BusinessMagazin

Blog

  • Altfel de lumină

    Primăvara ploioasă, în metrou, cu miros nesuferit de câine ud şi cu lume multă, mai încruntată decât de obicei. Pe scaunul din faţa mea stă un tip mare, puţin îngândurat, cu pantofi butucănoşi, din aceia ieftini, luaţi din piaţă, cu talpa groasă şi cu nişte ornamente creţe, cam urâte.

    Pantaloni cu genunchi, dar curăţei, mâini zdravene şi muncite. Lângă el o femeie subţire, cu un aer liniştit, mai degrabă tânără, tinereţea aceea fără vârstă, valabilă şi la 50 de ani. Fustă gri şi haină mai degrabă de muşama.La o zguduitură a vagonului s-au privit şi atunci am realizat că sunt împreună; privirea ei s-a luminat frumos, s-a uitat la el cumva special, fără să zâmbească, dar curat, limpede. Pentru o secundă şi el a părut mai puţin încruntat şi i-au sclipit şi lui ochii. Au comunicat şi, timp de o secundă, şi-au spus cât într-un roman gros. Mi-a făcut bine privirea aceea a lor, o regăsesc din ce în ce mai rar, pe stradă
    sau aiurea; o fărâmă am păstrat-o, iar pe cei doi i-am trecut în lista mea de învingători mărunţi – se aveau unul pe celălalt, adică stăpâneau toată lumea.

    Doi. Hotel scorţos, de superlux, unde se ţine o adunare despre viitorul satului românesc după aderarea la Uniunea Europeană. Normal, lipsesc ţăranii şi nu a fost invitat nici măcar unul sau doi primari de sat; sunt prezenţi însă oficiali de la Comisia Europeană, cercetători, sociologi, ceva ziarişti.

    Pe rândul al doilea de scaune stau două Costume Negre cu Cămăşi Albe şi Cravate Grena şi cu Pantofi cu Botul Ascuţit Foarte, Foarte Lucioşi, despre care îmi dau seama mai târziu că au funcţii la un minister şi la Preşedinţie. Costumul de la minister a stat liniştit, a ascultat părerile vorbitorilor despre satul românesc, s-a cerut la tribună şi a vorbit şi el ceva, pe urmă a plecat. Costumul de la Preşedinţie a ascultat şi el atent şi a vorbit, dar de pe scaun. A atras atenţia asupra faptului esenţial că, în legătură cu satul românesc şi cu integrarea în Unuinea Europeană, ne aflăm într-o stare de “asimetrie de atenţie”.

    Pe urmă a plecat.Cum stăteam mai în spate, nu-i văzusem până atunci ochii; nu i-am văzut nici după ce s-a ridicat şi a plecat, pentru că avea ochelari negri. Lumina de pe candelabrele scumpe s-a reflectat o fracţiune de secundă în lentilele negre.
    Trei. Margine prăfuită de capitală europeană şi un taxi cam rablagit, condus de un tip solid, ras în cap şi cu cămaşă în pătrăţele. Mă ceartă că am urcat în faţă, dar il ignor; mă ceartă în continuare pentru că i s-a părut că vreau să trântesc uşa, de care, de altfel, nici nu mă atinsesem încă. A închis el uşa. Obosit de ceartă, taximetristul meu a tăcut preţ de câţiva kilometri.

    Dar nu mulţi. “Ce ne facem, dom’le, cu Băsescu ăsta?”, mă întreabă la un moment dat, asta după ce şi-a dat seama că lucrez prin presă. Nu m-a lăsat să-mi declin competenţa în legătură cu modul de întrebuinţare al preşedintelui şi a continuat, fără punct şi virgulă, dar cu intonaţii pline de năduf să mă informeze în legătură cu starea drumurilor, cu vilele construite nu ştiu pe unde, cu modul în care se descurca el odată şi cu modul în care unii au pus stăpânire pe unele spaţii comerciale şi cum respectivele spaţii comerciale îşi schimbă oferta – prea des pentru puterea de înţelegere a omului meu. Întrebarea retorică “…păi ştii dumneata?…” se repeta destul de des; la întrebarea mai puţin retorică “…păi ştii dumneata cât costă kilu de slănină?…” am ajuns la gară şi a trebuit să-l determin să oprească pentru a coborî, în sfârşit.

    Taximetristul a coborât ca să deschidă portbagajul; am profitat de momentul de tăcere pentru a-i comunica că ştiu cât costă kilu de slănină şi că, fără nicio legătură cu toate cele pomenite, cred că lui o să-i fie tot mai greu, în continuare. Am prins în ochii lui o lumină derutată, nu ştiu dacă era în legătură cu slănina sau cu bacşişul lăsat.

     

  • Facebook dincolo de apogeu

    In urmă cu câteva zile (mai precis în 29 aprilie), The Guardian a publicat un articol în care afirma că Facebook pierde milioane de utilizatori în marile pieţe (în special Statele Unite şi Marea Britanie) şi că dominaţia colosului din social media este ameninţată de noi servicii precum Instagram, Path sau Pinterest. Articolul cita studii de la Nielsen şi SocialBakers şi estima o pierdere de 6 milioane de utilizatori în SUA în ultima lună şi un total de 9 milioane în ultima jumătate de an, aceeaşi tendinţă fiind consemnată pentru Marea Britanie şi alte ţări europene. În schimb, reţeaua creşte în alte zone, rata cea mai mare fiind înregistrată în America de Sud.

    Articolul din Guardian a fost preluat de nenumărate publicaţii, care au dramatizat rezultatele, întrebându-se dacă nu cumva Facebook va împărtăşi soarta reţelei MySpace, care domina lumea socializării cu câţiva ani în urmă, iar astăzi a devenit irelevantă. Între timp, SocialBakers a dezminţit cele spuse de Guardian, afirmând că jurnaliştii englezi au interpretat greşit statisticile şi că, de fapt, rezultatele lor sunt grosiere şi nu estimează traficul. Ca întotdeauna, dezminţirea nu capătă expunere egală, iar mesajul a rămas acelaşi: Facebook scade pe pieţele profitabile şi creşte pe pieţe care nu prezintă interes major din perspectiva publicităţii.

    Nu cu mult în urmă, Facebook şi-a publicat rezultatele din ultimul trimestru, raportând un număr de 1,11 miliarde de utilizatori activi în fiecare lună (în creştere cu 23% faţă de anul precedent) şi o proporţie tot mai mare a utilizatorilor care accesează serviciul de pe dispozitive mobile (751 de milioane, în creştere cu 54%).

    Acestea fiind cifrele, scăderea din SUA şi Marea Britanie pare mai puţin spectaculoasă şi e foarte posibil să fie conjuncturală sau chiar să se datoreze unor estimări greşite. În principiu, Nielsen a numărat accesările sitului şi a ponderat rezultatele printr-un amplu sondaj, însă este mai greu de estimat numărul celor care folosesc serviciul prin aplicaţii dedicate pe telefoane sau tablete. Pe de altă parte, e foarte posibil ca pieţele emergente (de exemplu, Brazilia sau India) să nu fie chiar de lepădat, iar rezultatele financiare bune raportate de Facebook asta par să sugereze. Una peste alta, nu cred că Facebook se confruntă cu un exod.

    Dacă există un pericol pentru Facebook, acesta provine mai degrabă din atitudinea utilizatorilor faţă de serviciul pe care-l oferă. Mai multe studii şi sondaje relevă faptul că oamenii nu prea iubesc Facebook, sunt adesea nemulţumiţi de schimbările de interfaţă (cei care detestă Timeline sunt cei mai zgomotoşi), au mari rezerve faţă de politicile de confidenţialitate. O dovadă este incidentul de la jumătatea anului trecut, când un mare număr de utilizatori au pretins că mesajele lor private mai vechi au fost afişate în pagina lor publică. Deşi Facebook a investigat problema şi a dezminţit categoric, utilizatorii n-au crezut explicaţiile şi au continuat acuzele. Neîncrederea privind modul cum sunt folosite informaţiile personale este de lungă durată şi probabil nu va înceta niciodată.

    Un sondaj interesant privind preferinţele utilizatorilor reţelelor de socializare a fost realizat de blogul LifeHacker, iar rezultate spun că peste 60% dintre respondenţi preferă Google Plus şi doar 14,8% sunt încântaţi de Facebook. Desigur, cu doar 24.000 de răspunsuri nu se poate face o statistică serioasă, însă dincolo de rezultate se află două aspecte interesante. Primul este că pagina sondajului are posibilităţi de partajare prin Facebook şi Twitter, dar nu şi prin Google Plus. Al doilea se referă la numeroasele comentarii ale vizitatorilor, care rezonează cu ce aud eu acasă: Google Plus este excelent, dar toţi prietenii mei sunt pe Facebook.

    Dar şi că utilizarea tinde să se specializeze: Facebook pentru comunicarea cu prietenii, Google Plus pentru a cunoaşte oameni cu interese comune, LinkedIn pentru viaţa profesională, iar Twitter pentru… „corporate me„.
    Interesant: Nielsen constată că tot mai mulţi oameni folosesc reţele sociale privind la televizor şi adesea discută despre programele pe care le urmăresc. Cine va fi primul care va exploata această tendinţă?

  • Povestea celui mai longeviv CEO la singura companie americană de asigurări din România

    Întâlnirea lui Theodor Alexandrescu cu asigurările s-a produs în 1998, pe când un prieten care lucra pentru afacerile non-viaţă din România ale grupului financiar american AIG i-a arătat un raport anual al companiei. “Mi-a atras atenţia că AIG era cel mai mare deţinător al unei flote de avioane, cu vreo 200 de avioane în leasing. M-am gândit: ce legătură au avioanele cu asigurările? De fapt, asigurările nu înseamnă numai preluarea riscului, ci şi investiţii ale activelor din aceste riscuri: având active pe termen lung, pot investi în acest gen de leasing.” Pe atunci, AIG (American International Group) a decis ca pe lângă firma de asigurări de bunuri să deschidă în România şi o firmă de asigurări de viaţă, iar Theodor Alexandrescu a devenit primul angajat al companiei, la 3 ianuarie 1999.

    “Aveam în sediu trei mese, opt scaune şi eram cinci angajaţi. Nu ne băteam pe scaune”, glumeşte el. La doar câteva zile a început mineriada, cu luptele de pe Valea Oltului şi declararea stării de urgenţă. Directorul de atunci al companiei, Martin Zonneveld, nu s-a declarat prea impresionat, afirmând că AIG oricum a văzut multe în toată lumea, de la uragane la naţionalizări, aşa încât, dacă eşti un investitor serios şi pe termen lung, “îţi dai seama că astfel de lucruri sunt trecătoare”, iar tendinţa, mai ales în Europa, nu poate fi decât pozitivă. România era printre ultimele ţări din Est unde AIG deschidea o astfel de afacere; în Ungaria, de pildă, o subsidiară AIG Life funcţiona încă din decembrie 1989. Nici cadrul legislativ nu era pregătit: abia Legea 32/2000 avea să reglementeze piaţa de profil şi să înfiinţeze Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

    Alexandrescu a fost recrutat de AIG pentru că firma căuta oameni cu MBA, iar el urmase încă din ultimul an de facultate (Stomatologia, pe care a absolvit-o în 1996) un MBA la ASEBUSS, sponsorizat de USAID şi în colaborare cu Universitatea din Seattle. AIG intrase în 1993 pe piaţa de asigurări non-viaţă din România, unde a început să recruteze oameni prin firma de recrutare Korn Ferry; printre aceştia s-a numărat şi Mihnea Tobescu, ulterior director general al AIG România, actual director general al Euroins România şi cel care l-a recomandat pentru un interviu pe Theodor Alexandrescu în 1998. “Pe atunci, să discuţi de contabilitate în sistem GAP sau de management al riscului erau lucruri foarte generale, pentru că noi vorbeam din cărţi, nu din practică. Dar ei au căutat oameni care să aibă măcar o înţelegere la nivel de limbaj a unor practici pe care voiau să le introducă şi pe care să-i poată forma.”

  • Ce se poate face cu un plasament de 1 mil. euro în agricultură: Noii investitori pot prelua ferme vegetale de până la 700 ha sau pot ridica ferme de 250 de vaci cu lapte

    Ce business de la zero poate porni un investitor “de portofoliu” cu un plasament de 1 milion de euro? “Un investitor care vrea să bage 1 milion de euro în agricultură trebuie să aibe în primul rând în vedere că aici este foarte riscant şi drumul de la aceşti bani la faliment este foarte scurt. În agricultură este aproape ca la loterie dacă nu ai irigaţii. Prinzi un an prost şi poţi rămâne şi cu o gaură de 200-250.000 de euro”, explică Gheorghe Lămureanu, administrator al companiei Agroterra Import Export din Constanţa, care exploatează 1.200 de hectare de teren arabil. Antreprenorul spune că 1 milion de euro reprezintă un buget suficient pentru achiziţia unei ferme ce are în arendă o suprafaţă cuprinsă între 500 şi 700 de hectare de teren arabil dar şi pentru achiziţia mai multor utilaje. “Un investitor poate achiziţiona o fermă foarte frumoasă şi cu 300.000 de euro poate achiziţiona utilaje. Este foarte greu să achiziţionezi 1.000 de hectare de tern care să fie la un loc pentru că terenul este foarte fragmentat”.

    Pentru o fermă de 700 de hectare este necesară achiziţia a patru tractoare de capacitate medie, a unei combine dar şi a unui set de utilaje auxiliare precum pluguri, semănători sau grape disc. Cu o astfel de achiziţie finalizată, un antreprenor nou în agricultură poate face primii paşi într-un plan de afaceri în care amortizarea investiţiei iniţiale ar urma să fie făcută în zece ani. La preţurile din prezent la o producţie medie de 5-6 tone de cereale/hectar, un antreprenor poate obţine încasări totale de aproximativ 1 milion de euro dintr-o exploataţie de 700 de hectare. “Profiturile obţinute variază între 1.000 şi 2.000 lei/hectar în funcţie de nivelul costurilor”, spune Lămureanu.  Marje de 15-20% din afacerile cu cereale  La acest nivel de profitabilitate, un astfel de business ar funcţiona cu o marfă de profit de aproximativ 15%-20%. Nivelul este aproape dublu faţă de cel al unui retailer de încălţăminte sau al unui producător de materiale de construcţii. În agricultură profiturile se pot face încă din primul an în timp ce în alte sectoare precum cel hotelier sau al restaurantelor este nevoie de câţiva ani până la apariţie primelui plus din contul de profit net.

    Toate stirile sunt pe zf.ro

  • Lecţiile învăţate de bărbatul care a trăit fără internet timp de un an

    Miller, un bărbat care credea că internetul îl făcea neproductiv şi că îi corupea sufletul, a ales să trăiască „offline” timp de un an. Recent, el a revenit online, şi a împărtăşit cele 5 lecţii pe care le-a învăţat din „abstinenţa” de la internet, scrie Business Insider.

    La ora 23.59, pe 30 aprilie 2012, Miller şi-a scos cablul de internet, şi-a oprit Wi-Fi-ul, iar smartphone-ul l-a înlocuit cu un telefon fără acces la internet.

    „Scopul meu a fost să descopăr ce efecte avea internetul de-a lungul anilor. Să înţelegi internetul înseamnă să îl studiezi de la distanţă”, a declarat Miller. 

    La începutul experimentului, totul a fost în regulă pentru Miller, însă în timp, el spune că a realizat că se înşelase cu privire la internet.

    „De îndată ce înţelegem modurile în care internetul ne corupe, putem în sfârşit să ripostăm”, a adăugat Paul.

    Cele 5 lecţii învăţate:

    1. Internetul nu mă oprea de la a fi creativ sau productiv. Eram singurul responsabil pentru neajunsurile mele.

    2. Cărţile sunt bune şi nu ai nevoie de internet pentru a învăţa lucruri noi, dar pentru a citi ai nevoie de motivaţie, chiar şi în lipsa internetului.

    3. Să primeşti zeci de scrisori pe săptămână poate fi la fel de copleşitor ca primirea a sute de email-uri pe zi.

    4. Fără internet este mai greu să intri în legătură cu oamenii. “Este mai uşor să scrii un mesaj sau să chat-uieşti decât să vizitezi pe cineva”

    5. Un “prieten pe Facebook” este mai bun decât nimic.

    Toate stirile sunt pe zf.ro

  • Un angajat NASA a fost acuzat pentru ameninţare la adresa securităţii naţionale, după ce au fost găsite filme piratate pe laptopul de serviciu

    Jiang s-a îmbarcat pe Dulles International Airport într-un avion care mergea spre Beijing, însă a fost forţat să coboare chair înainte de decolare, autorităţile crezând că este un spion şi că fură secrete de stat. Fiind unul dintre sutele de angajaţi NASA dintr-o ţară considerată cu probleme la adresa securităţii americane, arestarea sa nu a întârziat să apară. Jiang a fost chemat într-o audiere a Congresului, drept o potenţială ameninţare la siguranţa naţională.

    Problema a fost că Jiang nu avea secrete de stat asupra lui. Avocaţii lui au declarat că făcea „muncă generică” şi că nu deţinea informaţii sensibile, însă avea altceva ce ar fi putut să i se considere o infracţiune : filme piratate şi articole pornografice pe laptopul dat de NASA. Dacă Jing va pleda vinovat la delictul de încălcare a regulilor pentru computerele NASA, ar putea evite o condamnare şi să plece liber din arest, conform Bloomberg.

    Alte stiri pe zf.ro

  • Compania de pe bursă care face cozonacii de Paşte o duce mai prost ca niciodată

    Boromir Prod Buzău (SPCU) una dintre puţinele companii listate pe bursa de la Bucureşti care se identifică cu sărbătorile de Paşte pentru că fabrică cozanacii care se regăsesc pe mesele românilor în aceste zile, trece printr-o perioadă mai puţin favorabilă.

    Compania a raportat anul trecut cele mai mari pierderi din ultimul deceniu, care s-au cifrat la 1,9 mil. lei (0,4 mil. euro) după ce vânzările au scăzut cu 23,3%, la 114 mil. lei (25,7 mil. euro).

    Acţiunile Boromir Prod, din grupul Boromir al omului de afaceri Constantin Boromiz, se tranzacţionează în prezent foarte aproape de minimul din ultimii ani, de 0,12 lei/titlu. La acest nivel, compania este evaluată pe bursă la mai puţin de 6,5 mil. euro.

    Aceasta în condiţiile în care doar în 2009, an în care economia românească s-a prăbuşit cu peste 7%, acţiunile Boromir Prod au scăzut pentru o zi sub pragul de 0,12 lei/unitate.

    Declinul suferit de titlurile companiei în acest an, de 12%, este unul dintre cele mai mari de pe bursă şi vine după o corecţie de aproape 20% înregistrată anul trecut.

    Evoluţia slabă a rezultatelor producătorului de morărit şi panificaţie a determinat unul dintre acţionarii minoritari ai societăţii, firma de intermediere Broker Cluj (BRK), care deţine circa 5% din acţiuni, să ceară explicaţii conducerii. Aceştia au adus în discuţie profitabilitatea mai ridicată a alor companii din grup nelistate raportat la cea a firmei Boromir Prod care este listată pe bursă.

     

    Alte stiri pe zf.ro

  • Slujba de vis a oricărui student

    Un student de la o universitate din Marea Britanie a primit slubja de vis a oricărui student: va călători în jurul lumii, va testa tobogane de apă, şi va fi plătit pentru asta scrie ABC News Blogs.

    Seb Smith a fost selectat din 2.000 de aplicanţi pentru a testa şi nota toboganele din resorturile SpashWorld. Toate resorturile sunt deţinute de o firmă numită First Choice, care oferă oaspeţilor folosire nelimtiată a parcurilor acvatice.

    În calitatea sa de cel mai nou membru al companiei, Smith va judeca toboganele pe baza unor caracteristici precum “care stropeşte cel mai mult în jur”, şi “factorul de adrenalină”

    Tânărul de 22 de ani a semnat pe 6 luni, urmând să călătorească în locuri precum Mallorca, Turcia, Egipt, şi alte destinaţii unde compania are resorturi. Pe lângă salariul de 31.000 de dolari pe an, toate cheltuielile de călătorie vor fi acoperite de companie, iar la sfârşitul contractului, va primi un sejur pentru doi, de patru zile, la orice staţiune First Choice.

    Toate stirile sunt pe zf.ro

  • Fostul premier italian Giulio Andreotti a murit la vârsta de 94 de ani

    Fostul premier italian Giulio Andreotti a decedat la vârsta de 94 de ani.

    Giulio Andreotti, care a fost de şapte ori preşedintele Consiliului italian şi o figură emblematică a fostei democraţii creştine, a decedat luni la vârsta de 94 de ani, a anunţat presa italiană.

    Andreotti, unul dintre pilonii politicii italiene de după război, născut la 14 ianuarie 1919 la Roma, a avut în ultima vreme probleme de sănătate şi a fost spitalizat în august 2012, timp de mai multe zile, din cauza unei aritmii cardiace.

    Toate stirile sunt pe gandul.info

  • Au lăsat fără şomeri un oraş şi zeci de comune din România

    Aproape 2.500 de angajaţi lucrează la producătorul de componente pentru aparate de uz casnic şi industrial Zoppas Industries România, din judeţul Timiş, potrivit celor mai recente date disponibile la ministerul de finanţe. Şi compania Delphi Packard Romania SRL deţine în zonă două fabrici pentru echipamente electrice/electronice, situate în Sânnicolau Mare şi Ineu. Circa 10.000 de angajaţi lucrează pentru companie, mare parte în Sânnicolau Mare şi Ineu, iar restul la fabrica din Iaşi.

    De la şapte locuri de muncă în 1997, compania a evoluat până la 3.276 în 2006. Pe fondul recesiunii economice, în anul 2008, numărul angajaţilor a scăzut la 2.938, iar datele din 2011 indicau că Zoppas angajează 2.461 de oameni. Compania a recurs în anul 2009 la facilităţile acordate prin ordonanţa de guvern pentru întreruperea temporară a activităţii şi trimiterea şi şomaj tehnic, dar în urma dialogului cu primăria locală, nu s-a recurs la disponibilizări, potrivit unui raport al International Training Centre. Afacerile companiei din 2011 au fost de aproape 40 de milioane de euro.

    În localitatea Sânnicolau Mare, din judeţul, funcţionau până la Revoluţie două companii textile, Banatex şi Fimotex, care după 1990 s-au confruntat cu mari dificultăţi economice. În anul 1997, acestea au fost preluate de către Irca Spa şi Fines Spa Italia, care au creat compania Zoppas Industries România SRL, având ca obiect de activitate iniţial producţia de componente pentru aparate de uz casnic şi industrial, se mai arată în documentul citat.

    Contribuţia companiei la dezvoltarea economică a zonei sa concretizat şi prin construirea unei secţii de producţie într-o localitate din apropierea oraşului, în care au fost create alte 250 locuri de muncă. Prin cele două hoteluri pe care le administrează, compania a contribuit şi la dezvoltarea activităţii turistice.

    “Când am înfiinţat Zoppas, aduceam muncitori din Sânnicolau şi satele învecinate. Părea incredibil atunci că vom ajunge după câţiva ani să aducem oameni de la 70 de kilometri”, a declarat un reprezentant al Zoppas România. Până în anul 2008, Sânnicolau Mare era recunoscut ca oraşul cu şomaj zero, ajungând să se confrunte cu lipsa de forţă de muncă, care era adusă inclusiv din judeţul vecin.

    Sânnicolau Mare este cel mai vestic oraş al României, cu o populaţie de circa 13.000 de locuitori.