BusinessMagazin

Blog

  • Petrol si conflicte

    PETROL SI CONFLICTE


    1941 – La baza atacului de la Pearl Harbour a stat si decizia americana de a limita livrarile de titei catre Japonia. 
    1953 – Interesele petroliere ale SUA si Marii Britanii au „netezit“ calea catre preluarea conducerii Iranului, prin lovitura de stat, de catre Reza Pahlavi. Principalul pacat al predecesorului acestuia a fost nationalizarea companiei Anglo Iranian. 
    1991 – Razboiul din Golf. Comentariile sunt de prisos. 
    2004 – Interventia americana in Irak. Si aici comentariile sunt de prisos.


    EFECTE

    • Cresterea pretului carburantilor auto
    • Costuri mai mari pentru liniile aeriene
    • Cheltuieli mai mari pentru companii
    • Incetinirea cresterii economice mondiale
    • Reducerea cheltuielilor de consum
    • Scaderea economiilor populatiei si a depozitelor bancare

  • Emotii electorale

    Efectul benefic al lacrimilor lui Traian Basescu asupra electoratului a fost anulat dupa nici 24 de ore tot de primarul general al Bucurestiului, care a raspuns cu duritate valului de speculatii referitoare la starea sanatatii lui Theodor Stolojan

    Va voi dezvalui un mic secret profesional. O reteta simpla de a salva un articol slab este miza pe latura emotionala. Adica, daca nu prea ai continut, mai poti lucra la scriitura, la titlu, la introducere sau la incheiere. Se mai „baga“, astfel, putin „sentiment“, putin „hormon“ – fara a afecta acuratetea informatiei, ci numai stilul. Acesta e un mic „adevar de dincolo de cititori“, pe care – de azi inainte – il stiti si dumneavoastra.

    Cu o situatie oarecum similara se confrunta romanii in aceste zile, asistand la spectacolul emotiilor oferit de retragerea-surpriza a lui Theodor Stolojan din cursa pentru Cotroceni. Lacrimile presedintelui PD, Traian Basescu, varsate la o ora de maxima audienta, au impresionat atat electoratul Aliantei, cat si o buna parte din cel al PSD. Cum sa nu fii miscat? Un lider consacrat ca fiind un tip jovial, glumet, amuzant, un barbat dintr-o bucata, isi dezvaluie, brusc, o alta fata: trista, usor patetica, dar profund umana. Succes garantat!

    Insa, din pacate pentru Alianta, efectul benefic al lacrimilor lui Basescu a fost anulat a doua zi. Paradoxal, tot de primarul general al Bucurestiului, care a simtit nevoia sa le faca un serviciu inamicilor Aliantei si sa contracareze dur valul speculatiilor referitoare la starea precara a sanatatii lui Stolojan, spunand ca fostul co-presedinte al Aliantei D.A. nu are nevoie de nici o operatie, ci doar de repaus „intr-un loc linistit, in natura“.

    Discutia s-a mutat, astfel, de la subiectul „sanatate fizica“, la cel legat de starea psihica a liderului PNL. Practic, Basescu nu a facut altceva decat sa ia miza din teritoriul compasiunii umane (domeniu emotional profitabil din punct de vedere electoral) si sa o duca intr-o cu totul alta zona, plina de pericole: aceea a ingrijorarii, a incertitudinilor, a acuzatiilor si a suspiciunilor de tot felul.

    Indiferent din ce unghi l-am privi, demersul solitar al lui Basescu – evident, facut „la nervi“ si fara prea multe consultari cu partenerii de Alianta – e fundamental gresit.

    1) Daca Stolojan este, intr-adevar, grav bolnav, presedintele PD va pierde, caci va aparea drept mincinos cand se va afla clar de ce anume sufera Stolojan si cat de grava este boala sa.

    2) Daca Stolojan nu este atat de bolnav cum s-a speculat abundent, ci doar deprimat. Opozitia are de pierdut din nou: alimenteaza ideea (draga PSD-ului) ca este in criza acuta de lideri si ca a propus un candidat labil psihic, care nu ar fi putut duce la bun sfarsit un mandat prezidential. Dar santajul, presiunile, amenintarile voalate sau directe sunt, din pacate, obisnuite in politica. Poti, oare, ca lider politic matur, sa te astepti ca toata lumea sa joace cinstit – mai ales in campania electorala?!

    3) Daca Stolojan nu este nici atat de bolnav fizic si nici atat de extenuat psihic pe cat se spune, cu ce este santajat el? Ce fapta, ce episod din trecut te poate determina sa renunti la candidatura pentru functia suprema in stat, intr-un moment atat de important? Sambata, in timp ce Basescu plangea in direct, parand extrem de sincer in exprimarea deschisa a sentimentelor sale, la Acasa TV se derula primul episod din „prima telenovela romaneasca“. Ambele evenimente, puternic incarcate emotional si difuzate aproape simultan, au obtinut audiente-record. Semn ca miza pe emotie este o strategie castigatoare. Atat in politica, cat si in mass-media. 

    Dar sa nu ne emotionam in exces! Nu de alta dar, altminteri, s-ar putea ca intreaga Romanie sa aiba nevoie, in curand, de un foarte lung repaus. In mijlocul naturii.

  • WiMAX Incercam si fara fir?

    Internetul prin unde radio va deveni in curand un concurent serios pentru telefonia de generatia a treia si va ajunge la fel de comun in fabricarea aparatelor electrocasnice precum tranzistorul. Frigiderul ar putea, la un moment dat, primi instructiuni de exploatare de la un server de pe Internet, iar display-ul aragazului ar putea monitoriza fazele pregatirii desertului favorit direct din cartea de bucate in format electronic.

    Care e diferenta intre un Starbucks din Washington D.C. si o cafenea din Piata Dorobantilor? Preturile sunt la fel, trairea snoaba a „centralitatii“ tale e identica. Cei cu rafinamente intelectuale anti-americanesti ar spune ca singura deosebire este sentimentul acut de Europa. Altii ar raspunde ca singurul neajuns este imposibilitatea de a-si conecta computerul la Internet ca sa poata rasfoi recenziile ultimelor carti din The New York Times. In orice Starbucks din America si Germania, T-Mobile, firma de telefonie mobila, ofera clientilor placerea de scrie e-mailuri prietenilor: „Sunt la Starbucks. Ma duc sa schimb doua vorbe cu avocatul. Ne vedem diseara?“ 

    In lumea de azi a Internetului de mare viteza fara fir exista deja un trecut: asa-numitul Wi-Fi, adica, mai simplu, internet prin unde radio. WiMAX este urmasul, inca in fasa, a  Wi-Fi. Viteza maxima pentru descarcarea diverselor documente de pe Internet pe care o poate avea un utilizator, acasa sau la birou, este de 10-20 de ori mai mare decat ceea ce ofera „cablistii“ nostri. In acest fel veti putea de pilda sa descarcati intreaga trilogie Matrix intr-un sfert de ora de la magazine virtuale de divertisment. 

    Viitorii operatori de WiMAX nu vor avea un cont de cheltuieli de capital atat de mare ca al cablistilor sau al Romtelecomului pentru simplul motiv ca nu trebuie sapate transee pentru cabluri. 

    WiMAX poate deveni, in cazul unei maturizari rapide a standardului, o alternativa de evolutie tehnologica pentru anumiti operatori de telefonie mobila care isi doresc sa stearga diferenta, deocamdata foarte clara, intre un telefon mobil si calculatoare, radiocasetofoane, frigidere si in general bunuri electrocasnice. 

    Parte a proiectului vietii digitale e si ideea ca frigiderul poate primi instructiuni de exploatare de la un server de pe Internet sau ca display-ul aragazului ar putea monitoriza fazele pregatirii desertului dumneavoastra favorit, direct din cartea de bucate in format electronic. 

    Intel, Alcatel, Nokia, Alvarion si Redline Communications dezvolta deja echipamente pentru viitorii operatori de WiMAX, ceea ce da noului standard credibilitate si alura de „urmatorul val“ in domeniu. 

    Un recent studiu al firmei de cercetare de piata Parks Associates estimeaza un numar de circa 7 milioane de abonati ai serviciilor WiMAX pana in anul 2009 numai in Statele Unite. Cum ar putea Internetul de mare viteza fara fire sa schimbe lumea de afaceri de la noi? Care ar putea fi jucatorii acestei industrii emergente? Ca sa formulam ipoteze despre viitor, trebuie sa intelegem mai intai prezentul.

    Nici un loc public din Romania, cu exceptia hotelurilor mari – Marriott, Hilton si Sofitel in Bucuresti si vreo alte cateva in Sinaia si Mamaia -, nu ofera omului de afaceri roman bucuria, altfel banala prin alte parti, de a naviga fara fir prin asa-numitele hot-spots.  In Statele Unite s-a instapanit de vreo doi ani sintagma „Wi-Fi Nation“, care arata raspandirea in proportie de masa a echipamentelor de retea fara fir bazate pe un standard imposibil de memorat. 

    Cine are un Palmtop dotat cu modul Wi-Fi poate sa iasa la plimbare in parcul de langa casa fara ziarul traditional, atata vreme cat reteaua Wi-Fi a vecinului functioneaza. Accesarea Internetului este in principiu la fel de facila precum deschiderea radioului. Municipalitatile mai cu dare de mana instaleaza ele insele asemenea hot-spot-uri in parcuri, in zone centrale sau cu trafic turistic intens. Cel mai mare astfel de  hot-spot public se afla in Central Park din New York. Curiosii pot incerca virtutile Internetului fara fir de banda larga in celebra Covent Garden din Londra sau intr-unul din cele 85 de astfel de locuri din Paris. 

    In piata Lahovari din Bucuresti existau la un moment dat trei hot-spot-uri private. Cine lua masa la restaurantul Esperanto putea alege trei retele. Era un vis care s-a ispravit cand proprietarii au devenit constienti unii de ceilalti si au inceput sa cripteze semnalul, de frica eventualelor indiscretii ale celorlalti. In cartierul Georgetown din Washington D.C. sunt probabil cateva sute de hotspot-uri private si nu se intampla sa nu ai acces simultan la macar trei-patru, fara criptare.

    La inceputurile Wi-Fi-ului s-a crezut ca firmele specializate in servicii de Internet, asa-numitele ISP-uri, vor fi cele care vor adopta noua tehnologie pentru a contracara oferta de access la Internet fara fir a operatorilor de telefonie mobila. Desi costurile implementarii unui hot-spot sunt minime (circa 50.000 de dolari pentru hot-spot-ul de la Sofitel, dupa declaratiile oficialilor Orange) si prin urmare in plaja posibilitatilor de finantare a acestor ISP-uri, piata a dovedit ca modelul de afaceri al firmelor de telefonie mobila este inca foarte puternic si ca atare asimileaza orice tehnologie wireless.

    „Este de asteptat ca la inceputul anului viitor sa apara pe piata produse cu suport integral pentru acest standard. In masura in care standardele se maturizeaza si caracteristicile tehnice se vor ridica la nivelul asteptarilor, vom analiza oportunitatea lansarii de servicii bazate pe aceasta noua tehnologie“, a declarat pentru Business Magazin Alexandru Hurdubaie, director Product Management la Connex.

    La noi, Connex si Orange au facut pionierat si in acest domeniu, insa fara prea mare convingere, de vreme ce exista deocamdata numai 11 hot-spoturi, dintre care opt apartin Connex (NetZone) si alte trei Orange (Wirefree Zone). Nu exista de pilda inca un hot-spot in Gara de Nord, probabil unul dintre locurile cu cel mai ridicat nivel al traficului de persoane pe metru patrat. Accesul la hot-spot-urile existente se face pe baza unor cartele platite si a unor tarife care se invart in jurul a 6 dolari ora sau 15 dolari pentru 24 de ore.  Cu toate acestea, veniturile din folosirea Wi-Fi le par operatorilor neconcludente: „Deocamdata, veniturile din serviciile Wi-Fi sunt marginale. Ne asteptam la o crestere semnificativa a veniturilor din tehnologia de acoperire hot-spot outdoor (Wireless IP) pe care am lansat-o in iulie in zona Pipera – Iancu Nicolae“, spun reprezentanti ai Orange Romania.

    Pozitionarea serviciilor de Wi-Fi implica grupul select al executivilor aflati in calatorie de afaceri. Ceea ce piata romaneasca nu a inteles este ca Internetul fara fir poate fi un produs de mass-market, a carui principala calitate este costul redus de dezvoltare a retelei, in comparatie cu aproape orice altceva (cablu, telefonie traditionala, ca sa nu mai vorbim de retele de telefonie mobila de generatia a treia).

    Asa incat viitorul WiMAX in Romania, judecand pe baza precedentelor, este chestionabil, dar nu improbabil. In conditiile unei deficiente inca mari de bucla locala, adica legatura dintre gospodarii si retelele de telecomunicatii existente in proximitate, si in ciuda liberalismului neutralitatii tehnologice promovat de oficiali, WiMAX ca si Wi-Fi risca sa devina o alta ocazie ratata de industria locala. 

    Asta daca nu cumva miscarea browniana a retelelor de cartier nu va descoperi intre timp virtutile Internetului wireless, si in acest sens va putea sintetiza un model de afaceri pentru start-uri WiMAX.

  • WiMAX, PE SCURT

    WiMAX, Internetul fara fir, va putea unifica comunicarea intre telefonul mobil, telefonul fix, computer, ba chiar si frigider, cuptor cu microunde si sistemul de alarma din casa.

    OPERATORII de telefonie mobila sunt cei mai bine plasati sa dezvolte tehnologii wireless.

    TEHNOLOGIILE curente de Internet fara fir  (Wi-Fi) trebuie sa genereze mai multe incasari pentru a face pasul la WiMAX

    CU WiMAX veti putea descarca retete de pe Internet pentru a le trimite in memoria frigiderului inteligent, care va va spune daca aveti sau nu acasa toate ingredientele necesare.


    Zonele „fara fir“ din Romania

    In Romania exista 11 hot-spot-uri Wi-Fi (precursorul WiMAX), insa nici unul public.

    NETZONE (CONNEX)

    • Hotel Marriott Grand – Bucuresti
    • Hotel Athènèe Palace Hilton – Bucuresti
    • Hotel Crowne Plaza – Bucuresti
    • Hotel Anda – Sinaia
    • Hotel Best Western Savoy – Mamaia
    • Hotel Iaki – Mamaia
    • Centrul Expozitional Romexpo – Bucuresti
    • Club Lac de Verde – Breaza

    WIREFREE ZONE (ORANGE)

    • Howard Johnson Grand Plaza Hotel – Bucuresti
    • World Trade Center – Bucuresti
    • Sofitel – Bucuresti

  • Un tunel mult prea scurt

    Pentru un anume confort mental putem boteza perioada urmatoare oricum si putem renunta la obositul termen de „reforma“. Dar ma simt indreptatit sa spun ca finalul „transformarii politice, economice, sociale…“ nu a fost inca atins.

     

    Iuresul schimbarilor si agitatia politica de la finele anului trecut si inceputul noului an au lasat sa treaca cumva neobservata o afirmatie din discursul de investitura al premierului Calin Popescu Tariceanu: „Cu alegerile din 2004, tranzitia s-a incheiat“. Numai cateva semnale palide in presa, repede acoperite de avalansa informatiilor legate de miscarile de pe scena politica romaneasca si de valurile ucigase din Asia, au marcat un fapt care in alte conditii ar fi trebuit sa-i determine pe romani sa iasa in strada si sa lanseze o cantitate dubla de artificii fata de anul nou: gata cu tranzitia! Am iesit din tunel si daca o sa cautam atent, poate o intalnim si pe Luminita, cea la care tot am jinduit. Mai mult, premierul a vorbit de inceputul modernizarii tarii si de reconstructia bunastarii. Asa o fi?

     

    Dictionarul explicativ al limbii romane defineste reforma drept „transformarea politica, economica, sociala, culturala, cu caracter limitat sau de structura, a unei stari de lucruri, pentru a obtine o ameliorare sau un progres“. Ameliorarea de care vorbeste definitia academica poate fi interpretata oricum in lipsa unui sistem clar de referinte, si nu mi-am propus acum nici sa caut sau sa creez acest sistem de referinte si nici sa disec reforma din Romania pentru a-i evalua reusitele sau nereusitele.

     

    Eu as pune problema mai simplu: in cate domenii sau zone sau aspecte ale economicului si socialului se regaseste macar putin din „mai binele“ asociat cu potentiala finalizare a reformei, privind din perspectiva a cat mai multi romani? Mediul economic? Citesc despre Romania ca se situeaza, intr-un top al libertatii economice, pe pozitia 125 din 161 de tari. E drept ca am avansat patru locuri de anul trecut, dar e si mai drept faptul ca Bulgaria se afla pe locul 52. Castigurile banesti? Parca nu, chiar daca marile magazine au spart normele la finele anului. Rezultatele din economie?

     

    Sunt bune, e adevarat, am avut  crestere economica in ultimii ani, dar poate ca traversam acum numai ochiul uraganului. Integrarea? Ne asteapta o perioada de monitorizare stricta, iar cea mai mica greseala ne va face sa mai asteptam un an. Birocratia si reducerea acesteia? Daca e sa ne uitam numai la cel mai recent exemplu, ce se intampla cu plata vestitei taxe de drum, sau rovigneta, cum i s-a spus popular (cozi, un noian de acte, vanzatori care nu stiu ce trebuie sa vanda) si parca as spune ca nu.

     

    E adevarat ca pentru un anume confort mental putem boteza perioada urmatoare oricum si putem renunta la obositul termen de „reforma“. Dar ma simt indreptatit sa spun ca finalul „transformarii politice, economice, sociale…“ nu a fost inca atins. Mai mult, cred ca de fapt nici nu ar trebui sa delimitam foarte strict o anume perioada de timp pe care sa o legam de parcursul reformei.  De finalizarea acesteia ar trebui sa devenim constienti nu la un 1 ianuarie anume, ci asa, intr-o zi in care fiecare se va sterge la ochi si va constata ca locuieste intr-o lume normala.

     

    Ceea ce inca nu este cazul. In ultimele zile, de exemplu, am venit in contact cu realitatea din sistemul medical romanesc. Dobandirea unui medicament, scump, e drept, dar compensat, a necesitat doua zile de drumuri intre medicul dintr-un mare spital bucurestean care m-a consultat, cabinetul medicului de familie, care trebuia sa elibereze reteta si farmacie. Primul medic, lipsit de rutina consultului pe banda rulanta a omis documente socotite de mare importanta de catre una sau alta din verigile lantului eliberarii medicamentelor, iar al doilea avea destul de putin spatiu de manevra in hatisul birocratic.

     

    Motul l-a pus compania furnizoare a medicamentului, care suporta o parte din costurile acestuia, in baza unor cupoane. Dar acestea sunt diferentiate pe culori (pentru angajati sau pentru pensionari) si eu n-am avut de la inceput culoarea potrivita. De aici, alte drumuri. Daca reforma s-ar fi incheiat, cred ca o discutie telefonica intre cei doi medici si un fax ar fi rezolvat problema mai simplu si mai cu respect fata de cetatean.

     

    Sa zicem totusi ca am iesit din tunel. Propun totusi sa pasim un timp ceva mai atent; unu, pentru ca lumina zilei poate fi orbitoare dupa intunericul tunelului; doi, pentru ca am putea descoperi ca hotii au furat sinele de la gura tunelui pentru a le vinde la fier vechi.

  • Cum te poti innoi cu haine second hand

    Doua stiri intr-una singura. Ion Iliescu s-a reinscris in PSD, primind carnetul nr. 001, si a anuntat ca el reprezinta innoirea partidului, pentru ca n-a facut parte din conducerea ultimilor patru ani.

     

    Se mai poate spune ceva? Dupa aceasta declaratie si sedinta-maraton cu filialele, chiar ca nu s-a mai auzit nici un zanganit de sabie. Doar una-doua replici gen „reforma nu trebuie sa se faca in spatele usilor inchise“. 

     

    Ei, si? Pe cine intereseaza ca Iliescu si Nastase isi dau la picioare pe sub masa, in timp ce, deasupra, joaca in sceneta Bruderschaft? Si cui ii pasa daca PSD se reformeaza sau nu? De ce au sau de ce nu au pesedistii interesul sa se modernizeze?

     

    Social-democratia reprezinta un rau (sau un bun) necesar. Exista destui oameni in Romania care vad lumea in culori social-democrate. Care se simt reprezentati mai degraba de o forta de acest tip.

     

    Apoi, PSD vine, firesc, pe o traditie (proasta) care, din pacate, nu poate fi ignorata: cei 50 de ani de comunism. Pentru multi, PSD reprezinta continuatorul PCR. Exista generatii intregi de oameni care asta au trait, asta stiu. Si mai exista romani care chiar cred in doctrina social-democrata; printre ei, incredibil de putini intelectuali.

     

    Pentru toti acestia, si nu-s deloc putini (dar nici o jumatate de Romanie, cum ii place lui Adrian Nastase sa creada), reformarea PSD, transformarea sa intr-o structura moderna, democrata, e vitala. Ba, chiar, pentru toata lumea, cata vreme incremenirea unui partid de cel putin 20-25% devine o problema a societatii romanesti.

     

    Caci asta-i tot baiul. Votat de un sfert din populatia Romaniei, un astfel de partid nu poate face o politica moderna. Avand o pondere atat de importanta, poate deveni frana. Asa cum a fost in perioada 1990-2000. Iar acest tip de frana ne-a costat enorm.

     

    Principalul atu al PSD: votul din inertie. E un partid ramas la putere, chiar atunci cand, aparent, a pierdut-o. Numeroase structuri cheie din Romania au interesul sa foloseasca acest partid. De ce acesta si nu altul? Poate pentru ca vorbesc aceeasi limba. Si acesta e principalul dezavantaj.

     

    Din ceea ce se vede si din ceea ce stim la aceasta ora, ora reformei si modernizarii PSD e inca departe. Pare a fi un partid condamnat sa ramana tot la stadiul de fost partid comunist. Chiar daca are o doza destul de buna de fidelitate, fiind usor de manipulat, electoratul sensibil la PSD devine tot mai greu de mobilizat. Mesajele, strategiile folosite de PSD sunt deja prea uzate. Promisiunile, aceleasi. Limba de lemn ramane principalul tip de discurs, chiar si in cazul liderilor tineri (de aceea, exista riscul ca, in curand, multora sa li se stranga stomacul auzind mereu si mereu lozinci despre integrarea europeana).

     

    PSD si-a criticat adversarii politici, de-a lungul timpului, ca nu ar avea oameni. Au fost nenumarate ironii la adresa celor 15.000 de specialisti ai CDR. Dar figurile propuse de PSD sunt aceleasi si aceleasi. La loc de frunte, eternul si (pentru multi) fascinantul Ion Iliescu. Ce mai poate aduce nou Iliescu-se-intoarce?

     

    Printre caracteristicile PCR se gasea si aceea ca exista in permanenta un esalon doi, o clasa de lideri care isi faceau incalzirea pentru a intra, la momentul oportun, in teren. Unii mureau tinere sperante, altii erau mai „batrani“ decat cei pe care urmau sa-i inlocuiasca, iar altii erau deja smochiniti la momentul adevarului, venit prea tarziu pentru ei.

     

    Pentru Ion Iliescu, pasul inainte a venit in plina maturitate politica. Insa el fusese pregatit pentru altceva. Pentru o oarecare deschidere a sistemului comunist. Pentru reforma, iara nu pentru revolutie. Pana la urma, istoria a facut o sotie. Aparent, lui Iliescu i-a oferit tot ce se putea mai mult. In realitate, el n-a fost omul momentului.

     

    Impins in fata cativa ani mai devreme, in plin sistem comunist, si-ar fi dat intr-adevar masura capacitatii politice. In plin secol al vitezei, insa, lucrurile s-au intamplat mai repede decat a putut el sa se adapteze. Pentru o Romanie postdecembrista fara Iliescu se pot face mai multe scenarii (multe, mult mai bune decat ceea ce s-a intamplat). Scenariile Romaniei post-Iliescu ar trebui facute totusi fara Iliescu. Nu poti pretinde ca reprezinti viitorul atunci cand esti atat de mult trecut.

     

    Nici Adrian Nastase nu poate reprezenta viitorul acestui partid. Omul are, deja, un trecut. Iar Romania aceea care, chipurile, l-ar fi votat pe el, l-a stiut pe Iliescu, a stiut ceea ce a ascultat la radioul public, ce a vazut la televizor si ceea ce i-a spus baronul local sa voteze. Poti sa-i pacalesti pe unii, cateodata. Dar sa-i pacalesti pe toti, tot timpul, e exclus.

     

    Pana la urma, cine va conduce PSD ramane totusi treaba PSD si a esaloanelor lui unu sau doi. Fiindca mai exista o varianta: aceea ca, incet-incet, PSD sa nu mai reprezinte mare lucru. Sa-si diminueze, treptat, ponderea si sa-si duca traiul, chiar asa nereformat cum e el, fara ca acest trai sa mai conteze atat de mult in traiectoria Romaniei. E varianta optimista, spun unii.

  • Bancherii foarfeca legea creditelor de consum

    Era nevoie de o lege cum este cea care reglementeaza creditele de consum. Acum, clientii stiu cu precizie cat ii costa un credit. Bancile insa spun ca legea, aprobata acum sase luni si intrata in vigoare de la 6 ianuarie, are si cateva articole care mai mult starnesc confuzie decat pun lucrurile in ordine.

     

    Nici n-a fost bine pusa in practica, si noua lege a creditelor de consum da nastere la discutii aprinse intre bancheri si reprezentantii Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor (ANPC) si ai Bancii Nationale. „In forma actuala, aduce mai multa confuzie decat lamuriri“, crede Radu Ghetea, presedintele Asociatiei Romane a Bancilor (ARB).

     

    De fapt, ce aduce nou aceasta lege? Institutiile de credit si magazinele care ofera produse in rate sunt obligate sa afiseze, alaturi de dobanda, si celelalte costuri ale creditului, sub forma dobanzii anuale efective (DAE). Nu mica ar putea fi surpriza pentru un client care, mergand la banca sa ia un credit cu dobanda de 24% pe an, isi va da seama ca, de fapt, plateste chiar si 31-32% pe an. De unde diferenta? Chiar daca au existat dintotdeauna, cheltuielile suplimentare pe care le aduce un credit n-au fost evidentiate in mod special pana acum. Cati dintre cele cateva milioane de romanii care s-au inghesuit sa ia credite de consum au stat sa intrebe despre comisionul pentru analiza dosarului? Sau de cel pentru rambursarea anticipata? De acum inainte, nu mai e nevoie sa intrebe.

     

    Costul total al unui credit ar trebui sa fie primul lucru pe care sa il vada cand intra in banca sau in magazin. DAE nu trebuie sa lipseasca din nici o oferta, grafic de rambursare sau contract pentru credit de consum. Daca DAE lipseste, ANPC „promite“ institutiilor de credit amenzi de pana la 250 de milioane de lei. Bancile se supun, desi sunt nemultumite de forma legii. „Formula de calcul a DAE si termenii folositi lasa loc de interpretari, iar sistemul de referire este greoi“, spune Ghetea.

     

    Greoi sau nu, acesta permite clientilor sa compare mai bine ofertele. Si sa o aleaga pe cea mai ieftina pentru ei. Alegere care, pentru banci, ar putea aduce, in sine, o problema cu mult mai mare. Pentru ca, ce conteaza cel mai mult pentru un roman care vrea sa-si ia un televizor in rate? De prima importanta ramane pretul. Motiv pentru care va castiga cel care va oferi cel mai ieftin credit, iar restul s-ar putea sa fie fortati sa il urmeze.

     

    Bancherii mai critica si o prevedere a legii care i-ar putea pune in situatia de a se impiedica, la intrarea in banca, de vreun… frigider sau televizor defect. Pentru remedierea caruia, potrivit legii, consumatorul are dreptul sa ceara despagubiri atat de la furnizorul de bunuri, cat si de la institutia care l-a finantat, daca se considera prejudiciat de bunul pe care si l-a cumparat pe credit. Totusi, raspunderea solidara ar trebui sa se aplice doar in situatia in care banca si furnizorul de echipament au un contract de promovare comun pentru un produs, explica Ghetea. „Dar daca acest lucru nu va fi specificat clar, riscam sa ne trezim in fata bancii cu clienti nemultumiti ca frigiderul lor s-a stricat“. Tocmai pentru a clarifica aceste prevederi confuze, ARB a solicitat publicarea normelor de aplicare a legii. „S-a decis ca in 10-12 zile (sfarsitul lunii ianuarie – n.r.) sa fie emis un proiect de norme de aplicare de catre BNR si ANPC. Nu trebuie eliminat nimic, ci doar nuantat“, crede Ghetea.

     

    O astfel de „nuantare“ ar putea fi facuta si in cazul formularii care spune ca in cazul in care isi plateste anticipat creditul, consumatorul are dreptul la o „reducere echitabila a costului creditului“. Trecand peste ambiguitatea exprimarii, bancherii spun ca in astfel de cazuri clientul ar trebui chiar penalizat. Daca suma este platita mai devreme, socotelile bancii se incurca, se pierde dobanda pentru banii returnati si poate ajunge chiar sa aiba un surplus de bani. Greu, totusi, de crezut ca romanii se vor inghesui sa-si returneze in avans creditele, in conditiile in care multi dintre ei cauta perioade din ce in ce mai lungi pentru a lua un imprumut.

     

    Pana una alta, bancile considera ca „reducerea echitabila“ exista deja. „In urma unei rambursari in avans, clientul va plati dobanda doar pentru creditul ramas“, explica Stelian Stanga, director pentru dezvoltarea si managementul produselor la Raiffeisen Bank. „Cu toate acestea, (si) acest punct poate da nastere la interpretari diferite si ar trebui reglementat mai exact prin normele de aplicare ale legii“, concluzioneaza Stanga.

  • Marul discordiei

    Legea nr. 289/2004 se refera la creditele de consum, care includ credite pentru nevoi personale, bunuri de folosinta indelungata, carduri de credit. Nu se includ imprumuturile pentru cumpararea de  locuinte sau refacerea lor. Bancile sunt nemultumite de trei prevederi ale legii:

     

    DOBANDA ANUALA EFECTIVA (DAE): Include toate costurile asociate unui credit: dobanda anuala, costul asigurarii, comision analiza dosar etc. Aceasta valoare, exprimata procentual, trebuie prezentata in orice anunt publicitar, oferta sau contract de credit destinat consumatorilor.

     

    DESPAGUBIRI: Furnizorul si creditorul sunt raspunzatori individual pentru despagubirea consumatorului. Creditorul raspunde daca bunul a fost cumparat pe credit si daca actiunile consumatorului impotriva furnizorului de bunuri au esuat.

     

    REDUCEREA ECHITABILA: In cazul rambursarii anticipate, consumatorul are dreptul la o reducere echitabila a costului creditului, stabilita proportional cu perioada de utilizare a banilor.

  • Social-Democratie A Liberalism a Partid Popular (II)

    Suspansul s-a incheiat. Scriam saptamana trecuta ca scheletul a iesit din dulap, dar craniul a ramas, pentru moment, acolo, pitit sub declaratii aparent nevinovate. Cu alte cuvinte, proiectul de unificare PNL-PD devenise public, nu insa si faptul ca unificarea ar urma sa fie realizata sub palarie „populara“.

     

    Insa „craniul“ n-a mai avut rabdare. In vreme ce articolul se indrepta spre tipar, Valeriu Stoica organiza o conferinta de presa, intens mediatizata, in care explica in detaliu taman proiectul de care pomeneam in aceasta pagina inca de la inceputul lunii decembrie, cu toate avantajele sale evidente pentru toate partidele implicate.

     

    Si sunt. Mai interesante, insa, decat avantajele evidente sunt dezavantajele, trecute mult prea repede cu vederea. Haideti sa presupunem, de dragul argumentatiei, ca PNL, PD si PNTCD, plus alte cateva partide mai mititele, gen AP sau URR, fuzioneaza cu success, in timp record, sub denumirea de Partid Popular, acceptat ca atare in Parlamentul European. Am avea atunci mult asteptata forta de dreapta, autentica, solid reprezentata, a carei absenta a deplans-o multa lume, in frunte cu suprasemnatul. S-ar elibera, in schimb, nepermis de mult culoarul de stanga, pe care PSD se va trezi, peste noapte, drept singurul competitor. PSD ar fi, in sfarsit, certificat drept singurul partid social-democrat din Romania si sustinut ca atare de catre socialistii europeni, la ora actuala principalii adversari ai popularilor in Parlamentul European, cu 200 de fotolii.

     

    Ca miza e extrem de mare o demonstreaza, pe de o parte, semnalele transmise de catre oficialii europeni noii puteri de la Bucuresti. Socialistii europeni au intors-o ca la Ploiesti: dupa ce simpatia se redirectionase dinspre PD spre PSD, oamenii s-au gandit ca n-ar fi rau sa revina la dragostea dintai, cata vreme Basescu e presedinte, iar amenintarea transferului de parlamentari catre populari pluteste in aer. Ca Basescu a inteles mesajul, o dovedeste incercarea de temporizare, timida, ce-i drept, a procesului de unificare, pentru a mai vedea cum bat vanturile. Pentru a avea un cuvant de spus in Parlamentul European, la aceasta ora nu exista practic decat aceste doua optiuni: socialistii si popularii (cu cele 80 de fotolii parlamentare, liberal-democratii se afla pe scena europeana in postura udemeristilor pe scena nationala). Or, daca liberalii nu-si pot permite in ruptul capului trecerea in barca european-socialista, democratii lui Basescu mai pot medita o vreme si la aceasta varianta. Avantaj la negocieri – democratii.

     

    Ca PSD a inteles, la randul sau, mesajul, o dovedesc incercarile (esuate) de reforma in directia crearii unui partid autentic social-democrat. Pentru ca, la aceasta ora, dupa cum pertinent (si degeaba) remarca Ioan Rus, „degeaba ne declaram partid de stanga, daca pe noi nu ne voteaza tinerii, traditional de stanga, muncitorii din marile orase, intelectualii, si ei traditional de stanga, etc.“. Lasand la o parte faptul ca traditia la care facea referire Rus e una occidentala, diagnosticul se cuvine remarcat – PSD nu e, in ciuda titulaturii si a acceptarii in Internationala Socialista, social-democrat. Reforma interna ii intereseaza, insa, mai putin atat pe Iliescu, cat si pe Nastase, cata vreme crearea Partidului Popular ii va lasa singuri pe partea stanga a esichierului politic. Vor, nu vor, socialistii europeni vor fi nevoiti sa bea agheasma pesedista.

     

    Toata lumea „buna“ a politicii va fi, asadar, satisfacuta. Mai putin noi, romanii. Votantii de rand. Care am prefera sa avem alternative viabile si sanatoase la guvernare. Numai cine nu a facut armata nu stie cat de disperanta poate fi monotonia alternantei intre fasole si cartofi, cu varza pe post de UDMR sau PRM, pentru echilibru. Ba chiar si fasolea sau cartofii pot fi mancaruri gustoase, cu o conditie: sa fie gatite bine – ceea ce la stanga, dupa cum se arata lucrurile, nu e cazul.

     

    ituatia, insa, nu e inca batuta in cuie, din cel putin trei motive. Primul ar fi cel mentionat deja anterior – ispitirea pedistilor de catre socialistii europeni, o varianta pe care unii lideri din PD incep sa o ia din ce in ce mai serios in consideratie. E mai tentant sa mananci o placinta de unul singur, decat sa imparti una, ceva mai mare, cu amicii. Al doilea motiv are legatura cu spectrul alegerilor anticipate. Nu poti suprapune alegerile anticipate, procesului de fuziune PNL-PD sub umbrela populara, decat asumandu-ti un risc imens. Debusolat de combinatia fasole cu inghetata de ciocolata, electoratul s-ar putea intoarce spre traditionala, chiar daca acra, ciorba de burta cu mititei. In fine, dar nu in cele din urma, mai trebuie luat in calcul si „factorul Ciuhandu“.

     

    Scriam saptamana trecuta ca ar fi interesant de aflat ce gandeste Ciuhandu. Intre timp am aflat ca pe Ciuhandu insusi l-ar fi interesat ca propunatorii proiectului sa afle ce gandeste inainte de a-l da publicitatii. Iar dupa graba cu care PNTCD, AP si URR s-au apucat de (re)unificare, imi imaginez ca socoteala de-acasa a lui Stoica va avea de furca pana a se potrivi cu socoteala din targ a taranistilor. Scheletul a iesit din dulap. Acum, are si craniu. Mai trebuie sa invete, insa, cum sa danseze.

  • Incurcatele ite ale economiei

    Adevarata proba pentru noul ministru al economiei nu e sa descopere rafinariile care proceseaza titei furat, ci sa negocieze cu Liviu Luca, seful sindicalistilor de la Petrom.

     

    La doua saptamani de la preluarea portofoliului, Codrut Seres, noul ministru al economiei, spune ca a identificat principalele probleme cu care se confrunta Ministerul Economiei si Comertului (MEC). Privatizarile, licitatiile nu tocmai legale, negocierile cu Fondul Monetar International (FMI) si arieratele unitatilor energetice sunt punctele „grele“ care vor fi atacate de noua echipa de la MEC. Noul ministru mai spune ca va fi foarte atent si la furturile de titei „din conductele Petrotrans“. Deocamdata, prin trimiterea Corpului de Control al ministrului la societatile incriminate. Este vorba, in primul rand, de Petrotrans, spune ministrul, de unde au disparut, in 2004, 100.000 de tone de titei. Adica aproximativ 100 de milioane de dolari. O initiativa laudabila.

     

    Cel mai complicat lucru va fi, insa, pentru cei din Corpul de Control, sa gaseasca Petrotrans pentru a incepe cercetarile. Nu de alta, dar din ianuarie 2004, conductele de transport si vagoanele pentru transportul titeiului au trecut din patrimoniul Petrotrans in cel al Conpet, singura companie care detine in acest moment conducte de transport al titeiului in Romania.

     

    Adevarata proba pentru noul ministru nu va fi insa sa descopere rafinariile care proceseaza titei furat. Preocuparile sale legate de sectorul petrolier va trebui, mai degraba, concentrate pe negocierile cu Liviu Luca, seful sindicalistilor din Societatea Nationala a Petrolului (SNP) Petrom. De ce este atat de important acest lider sindical pentru Seres?

     

    Ministrul a venit la putere in momentul in care compania petroliera austriaca OMV cumparase deja pachetul majoritar de actiuni de la SNP. Pasul urmator era vanzarea unui pachet de opt la suta catre angajatii Petrom. Aici intervine Luca. El are in spate peste 200.000 de sindicalisti din sectorul energetic romanesc. Este cel despre care s-a spus, in multe randuri, ca ar fi adevaratul conducator al Petrom. Fara stirea sa nu s-ar fi luat nici o decizie importanta in companie. Desele discutii pe care Luca le-a avut cu cei care s-au aflat intr-un moment sau altul la conducerea MEC vin sa intareasca aceste speculatii. Pozitia lui Luca s-a intarit si mai mult de-a lungul vremii. Sindicatul a ajuns patron la societati din sectorul bancar sau din media.

     

    Acum, Liviu Luca poarta negocieri cu Seres referitoare la cumpararea unui pachet de actiuni de la Petrom. Potrivit declaratiilor ministrului economiei, semnalele venite dinspre sindicate sunt ca acestea nu au banii necesari cumpararii celor 8% din Petrom.  Sa fie o incercare a sa de „deblocare“ a unor fonduri de la MEC?

     

    Amatorii de scenarii au, fireste, o explicatie. Daca Liviu Luca ar fi incercat, in felul acesta, sa forteze mana ministrului economiei? O varianta ar fi urmatoarea: seful sindicalistilor accepta concedierea unui numar de salariati de la Petrom. Pentru ei, actionarul majoritar, OMV, dar (de ce nu?) si statul roman vor da plati compensatorii. In functie de valoarea compensatiilor, Luca i-ar putea convinge pe proaspetii disponibilizati sa ajunga actionari la Petrom. Mai clar, banii primiti sa fie folositi de sindicat pentru a acoperi o parte din costul actiunilor.

     

    Este doar un scenariu. Care, e drept, poate fi sustinut si de alte speculatii din ultima vreme, cum ca aceiasi sindicalisti ar detine peste 1% din SNP si ar face speculatii pe bursa tocmai pentru atragerea de bani in vederea achizitionarii celor opt procente din Petrom.

     

    Cat de corecte sunt aceste supozitii vom vedea, poate, cand privatizarea companiei va fi cu adevarat incheiata. Deocamdata, domnului Seres nu-i ramane decat sa dea piept cu „greul“ economiei.