BusinessMagazin

Blog

  • 100 cele mai puternice femei din business – Astăzi: Ioana Enache, Amway Romania

    Ioana Enache este una din eroinele Catalogului “200 cele mai puternice femei din business”, care va fi lansat în curând, si ale galei “Woman in Power” (19 martie 2014).

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

    Pe CV-ul său figurează companii precum GlaxoSmithKline, A&D Pharma şi OMV Petrom. Din 2005 are o firmă proprie de consultanţă – Excellero – şi este implicată în proiecte strategice de comunicare, marketing, managementul schimbării şi corporate social responsability.

    Prezentă pe piaţa locală din 1997, Amway România are în portofoliu peste 600 de produse care sunt distribuite unui număr de 40.000 de clienţi şi Întreprinzători Privaţi Autorizaţi, persoane care se ocupă de revânzarea produselor. Amway are în portofoliu în principal cosmetice, dar şi suplimente alimentare şi produse de îngrijire a locuinţei.

     

     

     

     

     

     

     

     

    Catalogul “100 Cele Mai Puternice Femei Din Business” prezintă interviuri cu reprezentantele de success ale mediului de afaceri românesc actual şi conţine profilul profesional a 100 dintre liderii feminini.

    Au experienţă, au putere, câştigă bine, sunt cochete şi se bucură de respectul celor din jur. Cuvântul lor este cel mai important sau printre cele mai importante în companiile pentru care lucrează. Cele mai puternice femei de afaceri din România sunt un segment aparte şi tot mai bine conturat dintr-o lume care, în mod tradiţional, a fost creată şi condusă de bărbaţi.

    Catalogul “100 Cele Mai Puternice Femei Din Business” – prima ediţie va fi distribuit gratuit abonaţilor BUSINESS Magazin şi va putea fi achiziţionat online din 9 aprilie la adresa www.bmag.ro/cataloage, la preţul de 25 de lei (TVA inclus).

  • Mihai Bârsan, Ursus Breweries: Indiferent unde m-aş afla, eu trăiesc cu sufletul în România

    BUSINESS Magazin: De cât timp lucraţi în firmă şi cum aţi decis să acceptaţi o poziţie în cadrul companiei?
    Mihai Bârsan: Lucrez în SABMiller din 2005; prima poziţie din cadrul subsidiarei din România, Ursus Breweries, a fost senior brand manager Timişoreana. În 2009 am preluat o funcţie de marketing manager în hub-ul european, apoi la foarte scurt timp poziţia de director de marketing al subsidiarei SABMiller din Slovacia. Începând cu aprilie 2012 am preluat conducerea departamentului de marketing din Ursus Breweries, revenind deci la “prima dragoste”.

    BUSINESS Magazin: Câţi oameni aveţi în subordine şi care este bugetul pe care îl administraţi?
    Mihai Bârsan: Echipa pe care o conduc este o echipă de 30 de oameni care administrează cu un buget în zona zecilor de milioane de euro.

    BUSINESS Magazin: Care a fost cel mai dificil moment din carieră? Cum l-aţi depăşit?
    Mihai Bârsan: Greu de zis. Au fost momente când m-a “smerit” o lansare puternică a competiţiei sau perioade de mare intensitate şi încărcare, dar din fericire am găsit undeva înţelepciunea şi resursele să merg mai departe. Slavă Domnului!, de fiecare dată a existat o cale, o abordare nouă, un sprijin de la echipă sau de la superior. Privind în viitor, sunt sigur că vor veni momente şi mai frumoase, şi mai dificile decât în trecut. Viaţa e interesantă.

    BUSINESS Magazin: Aţi cochetat vreodată cu ideea de antreprenoriat?
    Mihai Bârsan: Da, nu mă împac cu idea “birocratului” de marketing: este foarte important pentru mine să am sentimentul unei libertăţi antreprenoriale, de a fi “in charge”. Avantajul multinaţionalei este însă că are sisteme de suport care preiau marea grămadă de corvoadă birocratică (adevăratul duşman al iniţiativei private), astfel că te poţi ocupa mai mult timp de ceea ce reprezintă partea cu adevărat interesantă şi antreprenorială a afacerii.

    BUSINESS Magazin: Unde vă vedeţi peste 10 ani?
    Mihai Bârsan: În România. Dacă am învăţat ceva în scurtul meu periplu este că indiferent unde m-aş afla, eu trăiesc cu sufletul în România. Am învăţat că mă atrage mai mult idea de a-mi lăsa o amprentă care să schimbe în bine ceva la mine în ţară decât în lumea largă. De aceea am şi revenit la Ursus Breweries. E greu de spus ce se va întâmpla în 10 ani, dar sigur vor fi încă enorm de multe de făcut în această zona: dezvoltarea unor mărci, afaceri, modele şi simboluri româneşti.

  • (P) Trainingul susţinut de Prof. Philip Kotler atrage în principal persoane cu funcţii de conducere din companii

    Peste jumătate dintre cei înscrişi până în prezent la trainingul certificat “Marketing-ul prin valori”, susţinut de Prof. Philip Kotler pe 1 Iunie, la Ateneul Român, deţin funcţii de vârf în ierarhia companiilor pe care le reprezintă sau deţin afaceri, potrivit primului bilanţ al organizatorilor, cu mai puţin de două săptămâni.

    Într-unul dintre cursurile sale, Prof. Philip kotler a spus că “Tendinţa unor companii este de a vedea marketingul ca un departament care intervine în schemă după ce produsul a fost conceput, doar ca să-l vândă. Eu spun că marketingul trebuie văzut ca funcţia care dă direcţia strategică a companiei”. Tocmai astfel de postulate care generează schimbări majore în viziunea liderilor de business au atras o deja un mare număr de înscrieri la trainingul de marketing certificat susţinut de Prof. Philip Kotler.

    Astfel, 18% dintre cei înscrişi deja, la începutul lunii mai, sunt CEO, Directori Generali sau administratori de companii, iar aproape 24% deţin alte poziţii de top management – precum Director de vânzări şi HR, iar 26% sunt Marketing VP şi Manageri. Splitul integral este disponibil în graficul de mai jos:

    De asemenea, peste jumătate dintre participanţi sunt din domeniile Farma, FMCG şi telecom (vezi graficul de mai jos), iar 9% sunt din domeniul financiar-bancar. Marketing 3.0 a trezit un interes deosebit şi în alte domenii – detalii în graficul de mai jos:

    “Unele companii cred că marketing există pentru a vinde producţia. Adevarul este invers: producţia există pentru a susţine marketingul. Poţi externaliza producţia, însă ceea ce dă valoare unei companii este marketingul. Producţia, achiziţiile, cercetarea, dezvoltarea şi celelalte funcţiuni există pentru a susţine prezenţa companiei pe piaţă. Adică marketingul” – a spus Prof. Philip Kotler, cunoscut ca “părintele marketingului”.

    Mai puţin de două săptămâni ne despart de startul trainingului certificat “Marketing-ul prin valori”, susţinut de Prof. Philip Kotler pe 1 Iunie, la Ateneul Român. Trainingul va cuprinde două sesiuni a câte două ore şi jumătate, pe parcursul cărora participanţii vor afla cum să facă faţă provocărilor şi oportunităţilor majore de business în perioadele de turbulenţe. La finalul trainingului Marketing 3.0, fiecare participant va primi un certificat din partea Institutului Kotler Impact, semnat de către Prof. Philip Kotler. Certificatul reprezintă o acreditare internaţională recunoscută de către asociaţiile de marketing internaţionale.

    Agenda completă este disponibilă pe site-ul oficial al evenimentului. În preţul fiecărui bilet este inclus şi un abonament de 1 an la Ziarul Financiar şi Business Magazin, cu începere din data de 1 iulie 2012. Biletele se comandă online, prin completarea formularului de înscriere.

    Marketing 3.0 este organizat în parteneriat de către V+O Communication, Confident Public Relations şi Choice Management & Consulting.

    Partenerii evenimentului sunt: Aerotravel Lufthansa, Athénée Palace Hilton, Coca Cola Hellenic, MobilPay, Raiffeisen Bank şi Ursus, iar partenerii media sunt: Ziarul Financiar, Business Magazin şi Mediafax.

    Pentru mai multe detalii referitoare la acest eveniment, vizitaţi site-ul www.marketing30.ro şi pagina de facebook.

    ***
    Despre Philip Kotler
    Philip Kotler este fondatorul “managementului marketingului” modern, profesor de marketing internaţional la Şcoala Superioară de Management J. L. Kellogg, din cadrul Universităţii din Northwestern, SUA. Este licenţiat în economie al Universităţii din Chicago şi doctor în economie la Institutul de tehnologie din Massachusetts. Philip Kotler este inventatorul celor “4P” în Marketing (care acum au devenit cei “7P”) precum şi inventatorul conceptului de “Marketing Social” şi este implicat în cercetarea şi dezvoltarea marketing-ului de peste 55 de ani. Profesorul Kotler este autorul lucrării “Marketing Management”, acum la cea de a XIII-a ediţie – cel mai utilizat manual de marketing în universităţile de afaceri din întreaga lume. Kotler este unicul “triplu” câştigător al premiului Alpha Kappa Psi (AKP) pentru cel mai bun articol al anului apărut în revista Journal of Marketing. Începând cu anul 1998, Philip Kotler se află printre Top 50 guru în afaceri la nivel mondial, iar în anul 2008 şi 2009 Profesorul Kotler a fost clasat în primii 10 Guru în Afaceri din lume.

  • De la cuvinte la semantică

    Motoarele de căutare au apărut încă de la începuturile web-ului şi au adus în joc mulţi competitori, însă mulţi au capitulat după ce Google a început să facă primii paşi în acest domeniu. Secretul succesului Google a constat în faptul că reuşea să ordoneze rezultatele mai bine decât alţii, folosind un algoritm numit PageRank. Mecanismul este în aparenţă simplu şi constă în trei paşi. În primul rând e vorba de indexare: nişte roboţi software cutreieră web-ul şi memorează legătura dintre cuvintele unei pagini web şi adresa acesteia. Pasul doi este găsirea paginilor pe baza cuvintelor-cheie introduse de utilizator – o relativ simplă potrivire a cuvintelor cu cele indexate.

    Ultimul pas constă în calcularea unor scoruri de relevanţă, pe baza cărora se stabileşte ordinea rezultatelor. Aici se iau în calcul aşezarea cuvintelor în pagină (de exemplu, dacă figurează în titlu sau într-un subtitlu, scorul e mai mare) împreună cu numărul referinţelor la pagina respectivă şi “calitatea” acestora (în sensul că referinţele venind de pe situri foarte vizitate sunt mai valoroase). Desigur, treaba e mult mai complicată în realitate, ultimele două faze nu sunt delimitate, viteza este foarte importantă şi o mulţime de alte detalii intră în joc, însă în cele din urmă e vorba despre potriviri de cuvinte. Chiar dacă PageRank este brevetat de Google, toate celelalte motoare de căutare folosesc mecanisme asemănătoare.

    Însă competiţia este acerbă în acest sector, aşa că s-a mers mai departe. Mai întâi cu căutările “universale” care găsesc şi imagini, secvenţe video sau hărţi. A urmat personalizarea rezultatelor, adică o ordonare specifică fiecărui utilizator. Cu siguranţă, Google are o urmă a căutărilor mele şi probabil îmi cunoaşte preferinţele (aşa cum le ştie şi Amazon) şi ţine seama de ele. De exemplu, o căutare pe Google după “Python” îmi aduce între primele rezultate şi pagina proiectului Jython, în vreme ce Bing (pe care nu prea-l folosesc) mi-o listează abia pe a patra pagină. Însă istoricul căutărilor nu pare să fie suficient, iar maşinăriile ar vrea să ştie mai multe despre noi; sursa potrivită ar fi reţelele de socializare. Aici Bing este în avantaj datorită colaborării dintre Microsoft şi Facebook, aşa că miza majoră a serviciului Google Plus cam aici trebuie căutată. În mod normal, o căutare după “Weather Report” ar trebui să aducă o mulţime de situri specializate, ceea ce Google face cu succes, în vreme ce în prima pagină de rezultate de la Bing am patru referinţe la formaţia de jazz-rock cu acest nume. De ce? Pentru că am postat pe Facebook un video de pe YouTube cu piesa “Birdland”. La un minut după ce am postat acelaşi video pe Google Plus, aceeaşi căutare cu Google mi-a adus alte rezultate.

    Mai este loc de îmbunătăţiri? Se pare că Google încearcă să treacă de simpla potrivire de cuvinte şi să ajungă la înţelesul lor, adică “things, not strings”, cum spune blogul oficial al companiei în anunţul privind ceea ce se numeşte Knowledge Graph. În esenţă e vorba de semantică, deşi “web-ul semantic” propovăduit de Tim Berners-Lee este încă departe. Folosind diverse surse publice în frunte cu Wikipedia, Freebase (pe care Google a cumpărat-o în 2010) sau CIA Word Factbook, cei de la Google au acumulat în Knowledge Graph peste 500 de milioane de persoane, locuri şi diverse alte lucruri, împreună cu toate conexiunile dintre ele, astfel că în curând pentru multe căutări vom primi nu doar referinţe, ci şi o casetă cu toate informaţiile relevante. De exemplu, o căutare după “Leonardo Da Vinci” va afişa o casetă alături de rezultate, unde vor figura datele biografice principale, cele mai cunoscute opere şi, de asemenea, trimiteri la alte personalităţi pe care cei interesaţi de Leonardo le-au căutat. Informaţiile de bază sunt ajustate în funcţie de subiect, astfel încât pentru un astronaut vom afla timpul petrecut în spaţiu şi misiunile la care a participat, în vreme ce pentru o clădire vom obţine o hartă, numele arhitectului, înălţimea şi aşa mai departe. Noua facilitate va deveni operaţională mai întâi în Statele Unite pentru utilizatorii înregistraţi, urmând ca apoi să fie extins în toată lumea.

    Însă lucrurile nu par să se oprească aici. Un indiciu apare în videoclipul care prezintă Knowledge Graph, în care un inginer ne spune că vom putea căuta răspunsul unor întrebări de genul “Câte femei au primit premiul Nobel?”. Dacă luăm în calcul cercetările pe care Google le-a făcut în domeniul comenzilor vocale şi al înţelegerii vorbirii, e foarte posibil ca Siri (de la Apple) să aibă curând un concurent.

  • Pierrot, între proiecte şi campanii

    In 1702 ajunge la Paris un tânăr din Valenciennes, cu o cutie de culori în desagă şi cu speranţa de a fi primit în atelierul unui pictor pentru a-şi face ucenicia. Ajunge pe podul Notre Dame la un “producător” de tablouri şi obiecte de cult. Tânărul zugrăveşte chipuri de sfinţi cât e ziua de lungă, o îndeletnicire care-i ţine de foame, dar care nu-l ajută să evolueze. Seara se refugiază în lumea satelor flamande: cântăreţi, dansatori, saltimbanci şi meseriaşi umili.

    Ucenicul are şansa de a fi descoperit de pictorul Claude Gillot, care îl scoate din închisoarea sfinţilor şi îl duce în atelierul său, unde sta să răsară o lume nouă, plină de voie bună. În atelier îşi dau întâlnire pergole aerate, volute şi ghirlande, dansatori, panglici de mătase, păstori şi păstoriţe, flori ce se revarsă din coşuri şi vaze. Un stil decorativ plin de voie bună, o lume cu totul nouă pentru tânărul pictor, stilul Regence din care va apărea firesc, Rococoul. Iar maestrul Gillot este responsabil pentru apariţia pe lume a lui Antoine Watteau, căci el este tânărul ucenic.

    Un ucenic care va schimba rolul învăţăcelului cu cel al maestrului.

    Este pasionat de teatru, la limita dintre vis şi realitate. Culori strălucitoare, Arlechini şi Columbine, chicoteală şi ştrengărie, cântec de mandolină şi ritm de castagniete, o beţie de culori şi tonuri. Visătorul Watteau îi admiră pe giganţii Rubens, Tiţian sau Giorgione, se compară cu ei şi i se pare că este jalnic. El este sărac, urâţel şi bolnav de piept. Nu-i crede pe cei ce-i spun că pictura sa are preţ, ba chiar se înfurie atunci când cineva se oferă să-i plătească un preţ corespunzător pe un tablou. Unui admirator cum este frizerul care îi aduce peruca îi dă tot ce are. Prietenii încearcă să-l ajute, căci boala îl roade încet şi este nevoit să ia pauze din ce în ce mai dese. Nu vrea pomană şi-l refuză pe un Crassus al momentului, care se oferă să-l găzduiască. Se refugiază în singurătate şi îşi impune o cumpătare nemeritată, în timp ce boala se agravează.
    Între timp, pe pânzele sale domneşte fericirea, apare o lume lipsită de suferinţă, insule de fericire, a speranţelor veşnice.

    L-am ales totuşi pe tristul “Pierrot”, fost “Gilles”, tablou expus la Luvru. Unii spun că este un autoportret al pictorului, pentru că tristeţea care răzbate din privirea personajului se potriveşte cu viaţa lipsită de bucurie a pictorului. Pierrot o va pierde mereu pe Columbina, fluşturatica care îl va prefera pe Arlechin, şi este destinat să rămână cu inima frântă. Deşi piesa nu ne spune, Pierrot, Gilles sau Watteau se vor refugia mereu în lumea lor, a speranţei.

    Campania pe acest pământ a lui Antoine Watteau ia sfârşit atunci când pictorul avea numai 37 de ani. Proiectele sale, peste 400 de tablouri, cele mai multe delicate, vesele şi pline de lumină, sunt batjocorite, ba în timpul Revoluţiei Franceze terfelite de-a binelea. Abia undeva pe la 1850 fraţii Goncourt îi recunosc arta şi-l aşază la locul pe care îl merită.

    Ce faci când, obosit de existenţa dusă între trei proiecte şi cinci campanii şi plin de vânătăi de la chestiile tari de care te tot loveşti prin târg, simţi că nu mai poţi? Te refugiezi într-o lume a ta. O fi folositor, o fi sănătos?
    Răspunsul este la tristul Pierrot.

  • A şaptea generaţie de tineri pe care o oferim României

    “Când Dragoş Dinu apăruse în prima ediţie a catalogului 100 TINERI MANAGERI DE TOP din primăvara lui 2006, era deja CEO. Sperăm ca povestea de succes să se repete şi cu tânărul manager din 2012.” Discuţia avută cu directorul de comunicare al A&D Pharma, compania cu cele mai mari afaceri din industrie, viza parcursul pe care cei mai mulţi tineri manageri propuşi în demersul jurnalistic l-au avut în carieră. Asta pentru că, dincolo de rolul pe care îl au în prezent, cei 100 de manageri selectaţi an de an sunt de urmărit pe termen mediu şi lung. “Prima lună după ce am fost numit CEO a fost cea mai grea. Nu ştiam cine sunt, ce caut aici”, spunea Dragoş Dinu în urmă cu şapte ani. Şi vorbea nu doar pentru sine, ci şi pentru întreaga generaţie pe care am urmărit-o cu atenţie. Cei mai mulţi au evoluat conform aşteptărilor. Anii au arătat deja că poveştile pe care le-am prezentat în cele şase ediţii anterioare ale catalogului au fost completate de capitole în care managerii şi-au dovedit abilităţile. Lista exemplelor este – cum altfel? – lungă, de vreme ce am prezentat deja 600 de poveşti, cărora li se adaugă, în acest an, încă 100. Îi amintim pe Iulian Dascălu (care a clădit reţeaua de malluri Iulius Mall), Mihai Ghyka (acum CFO la Vodafone), Ovidiu Ghiman (director de strategie la Romtelecom), Raul Ciurtin (artizanul Albalact) sau Călin Drăgan, fost CEO al Coca-Cola HBC România care acum conduce operaţiunile îmbuteliatorului de pe piaţa japoneză.

    Tânăr manager, conduc companie de succes

    “Accesul tinerilor în poziţii de top management este atât de facil pe cât sunt de bine pregătiţi să facă faţă provocărilor din mediul de afaceri actual şi de potriviţi cultural cu businessul”, spune Radu Manolescu, managing partner al firmei de executive search K.M. Trust & Partners, care admite că tinerii în roluri executive în multinaţionale cu vârsta până în 35 ani sunt excepţii. Fără să existe statistici oficiale, Manolescu sesizează că procentul celor de până în 45 ani este mai mare în roluri executive faţă de pieţele mature din vestul Europei. O explicaţie ar putea fi şi cea legată de faptul că multinaţionalele din România sunt entităţi destul de tinere comparativ cu companiile-mamă din alte ţări unde managementul este destul de rodat. “Există foarte mulţi manageri tineri, aş spune chiar prea tineri, în managementul companiilor româneşti”, explică şi Iuliana Stan, OD & leadership consultant şi director general al Human Synergistics România. Ea crede că accesul managerilor tineri e ceva mai greoi astăzi decât era în urmă cu 10-15 ani, întrucât mediul de afaceri este din ce în ce mai stabil şi mai asumat în ciuda contextului economic. Vârsta este doar un reper, mai spune Stan, cu trimitere la ideea că expertiza unei persoane e dată de felul în care îşi foloseşte vârsta şi ce a acumulat de-a lungul ei şi nicidecum de numărul de ani acumulaţi în buletin.

    Bogdan Mitrofan, HR Business Partner în cadrul Orange România, lucrează în companie de cinci ani şi mărturiseşte că a văzut cu ochii lui manageri crescând şi ajungând să ocupe poziţii de conducere în companie, chiar şi la nivel de top management. Tot el remarcă faptul că trendul ocupării poziţiilor de conducere de către tineri este unul crescător.

    Sergiu Neguţ, proprietar al buticului de consultanţă SVP Consult şi fost director în cadrul reţelei de clinici private Regina Maria, nuanţează şi introduce compromisul în ecuaţia unui mandat de executiv de top: “Vedem companii şi headhunteri deopotrivă alegând sub semnul compromisului: nici prea tânăr, nici prea bătrân, nici prea corporatist, nici prea antreprenorial”. În zona de peste 35 de ani se regăsesc deja mulţi tineri manageri români de succes, cu o poziţie şi o influenţă comparativ mai mare decât în alte economii mai dezvoltate. Iar istoria le-a fost de ajutor, dat fiind că multinaţionalele din Carpaţi au o istorie de cel mult două decenii, iar experienţa relevantă a oricărui manager, indiferent de vârstă, se limitează la această perioadă. Spre deosebire de Occident, profesioniştii angajaţi în domeniu în urmă cu 30 de ani şi atât de buni încât să poată bloca accesul celor mai tineri către poziţii de conducere lipsesc, iar avantajul e de partea noii generaţii de manageri. Cu toate acestea, nu este o regulă universală; sunt expaţi ce nu au împlinit încă 40 de ani şi au primit în mâini frâiele filialelor locale ale unor multinaţionale. Cum e cazul lui Saulo Spaolanse, preşedinte al Schneider Electric România, în vârstă de 37 de ani.

  • CALENDAR. Evenimente în perioada 21-27 mai

    19.05-15.07
    Expoziţia “Dobrogea. Între pământ şi mare” (MŢR, Muzeul Antipa, Muzeul de Geologie)

    22.05
    CE adoptă primul raport bianual asupra funcţionării spaţiului Schengen

    23.05
    INS prezintă rezultatele preliminare ale recensământului 2011

    23.05
    Eurostat anunţă datele privind comenzile industriale în luna martie

    23.05
    Reuniunea informală a Consiliului European (Bruxelles)

    25.05
    Concert José Carreras (Sala Palatului, Bucureşti)

    25.05-3.06
    Festivalul de Teatru de la Sibiu

  • Clientul standard de Prima Casă: bărbat, 25-34 ani, cu credit pe 30 de ani

    Valoarea medie a avansului plătit de către clienţi pentru achiziţionarea primei lor locuinţe a fost de 10%.

    În ceea ce priveşte profilul clienţilor beneficiari ai creditelor acordate prin programul Prima Casă 4, aceştia sunt bărbaţi tineri (25-34 ani) care au luat creditul pe o perioadă de 30 de ani.

    Regiunea cea mai activă în programul Prima Casă este capitala Bucureşti, a cărei cotă în volumul total de credite acordate a crescut la 45% în a parta etapă a programului Prima Casă, faţă de cota aferentă în prima etapă a programului (36%). Pe lângă Bucureşti, următoarele 5 judeţe active în programul Prima Casă au fost Timişoara, Cluj, Iaşi, Constanţa şi Sibiu.

    BCR a anunţat în această săptămână depăşirea pragului de 1 mld. euro volum al creditelor acordate în cadrul Programului Prima Casă, banca sprijinind astfel peste 25.000 de tinere familii din România să îşi achiziţioneze prima lor locuinţă.

    “Cu un volum de credite de peste un miliard de euro, BCR a fost liderul şi cel mai important susţinător al programului Prima Casă. Este angajamentul nostru ferm ca BCR să rămână şi în viitor cel mai mare creditor ipotecar din România, printr-o ofertă de credite simplă şi accesibilă”, a declarat Martin Skopek, vicepreşedinte Retail Banking în cadrul BCR.

    Poate beneficia de credit Prima Casă 4 orice persoană fizică care nu deţine în proprietate exclusivă sau împreună cu soţul ori soţia, nici o locuinţă, indiferent de modul şi momentul în care a fost dobândită, sau care deţine în proprietate exclusivă sau împreună cu soţul ori soţia cel mult o locuinţă, dobândită prin orice alt mod decât prin program, în suprafaţă utilă mai mică de 50 mp.

    Dobânda este variabilă şi este formată din Euribor la 3 luni plus o marjă de 3.95%. Clienţii trebuie să dispună de un aport personal (avans) de minim 5%. Banca acceptă până la 3 coplătitori. Nu se percepe comision de acordare credit sau comision lunar de administrare. Comisionul de rambursare anticipată este zero. Astfel, pentru un credit de 40.000 de euro, pe o perioadă de 30 de ani, rata lunară în acest moment (variază în funcţie de Euribor) este de 206 de euro.

    Creditul este garantat parţial de Fondul de Garantare a creditelor pentru IMM (FNGCIMM), garanţia emisă de FNGCIMM, în numele şi în contul statului, având valoare determinată, iniţial egala cu 50% din valoarea creditului acordat. Potrivit legii, clientul are de achitat un comision de gestiune de 0,49% datorat FNGCIMM aplicat la valoarea finanţării garantate – deci la jumătate din valoarea acordată a creditului. De asemenea, şi beneficiarii creditelor obţinute în primele 3 etape ale programului vor plăti un comision de gestiune mai mic decât în anii anteriori – deoarece procentul de 0,49% se aplică la jumătate din valoarea soldului garanţiei şi nu la soldul integral, ca în anii anteriori.

    Clientul care solicită din partea FNGCIMM o promisiune de garantare va plăti un comision unic de analiză de 0,15% din valoarea promisiunii de garantare. Valabilitatea promisiunii de garantare este pe perioada de construcţie, dar nu mai mult de 18 luni.

  • Ce vor socialiştii francezi

    Prima decizie a noului guvern socialist din Franţa a fost să taie salariile membrilor săi cu 30%, conform unei promisiuni electorale a preşedintelui Hollande, ceea ce înseamnă că aceştia vor avea salarii brute de 9.940 de euro pe lună în loc de 14.200.

    Cât priveşte promisiunea de a renegocia tratatul fiscal european, Pierre Moscovici a declarat deja că tratatul nu va fi ratificat de Franţa în forma actuală şi că va trebui completat cu un amendament referitor la măsuri de creştere economică.

    Trebuie notat că sunt posibile schimbări în componenţa guvernului de la Paris după alegerile legislative din 17 iunie, care ar putea aduce în cadrul cabinetului unul sau mai mulţi comunişti ori ecologişti. Premierul Ayrault a făcut deja cunoscut că orice ministru care nu va obţine victoria la alegeri îşi va pierde postul.

  • Au fost odată o Kovesi şi un Morar

    Ponta a avut grijă să adauge însă că actualul ministru al justiţiei, Titus Corlăţean, are mână liberă în a face nominalizările pentru posturile ocupate de Daniel Morar şi Codruţa Kovesi, ale căror mandate expiră în toamnă.

    Tot pe tărâmul justiţiei, Victor Ponta a intrat într-un conflict bizar cu preşedintele Curţii Constituţionale, Augustin Zegrean, căruia i-a reproşat că prietenia cu Traian Băsescu l-a făcut să aprecieze că, potrivit Constituţiei, România ar trebui să fie reprezentată la Consiliul European din 23 mai de preşedintele ţării şi nu de prim-ministru.