebit pe problemele legate de securitate. Si asta pentru ca sunt intr-o pozitie care le-o permite. Cu toate aparatele ultramoderne de citire ale noilor DVD-uri, fie ele Blu-Ray sau HD-DVD, fara un disc introdus in ele sunt doar mobila scumpa pe care se asaza praful.

     

    Faptul ca pana la urma studiouri de filme din ambele tabere au lansat discuri in noul format, inainte ca AACS (Advanced Access Content System) sa publice normele de securitate comune, inseamna ca au ajuns deja la o solutie multumitoare tehnic. Iar datele preliminare furnizate de AACS arata ca drepturile de autor sunt luate mai in serios ca niciodata. Ba chiar atat de in serios incat risca sa devina o problema si pentru cei care cumpara discuri legal si vor sa copieze continutul de pe un device pe altul. De exemplu, de pe DVD player pe calculator sau de pe calculator pe un dispozitiv portabil. HDCP (High Bandwidth Digital Content Protection), un sistem inventat de Intel, nu permite vizionarea filmelor in format high-definition daca nu este folosit un cablu special care face legatura intre player si monitor. Cand sistemul detecteaza lipsa acestuia, se face automat trecerea la rularea in format normal, cu o rezolutie mult mai mica.

     

    Iar Blu-Ray, versiunea promovata in special de Sony, merge chiar si mai departe de specificatiile AACS, incorporand alte doua metode „antifurt“. Toate discurile Blu-Ray vor purta un logo care, daca nu este recunoscut de aparatul care le citeste, nu va rula deloc acel disc. O solutie si mai complexa se ascunde in spatele numelui BDA, care vine cu o solutie si dupa ce dezastrul (in cazul de fata piratarea reusita a discului) a avut loc. Acest software descarca automat de pe Internet un nou cod care re-cripteaza discul. Micul program este in acelasi timp si calcaiul lui Ahile pentru utilizatorii legali. Daca un anumit model de player video este decriptat de hackeri, toate aparatele de acest fel vor fi temporar scoase din functiune via internet. Se poate ajunge astfel in situatia de a fi intrerupt din vizionarea unui film pentru ca un pusti istet din cine stie care parte a lumii a dat de capat sistemului de protectie.

     

    Si consumatorii care si-au luat deja unul dintre deja zecile de modele de televizoare pe care apare sta scris „HD ready“, si dupa ce toata lumea a inceput sa vorbeasca, poate prematur despre subiect, incep acum sa-si puna intrebarea, complet justificata, daca merita sa opteze pentru vreunul dintre formate acum. Lansate cu o mica intarziere fata de versiunea rivalilor sai, filmele produse de Sony Pictures pe discuri Blu-Ray au iesit pe piata pe 20 iunie, dupa ce Samsung, a anuntat o schimbare in graficul lansarii playerului sau de 1.000 de dolari, de la sfarsitul lui mai la 25 iunie. Cu toate acestea, ambii spun ca se incadreaza in plan. Jim Sanduki, vicepresedinte in cadrul Samsung, spune ca „vom fi in mai mult de 2.000 de magazine inca din prima zi si vom avea echipe de oameni in fiecare dintre aceste magazine. Vom vinde pana la epuizarea stocurilor? Sper ca da. Ne lansam cu mai multe magazine si avand mai multa marfa decat Toshiba“.

     

    Amanarea este neglijabila insa fata de cea de aproape 5 luni a concurentilor de la Pioneer, adepti ai tehnologiei Blu-Ray. Pretul anuntat pentru lansarea din septembrie este de 1.500 de dolari, cu 300 de dolari mai putin decat daca playerele ar fi ajuns in magazine, conform primelor planuri, in ianuarie.

     

    Avantajul major cu care cele doua formate incearca sa-si faca loc in sufrageriile cumparatorilor este calitatea mult mai buna a imaginii fata de DVD-urile actuale. O diferentiere intre calitatea oferita de un HD-DVD si un Blu-Ray, spun unii specialisti, este greu de facut. „Ambele formate pot produce imagini excelente“, spune Richard Dean, unul dintre managerii producatorului de echipamente audio THX. „Pentru mine, ceea ce va face diferenta vor fi pretul si disponibilitatea continutului livrat pe aceste discuri.“ Tot el este de parere ca un utilizator obisnuit nu va sesiza nici o diferenta de calitate a imaginii intre cele doua formate. HD-DVD-ul ar putea veni cu avantajul pretului, actualele echipamente industriale care produc DVD-uri putand cu investitii minime sa treaca la productia in noul format. De cealalta parte, Blu-Ray vine cu o capacitate de stocare semnificativ mai mare, de 50 GB fata de „doar“ cei 30 GB pe care ii poate memora un disc HD-DVD.

     

    „Mai mult spatiu reprezinta intotdeauna un avantaj“, spune Richard Dean. Dar intrebarea este „de cat spatiu in plus avem intr-adevar nevoie“, adauga Dean. Cele doua tehnologii folosesc acelasi disc ca si vechiul DVD si sunt diferite fata de acesta prin faptul ca fasciculul laser este mai scurt si are culoarea albastra in loc de rosie (de unde si numele de Blu-Ray adoptat de cei de la Sony). Asemanarile se opresc aici. Diferentele principale sunt legate de codec-urile folosite pentru a rula filme (HD-DVD foloseste Mpeg 2, iar Blu-Ray Mpeg 4) si de rata de titrare. Sunt diferente majore, care nu vor permite folosirea unui player HD-DVD sa ruleze un film care a fost inregistrat in formatul Blu-Ray. Singurul care s-a aventurat sa produca un DVD player compatibil in ambele cazuri a fost Samsung, in speranta ca va crea presiune asupra celor doua tabere. Inca nu a fost lansat acest model despre care oficialii companiei spuneau ca „vom folosi o tehnologie costisitoare, dar credem ca va functiona pentru ambele formate“.

     

    Pretul este un alt subiect tabu. Producatorii de electronice din tabara HD-DVD, printre care si Toshiba, spun ca preturile pentru piata americana vor incepe de la  499 de dolari. De partea cealalta, fiind o tehnologie cu costuri superioare de fabricatie, playerele Blu-Ray vor pleca de la un pret aproximativ de 1.000 de dolari, pentru inceput. Modelul produs de Samsung care va fi lansat in aceasta luna si cel al Sony, disponibil incepand cu august, conform planurilor companiei, vor avea preturi in jurul acestei valori. Va fi nevoie de mult marketing din partea producatorilor pentru a convinge clientii sa cumpere niste electronice care au in continuare un viitor incert si care costa de cel putin cinci ori mai mult decat vechea generatie de DVD-playere. Dar, pe masura ce va creste cererea si numarul clientilor, iar gigantii asiatici de electronice vor incepe sa le produca pe banda rulanta, scaderea preturilor este mai mult ca sigura.

     

    Primul produs cu un pret accesibil care va putea rula filme intr-unul dintre cele doua formate nu va fi insa un dvd-player, ci o consola de jocuri. Anuntata versiune PlayStation a Sony, care citeste si discuri Blu-Ray va fi pozitionata la un pret de 600 de dolari. Cei de la Microsoft, care produc consola de jocuri concurenta Xbox, spun ca aceasta va avea parte de un face-lift care sa-i permita rularea discurilor de inalta definitie.

     

    Pretul nu a fost momentan comunicat, dar cea mai puternica versiune a Xbox 360 costa acum 400 de dolari. Povestea conflictelor pentru formatul unui nou mediu optic dateaza din 1969, an in care in urma unui parteneriat cu Sony, olandezii de la Philips lansau un disc citit de o raza laser numit simplu „laserdisc“. Mai tarziu, in 1979, acelasi produs, imbunatatit, devenea banalul CD de astazi. Ambele companii implicate au continuat sa lucreze in comun la prototipul unui disc comun de inalta densitate, numit MMCD (Multi Media Compact Disk), abandonat intr-un final in favoarea concurentului numit SD (Super Density Disk), dezvoltat de Toshiba. Compania era sustinuta de majoritatea producatorilor de la acea vreme: Hitachi, Panasonic, Mitsubishi, Pioneer, Thomson si Time Warner. Totusi, atunci, cele doua factiuni rivale au reusit sa ajunga la un acord, si acum rezultatul lor poarta numele de DVD. Toshiba nu a fost de acord cu termenii intelegerii, iar Sony si Philips, marginalizati de ceilalti producatori, au inceput sa lucreze impreuna la un nou format.

     

    La 10 ani distanta, povestea se repeta, pastrand o parte dintre jucatorii de atunci, chiar daca taberele au fost usor schimbate. Daca Blu-Ray are avantajul unei capacitati mai mare de stocare, HD-DVD vine cu cel al pretului. Dar, de data asta, Sony pare sa nu mai vrea sa cedeze atat de usor. Mai ales ca este si proprietarul unui studio de productie de filme, Sony Pictures, pe care il poate folosi in incercarea de a „crea piata“. Totusi, multi sunt in continuare ingrijorati. „Ar fi fost atat de bine sa iesim toti pe piata cu acelasi format“, spune Richard Doherty, managing director al Panasonic pentru Blu-Ray. „Suntem dezamagiti ca suntem in continuare in razboiul formatelor. Dar pe masura ce tensiunea creste, consumatorii sunt cei care vor hotari ce format rezista.“

  • Arsenalul tehnic

    Toshiba HD-XA1 este primul produs al conflictului dintre cele doua tabere. Lansat in Japonia la sfarsitul lui martie, poate citi discurile HD-DVD si majoritatea formatelor folosite astazi. In curand va fi lansat si pe piata americana, la un pret de 800 de dolari.

     

    TOSHIBA QOSIMO G30: primul laptop care are sub carcasa un player de discuri cu inalta rezolutie, folosind formatul HD-DVD. Are un ecran in format de cinematograf si rezolutie HD, un procesor Intel Core Duo de 2GHz. Poate fi achizitionat doar din Japonia, la un pret de 3.383 de dolari.

     

    SONY VAIO UX MICRO PC: este raspunsul Sony la concurenta celor care folosesc discuri HD-DVD. Laptop-ul are doua variante de pret, una de 3.500 de dolari, echipata cu unitate de citire a discurilor Blu-Ray de 50 GB, si una fara, la 1.800 de dolari. Modelul nu a fost inca lansat.

     

    PHILIPS BDP 9000: este numele sub care se ascunde principalul produs cu care vor fi concurati „partenerii“ Blu-Ray, Sony si Pioneer. A fost prezentat pentru prima data in ianuarie, dar nu au fost date specificatii tehnice. Va fi comercializat la un pret de 1.000 de dolari.