BusinessMagazin

Blog

  • INVITATII CLUB BUSINESS

    • Adrian Crivii – managing partner, firma de evaluare Darian
    • George Biris – partener, firma de avocatura Biris Goran
    • George Teleman – partener, compania de investitii Equest Balkan
    • Radu Lucianu – managing partner, compania imobiliara Eurisko
    • Ionut Dogaru – country manager, dezvoltatorul imobiliar Grupo Lar
    • Muler Onofrei – market officer pentru Romania, dezvoltatorul ProLogis

  • Esente de laptop

    Modele din noua clasa de PC-uri ultramobile propusa de Microsoft au fost admirate, dar lasate pe rafturile magazinelor din cauza pretului mare. Acum au Vista.

     

    Lansarea primei generatii de Ultra Mobile PC (UMPC) a avut loc exact acum un an la CeBIT, cel mai mare targ de electronice din lume, unde a captat mare parte din atentia asupra evenimentului. Dupa un an incheiat de prezenta in magazine a UMPC, tuturor producatorilor de astfel de echipamente – Samsung, Gigabyte sau Asus – le este clar ca ceva trebuie schimbat. Vanzarile au fost aproape inexistente, volumul aproximativ de 500.000 de aparate reprezentand 0,625% din vanzarile totale de calculatoare portabile anul trecut. Anul acesta, povestea prezentei la CeBIT se repeta, dar chiar daca nu a mai atras atatea priviri la editia de saptamana trecuta a targului de la Hanovra, a doua generatie de UMPC are mai multe sanse sa atraga cumparatori in magazine.

     

    Totul a inceput in 2006, cand Microsoft derula o campanie complet atipica fata de orice facuse pana atunci. Prin intermediul unui site promova, fara sa dea in vileag despre ce anume e vorba, ideea unui aparat care ar schimba viata celor care ar fi binevoit sa il cumpere – genul de campanie specifica Apple sau Google. In spatele numelui proiectului Origami a fost dezvaluit conceptul calculatorului ultraportabil, un ecran cat jumatate de laptop, care incorporeaza aproape tot ceea ce contine un calculator portabil. Mai multe nume mari din industria producatorilor de hardware au fost invitati sa dezvolte echipamente sub aceasta viziune si sub platforma Windows.

     

    Cu UMPC, Microsoft incerca sa defineasca o noua categorie de gadgeturi portabile, care folosesc sistemul de operare al unui calculator obisnuit, un ecran tactil cu o serie intreaga de optiuni de conectare fara fire si posibilitatea de a rula fisiere video sau audio. Aparatul era astfel pozitionat intre un laptop si un smartphone, mai usor, mai mic si mai putin puternic fata de primul si in acelasi timp mai robust decat oricare dintre modelele sofisticate de smartphone. Cu toate acestea, anul trecut la CeBIT, cand misterul a fost inlaturat si produsul a fost prezentat publicului, a fost intampinat cu critici, din cauza duratei de viata reduse a bateriei si a pretului mare. „Sperasem sa vindem 100.000 de unitati, dar nu am reusit sa atingem aceasta tinta“, se declara dezamagit, recent, Kyuho Uhm, vicepresedinte al Samsung, citat de Reuters.

     

    Lucrurile au sansa sa se schimbe daca ne gandim doar la faptul ca numarul producatorilor si deci al ipostazelor proiectului Origami a crescut. La CeBIT de saptamana trecuta, Samsung, Asus, Medio si Amtek au prezentat modele mult mai puternice, care depasesc specificatiile initiale ale Microsoft. „UMPC reprezinta o noua categorie de calculatoare portabile, concepute sa sustina stilurile noastre de viata“, spune Bill Mitchell, corporate vicepresident la Windows Mobile Platforms. Idealul Microsoft este de a face din aceste minicalculatoare o platforma pentru comunicatii, divertisment si servicii de localizare prin GPS. „Credem ca UMPC vor deveni la fel de indispensabile si omniprezente ca si telefoanele mobile din ziua de azi“, a continuat reprezentantul Microsoft, reluand aproape enuntul lui Bill Gates de acum un an.

     

    Chiar inainte de lansarea oficiala de acum un an, analistii de la Gartner au cazut de acord ca noul produs nu va aduce incasari semnificative. Ei isi motivau previziunea pe faptul ca aceste noi tipuri de dispozitive, care sunt nu doar calculatoare sub alta forma, ci se pozitioneaza ca produse ce tin de un stil de viata aparte, ar trebui sa intruneasca sase elemente pentru a ajunge pe placul cumparatorilor. Acestea erau: folosirea unei tehnologii care sa le ofere o durata de viata a bateriei de minim 6 ore la un pret rezonabil; un numar mare de echipamente periferice compatibile; Vista; o varianta mai facila de introducere a textului; sincronizare automata cu alte calculatoare; eforturi de marketing puternice din partea Microsoft si a producatorilor. Daca privim la noile modele lansate saptamana trecuta la targul de la Hanovra, putem vedea ca producatorii si-au facut temele si mare parte, daca nu chiar toate dintre aceste conditii ale succesului au fost indeplinite.

     

    De exemplu, modelul Samsung Q1 Ultra ruleaza acum pe sistemul de operare Vista, rezolutia ecranului a fost mult imbunatatita fata de modelul anterior, iar tastele se afla de o parte si de alta a ecranului de 7 inci. Durata bateriei nu a fost insa prea mult imbunatatita, ajungand acum sa reziste doar cu jumatate de ora mai mult fata de vechea versiune de 3 ore. Cu o baterie suplimentara optionala, Q1 Ultra devine utilizabil timp de 6 ore. Mai contine doua camere foto, una pentru videoconferinte si una pentru fotografii, un sistem de securitate prin amprenta, iar memoria RAM de 1 GB si procesorul Intel Core 2 Duo inseamna un tandem potrivit pentru platforma Vista. Pretul va ramane insa un handicap, pentru ca in magazinele europene va ajunge, incepand cu luna mai, la 1.200 de euro. Cu aceasta configuratie, oficialii Samsung spera sa vanda in 2007 intre 200.000 si 300.000 de unitati. Luna viitoare va aparea in magazine si replica taiwanezilor de la Amtek, cu un model a carui caracteristica speciala o reprezinta tastatura touch-sensitive sub forma de evantai si care va avea un pret sub 1.000 de euro.

     

    Pretul ramane in continuare un obstacol in calea cresterii vanzarilor. Dar, tinand cont de capabilitatile noii generatii de UMPC, cele mai recente pronosticuri si-au indulcit tonul. Compania de analiza a pietei In-Stat crede ca in 2011, numarul micilor calculatoare livrate va ajunge la 7,8 milioane. O declaratie recenta a lui Gadi Singer, vicepresedinte al Intel, indica o piata de 100 de milioane de unitati pe termen lung pentru aceste dispozitive. Cu precizarea ca pretul de vanzare va deveni factorul-cheie pentru evolutia pietei a acestor produse. Daca primii cumparatori sunt de regula cei care vor sa aiba cele mai noi produse, iar pretul este mai putin important, pentru a ajunge la noi categorii de cumparatori va trebui obligatoriu sa fie lansate variante mai ieftine. Samsung spune ca deja lucreaza la o varianta cu specificatii tehnice inferioare, dar nu a dat detalii despre programul lansarilor.

     

    Chiar daca asteptarile initiale s-au indreptat spre publicul larg, o categorie importanta a cumparatorilor au fost companii, ce folosesc UMPC fie pentru uzul managerilor, fie in activitatea angajatilor care au nevoie de mobilitate maxima sau a celor ce iau contact direct cu publicul si in cazul carora imaginea de modernitate este importanta. De exemplu, producatorul de articole sportive Adidas le foloseste experimental in cel mai mare magazin al sau din Paris; alte companii folosesc UMPC pentru managementul stocurilor sau pentru preluarea comenzilor din lantul de distributie. In aceeasi directie merge insa si competitia. Un producator asiatic de telefoane mobile smartphone a furnizat operatorului mobil T-Mobile din Marea Britanie un dispozitiv care concureaza ideea proiectului Origami. Modelul Athena nu are puterea unui minicomputer UMPC, avand un hard disk de 8 GB, memorie RAM de 128 MB si versiunea Microsoft de sistem de operare pentru telefoanele mobile Windows Mobile. Desi are performante care il apropie mai mult de smartphone-uri, forma si dimensiunile il pozitioneaza in aceeasi categorie de produse cu calculatoarele ultra-mobile. Iar faptul ca vine in oferta unui operator de telefonie mobila, cu conectivitatea  WiFi si HSDPA si mai ales pretul incepand cu 175 de euro il fac sa arate mai puternic.

  • Homo ludens

    Placerea jocului ne insoteste toata viata. O dovedeste chiar si imensa popularitate a jocurilor pe calculator. Dar cand jocul se impleteste cu ingeniozitatea si cu puterea retelei, rezultatele pot fi uluitoare.

     

    Varsta de 21 de ani pare una tocmai potrivita pentru idei trasnite, iar Internetul este indiscutabil mediul cel mai potrivit unde acestea se pot raspandi la o scara greu de imaginat. Sau pot sa se piarda intr-un deplin anonimat. Alex Tew avea 21 de ani si buzunarele goale in 2005, cand a intrat pe poarta universitatii din Nottingham pentru a urma un curs de management. A cautat o cale de a-si finanta studiile si, pentru a creste miza jocului, si-a propus sa devina milionar inainte de a le termina. Ideea i-a venit: a creat o pagina pe web, a creat un caroiaj de 1.000 x 1.000 de pixeli si a inceput sa vanda blocuri de 10 pe 10 la un tarif de un dolar per pixel. Cumparatorul putea sa plaseze pe pixelii cumparati o mica imagine cu un link la pagina proprie si un scurt text (de pilda un slogan) care apare cand vizitatorul trece cu mausul pe imagine. Simplu, nu-i asa?

     

    Primii pixeli au fost cumparati de prieteni, in joaca. Numele sitului – The Million Dollars Homepage – a devenit celebru, atingand locul 127 in statisticile Alexa, iar ultimii 1.000 de pixeli au fost licitati pe eBay in ianuarie 2006 si s-au vandut cu 38.100 de dolari, astfel incat Alex si-a atins scopul, depasind milionul. Cum s-a raspandit ideea, fara niciun ban investit in publicitate? Din gura-n gura si din blog in blog, pana cand „efectul de retea“ s-a declansat: marketing viral.

     

    Cu cateva luni in urma, Hugo Shelly – un alt englez de 21 de ani, de data aceasta student in filozofie la Oxford – a venit cu o alta idee trasnita si un obiectiv super-ambitios: sa creeze jocul (numit Lost.eu) cu cei mai multi participanti de pe planeta. Desigur, in web, iar asta inseamna sa depaseasca cei 7 milioane de jucatori cu care se lauda „World of Warcraft“. De data aceasta, marketingul viral este nu doar explicit, ci este… chiar jocul in sine! Iata cum: pentru a intra in joc ai nevoie de o „invitatie“ – adica o adresa cum ar fi www.lost.eu/325b4. Cel care poseda invitatia (adica adresa) castiga cate un punct pentru fiecare invitat care intra in joc si cate-o jumatate pentru fiecare invitat adus de invitatii sai sau iese din joc daca in 30 de zile nu aduce niciun nou invitat. Asta-i tot. Nu exista dragoni de ucis, nu exista „economie virtuala“, doar un sit web auster.

     

    Unde-i distractia? In promovarea jocului si, implicit, a propriei invitatii. Ideea mea de a o furniza ca exemplu in paragraful precedent este cu siguranta banala in comparatie cu a celui care a trasat-o in nisipul unui plaje din Puerto Rico sau a celui care a lansat sute de baloane inscriptionate din fereastra unei cladiri din Chicago. O imensa galerie de poze ilustreaza cele mai trasnite idei de a raspandi o idee trasnita. E adevarat, exista si niste premii: unul de 5.000 de dolari si zece a cate 500 de dolari, totalizand intreaga sponsorizare obtinuta de la Goallover. Ideea se pare ca a prins: The Guardian i-a dedicat un articol, web-ul geme de invitatii, iar numarul participantilor creste cu circa 2.500 pe zi, ajungand in acest moment la 182.604 „jucatori“.

     

    Presupunand ca Lost.eu va atinge cei 7 milioane de participanti, ce urmeaza? Dincolo de o vaga promisiune a unui „nivel 2“ si de certitudinea ca Shelly va deveni milionar, nu se stie nimic. Dar aceasta imensa comunitate ar putea fi pusa la treaba. Aici intervine ideea unui profesor american pe nume Luis von Ahn, care pleaca de la doua surse. Una este o statistica care spune ca in 2003 oamenii au pierdut 9 miliarde de ore jucand Solitaire – spre comparatie, constructia canalului Panama a necesitat doar 20 de milioane de ore de lucru. A doua este ca exista numeroase activitati in care mintea omeneasca este mult mai performanta decat computerele. De pilda, interpretarea imaginilor. Intr-unul din jocurile online inventate de Ahn – numit ESP si bucurandu-se de larga popularitate – jucatorii sunt cuplati la intamplare doi cate doi si ambii vad aceleasi imagini, pentru care li se cere sa furnizeze un cuvant. De fiecare data cand cei doi scriu acelasi cuvant capata puncte si trec la imaginea urmatoare.

     

    Se cheama „human computation“. Ipoteticii 7 milioane de jucatori adunati de Lost.eu ar putea eticheta in joaca toate pozele din Internet in doar cateva luni.

  • Ati mai vazut asta?

    Microsoft testeaza o tehnologie care va putea cauta pe Internet subiectii fotografiilor facute cu telefonul mobil, in loc de a introduce cuvinte-cheie.

     

    Un repros clasic facut telefoanelor mobile care vor sa aiba un rol mai important decat cel de-a asigura comunicarea prin viu grai este ca tastatura e prea mica pentru a forma si altceva in afara de cifre. Scrierea e-mail-urilor, folosirea Internetului sau mesajele scurte vor aparea pe lista de treburi dificile sau consumatoare de timp pentru multi vorbitori la telefon. Cautarea unui termen folosind un motor de cautare accesat prin telefonul mobil e poate cea mai putin dificila activitate, dar Microsoft incearca sa-i gaseasca un leac. In loc de cuvinte-cheie, cautarea foloseste imaginile fotografiate cu camera telefonului mobil. De exemplu, posterul unui film fotografiat cu telefonul mobil va duce la afisarea recenziilor sau a cinematografelor unde ruleaza, la fel ca in cazul unui motor de cautare obisnuit. Inginerii Microsoft care au lucrat la proiectul „Lincoln“, numele de cod al programului, spun ca rezultatele cele mai bune se obtin in cazul obiectelor bidimensionale, cum ar fi coperta unei carti, tablourile sau pozele unor produse cunoscute. Sanse mai mici au peisajele, obiectele tridimensionale sau constructiile. De nerecunoscut pentru cautarea vizuala sunt oamenii, animalele, plantele sau automobilele.

     

    „Principalul obiectiv pe care il avem este de a face o legatura intre obiecte din lumea reala cu articole din Internet folosind imaginile“, spune Larry Zitnick, unul dintre inginerii Microsoft care face parte din echipa Lincoln. Software-ul functioneaza facand potrivirea intre poze facute cu telefonul mobil si o baza de date formata din poze cu descrieri. In acest moment, baza de date este relativ mica, de 30.000 de fotografii, dar oamenii de la Microsoft spera ca utilizatorii o vor completa de bunavoie, pentru ca pe viitor cautarea sa fie extinsa. Software-ul functioneaza doar pe telefoanele mobile care au instalat sistemul de operare Windows Mobile 5.0 si folosesc Internet Explorer drept browser web. Timpul consumat pentru cautarea unei poze pe mobil folosind Lincoln este in medie de 10 secunde, asocierea cu o poza din baza de date dureaza o secunda, iar trimiterea fotografiei catre Microsoft ocupa celelalte 9 secunde, in functie si de reteaua operatorului mobil.

  • E-mail cu cerneala simpatica

    Acest e-mail se va autodistruge in 30 de minute. Folosirea unui serviciu de e-mail in stilul James Bond poate sterge automat un mesaj din casuta destinatarului fara sa explodeze calculatorul.

     

    Scuza unei persoane ca nu a primit e-mail-ul in care era solicitat pentru o activitate oarecare functioneaza, pentru ca nu este verificabila. Si nu, nimeni nu confirma dezinteresat primirea e-mail-ului cata vreme are varianta sa nu trimita mesajul de confirmare. Cu Bigstring lucrurile stau complet diferit. Nu e genul de serviciu gratuit de e-mail care sa se laude cu capacitatea de stocare, cu numarul mare de membri sau cu faptul ca poate importa contactele din Outlook in cateva clipe. Bigstring face parte din alta clasa: in cazul unei corespondente electronice clasice, cel care are puterea este destinatarul, pe cand in cazul Bigstring, autorul este rege. Poate hotari sa stearga mesajul peste un timp determinat, caz in care e-mail-ul are un efect vizual prin care izbucneste in flacari; il poate impiedica pe primitor sa trimita mai departe e-mail-ul catre alte persoane sau chiar sa tipareasca mesajul primit. Expeditorul va sti exact cat de mare a fost interesul destinatarului pentru mesaj, prin selectarea unei optiuni care afiseaza numarul de afisari al e-mail-ului, adica de cate ori a fost citit. De cate ori nu ati regretat trimiterea unui e-mail si v-ati fi dorit sa aveti acces in Inbox-ul destinatarului pentru a-l sterge! Prin optiunea „recall-erase“, expeditorul poate inclusiv sa schimbe continutul e-mail-ului trimis, adaugand atasamente sau stergand o parte din continutul mesajului. Cea mai noua aplicatie permite trimiterea de clipuri video de dimensiuni mari, care pot fi distruse ulterior, dupa un anumit timp, din Inbox-ul destinatarului. Intrebarea care se naste este daca serviciul de e-mail Bigstring se incadreaza in conceptele actuale de etica a comunicarii electronice. Fiindca astfel confortul dat destinatarului de  comunicarea prin e-mail dispare, iar acesta ar trebui probabil sa afle ca oricand continutul mesajului poate fi modificat sau ca expeditorul poate urmari de cate ori i-a fost citit mesajul. In multe tari din lume se practica trimiterea de avertismente la finalul e-mail-ului, care mentioneaza ca toate mesajele sunt arhivate de departamentul IT sau ca mesajul este adresat doar destinatarului si nu poate fi retransmis. Tot e bine macar ca functia de obligare la raspuns nu o poate oferi niciun serviciu de e-mail din lume.

  • Podoabele noilor dandy

    Nobilii Micului Paris nu concepeau sa iasa in lume fara ceas de buzunar sau bastoane placate cu aur. Epoca s-a schimbat, bijuteriile masculine au cazut in dizgratie, insa acum gloria lor pare sa se fi reintors.

     

    Daca pana acum cinci ani o geanta sau o crema pentru barbati erau la fel de rare precum masinile la inceputul veacului trecut, pe masura ce piata a evoluat, aria accesoriilor considerate exclusiv feminine s-a restrans.

     

    Producatorul Beiersdorf a lansat in 2004 crema Nivea cu coenzima Q10 pentru barbatii de peste 30 de ani, Body Shop are o linie de produse exclusiv barbatesti, iar in 2005 a fost lansata si in Romania gama Germaine de Cappucini, de produse cosmetice de lux pentru barbati. Cat despre genti, tot mai multe companii de moda au inclus in colectiile lor accesorii masculine, iar Musette, unul din brandurile autohtone de incaltaminte si accesorii, pregateste lansarea unei linii noi de genti fashion pentru barbati. Mai nou, titlul cantecului „Diamonds are a girl’s best friends“, interpretat de Marilyn Monroe, a inceput sa fie pus la indoiala, pentru ca barbatii au prins gustul bijuteriilor. „Am descoperit bijuteriile pentru barbati intr-un boutique din Paris, cand am mers cu logodnica mea sa alegem inelul de logodna. Am remarcat o bratara care se potrivea la vestimentatia mea de vacanta, jeansi si tricou. De atunci urmaresc frecvent pe Internet noile aparitii“, recunoaste un client al magazinului de bijuterii Cellini din Plaza Romania, in timp ce studiaza o bratara de la Baraka, brand italian de bijuterii masculine.

     

    Tendinta e prezenta deja de ceva vreme pe piata internationala, unde presa de business anunta vanzari record la bijuteriile pentru barbati. De exemplu, Financial Times scria la finalul anului trecut ca, la magazinele de bijuterii din Londra, colectiile pentru barbati au ajuns sa se vanda la fel de repede ca si cele pentru femei, adica in patru luni de la lansare. Recenta colectie de brose pentru barbati de la Dolce & Gabbana s-a vandut intr-o luna de la lansare, iar actori ca Orlando Bloom sau Nicholas Cage (foto) au fost vazuti cumparand bijuterii de la boutique-urile londoneze.

     

    In Romania, desi magazinele care vand bijuterii au in vitrina de ani buni accesorii pentru barbati, de abia in ultimii doi ani numarul celor care le cauta a crescut. Unii distribuitori anunta majorari spectaculoase ale vanzarilor, altii raporteaza procente timide de crestere. Reprezentantii Micri Gold, cei care aduc in Romania linia pentru barbati a casei italiene Chimento, spun ca in 2006, fata de 2005, vanzarile pe acest segment au crescut cu 50%, cei de la Cellini anunta ca vanzarile s-au mentinut relativ constante, iar reprezentantii Helvetansa declara ca aceasta categorie are contributii de mai putin de un procent la cifra de afaceri a companiei. Cert este ca toti distribuitorii de bijuterii masculine vorbesc despre o crestere a acestei nise de piata, motivata de schimbarea mentalitatilor, mai ales la nivelul segmentului tanar al clientelei. De altfel, o mare parte a ofertei este destinata celor pana in 30 de ani, desi exista si exceptii. „Tinta sunt  barbatii tineri cu venituri de la mediu spre mare, foarte implicati in viata sociala, care calatoresc mult, au grija de aspectul lor si care inteleg ca a accesoriza o tinuta o poate scoate din anonimat“, spune Magda Popescu, marketing manager al Chronotime International, proprietarii magazinelor Cellini.

     

    Chronotime International a adus in Romania bijuterii pentru barbati de la trei branduri: Swatch, Calvin Klein si Baraka, precum si diverse accesorii de la Faberge sau Mont Blanc. „Materialele folosite in cazul bijuteriilor pentru barbati sunt aur, otel, lemn sau pietre pretioase, iar designul este simplu si urmeaza moda internationala“, spune Popescu. Preturile incep de la 30 de euro si pot ajunge la 3.000 de euro in functie de marca si de materialele folosite.

     

    In magazinele Helvetansa, doritorii de bijuterii au de ales intre produsele colectiei Dandy de la Chaumet. Linia de la Chaumet nu frapeaza neaparat prin varietate: inele cu forme cubice si aplicatii din email, bratari cu piele si butoni. „In general, bijuteriile sunt create sa se asorteze cu produsele de baza ale colectiei“, spune Adrian Stoican, managing director al Helvetansa.

     

    O alta casa de bijuterii care are o linie masculina, prezenta in Romania prin intermediul Micri Gold Bijuterii, este Chimento. „Linia contine bijuterii din titan, otel, materiale compozite, toate realizate dupa o linie moderna“, spune Bogdan Aanicai, reprezentantul Micri Gold. „Clientii nostri sunt tineri creativi sau oameni de afaceri care isi pot permite o tinuta mai relaxata“, spune Aanicai. Colectia Chimento pentru barbati are doua linii, una pentru tineri, cu preturi intre 500 de lei si 2.000 de lei, si una mai sofisticata, ce cuprinde produse cu preturi care pot ajunge si la 8.000 de lei.

     

    Reprezentantul Micri Gold spune ca in ziua interviului, un tanar a cumparat o bratara simpla, semirigida, jumatate otel, jumatate compozit negru, fara rafinamente, care a costat 900 de de lei. „Era un tanar care stia ce vrea, pentru ca tatonase terenul cateva zile. A venit – punct ochit, punct lovit“, zice Aanicai, care adauga insa ca pe aceasta nisa  nu se poate vorbi de clienti fideli. In schimb, cei de la Cellini spun ca au clienti care vin frecvent, care sunt la curent cu noutatile aparute si de fiecare data cauta sa isi completeze colectiile. „Avem clienti fideli, care ne suna ca sa fie tinuti la curent cu noutatile. Exista chiar clienti care merg direct la importator, pentru ca au vazut pe Internet o anumita bijuterie“, sustine Popescu.

     

    Una dintre tendintele care se regasesc in colectiile tuturor caselor include motivele ecleziastice, inspirate de crucile purtate de calugarii sau razboinicii medievali si identificate ca simboluri ale puterii. De exemplu, colectiile pot cuprinde cruci din aur si platina placate cu diamante sau pandantive in forma de inima inconjurata de spini.

     

    Pe de alta parte, un model considerat la fel de masculin sunt colierele cu pandantive asemanatoare placutelor de identificare specifice militarilor. Exista insa colectii care pot fi considerate unisex si despre care comerciantii spun ca pot fi purtate si de femei, cum este cazul liniei Dandy de la Chaumet. „Cred ca inelul cu email ar fi potrivit si pentru o doamna“, spune Adrian Stoican.

  • Starleta lunii

    Un film cu acest nume s-a mai facut si acum doi ani. Care dintre cele doua „Employee of the Month“ este mai bun? Pai, probabil al doilea, fie si pentru unicul motiv ca o are pe Jessica Simpson pe afis.

     

    Dar cum este extrem de probabil sa nu stiti cine este Jessica Simpson, urmatoarele informatii ar trebui sa va ajute: face parte din generatia Spears-Aguilera, e o diva pop si se chinuie de mama foului sa devina si actrita.

     

    Revenind la „Angajatul lunii“, ambele filme pornesc de la aceeasi premisa: un astfel de titlu, pierderea/obtinerea lui si rezultatele nefericite/fericite produse de eveniment. Angajatul lunii este Vince (Dax Shepard), casier la un mare supermarket si castigator a 17 asemenea titluri in ultimii doi ani. El are cele mai rapide maini de pe Coasta de Vest si, impreuna cu un cititor de coduri performant, formeaza un tandem acrobatic care lasa pe toata lumea cu gura cascata. Din aceasta cauza, micul univers al supermarketului este la picioarele rautaciosului Vince, iar acesta nu sta deloc pe ganduri cand vine vorba sa-i trateze de sus pe ceilalti angajati. Dintre acestia, lenesul Zack (Dane Cook), care timp de zece ani si-a dat toata osteneala sa nu faca absolut nimic la lucru, este singurul suficient de tupeist sa-i dea replica arogantului casier-sef.

     

    Dar situatia se schimba in momentul in care in supermarket se angajeaza Amy, o frumoasa casierita despre care circula zvonul ca nu iese cu colegii de serviciu decat daca acestia sunt posesorii unui titlu de „angajatul lunii“. Cum Zack o place foarte mult si cum Vince considera ca farmecele lui Amy vin la pachet cu urmatorul titlu, intre cei doi incepe o competitie acerba, in care ajung sa se implice rand pe rand toti angajatii supermarketului.

     

    Pentru noi, „Employee of the Month“ vine perfect dupa o saptamana grea de lucru, cand nu vrei decat sa faci haz de colegii mai apreciati decat tine sau de sefii care te uita cand vine vorba de mariri de leafa. Pentru ca filmul incepatorului Greg Coolidge asta si face: demitizeaza fantastica ambitie americana, aruncand in aer pe parcurs si regulile „politically correct“, cu atata atentie urmarite in SUA. Managerul supermarketului este cam gay, seful cel mare are un metru inaltime, paznicul este de culoare (iar IQ-ul lui ar putea fi foarte bine marimea la pantofi a unui om care poarta incaltaminte normala), un coleg (pe vremuri celebrul Andy Dick) al lui Zack este aproape orb, iar altul este musulman si are vreo 20 de progenituri in ograda. Coolidge a transformat, asadar, supermagazinul Super Club (de fapt Costco, pentru cei care privesc atent carucioarele) intr-o colectie cu exemplare din cam tot ce inseamna minoritate.

     

    Probabil ca „Employee of the Month“ a fost privit cu extrema incrancenare de catre feministe, pentru ca Greg Coolidge ii pune Jessicai Simpson eticheta de obiect sexual si nu o lasa nici macar o clipa sa depaseasca acest statut. Si daca infatisarea starletei nu va este familiara, sa nu va mirati daca veti vedea aparand pe marele ecran o faptura cu buze siliconate si ochisori rotunzi, numai buni de dat peste cap (cam la asta se rezuma talentul ei actoricesc), plus alte atribute retusate pe masa de operatie a chirurgilor plasticieni, care ii cam submineaza tentativa de a face actorie „serioasa“.

     

    In orice caz, Simpson isi indeplineste perfect rolul, fara sa se razvrateasca, fara sa se opuna, dandu-ti impresia ca se joaca pe ea insasi. Dar toate deciziile „politically incorrect“ ale regizorului, plus mostrele de „toilet humor“, s-au dovedit a fi un succes: „Angajatul lunii“ si-a recuperat bugetul chiar in primul week-end de la lansare. Fara a fi minunat, fara a-si imagina ca va ramane in memoria spectatorului macar zece minute dupa derularea genericului, filmul isi merita banii. La reduceri.

     

    EMPLOYEE OF THE MONTH/ANGAJATUL LUNII. R: GREG COOLIDGE. CU: JESSICA SIMPSON, DANE COOK, DAX SHEPARD, EFREN RAMIREZ, ANDY DICK, BRIAN GEORGE, DANNY WOODBURN. DIN 6 APRILIE

  • Niste spioni cu carte

    La prima vedere, titlul cartii lui Alexandru Popescu (doctor in istorie si diplomat de cariera) pare ca acopera un volum de fictiune, nu o riguroasa analiza istorica.

     

    Academia secretelor“ este, de fapt, o formula imprumutata de la unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai Renasterii italiene, Giovanni Battista Porta, personaj fascinat de „stiintele secrete“ si de criptanaliza, care dorea sa infiinteze  o „Accademia dei Segreti“,  grupand oameni de stiinta si carturari ai vremii, dintre care unii desfasurau activitati informative. Pornind de la aceasta sugestie si propunandu-si sa ilustreze tema relatiei dintre intelectuali si activitatile de spionaj, cartea reuseste performanta sa ofere o galerie exhaustiva a celor mai importanti reprezentanti ai acestei categorii – scriitori, jurnalisti, artisti, profesori, filozofi, oameni de stiinta, clerici – care, din diferite motive, au colaborat cu serviciile secrete, au fost la conducerea acestora sau au fost victime ale lor, incepand chiar din Antichitate si pana astazi.

     

    Cercetarea care a stat la baza volumului s-a bazat pe un fond de date impresionant (bibliografic, arhivistic, de presa etc.). Un punct de interes a fost identificarea modurilor in care aceasta implicare a influentat creatia intelectualilor, dar si derularea unor evenimente istorice. Unele dintre „dosarele“ evocate de autor apartin unor personalitati care au marcat istoria, cultura si arta universala  (Voltaire, Defoe, Marx, Hemingway, Malraux, Picasso, Einstein, Oppenheimer, Papa Ioan Paul al II-lea, Nureev, Marlene Dietrich, Greta Garbo), dar si pe cea romaneasca (Dimitrie Cantemir, Gala Galaction, Maria Tanase, Zaharia Stancu, Mircea Eliade, I.P. Culianu). Multe dintre cazurile evocate constituie adevarate surprize, iar analiza lor arunca o noua lumina, adesea cruda, asupra biografiei si creatiei acestor personalitati. Cartea are actualitatea sa, caci, intr-un moment marcat de dispute privind participarea oculta a intelectualilor la activitatile informative, propune argumente pentru discutii, controverse sau restituiri, contributii la elucidarea unor cazuri, peste care interesul opiniei publice nu poate trece fara a risca o intelegere trunchiata a istoriei, dar si a unor destine.

     

    Alexandru Popescu, „Academia Secretelor. Intelectualii si serviciile secrete“,

    Editura Meronia, Bucuresti, 2007

  • Noutati

    Europa cu cenusa-n cap

     

    Pascal Bruckner a trecut de la tirania fericirii obligatorii (tema penultimului sau volum – „Euforia perpetua“) la „Tirania penitentei“, volum aparut la finele anului 2006 in Franta. Autorul protesteaza de aceasta data impotriva rescrierii povestii nationale sub forma de rechizitoriu, aratand ca acest masochism este o particularitate a Europei Occidentale recente. „Asa cum exista propovaduitori ai urii in spatiul islamismului radical, tot asa exista propovaduitori ai rusinii in democratiile noastre, mai ales in cadrul elitelor de ganditori.“ Or, noi (europenii, in general, si francezii in particular), spune Bruckner, „nu suntem vinovati, in primul rand pentru ca nu exista transmitere ereditara a conditiei de victima sau de calau“. Si in al doilea rand pentru ca: „Europa si-a rapus monstrii, sclavia a fost abolita, colonialismul a fost abandonat, fascismul infrant, comunismul facut KO.  Ce alt continent poate sa mai afiseze un asemenea bilant?“

     

    Pascal Bruckner, „Tirania penitentei“, Editura Trei,

    Bucuresti, 2007

     

     

    Identitatea fara frontiere

     

    Aris Fioretos este un scriitor cu un arbore genealogic care are ceva din contorsiunile maslinilor din tara natala a tatalui sau, Grecia. Stramosii i-au venit din Italia, mama sa este evreica austriaca, el este cetatean suedez, dar locuieste la Berlin, unde indeplineste functia de atasat cultural al Suediei. Chestiunea identitatii ocupa un loc central in romanul „Adevarul despre Sascha Knisch“, al doilea volum al unei trilogii incepute cu „Stockholm in negru“. In vara lui 1928, travestitul Sascha Knisch o reintalnestepe enigmatica Dora Wilms, cu care are o aventura. Dupa o saptamana, cand politia descopera cadavrul Dorei, barbatul este acuzat de crima. Romanul devine un thriller in toata regula, in care nimic nu este ce pare a fi.

     

    Aris Fioretos, „Adevarul despre Sascha Knisch“,

    Editura Polirom, Bucuresti, 2007

  • Poate vreti in Tunisia, poate in Madeira

    Cresterea cererii de vacante externe va duce in acest an veniturile turoperatorilor de chartere la aproape 80 de milioane de euro. Cu toate acestea, ponderea vacantelor pe baza de curse charter se va mentine si in acest an sub o treime din piata de turism.

     

    Mircea Vladu, directorul agentiei Prestige Tours, este aproape sigur ca va avea ocupate saptamanal, toata vara, cele 1.000 de locuri pe care le-a rezervat pe curse charter catre diverse destinatii: „Piata s-a asezat in asa fel incat putem sti din timp ce destinatii se vor umple, ce hoteluri se vor cere mai mult si planul este facut in acest sens“. Mai precis, turoperatorii stiu bine: Turcia, Grecia, Spania continentala aduc cea mai mare parte din vanzari, in special pe segmentul low si medium. Alaturi de aceste trei destinatii, vandute la fel de bine de trei ani incoace, turoperatorii incearca insa in fiecare an si adaugarea de nume noi la vacantele cu charter pe care le organizeaza.

     

    Cu doi ani in urma, numele nou a fost Costa del Sol. Desi atractiv (cu vizite la Sevilla, Malaga si Alhambra si statiuni renumite), charterul nu s-a vandut. Turoperatorii au insistat si anul trecut, dar l-au pus in oferta alaturi de noutatea verii, Tenerife, care a luat potentialii clienti pentru Costa del Sol (cu venituri mai ridicate), dar si pe multi altii. „Tenerife a «canibalizat» cumva Costa del Sol si in acest an nici nu va mai incerca probabil nimeni sa vanda Costa del Sol“, spune Mircea Vladu. In schimb, atat Vladu cu partenerii sai de la Prompt Service (cu care organizeaza charterele), cat si J’Info Tours, care a mai organizat anul trecut Tenerife, se declara multumiti de destinatie. Avioanele – de multe ori, un charter anuntat pentru toata vara si insuficient cerut zboara doar de cateva ori, iar turistii care au mai cumparat sunt trimisi cu zboruri de linie – au dus in Tenerife peste 3.000 de persoane. Dat fiind ca destinatia este ceva mai scumpa decat altele (un sejur porneste de la 500 de euro de persoana), vanzarile au adus companiilor aproape 2 milioane de euro. Aceasta a facut ca Tenerife sa devina, la doar un an de la lansare, ceea ce se numeste o destinatie clasica. Un exemplu similar este Cipru, tot pentru turistii cu venituri mai mari si unde au zburat anul trecut patru chartere. „Pentru acest an vom avea charterul de Cipru in perioada iunie-septembrie, cu 10 zboruri saptamanale“, spune Aurelian Bratosin, presedintele Butterfly Tourism, principalul operator de chartere pentru Cipru.

     

    La Prestige Tours, numele noi vor fi in acest an Alicante, Madeira, Sardinia si cateva insule grecesti. „Alicante este o incercare“, spune Vladu, care considera ca o coasta spaniola de unde se poate ajunge usor la Valencia sau in Insulele Baleare ar putea sa prinda bine la public. Tot o incercare, dar in care Prestige crede, este Sardinia, catre care agentia a avut an de an zeci de cereri: „Transformarea Sardiniei sau poate mai tarziu a Siciliei in destinatii accesibile, cu avioane charter, ar putea fi o reteta de succes“, considera Vladu.

     

    Aurelian Bratosin este si mai indraznet: va incerca Madeira (insula portugheza, la nord de Arhipelagul Insulelor Canare), desi cu un singur zbor initial. „Pentru sfarsitul sezonului estival vom avea 3-4 zboruri, cu 200 de locuri pe zbor pentru Kenya, destinatie pe care am vandut-o excelent in ultimii ani, dar pe pachete mai mult exclusiviste“, spune Bratosin.

     

    Daca unele agentii incearca nume noi, alte agentii cred in cresterea de popularitate a unor destinatii existente in oferte si anii trecuti: „Credem ca o crestere impresionanta in aceasta vara o va avea Tunisia, care va prelua din turistii clasici ai Greciei si Turciei“, sustine Gelu Stoian, director al Tunisiana Travel, care va zbura cu doua chartere saptamanale a cate 170 locuri tot sezonul (aprilie-sfarsitul lui octombrie) spre Tunisia, avand drept concurenti Best Reisen si Kartago, fiecare cu cate un charter.

     

    Turoperatorii isi vor prezenta ofertele de vara la targul de turism organizat in aceasta saptamana la Romexpo. Desi vara nu va mai avea un nume nou si sonor precum Tenerife vara trecuta, agentiile cred ca veniturile din cursele charter vor creste cu 20-25% fata de vara trecuta, pana la aproape 80 mil. euro. Cu toate acestea, operarea de chartere nu va trece nici in acest an de mai putin de o treime din piata de turism, dominata de turismul de afaceri si de ticketing.

     

    Anul trecut, primele cinci agentii din piata de turism (Happy Tour, Aerotravel Lufthansa City Center, Eximtur, Nova Touring si Marshal Turism) au castigat impreuna 120 de milioane de euro, operand in special pe turism de afaceri si ticketing. Anul trecut, piata de turism, cu cele 800 de agentii de turism existente, a totalizat afaceri de 450 mil. euro. Pentru acest an, cresterea generala estimata este de 10-15%, pentru ca turismul de afaceri inregistreaza cresteri mici, mai optimiste fiind predictiile pentru turismul de leisure.